Densitatea rețelei de căi ferate și drumuri publice la nivelul județelor Romăniei în 2018

Încă din cele mai vechi timpuri căile de comunicație au căpătat o importanță deosebită:
drumuri pietruite pavate cu lespezi, pietriș, construcții de poduri transdunărene. Spre sfîrșitul
secolului al XIX-lea , drumurile naturale au fost treptat modernizate. Primul drum național
modern asfaltat a fost Oradea-București-Giurgiu. De asemenea, a fost început procesul dec
stimulare al construcțiilor de cale ferată primele linii fiind Jimbolia-Timișoara (1857), Ițcani-
Donești (1867), București-Giurgiu și Roman-Ițcani ( 1869).

Revenind spre deceniile noastre putem deduce o realitate tristă, anume faptul că înaintarea
și dezvoltarea transporturilor rutiere și feroviare s-a facut timid, resursele financiare destinate
acestui sector au urmat o altă destinație. Dinamica transportului de mărfuri pe moduri de
transport din perioada 1938-2004 reflectă această realitate sumbră. Dacă în 1938 se transporta
26281 mii tone mărfuri, pe parcursul anilor următori, dinamica transportului de mărfuri s-a
intensificat până în anul 1989 când s-a ajuns la 306302 mii tone marfă transportată pe calea
ferată.

După anul 1990, fluxul transportului de mărfuri s-a diminuat considerabil ajungându-se în
2004 la un minim de 72738 mii tone marfă transportată pe calea ferată. În ceea ce privește
transportul rutier din acceași perioadă prezintă caracteristici similare. Dinamica transportului de

1
mărfuri este intensă până în 1989 când ajunge la 2.410.665 mii tone marfă transportată, după
care tendința scade considerabil până la 294221 mii tone marfă transportată.

Din 2005 până în 2018 transportul de marfă pe calea feroviară parcurge același trend
descendent. De asemenea, marfa transportată pe calea rutieră cunoaște fluxuri mai intense în
perioada 2005-2008, după care urmează o tendință constantă până în anul 2015, iar apoi o
perioadă de creștere până în 2018. Transportul de mărfuri pe calea maritimă și pe căile
navigabile interioare mențin un echilibru constant cu ușoare inflexiuni. Transportul prin
conducte interioare și magistrale urmează aceeași tendință descendentă din 2005 și până în 2018.

Cauzele care stau la baza acestor scăderi ale fluxului de transport marfă pe tronsoanele de
drum și cale ferată sunt nemodernizarea acestora, lipsa investițiilor din domeniul infrastructurii.

Din datele analizate la nivelul anului 2018, în țara noastră erau date în exploatare 10765
km din care linii de cale ferată electrificată 4029 km (34,4%), linii cu ecartamentnormal 10627
km (98,7%), cu o cale 7710 km (71,6%), cu două căi 2917 km (27,1%).

Cea mai mare densitate a liniilor de cale ferată se înregistra la nivelul municipiului
București 416 km/1000kmp, urmat de județul Ilfov 113,7 km/1000kmp și Constanța 109,7
km/kmp. Cea mai mică valoare a densității o înregistra județul Tulcea cu 12,1 km/1000kmp și
Giurgiu 13,3 km/kmp. Căi ferate electrificate: București-Brașov-Adjud-Ciceu-Deda, București-
Suceava, Filiași-Mintia, Craiova-Caransebeș.

Datorită sistemului radiar-concentric două inele feroviare sunt legate de zeci de linii
transcarpatice. Opt magistrale leagă capitala țării cu sudul, estul și nord-vestul țării: București—
Timișoara, București-Arad-Curtici, București-Oradea, București-Satu Mare-Halmeu, București-
Ungheni. Se constată faptul că județele care sunt traversate de aceste magistrale au densitățile
cele mai mari: București, Ilfov, Ialomița, Constanța,, Galați, Brașov, Iași, Suceava, Timiș, Arad,
Bihor. Aceste județe aparțin sectorului de graniță cu intensități mari ale fluxului de transport
având un regim internațional cu puncte de vamă la: Iași,Vicșani, Halmeu, Câmpulung de Tisa și
Fălciu spre Ucraina și Rep. Moldova; Negru-Vodă, Giurgiu și Calafat spre Bulgaria; la Stamora
Moravița și Jimbolia spre Serbia; Curtici, Episcopia Bihorului, Valea lui Mihai, Carei, Salonta
spre Ungaria.

Căile ferate din țara noastră sunt încadrate în rețeaua europeană avănd ca nod principal
orașul București. În această privință România este traversată de coridoarele IV, VII, și IX.

2
 Deopotrivă densitatea drumurilor publice urmează aceeași linie, dispunerea geografică în
jurul carpaților lăsând o notă discordantă. Cele mai mari densități le înregistrează județul Argeș
51,8 km drumuri publice /100 kmp, iar cea mai mică este înregistrată de județul Tulcea 15,19
drumuri publice/100 kmp. Densitatea drumurilor publice în municipiul București era de 38,7
km/100 kmp. Distribuția geografică a căilor rutiere oferă posibilitatea de acces spre toate
unitățile geografice. Perioada reflectată în analiza relevă faptul că începând din 1990 până în
anul 2018 s-a construit foarte puțin. Tendința este aparent ascendentă, dar raportată la perioada
mare de ani (28 de ani) construcția de drumuri și autostrăzi aproape s-a mișcat.

Densitatea drumurilor publice pe 100 kmp teritoriu este de 36,2 km. De asemenea punctele
rutiere de trecere a frontierei sunt foarte importante. Alături de județele cu densități mari se mai
alătură si alte județe dar cu densități mai mici: Arad, Bihor, Timiș, Satu Mare, Caraș-Severin,
Dolj, Giurgiu, Constanța, precum și județele din centrul și nord-estul țării.

Suprafața unităților administrative și localizarea geografică constitue un element esențial în

dispunerea geografică a cailor feroviare și rutiere. Spre exemplu, suprafața relativ mică șo
densitatea rețelei feroviare și rutiere mari la nivelul orașului București și Ilfov se datorează
faptului că acesta este nod național și internațional cu celelalte județe din țara noastră și punct de
legătură cu celelalte state europene. Cu exceptia județului Tulcea ( care are suprafața de 8499
km, o mare parte a teritoriului este acoperit de apă), celelalte județe cum ar fi Bihor, Constanța,
Timiș, Suceava, Arad, Argeș suprafața și dispunerea teritoriului în funcție de aceste puncte de
interes național este considerabil mai mare.

Bibliografie

1.Anuarul Statistic al României, 2019