În timp ce, în Occitlent, Imperiul dispare, el se menţine în Orient, centrat în jurul Bizanţului.

Împăratul lu.\·tinian, mare legislator, preocupat să restabilească unitatea creştină, încearcă să

impună autoritatea Imperiului bizantin şi În Occident, după ce
va fi cucerit, în secolul al VI-lea, Ajrictt, Italia, o parte a Spaniei, Sardinia şi Con>ica.
Civilizaţia bizantimi se a.fllt, în acel moment, la apogeul său. Dar urmaşii lui lustinittn
moştene.'>c un stat epuizat, ameninţat de năvălirile bttrbttre, ceea ce .face ca ei .<>ă renunţe
la a mai apăra Occidentul

Începînd cu secolul a/ VJJ-lea, Imperiul bizantin .'>e regrupeazăîn Asia Mică, Grecia şi
Tracia, devenind cu adevtirat un imperiu grec, abandonînd Italia în mîna longobttrzilor, Asia
occidentală în cea a arabilor, o parte a Balcanilor - Într-a slavilor şi bulgarilor.
În plus, Imperiul este zgmluit de o gravă criză religioasă (secolele VIII-IX) - iconoclasmul
.mu disputa ttsuprtt icmmelor. Oprimă ruptură cu papalitatea se prmluce în colltextul unei
disputereligioase între Roma şi Constmrtinopol; Clliril şi Metodiu, doi călugări greci, vor
evangheliza atunci popoarele slave şi le vor da un alfabet

Între secolele al IX-lea şi al XI-Iett, .mb dinastia macetloneană, Bizanţul cunoaşte o periomlii
de mure strălucire. Puterea imperială este consolidată, admini.'ttraţia este reorganizată, iar
viaţa economică şi comerţul se dezvoltă. Modernizarea armatei şi a flotei face posibilă
respingerea arabilor În Siria şi Mesopotamia,victoria asupra principilor de Kiev, precum şi
anexarea statului bulgar.

Epoca macedonenilor reprezintii Însă şi adînciretl prăpastiei dintre Orient şi Occiclent. În

1054 are asţfe/ loc schisma dintre creştinătatea occidentală supusii Pt�pei şi cea orientală,
adunată în jurul Patriarhului de Constt�ntinopol. În Imperiul grec cultura cunoaşte atunci o
nouă vîrstă de aur în domeniul teologiei, filosofiei, istoriei, arhitecturii, decorării bisericilor.
b􀋩fluenţa civilizaţieibizantine iradiază În Balcani, în Ca ucaz, în Ucrctina şi chiar şi în Italia.

În Africa şi în Asia,acest imperiu păstra Cyrenaica, Egiptul, Palestina, Siria şi Asia

Mică, în Europa - Grecia şi Peninsula Balcanică pînă la Dunăre.

După moartea lui Teodosius, în 395, la vremea cînd cele două imperii se desparttot mai mult,
Orientul rămîne dominat de controverse religioase, întreţinute de şcolile teologice instalate pc
lîngă sedii le patriarhatelor rivale : Antiohia, Alexandria şi, începînd cu
Teodosius,Constantinopolul însuşi, care-ş i datorează importanţa faptului că este capit􁤻lă.

Neînţelegeri le pornesc întotdeauna în primul rînd de la misterul Trinităţii, mai precis de la

dubla natură, umană şi divină, a lui Hristos. În Antiohia, unii preoţi neagă reunirea celor
două naturi şi afirmă că Hri stos este în exclusivitate om, teză adoptată de Nestorius, patriarh
al Constantinopol ului în 42 8 . Condamnaţi, î n 43 1 , d e cel de-al tre i lea Conci l iu de l a
Efes, nestorienii nu vor mai avea prozeliţi decît în Siria şi, mai tîrziu, în Asia ne-bizantină.
Dimpotrivă, adunaţi în j urul lui Chiril, patriarh al Alexandriei, monofiziţii afirmă
predominanţa absolută a naturii divine a lui Hristos.

Dinastia Macedoneana: Roman I Lecapenos, Ioan Tzimiskes, Vasile al II Lea

Marea Schisma
Din conflict în con flict, se aj unge, la mij locul secolului al XI-lea, la o ruptură completă ş i
defin itivă. În 1054, Mihai Cemlarios, Patriarh al Constantinopo lului, cxcomunicat de
PapaLeon IX, îi amncă la rîndul lui anatema şi ridică împotriva luipopulaţia capitalei
bizantine. O schi smă ireparabilă va dezbina de-acum înainte crcştinătatca: B iserica romană
de rit latinrecunoaşte autoritatea Papci în materie spirituală, în timp ceBiserica greacă ortodox
ă va dep inde de Patri arhul de laConstantinopol .