Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

REFERAT
2
SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ

DISCIPLINA:
ECONOMIE RURALA

ANUL: II
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
Cooperarea si asocierea in agricultura

Relatiile de asociere si cooperare sunt diversificate in functie de varietatea legaturilor care se


stabilesc intre agricultura si alte ramuri ale economiei nationale, precum si in interiorul
agriculturii, intre agentii economici si unitatile de depozitare, prelucrare si desfacere a
produselor agricole.

Concentrarea productiei in exploatatii de dimensiuni optime, precum si diversificarea si


specializarea productiei agricole sunt strans legate de dezvoltarea relatiilor de asociere si
cooperare de-a lungul fluxurilor tehnologice de producere a materiilor prime agricole, dar si
de prelucrare si valorificare a produselor.

Conform legislatiei in vigoare, in agricultura exista urmatoarele forme de asociere:



 societati agricole si alte forme de asociere in agricultura (Legea nr. 36/1991
privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura, cu modificarile si
completarile ulterioare);
 asociatii (OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata prin
Legea nr. 246/2005, cu modificarile si completarile ulterioare);
 cooperative agricole (Legea nr. 566/2004 privind cooperatia agricola, cu
modificarile si completarile ulterioare).

Avand in vedere prevederile OG nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor


si organizatiilor de producatori pentru comercializarea produselor agricole si silvice, formele
asociative mentionate anterior pot fi recunoscute ca grupuri de producatori.

Grupurile de producatori sunt persoane juridice cu scop lucrativ si gestiune economica


proprie si asociatii de fermieri care comercializeaza la comun produsele obtinute. Aceste
grupuri asigura productia planificata si adaptata cererii pietei, conform conditiilor de calitate
si cantitate. De asemenea, promoveaza aprovizionarea si plasarea pe piata a produselor
obtinute de membrii lor. Grupului ii revine sarcina de a optimiza costurile de productie, de a
stabili preturile la producator si de a promova utilizarea practicilor de cultivare, a tehnicilor de
productie si a practicilor de gestiune a deseurilor care sa nu dauneze mediului inconjurator.

Membru al unui grup de producatori poate fi oricine detine legal o baza de productie, isi
declara in scris intentia de a comercializa productia agricola proprie si plateste cotizatia, in
conformitate cu statutul grupului. Membrii sunt obligati sa aplice reglementarile adoptate de
organizatia de producatori cu privire la raportarea productiei si protectia mediului
inconjurator. De asemenea, trebuie sa faca parte doar dintr-o organizatie de producatori pentru
comercializarea unuia sau mai multor produse care fac obiectul organizarii comune de piata,
conform legislatiei in vigoare, si sa comercializeze cea mai mare parte a productiei.

Societatea agricola, cea mai importanta forma de asociere in agricultura, este o societate de
tip privat, cu capital variabil si un numar nelimitat si schimbator de asociati, avand ca obiect
exploatarea agricola a pamantului, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si
realizarea de investitii de interes agricol. Obligatiile societatii agricole sunt garantate cu
patrimoniul social, asociatii fiind raspunzatori numai cu partile lor sociale.
Asociatia este subiectul de drept, constituit din trei sau mai multe persoane care pun in comun
(pe baza unei intelegeri) si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau
aportul lor in munca, pentru realizarea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa
caz, in interes personal nepatrimonial.

Cooperativa agricola reprezinta o asociatie autonoma de persoane fizice si/sau juridice, dupa


caz, persoana juridica de drept privat, constituita pe baza consimtamantului liber exprimat de
parti, in scopul promovarii intereselor membrilor cooperatori (in conformitate cu principiile
cooperatiste) si al implementarii politicilor agricole de stimulare a asocierii producatorilor din
domeniu, care se organizeaza si functioneaza potrivit prevederilor legii.

Cooperativa agricola se constituie si functioneaza cu minimum cinci persoane si exercita o


activitate economica, tehnica si sociala destinata furnizarii de bunuri, servicii si locuri de
munca, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.

Exista doua tipuri de cooperative agricole: 



 cooperative de gradul I, constituite din asociatii de persoane fizice;
 cooperative de gradul II, formate din persoane juridice constituite din
cooperativele de gradul I, in majoritate, sau persoane fizice si juridice, dupa caz.

La intrarea in cooperativa agricola, bunurile mobile si imobile care se constituie ca aport la


capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea partilor sociale subscrise in
natura de membrii cooperatori. In cazul cooperativelor pentru administrarea si gestionarea
terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse in folosinta si terenurile de orice fel raman in
proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricola avand dreptul de uzufruct.

Activitatile cooperativelor agricole sunt axate indeosebi pe furnizare de servicii, achizitii si


vanzari, procesare a produselor agricole, manufacturiere si de mica industrie in agricultura,
exploatare si gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole si a efectivelor de animale,
finantare, asistenta mutuala si asigurare agricola.

B A R I E R E I N A S O C I E R E S I S O L U T I I P E N T R U D E PA S I R E A L O R

Lipsa formelor de asociere din Romania se explica, in mare parte, prin reticenta si interesul
scazut al producatorilor agricoli fata de formele asociative, din cauza nivelului redus de
constientizare si a absentei informatiilor cu privire la avantajele rezultate prin asociere, a
gradului diferit de pregatire a persoanelor asteptate sa participe la formele asociative
(intelegerea diferita a scopurilor si principiilor de functionare ale acestora) si a mentalitatii
legate de asocierea obligatorie (de exemplu, fostele CAP-uri).

Dificultatile cu care se confrunta micii producatori agricoli si care justifica necesitatea


asocierii sunt determinate de cooperarea dificila cu unitatile prestatoare de servicii, mai ales in
cazul in care suprafata pe exploatatie este redusa, precum si de lipsa sau slaba dezvoltare a
structurilor de marketing.

Insuficienta dezvoltare a formelor asociative in agricultura se datoreaza mai degraba


capitalului social scazut, promovarii insuficiente a initiativelor functionale de acest gen si
lipsei unei viziuni legate de sprijinul de care asociatiile ar avea nevoie (consultanta,
dezvoltare organizationala, planificarea afacerii).

Asocierea in agricultura este un fenomen in crestere, insa exista multe bariere care trebuie
depasite (Tabelul de mai jos). Cu toate ca asocierea se bazeaza pe relatiile interpersonale,
capitalul social pus la dispozitie de membrii cooperatiei este scazut. Comunicarea slaba intre
agricultorii din aceeasi comunitate, lipsa de informatii privind beneficiile asocierii si absenta
sprijinului din partea autoritatilor locale sunt doar trei dintre problemele care incetinesc
procesul de asociere si, dupa cum sugereaza Centrul Roman pentru Politici Europene, ar
trebui ca acestea sa aiba prioritate la rezolvare prin intermediul unor politici publice in
agricultura. Aceste initiative ar trebui sa sprijine dezvoltarea capacitatilor formelor asociative
si cooperatiste prin actiuni de instruire si consultanta, sa includa asociatiile rurale in
programele de sustinere a economiei sociale, sa infiinteze departamente specializate in cadrul
camerelor agricole, sa finanteze depozitele si pietele de proximitate, sa sustina lanturile scurte
de productie si sa asigurare facilitati fiscale directe.

La inceputul anului 2015, Romania se situeaza mult in urma tarilor din Vestul Europei in
privinta dezvoltarii sectorului asociativ in domeniul agriculturii, atat in ceea ce priveste
diversitatea, cat si prezenta pe piata.
 

BARIERE IN ASOCIERE SOLUTII PENTRU DEPASIREA LOR

Mentalitatea: lipsa de practica democratica,


Sisteme de revizie, control si asigurare a transparentei,
neincrederea, aversiunea fata de fiscalitate
sarcini foarte clare pentru membri, modele de bune
(inclusiv plata cotizatiilor), dificultatea de a
practici, vizite de studiu, educatia de la varste mici, mai
vedea dincolo de interesul propriu, lipsa de
multa informare.
viziune.

Structuri de suport care sa ofere informatie si facilitare


pentru asocierea in agricultura (de exemplu, proiectul
finantat de RAF, Camerele agricole, RNDR, ONG-uri,
Insuficienta cunostintelor legate de asociere. institutii publice); Folosirea mass-media;
Instruirea managerilor de cooperative (de exemplu,
curs sustinut de COGECA);
Diseminarea de bune practici prin studii si publicatii.

Structuri de suport care sa ofere consultanta cu privire


Insuficienta cunostintelor cu privire la la managementul afacerii;
managementul afacerii.
Plata motivanta pentru angajatii cooperativelor.

Insuficienta fondurilor pentru formarea si Accesarea de finantari si acordarea de facilitati fiscale


finantarea cooperativelor. (stimulente).

Dubla impozitare (se impoziteaza mai intai Redefinirea relatiei dintre membrul cooperator si
tranzactia intre membrul cooperator si
cooperativa, apoi si vanzarea catre terti). cooperativa, prin schimbarea legislatiei.

Infiintarea altor structuri de suport ale formelor


Lipsa incurajarilor din partea autoritatilor.
asociative (de exemplu, ONG-uri, finantatori privati).

Afilierea redusa la organizatii nationale si Subventionarea de catre stat a cotizatiilor pentru


internationale (taxele de afiliere la afiliere la retelele europene (de exemplu, COPA-
organizatiile internationale sunt foarte mari). COGECA).

Marketing comun cu celelalte


Dificultatea de a concura cu produsele din
cooperative; Crearea de lanturi
import (acestea vin la preturi foarte scazute,
scurte de distributie; Sprijin
mai ales pe filiera multinationalelor).
financiar (subventii).

Distorsiunile provocate de fondurile europene


(de exemplu, terenuri trecute din circuitul Mai multe informatii cu privire la finantarile europene
pomicol in circuitul agricol pentru a obtine si de alte tipuri.
subventii).

Masuri pentru a face din cooperative si alte forme


Insuficienta liderilor in asociative adevarate pepiniere de lideri;
agricultura. Sesiuni de instruire a liderilor privind managementul
afacerii si alte teme de interes.

Nerespectarea intelegerilor din cooperativa de


Reguli stabilite de comun acord, penalitati, sanctiuni.
catre membrii acesteia.

Varsta medie ridicata a Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, transferul


fermierilor. exploatatiei (integral).

 
 
AVA N TA J E L E A S O C I E R I I : E C O N O M I C E , S O C I A L E S I P O L I T I C E

Constituirea producatorilor agricoli in forme asociative deschide noi oportunitati de


dezvoltare economica, prin atragerea unor avantaje locale, zonale sau regionale, si foloseste
puterea colectiva in scopul cresterii prosperitatii membrilor, a familiilor lor si a comunitatilor
din care fac parte. Indiferent de forma de organizare de care apartin (asociatii, cooperative sau
grupuri de producatori), membrii formelor asociative au drepturi stabilite democratic, iar
acesta reprezinta unul dintre cele mai mari beneficii.

Avantajele grupurilor de producatori:



 reducerea costurilor de productie (de exemplu, prin achizitionarea de utilaje
care sunt folosite in comun de toti membrii);
 exploatarea unor suprafete de teren care permit aplicarea tehnologiilor
moderne, competitive de productie si de gestiune a deseurilor, in vederea conformarii
cu normele de protectie a mediului si de conservare a biodiversitatii de care suntem
obligati sa tinem cont ca membri ai UE;
 posibilitatea planificarii si modificarii productiei conform cererii cantitative si
calitative de pe piata;
 accesul mai usor la fondurile europene si la contractarea creditelor bancare;
 facilitarea comunicarii intre fermieri, precum si intre reprezentantii lor si
institutiile guvernamentale (asociatia reprezinta un for de discutii, de schimburi de
opinii, de solutionare a unor probleme dintre membri, ofera posibilitati de intrajutorare
si accesare de informatii, iar reprezentantii asociatiilor sunt un partener pertinent de
dialog cu MADR, in elaborarea deciziilor care privesc producatorii agricoli si interesele
acestora);
 cresterea capacitatii de negociere, in vederea obtinerii unor preturi mai bune
atat la cumpararea in comun a materiilor prime necesare productiei, cat si la
valorificarea produselor, prin ofertarea unor cantitati mai mari, in conditii de calitate
ridicata;
 promovarea mai eficienta a productiei, atat pe piata interna, cat si pe cea
externa.

In conditiile mediului puternic concurential, aceste aspecte, carora le pot fi adaugate si altele,
pot duce la cresterea veniturilor producatorilor agricoli si la constientizarea de catre ei a
responsabilitatilor pe care le au ca factori cu drepturi si obligatii pe piata.

Avantajele cooperativelor agricole:



 caracterul democratic al mecanismelor de functionare, care au la baza
principiile cooperatiste moderne;
 posibilitatea infiintarii lor si de catre persoane care dispun de un capital mic;
 facilitatile fiscale acordate de stat: scutirea de la plata impozitului agricol
pentru primii cinci ani de la constituire, accesul la subventii, la fondurile publice si la
fonduri externe prevazute in programul de sustinere a agriculturii Romaniei, scutirea de
la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, masini si utilaje agricole sau
echipamente de irigat, recunoasterea si asimilarea cooperativelor agricole de catre
MADR ca grupuri de producatori, pentru a beneficia de toate drepturile prevazute de
legislatia in vigoare, contributia la dezvoltarea rurala, prin crearea de noi locuri de
munca, si angajarea tinerilor intr-o forma de activitate organizata.

Avantajele asociatiilor:
ECONOMICE:

 posibilitatea de negociere a unui pret mai bun al produselor;
 degrevarea producatorului de responsabilitatea vanzarii;
 un branding si un marketing mai bun al produselor;
 posibilitatea de negociere a unui pret mai mic al inputurilor (costuri mai
reduse);
 extinderea productiei si capitalizarea membrilor;
 cresterea standardului de viata al membrilor;
 accesul membrilor la informatie, inovatie, proiecte de colaborare si clustere;
 oferirea de servicii diverse catre membri (servicii tehnice, de informare si
consultanta);
 posibilitatea investitiilor in infrastructuri de depozitare sau procesare;
 trecerea de la vanzarea produselor agricole neprocesate la cele cu valoare
adaugata;
 punerea in valoare a resursele locale si crearea de produse locale;
 apropierea de consumator (pot fi initiate lanturi scurte de distributie);
 imbunatatirea accesului produselor locale la consumator;
 vanzarea prin intermediul marilor retaileri, targuri, magazine (asociatia creste
astfel puterea de negociere a membrilor);
 accesarea mai usoara a fondurilor europene;
 o gestiune mai buna a riscurilor in agricultura (de exemplu, prin crearea unor
fonduri mutuale);
 realizarea parteneriatelor benefice pentru membri (de exemplu, parteneriate cu
institute de invatamant, pentru transferul de inovatie);
 crearea locurilor de munca permanente si sezoniere.
SOCIALE:

 cresterea capitalului social (se reface sentimentul de comunitate);
 comunicarea si sprijinul intre membri.

POLITICE:

 formarea liderilor in agricultura (acestia reprezinta interesele fermierilor);
 preluarea unei parti din atributiile statutului (de exemplu, control-performanta),
reechilibrand balanta de putere dintre stat si fermieri.