Sunteți pe pagina 1din 1

Konrad Gundisch

Autonomie de stari si regionalitate in Ardealul Medieval

Incepand cu o descriere in ansamblu, autorul vrea sa ajute cititorul sa-si


creeze un plan al teritoriului despre care va vorbi in continuare
Printr-o prezentare foarte plastica a geografiei Transilvaniei si prin folosirea
metaforelor (covorul carpit) face aluzie la impartirea naturala in teritorii
geografice mai mici si la conturarea microregiunilor istorice precum Tara
Fagarasului sau Tara Hategului.
Un prim punct este atragerea atentiei asupra posibilei confuzii care se face
in general la adoptare cifrei 7 in cazul comitatelor si al scaunelor sasilor,
deoarece nu se tine cont de evolutia administrativa ulterioara, ajungandu-se
astfel la un numar mai mare al acestora. In general in alte opere sau chiar
manuale de istorie nu exista explicatii pentru aceasta.
Urmeaza o structurare etnica a Ardealului, unde romanii populatia mai
numeroasa nu are forme proprii de organizare administrativa, insa ea nu trebuie
trecuta cu vederea
Apoi sunt surprinse schematic etapele cuceririi şi expansiunii puterii
maghiare în Transilvania, dinspre V înspre E, SE;se face o explicare amanuntita
a sistemului de aparare sub forma de prisaci, aceste fasii de pamant de 10-40
km latime sunt lasate în paragina atata timp cat sunt pe granita, dar dupa
inaintare, ele devin recultivabile si trec în proprietatea regelui. Sistemul nu era
infailibil si acest lucru va fi demonstrat si de marea invazie tatara.
Un alt amanunt care mi se pare demn de a fi mentionat este explicatia
oferita faptului ca in Transilvania s-a pastrat formula voievodatului; Konrad
Kundisch ne ofera o explicatie alternativa ce mi se pare a fi plauzibila: pastrarea
voievodatul in Transilvania s-a datorat faptului ca provincia se afla la o distanta
apreciabila de centru; putem lua ca si analogie cazul Sloveniei, unde exista un
Ban.
Venind vorba de "cele trei natiuni", se spune in lucrare, ca in 1437, in
centrul atentiei consemnatarilor secui si sasi nu era asuprirea iobagilor romani,
ci apararea antiotomana; ne este oferita ca si dovada, faptul ca in reinnoirea
tratatului, din 1459, era vorba doar de ajutor reciproc impotriva invaziilor turcesti.
Legat de aceasta problema, nu ma simt in masura sa il contrazic sau sa il aprob
pe autor, insa mi s-a parut un punct de vedere ce merita analizat si eventual
investigat in lucrarile altora.
Consider aceasta opera ca pe o lucrare ce prezinta o imagine generala a
problemei existentei Ardealului printr-o continuitate a obiceiurilor si organizarilor
administrative ce usurau intr-un fel convietuirea celor patru natiuni in cadrul
acestui teritoriu.In acelasi timp lucrarea se adreseaza publicului larg interesat de
istoria Ardealului.

Catea Remus; Istorie; Anul I;Grupa I