Tradiţia literară nu menţionează aceste nume de Doliche pe care îl citim pentru prima dată în secolul II-

lea d.Hr, în, în Geografia lui Claudius Ptolemaios ( p.184 ). Tipul canonic al lui Iupiter Dolichenus nu îşi
face apariţia înainte de epoca romană imperială, adică înaintea manifestării cultului său în afara Asiei
Mici

Iupiter, însoţit la dreapta de un taur, şi pe paredra sa Juno Dolichena,pe un cervideu, aşa cum îm răgăsi
în Occident în secolul II p.Chr. Această iconografie derivă tipologic din Teshub, zeul hurrit al furtunii
adoptat de către hittiţi. ( p.184 ). Un zeu al fierului nu putea decât să atragă atenţia şi devoţiunea
mediilor militare. ( p.185 ). Astfel, nu ne miram să îl vedem însoţit de un vultur, chiar dacă pentru sirieni
această pasăre evocă, mai precis decât vulturul zelului latin, stăpânirea boltei cereşti şi omnipotenţa
cosmică.

Pe reliefurile cultuale, zeii dolichenieni sunt doublaţi de Soare şi de Lună, câteodată de Isis şi Serapis şi
deseori de Dioscurii Castor şi Pollux. Cei doi aştri nu evocă numai alternanţa zilei şi a nopţii, ci
simbolizează eternitatea, cum o mărturisesc monedele de la Vespasian, Traian sau Hadrian 87.

Iconografia lui Castor si Pollux in context dolichenian----renovatio temporum, cea a revoluţiilor astrale şi
a apocatastazei. Aceste plăcuţe din bronz constituie, alături de mâinile votive şi de plăcuţele din argint
o particularitate notabilă a mobilierului dolichenian. P.188. Mâinile dolicheniene: cea de la Myszkow
( Ucraina ) şi de la Cătunele de Sus ( România) ţin un glob între degetul cel mare şi cel arătător, acest
glob era, probabil suprapus de o Victorie. Mâna dolicheninaă de la Varna ( Bulgaria) permite această
restituire. Toate sunt goale în interior şi găurite, în scopul de a putea fi fixate, asemeni plăcilor
triunghiulare, pe o prajină.

Plăcuţeke şi mâinile presupun un ritual de procesiune. Sanctuarele aveau probabil purtătoriilor de

însemne sacre, comparabili hastiferilor Ma-Bellonei la Mainz şi poate la Vienne . Plăcuţele ofereau
avantajul de a constitui imagini culturale mai uşor de manevrat şi de transportat decât idolii propriu-zişi
sau stelele. Erau uşor de ridicat spre a fi arătate adoratorilor adunaţi, pronunţând formule ale ordinii
liturgice.

Adoratorii lui Dolichenus (cultores) se grupau în comunităţi religioase în care îşi spuneau ,, fraţi,, Nu se
poate afirma că acest cult s-ar fi singularizat pintr-eschatologie, nici printr-o soteriologie proriu-zisă.
p192