Diferențieri teritoriale ale capacității de cazare și ale valorificării sale turistice în 2016

Spre deosebire de alte state europene și nu numai, România se impune atât prin poziția
geografică a teritoriului ei cât mai ales prin veritabilul tezaur turistic. Varietatea formelor de
relief și distribuția în trepte începând cu munții, subcarpații, podișurile, dealurile și continuând
cu câmpiile și delta Dunării oferă un cadru peisagistic al unor zone unice în plan european, chiar
și mondial. Din acest punct de vedere, potențialul turistic al României este uriaș dar, din păcate
nu este valorificat la justa lui valoare.

Cele mai importante regiuni și centre turistice românești sunt cele pentru cură și tratament
(Aureola mofetelor vulcanice- Maramureș-Oaș), sporturi de iarnă turism estival itinerar
(Bucovina, Bistrița Călimani-Dorna, Neamț-Bicaz), Carpații Meridionali, Munții Apuseni(Bihor
Țara Moților), turism patrimonial (Bucovina, nordul Carpaților Meridionali, Subcarpații Getici),
turism estival (Dobrogea); centre de pelerinaj-Moldova, centre ale turismului litoral-Constanța,
centre ale turismului balnear-carpații și subcarpații-Băile Felix, Călimănesti, Lipova, Buziaș,
Sovata, Slănic Moldova, Lacul Sărat , centre ale turismului montan-zona munților înalți ai
Carpaților Orientali, Meridionali și Apuseni-Bucegi, Făgaraș, Parâng, centre ale turismului
piscicol- Tulcea, Delta Dunării, parcuri naționale naturale, Hațeg- Retezat, Făgăraș, Delta
Dunării, Călimani, Rodna, Vânători-Neamț, Ceahlău.
1
 Din păcate aceste medii geografice cu potențial turistic nu pot fi traversate decât de o mică
porțiune de autostradă în sudul țării de autostrada București-Pitești, după care se continuă pe
drumuri naționale sau europene spre centrul și nordul țării sau pe tronsonul de autostradă în
construcție Giurgiu- București –Ploiești- Sinaia-Brașov-Sighișoara-Tg. Mureș-Cluj-Napoca-
Oradea. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în perioada 1991-2016 a avut un trend
ascendent , dar cea mai evidentă scădere bruscă a avut loc în cadrul înnoptărilor în structuri de
primire turistică imediat după anul 1991.

Dacă ne raportăm doar la anul 2016, valoarea maximă a indicelui le-au înregistrat județele
Constanța 44,8% și Bihor 41,5%, iar valoarea minimă de județele Sălaj 13%, Teleorman 6,3%,
Călărași 13,3%. Valoarea medie la nivel național a fost de 30,5%. La fel de adevărat este faptul
că indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune are o pondere mai mare ca
urmare a concentrării în teritoriu a resurselor turistice naturale și antropice. La fel de importantă
este infrastructura și funcția turistică pe care o îndeplinește stațiunea sau centrul respectiv.

Zonele cu resursele turistice cele mai mari se regăsesc în cadrul arealului Carpaților și
Subcarpaților romănești, Depresiunea Transilavniei, Câmpiile și Dealurile de Vest, Dobrogea-
Litoralul Mării Negre și Delta Dunării.

Potențialul valorificabil al indicelului explicabil în cazul județelor Constanța și Bihor se

datorează pe deoparte litoralului marin, prezenței Deltei Dunării, a numeroaselor stațiuni și
centre turistice cu deschidere la Marea Neagră, iar pe de altă parte cazul județului Bihor, județ de
graniță cu Ungaria, bine dezvoltat economic, infrastructură adecvată unui flux ridicat de
circulație. De asemenea, capacitatea de cazare turistică în funcțiune, precum și înnoptările în
structuri de primire au fost cele mai mari față de celelalte județe.

Nu în ultimul rând, localizarea în cadrul regiunii de cură și tratament cu un renume la nivel

național prin prezența centrelor ale turismului balnear și montan, face ca județul Bihor să facă
parte din rîndul județelor cu potențial turistic foarte ridicat.

Bibliografie

1. INS, Baza de date statistice Tempo-online