UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

REFERAT
2
SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ

DISCIPLINA:
MARKETING

ANUL: II
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
 1. TURISMUL RURAL – CONSIDERATII GENERALE
Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajuta la
păstrarea culturii moştenite şi în acelaşi timp să reducă fenomenul de migraţie.
Deci turismul rural este o componenta principala  în dezvoltarea teritoriala a tarii,
lucru subliniat şi de tarile dezvoltate (Franta, Germania, Austria, Ţarile Scandinave, Irlanda
etc.)
În tarile bogate din Europa de vest oamenii pot să-şi permită ca vacanţele de vară să le
petreacă în orice zona a lumii; cu toate acestea, după observatiile sociologilor, societatile
consumatoare au început să se vindece de consumul excesiv, recunoscând finitatea forţelor
naturale ale pământului, ceea ,ce nu în ultimul rând este rezultatul recesiunii generale care
afecteaza întreaga Europa.
Statisticile europene arata o crestere înseamnata a numarului calatorilor,specialistii din
domeniu întrevazând o crestere anuala de 10% în tarile Uniunii Europene dupa anii 90.
Deoarece nu este posibila cresterea în timp a turismului mediteranean şi montan ( nici
nu a avut loc o crestere însemnata în ultimii ani ), cererea crescânda se va îndrepta probabil
spre alte ramuri ale turismului, îndeosebi spre turism rural sau agroturism.
Un aspect al dezvoltarii acestui tip de turism este situatia socio-politica a Europei
Centrale şi de Est. În fostele tari socialiste a început o declasare socia1a, cresterea vizibila a
distantelor între clasele sociale ( în masura diferita de la o tara la alta ). Datorita noii
distributii sociale, o mare parte dintre oameni vor fi potentialii consumatori ai turismului rural
pentru ca nu toti pot să-şi permita o vacanta de lux.
Europa în aceasta noua criza se îndreapta spre zonele rurale, ceea ce ofera o sansa
buna celor interesati în turismul rural.

2.CONCEPTUL DE TURISMULUI RURAL

Turismul  rural este o definiţie formata din doi termeni: turism şi spatiu rural, cu
sensuri foarte exacte care trebuie să fie explicate.
Turismul este o activitate economica caracterizata de un ansamblu de bunuri şi
servicii oferite persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, care sunt numiti turisti.
Trebuie amintit faptul ca, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o
anumita zona, este necesar să se verifice existenta unui flux de turisti care să viziteze zona
respectiva. Pentru ca turistii să vina, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Daca
nu se procedeaza asa, vor exista numai fluxuri de turisti care nu vor contribui la dezvoltarea
bogatiei zonei, ci numai vor utiliza resursele fara alta posibilitate de a oferi beneficii
importante pentru comunitate.
Spatiul rural, cealalta componenta a produsului turistic, este mult mai dificil de
definit. În general, putem aprecia ca spatiu1 rural este un spatiu cultural rezultat din  relatia
dintre natura şi activitatea umana de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurala, unele
activitatii productive legate de sectorul primar, cum ar fi cladirile, modificarile peisajului sau
amenajarea şi dezvoltarea teritoriului sunt înca prezente şi active.
Ca definiţie unanim acceptata, turismul rural este un tip de servicii turistice în
zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate
în mici centre rurale.
Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate
într-un stil rustic, care aminteste de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita
gastronomiei locale traditionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau
rustic, dar nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
 Un spatiu fara oameni şi fara produse nu poate raspunde atentiei turismului rural şi la
fel turismul rural nu-şi gaseste toate dimensiunile decât în modul viu de primire al populatiei
autohtone.
Satenii trebuie să fie actorii privilegiati şi primii beneficiari ai turismului rural.
Ospitalitatea spontana este importanta, dar trebuie însotiita de o formare  turistica.
În spatiul rural, pe de alta parte, initiativa proprie trebuie să se integreze atât într-un
plan de dezvoltare locala, cât şi într-unul general.
În ciuda faptului ca zona rurala se transforma permanent, trebuie admis faptul ca
trasaturi de ruralitate, cum ar fi de exemplu prezenta unor dovezi apartinand activitatii
primare traditionale (agricultura, cresterea animalelor, exploatarea lemnului) sunt necesitati
esentiale pentru a putea vorbi despre o zona rurala pregatita pentru exploatarea turistica.
2.1.DIFERENŢA DINTRE AGROTURISM ŞI TURISM RURAL:
                  Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori
considera ca sunt identice. Aceste concepte se identifica pâna la un anumit nivel, dupa care se
diferentiaza. 
Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând si
agroturismul.                   
Turismul rural: necesită spaţiul rural bine păstrat, cu specificul său rustic, însă nu
necesită neapărat şi activităţi în sectorul primar.
Agroturismul: necesită în mod OBLIGATORIU şi activităţi din sectorul primar.
Agroturismul şi turismul rural sunt caracterizate, de multe ori, ca reprezentând unul
şi acelaşi concept.
În definirea particularităţilor formelor de turism menţionate mai sus pot fi luate în
considerare două criterii importante:
a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază
comunitatea rurală sau o parte a acesteia;
b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări,
turismul rural cuprinde cultura, istoria şi tradiţiile existente în spaţiul rural,
agroturismul deţine şi componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producţie şi
furnizare de produse specific agricole, vizitare de pivniţe, pescuit, vânătoare, echitaţie etc.)
Agroturismul este activitatea de primire şi ospitalitate întreprinsă de
întreprinzătorii agricoli individuali sau asociaţi precum şi de familiile lor utilizând propria
întreprindere astfel încât activitatea desfăşurată să fie într-un raport de complementaritate
cu activităţile aferente cultivării terenului, silviculturii şi creşterii animalelor, acestea
trebuind să constituie şi în continuare activităţi principale.
Agroturismul este “o formă specifică a turismului, de o anumită complexitate, în
care se regăsesc două activităţi independente: cea economică, în principal agricolă şi/sau
silvică şi cea turistică propriu-zisă, în care sunt incluse cazarea, procurarea şi vânzarea
hranei, prestarea unor servicii, circulaţia turistică şi altele”.
Sub aspect economic, activitatea agroturistică se prezintă ca una dintre modalităţile
de existenţă, o formă complementară de folosire optimă a resurselor din gospodăria rurală şi
din zonă, combinată cu un complex de servicii , în interiorul şi în exteriorul gospodăriei,
orientând producţia agricolă în scopul realizării dezideratelor unui agroturism eficient şi
modern.
Forme de desfăşurare a agroturismului:
De la …
• Simpla găzduire
…până la …
• profilarea întregului sistem de producţie agrozootehnică în scop agroturistic
 Turismul rural în general şi agroturismul sunt considerate ca fiind opţiuni
promiţătoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a
localităţilor cu specific predominant agricol şi silvic, cu consecinţe favorabile asupra atragerii
şi menţinerii populaţiei în mediul rural, impulsionării activităţii agricole în regiunile
defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale şi dezvoltării sociale şi culturale.
Activităţile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate în
conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfăşurate în zonele rurale.
2.2.BAZELE TURISMULUI RURAL ŞI MOTIVAŢIILE SALE
Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar şi satul are
nevoie de turism rural.
Dupa viata agitata şi stresul marilor orase, turistul român sau strain îsi doreste o
vacanta linistita în contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru îsi petrece
vacanta la tara).
Pe de alta parte, satul are nevoie de turism rural.
Viitorul spatiului rural e o problema pe care Uniunea Europeana a constientizat-o de
mai bine de zece ani. Problemele create de situatia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din
agricultura, cxodul rural, pierderea traditiilor ) recomanda dezvoltarea turismului rural ca
stimulator al economiei rurale.
Acest tip de turism prezinta o scrie de avantaje: valorifica spatiile agricole, resursele
naturale, patrimoniul cultural, traditiile satesti, produsele agricole, realizeaza schimburi între
veniturile urbane şi cele rurale, creaza direct şi indirect locuri de munca, îmbunatateste
infrastructura.
Exista o serie de motive economice, sociale şi culturale care recomanda dezvoltarea
initiativelor turistice în zone rurale ca şi stimulator al economiei rurale.
Turismul rural nu s-a nascut într-o forma spontana, ci a fost creat în urma cercetarilor
şi proiectat de catre Guvernele şi Ministerele Agriculturii şi Turismului din tarile Comunitatii
Europene pentru a da raspunsuri la o serie de probleme create de situatia zonelor rurale şi
anume:
 reducerea puternica a veniturilor agrare;
 îmbatrânirea şi abandonarea agriculturii ;
 noua cerere  privind mediul;
 stabilitatea populatiei .

Motivatiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural şi
economic, putând fi  sintetizate astfel:
Motive sociale
        criza agriculturii: noile conditii economice şi legislative din Europa determina
tendinta de disparitie pe care o manifesta gospodariile mici şi traditionale
        abandonarea pamânturilor de cultura, precum şi a sarcinilor cu specific rural
        cresterea somajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile taranilor pleaca la
oras pentru a-şi cauta de lucru
Motive culturale
        cresterea numarului de case din spatiul rural care nu sunt ocupate sau întretinute
        slaba folosire a cladirilor traditionale
        disparitia mestesugurilor
        distrugerea mostenirii de arta locala
        pierderea traditiilor
        abandonarea grijii şi preocuparii fata de locurile frumoase din natura care sunt
oferite de spatiul rural
Motive economice
         veniturile foarte mici provenite din agricultura
        dificultati în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodariile
taranesti
        evolutia preturilor
        surplusul de produse agricole
Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele în mediul rural
se pot enumera urmatoarele:
  Reîntoarcerea la natura,  rezultat  al necesitatii de relaxare, sanatate;
  Dobândirea unor cunostinte. Petrecându-si vacantele la tara, turistii vor asimila
cunostinte noi si vor dobândi si anumite deprinderi ce dau turistilor satisfactii.
 Placerea de a-si petrece vacanta în locuri pitoresti. Turistii se considera privilegiati
pentru  posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si farmecul lor.
 Dorinta de cunoastere a traditiilor si obiceiurilor. Turistii doresc sa cunoasca la
fata locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului si ritualurilor satesti.
 Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.
 Sportul (precum golf), vânatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumetiile
pedestre, fluviale, pe bicicleta, echitatie turistica.

2.3.FACTORII CARE STIMULEAZA AFIRMAREA TOT MAI SUSTINUTA A

TURISMULUI RURAL
 Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere
Cresterea timpului afectat pentru recreere reprezinta în general un factor important al
dezvoltarii turismului rural.
Un aspect particular care are consecinte asupra turismului rural este multiplicarea
perioadelor scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adauga şi posibilitatea efectuarii
esalonate a concediilor de odihna.
Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata perioadei de transport, costul
sejurului, deficitul de solutii turistice de scurta durata, rezulta ca perspectivele selectarii
mediului rural ca spatiu de vacanta sunt tot mai mari, cel putin pentru perioadele scurte de
timp.
 Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii
Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii înregistreaza o crestere spectaculoasa.
Chiar daca în prezent, în tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire mai
putin artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca
factorii de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea şi
poluarea marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot
mai vadita a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la
tensiunea cotidiana este fireasca şi se înscrie într-o strategie mai mult sau mai putin deliberata
de mentinere a sanatatii .
Zone  rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfactii celor mai diverse şi
sofisticate optiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în  aer curat la escalade sau
excursii temerare, de la partidele linistite de pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea
bauturilor şi mâncarurilor traditionale.
 Autenticitatea
Este o calitate din ce în ce mai solicitata. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un
mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri
anoste, relatii colective impersonale, turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea
vietii de la tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale.
 Anchetele efectuate de catre Oficiul Britanic de Turism, releva ca aceasta calitate se
plaseaza pe locul secund dupa calitatea peisajelor, între motivatiile care stau la baza optiunii
pentru sejurul la tara.
 Linistea şi confortul psihic
Linistea şi confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt
deloc surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele
care stau la originea deplasarii sunt diverse şi adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia
voluntara de a parasi cadrul de viata citadin. Ideea de evadare în natura se regaseste aproape
unanim între dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul
rural. Omul doreste de obicei o alternare a trairilor calme cu cele animate şi, ca atare, nu este
surprinzator abandonul domiciliului în favoarea posibilitatii de a se putea regasi cu placere
într-un mediu linistit, nepoluat, departe de constrângerile activitatilor citadine, mediul rural
fiind cel care îi poate raspunde la toate aceste dorinte.
 Afirmarea individualismului pe piata
Promovarea sistematica şi insistenta a unor anumite produse pentru câstigarea unui
segment stabil de consumatori, este 0 practica utilizata în mod curent, pentru impunerea
diverselor produse pe pietele de consum.
În pofida caracterului difuz şi a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul
rural este apt să valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica 'în conditiile
în care exista motivatie şi competenta pentru popularizarea şi vânzarea ofertei, respectiv
primirea turistilor.
Teoretic, nu exista asezare rurala care să nu poata oferi cel putin un produs de marca
de natura să suscite interesul turistului. Conditia prealabila .este ca marca să fie autentica,
originala, iar eforturile depuse pentru impunerea ei să faca posibile cunoastere a şi ulterior
recunoasterea şi cautarea ei. Extrapolând acest aspect la satul românesc, este evident ca, la
nivelul majoritataii asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla :
calitatea peisajului şi caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta şi de tehnica populara,
îndeletnicirile traditionale, portul popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp
comun. Cheia consta în perpetuarea acestei diversitati, dar şi decelarea elementelor care
confera un plus de specificitate locala şi care pot deveni în consecinta produse de marca, a
caror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul turistic.

2.4.TIPURI DE TURISM ÎN SPAŢIUL RURAL

a.Turismul rural
Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat
printr-o oferta de servicii localizate în mici centre rurale. Cladirile au capacitate redusa, de
obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteste de
locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei locale traditionale şi de cele
mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial. 
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau
rustic dar nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Se detaseaza aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare:
        de tip familial, situatie care presupune ca gospodaria gazda să puna la dispozitia
turistilor familisti bucataria proprie, urmând ca turistii să-şi asigure singuri prepararea
prânzului şi a cinei şi procurarea majoritatati alimentelor prin reteaua comerciala locala,
pregatita la rândul ei să faca fata unor asemenea solicitari
        prin gospodariile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodarii
apropiate care practica turismul rural în solutia limitata de cazare şi mic dejun
         turismul spontan, care se refera la circulatia turistica interna, ocazionala,
nedirijata, cu rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodariile taranesti pentru scurt
timp şi fara pretentii deosebite, pentru confortul cazarii, prepararea mesei sau alte servicii
b.Agroturismul
Se desfasoara în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este
cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de catre agricultorii
implicati în aceasta forma de turism considerata ca o activitate secundara.
La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexa, cu o
larga sfera de cuprindere, care pune în evidenta printr-un mecanism propriu circulatia turistica
rurala.
Prin dezvoltarea serviciilor de gazduire şi valorificare a produselor proprii şi locale,
agroturismul ofera o solutie de viitor pentru gospodariile rurale.
Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria
taraneasca, pregatit şi amenajat special pentru primirea de oaspeti şi să ofere o serie de
activitati care graviteaza în jurul gospodariei taranesti.
Agroturismul se realizeaza prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor
servicii agroturistice în scopul obtinerii de venituri complementare, veniturile de baza
provenind din activitatea agricola.
În ultimii ani, pe scara tot mai larga se practica turismul rural tematic, în cadrul caruia
se delimiteaza urmatoarele tipuri:     
c.Turismul ecologic(turism în natura)
Este turismul care se desfasoara în zone naturale cu o ridicata valoare ecologica. în
mod normal, implica faptul ca turistul să aiba un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai
atragatoare din acest punct de vedere sunt marile zone naturale
d.Turismul cultural
Implica cele mai diverse catcgorii sociale şi de varsta şi consta în vizitarea siturilor
rurale a caror destinatie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale,
muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje
religioase, practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viata comunitatii
(hramuri, nunti).
O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, în special
elevi şi studenti, sub forma turismului scolar de învatare sau descoperire. Din pacate, desi este
o forma frecventa de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural şi absenta
unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj,
impactul economic asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.
e.Turismul balnear (curativ)
Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice favorabile (absenta
poluarii, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativa), prezenta izvoarelor de
ape minerale cu proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu
posibilitatile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populara (fitoterapia, apiterapia,
hidroterapia).Existenta disponibilitatilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte
turistice care pot rivaliza cu cele din statiunile balneare şi climaterice consacrate.
f.Turismul sportiv, turismul de aventura
Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive
de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, sporturi de iarna,
orientare turistica.
În anumite situatii, turismul sportiv capata accente de turism de aventura, atunci când
obiectivul îl constituie practicarea unor activitati, desemnate în limbajul de specialitate prin
sintagma de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fara motor s.a.).
 Practicarea unora dintre aceste sporturi necesita 0 anumita politica manageriala a
produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitatia).
Altele în schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur
de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna,
pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistica).
g.Turismul religios
Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin
conturarea unor destinatii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens,
exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franta şi Stonehenge
în Marea Britanie.
În tara noastra se remarca cresterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei parti
semnificative a populatiei la practicile vietii spirituale traditionale şi aparitia unor focare de
misionarat, în special asezamintele monahale, care polarizeaza interesul unui numar apreciabil
de credinciosi. Este cunoscuta în acest sens atractia exercitata de unele manastiri precum cele
de la Rohia şi Bârsana (Maramures), Nicula (Cluj), Sâmbata de Jos (Brasov), Posaga (Alba),
Izbuc (Bihor).
Asezamintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spiritua1e remarcabile, au
intrat de mult timp în sfera atractiei turistice: Putna, Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor,
Agapia, Neamt, Tismana şi multe altele.
h.Turismul de agrement
Se practica  sub forma neorganizata şi consta în petrecerea partiala sau integrala a
concediului individual sau cu familia, într-un stiu de cazare (casa, camera mobilata) existent
în mediul rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire familiala, închiriere pe durate de
timp variabile, cazare la prieteni sau rude.
În linii generale, îmbina caracteristicilc turismului pentru natura cu cele ale turismului
de sanatate.
Turistul este tentat să observe natura, să o cunoasca şi chiar să se integreze în ea prin
diferite activitati: observarea pasarilor, identificatea speciilor de plante, culesul plantelor
medicinale, a fructelor de padure, ciupercilor, plimbari şi altele. El poate beneficia de caldura
şi de atentia acordata de catre comunitatea locala, cu sprijinul careia obtine facilitatile
necesare adoptarii, chiar şi temporare unei alimentatii naturale, neindustrializate, întelegerii
traditiilor şi mentalitatilor locului respectiv.

2.5. BAZA TEHNICO-MATERIALA A TURISMULUI

 Baza tehnico-materiala a turismului desemneaza totalitatea mijloacelor materiale
intrebuintate în activitatea turistica pentru indeplinirea functiilor sale economice s i sociale.
Sfera sade cuprindere include nu numai mijloacele materiale specifice turismului
(infrastructura specifica), ci şi pe cele comune, apartinand patrimoniului altor ramuri, dar
folosite şi de turism (infrastructura generala).
        Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta în spatiul rural fac
parte: pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica,
sate de vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create în scopul
dezvoltarii turismului rural.
Prioritar, în cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitatile de cazare, cele de
alimentatie publica, de agrement etc., prin volumul şi structura lor reflecta gradul de
inzestrare şi dezvoltare turistica, atat pe ansamblu cat şi la nivel comunitar-teritorial.
  Realizarea unei puternice baze tehnico-materiale a turismului (de transport, cazare,
alimentatie publica, tratament, agrement, etc.), capabila să raspunda asteptarilor unor clienti
tot mai
exigenti, implica importante resurse financiare alocate turismului. Fara aceasta premisa
economica, resursele turistice raspandite pe teritoriul unei tari în calitate de componenta a
ofertei, nu pot fi valorificate corespunzator. Volumul şi ponderea resurselor financiare
orientate spre domeniile activitatii turistice intr-o economie nationala reflecta nivelul de
interes pe care se plaseaza aceasta
ramura intr-o perioada de dezvoltare a oricarei economii nationale.
 Baza tehnico-materiala a turismului prezinta o serie de particularitati fata de baza
tehnico-materiala a celorlalte activitati de productie materiala şi de servicii. 
  În primul rand, intre baza tehnico-materiala şi resursele naturale turistice trebuie să
existe o
corespondenta ca volum al dotarilor, atat pe plan cantitativ cat şi pe plan calitativ-structural.
De
exemplu, prezenta unor forme de relief şi a conditiilor climatice propice practicarii sporturilor
de iarna necesita dotarea statiunilor de un asemenea profil cu echipamentele specifice. Sau,
existenta unor resurse de ape termale justifica edificarea unei statiuni cu o baza de tratament
adaptata la specificul de valorificare al resursei respective şi dimensionata la nivelul debitului
care să asigure un numar optim de proceduri.
 În al doilea rand, tinand seama de rigiditatea ofertei turistice - una din trasaturile
amintite ale acesteia - ce nu trebuie nici un moment subevaluata, de notat este faptul ca baza
tehnico- materiala turistica se cere astfel conceputa incat să fie adaptata s i unui anumit
segment al cererii turistice, cunoscute sau estimate. De regula, dupa cum o demonstreaza  şi
realitatea, racordarea bazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat segment al cererii
turistice, avand în vedere importanta distantei în directionarea cererii. Intr-un asemenea
context, investitiile pentru construirea, modernizarea şi diversificarea echipamentului ce intra
în componenta bazei tehnice a turismului sunt determinate de doua variabile independente:
resursa naturala s i cererea turistica.
  În al treilea rand n-ar trebui neglijata o observatie suplimentara, permanent invocata
de specialisti1, care exprima dealtfel una dintre multiplele particularitati ale relatiei cererii şi
ofertei turistice, anume aceea ca investitiile în baza materiala a ofertei sunt dependente ca
volum absolut de dimensiunea s i calitatea resurselor naturale, fiind în raport direct cu
acestea. Ca investitie specifica insa, pe unitatea de echipament (loc de cazare, de divertisment,
de agrement etc.) efortul investitional este invers proportional cu calitatea atractiei turistice
a resurselor naturale.
Exemplele sugestive ne sunt cunoscute. Astfel, resursele naturale originale şi atractive,
de exemplu, de tipul Deltei Dunarii, sau mai nou, de tipul agroturismului şi turismului rural,
necesita investitii specifice reduse în baza materiala.  Invers, localizarile turistice situate în
zone cu resurse naturale sarace, cum ar fi statiunea Las Vegas construita în plin desert,
suplinesc lipsa resurselor naturale prin cele mai ridicate investitii specifice în baza tehnico-
materiala, aceasta constituind de fapt sursa de atractivitate a unei destinatii din aceasta
categorie.
  Nu este mai putin adevarat  şi faptul ca, pe ansamblul unui complex economic
national,
efortul investitional este redirectionat spre prevenirea degradarii mediului natural, chiar şi în
cazul zonelor geografice cu un potential turistic natural superior.

3. CARACTERISTICILE TURISMULUI RURAL ÎN EUROPA

În Germania, în anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a
operatorilor din domeniul turismului rural (în speţă, agroturismul) pentru fermierii din West
Flanders şi din provincia Limburg. Programul cuprinde toate informaţiile practice necesare
pentru dezvoltarea agroturismului, consultanţă în domeniul juridic şi fiscal, marketing,
management şi asistenţă privind posibilităţile de sprijin financiar etc.
În Germania sunt mai multe organizaţii de turism rural sprijinite de Ministerul
Agriculturii din fiecare land. Cele mai reprezentative sunt: Vacanţa în gospodăria ţărănească
cu 14 uniuni de land, Turism rural şi Vino la ţară (Kommaufs Land), care sunt autonome,
dispun de un marketing propriu şi se preocupă de alcătuirea ofertelor, reclama şi
comercializarea lor, pregătirea şi perfecţionarea membrilor organizaţiei ş.a.
Obiectul programului avea în vedere conştientizarea de către populaţia locală a
posibilităţilor pe care agroturismul le-ar putea oferi.
Urmare acestui proiect s-au înregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numărul de
operatori localnici care oferă cazare a crescut cu peste 50% (de la 60 la 93 de case), în anul
1993.
Proiectul a inclus şi crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale şi
locale, asigurând pe de altă parte, locuri de muncă pentru doi manageri de proiect care oferă
consultanţă şi asistenţă noilor operatori din domeniul turismului rural.
Intervenţia statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul
fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizaţiilor. Măsurile de susţinere a turismului
la fermă (agroturism) prevăd asistenţă financiară în anumite domenii.
Astfel, în anii 1994–1995 s-a investit de către landul Bavaria cca. 1,5 miliarde DM,
din care 6 milioane DM numai pentru studii de marketing şi promovare.
Prin regimul fiscal din Germania, prestatorii particulari sunt supuşi impozitării pe
venit, dar în anumite landuri, prestaţiile sunt supuse TVA (în Baden –Wurttemberg şi Renania
–Palatinat, TVA = 14%). În landul Renania–Palatinat se prevede, în plus, o taxă de ocupare
pentru un spaţiu de primire.
Urmare a dezvoltării turismului rural, în Germania s-au înregistrat la nivelul anului
1996, circa 20 milioane de turişti (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.) cu
peste 645 milioane de înnoptări şi o cifră de afaceri de cca. 5 milioane de DM.
În Italia. Luând în considerare importanţa noilor tehnologii, în Italia s-a elaborat un
program pe calculator, precum şi o foaie standard pentru colectarea informaţiilor cu privire la
serviciile oferite pe piaţa turismului rural.
Aceste informaţii se referă la:
- firmele care oferă servicii turistice;
− caracteristicile artei şi artizanatului, specifice regiunii;
− specificul peisajului;
− atracţiile zonei;
− patrimoniul cultural.
Obiectivele urmărite au fost:
− standardizarea şi corelarea informaţiilor cu privire la turismul rural (agroturism);
− înlesnirea contactului dintre ofertanţi (prestatorii de servicii) şi agenţi.
Programul a fost testat în regiunea Friuli–Venezia–Giulia şi a fost apoi oferit altor
regiuni, precum şi Ministerului Italian de Turism şi organizaţiilor turistice, pentru a putea fi
asigurată o largă distribuţie a acestuia.
Utilizarea noilor tehnologii a căpătat importanţă pentru turismul rural, luând în
considerare distanţele de parcurs şi lipsa de comercializare.
Pe lângă acest proiect autorităţile italiene se preocupă într-o mare măsură şi de
protejarea mediului prin agroturism. De fapt, nu este posibilă dezvoltarea cu succes a
agroturismului, dacă peisajul şi mediul nu şi-au conservat caracteristicile lor tradiţionale. În
acelaşi timp, susţinerea dezvoltării agroturistice poate să reprezinte o susţinere indirectă a
dezvoltării "serviciilor" aduse mediului rural.
 Prin regimul fiscal italian, organizaţiile turistice rurale plătesc impozit pe venitul
obţinut din agroturism, precum şi TVA de 9%.
În Belgia
Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spaţiului
de cazare în mediul rural şi a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din
Wallonia că acestea pot fi restaurate şi valorificate în mod eficient pentru primirea turiştilor.
Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală şi agricolă a regiunii Wallonia, să
diversifice activităţile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural şi rural, în general, nu
este afectat negativ.
Pentru a se atinge obiectivele proiectului este nevoie de o schimbare a mentalităţii,
drept pentru care a fost realizat un film video cu o durată de 9 min. filmul, intitulat Genese
d'un gîte (Crearea unui popas rural) arată cum o familie modestă din Ardennes, un sat slab
populat, îşi transformă treptat hambarul într-un spaţiu de primire rurală pentru turişti.
Proiectul subliniază necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în
acelaşi timp, o activitatea concretă şi rentabilă într-o regiune mai puţin dezvoltată turistic. El
permite, de asemenea, transformarea imobilelor nefuncţionale în structuri de primire,
locuibile, integrând astfel agricultura în activitatea turistică.
Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul realizat din activitatea
agroturistică, considerată ca fiind complementară. De asemenea, pentru camerele–pensiune se
aplică un TVA unic.
Sprijinul din partea statului constă în acordarea de subvenţii regionale pentru
finanţarea popasurilor rurale şi subvenţii ale anumitor provincii, pentru acelaşi scop.
Fetourag este subvenţionată, în proporţie de 30%, de către Comunitatea franceză,
având în acelaşi timp şi anumite bonificaţii asupra dobânzilor de către Uniunea Europeană, iar
organizaţia Vlaamse Federatie primeşte fonduri din partea UE şi a Băncii Agricole Belgiene.
În Spania. Sprijinul financiar din partea statului pentrui dezvoltarea activităţii de
cazare la cetăţeni constă în:
- subvenţii pentru reabilitarea patrimoniului în localităţile cu mai puţin de 2000 de
locuitori, din Catalonia şi Insulele Canare;
− subvenţii pentru investiţii (30%) în Galicia şi Asturia;
Agroturism Basc primeşte subvenţii din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50%
din totalul subvenţiei provinciei.
Prin regimul fiscal adoptat, cele două asociaţii nu sunt supuse impozitării în acest
domeniu.
În Franţa, sub auspiciile Ministerului Turismului şi ale Ministerului Agriculturii s-a
înfiinţat Federaţia Naţională de Habitat Rural şi de Amenajare Rurală care promovează
produsul agroturistic Rendez–vous en France, la decouverte ce oferă cazare, servicii şi
agrement în localităţi rurale.
În localitatea Anvergue s-au acordat subvenţii pentru structurile agroturistice de
primire, acestea obţinând astfel, clasificări de minimum două stele. De asemenea, se constată
– conform unui studiu de fezabilitate – că cerereapentru hanurile turistice este sensibilă la
următoarele elemente: autenticitate, arhitectură specifică, valorificarea superioară a
produselor rurale şi dotări cu echipamente de calitate. În perspectivă se va avea în vedere
realizarea unui catalog "Auberges de Pays", a cărui marcă este în proprietatea Camerei
Regionale de Comerţ şi Industrie ANVERGUE, urmăreşte extinderea reţelei de hanuri şi în
alte regiuni sau comitate ale Franţei, contribuind astfel la promovarea şi dezvoltarea
turismului rural.

3.1. POLITICA EUROPEANĂ DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL

 În România, precum şi în Uniunea Europeana, din cauze relative, dar în mod clar au
aparut diferente majore între anumite regiuni, diferente care în mod general erau defavorabile
mediului rural fata de cel urban. Aceasta a generat un nivel de trai mai scazut al populatiei din
mediul rural (învatamânt, sanatate, posibilitati de angajare, nivelul veniturilor), fapt care
conduce la tensiuni sociale crescânde, atragând dupa sine necesitatea implicarii factorilor
politici responsabili.
Pentru a atenua cauzele acestor diferente,  în U.E. s-au înfiintat asociatii şi sau alocat
fonduri financiare,s-au dat chiar şi legi speciale, care au un rol din ce în ce mai important în
dezvoltarea mediu1ui rural..
Fondurile speciale înfiintate şi puse la dispozitie de U.E., sunt accesibile numai în
conditiile existentei unor programe de dezvoltare regionala bine definite.
Se considera mult mai importanta calitatea vietii decât cantitatea bunurilor consumate.
Dintre natura, societate şi economie, elementul constant este natura, celelalte existând doar
prin interactiunea lor. Din acest punct de vedere sunt esentiale, hotarâtoare doar nevoile
naturale, iar societatea şi mai ales economia trebuie să se adapteze la acestea.
Eficienta sociala a dezvoltarii regionale şi în special a celei rurale este asigurata prin
partenierate şi programe, iar eficienta economica prin concentrarea resurselor şi cofinantare.
În Europa gasim numeroase legi şi publicatii referitoare la acest domeniu.
Declaratia de la Cork şi Carta Europeana a Zonelor Rurale sunt considerate ca puncte
de referinta. Principiile sustinute de acestea au devenit parte integranta a politicii U.E.
Obiectivele Declaratiei de la Cork pot fi sintetizate în urmatoarele:
        prevenirea migratiei populatiei de la sate
        lupta împotriva saraciei
        crearea de noi locuri de munca
         eliminarea dezavantajelor, satisfacerea nevoilor crescânde de sanatate, de
dezvoltare a personalitatii, a conditiilor de munca şi de odihna
În ideile prezentate în Carta Europeana a Zonelor Rurale, programele
de dezvoltare trebuie să se bazeze pe avantajele locale şi pe factorii regionali, să
sustina initiativa privata şi să promoveze prin orice mijloace dezvoltarea bazata pe forte
proprii.
Ţarile din centrul şi estul Europei aflate pe calea reformei necesita 0 atentie din ce în
ce mai mare.Trebuie implementate strategii politice speciale pentru rezolvarea problemelor
specifice, dar implementarea acestor proiecte trebuie realizata de fiecare tara în parte.
În anul 1987, Consiliul U.E. propune relansarea spatiului rural printr-un program larg
care avea ca obiective:
        pastrarea identitatii culturale
        salvarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural european ca factor de
ameliorare a vietii şi ca sursa de dezvoltare socia,economica şi culturala. S-au avut în vedere
mai multe tari, mai multe regiuni şi mai multe tematici.Tematicile au avut diverse
semnificatii, diverse dimensiuni şi particularitati locale.
A fost propusa urmatoarea schema de lucru: specialisti din toata Europa au identificat
rutele şi au elaborat harti s-a creat o emblema comuna pentru vizualizarea pe întreg teritoriul
european s-a trecut la coordonarea unui ansamblu pe actiuni asociative cu parteneri publici şi
privati adresându-se în principal tineretului Accste începuturi s-au realizat printr-un atelier
creat-ATEART-Atelier Transfrontalier pour l'Environement et les Actions en Rural Teritoire.
Scopul a fost acela de dezvoltare regionala, de a gasi apropieri transfrontaliere, de a favoriza
cunoasterea altor popoare, acceptarea diferentelor şi promovarea dialogului cultural comun,
care să duca la protejarea bogatiilor naturale şi spirituale ale fiecarui popor.
Actiunile au devenit actiuni pilot în ideea de a servi ca exemple în actiunile ce vor 
urma pe intreg teritoriul european.
 4.TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA
4.1.SCURT ISTORIC
În România, turismul s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, datorita pozitiei
geografice a tarii noastre care era strabatuta de doua rute comerciale foarte importante. Prima
ruta pleca din Italia din orasele Venetia şi Genova, trecând prin Vicina, Cetatea Alba, apoi
Cernavoda şi continuând spre Lvov în Ucraina, un vechi centru cultural şi comercial. A doua
mare ruta pornea din Flandra şi stabatea Europa de la nord spre sud, trecând şi prin orasele
Sibiu, Brasov şi Bistrita.
Turismul rural nu este un fenomen nou în România, acesta începând prin initiative
personale. Migratiile sezoniere facute cu scopul de a cauta aer curat şi relaxare au fost foarte
populare la începutul secolului şi în perioada interbelica. Astfel, înca de atunci existau foarte
multe sate care îndeplineau functia de "turism satesc", cum ar fi: Jiblea, Polovragi, Baia de
Fier, Novaci, Sacelu, Amara, sapte Sate, Zizin şi multe altele.
În anii 1960, turismul satesc exista pe tarmul Marii Negre în satele: Costinesti,
Mamaia sat, Agigea, 2 Mai, precum şi în Delta Dunarii în sate ca Sfântul Gheorghe şi
Murighiol.
În anul 1970 Biroul National de Turism "Carpati Bucuresti" a fost singura organizatie
de turism de acord să negocieze în strainatate pentru a aduce turisti din vest, pentru a-şi
petrece prin programele prezentate, vacantele în sate traditionale, selectate dupa criterii
specifice, unde turistii să poata participa la activitatile micilor fermieri, locuind în casele lor şi
luând parte la evenimentele importante şi festivitatile populare.
Primele implicatii guvernamentale privind reglementarile legale ce vizeaza turismul
rural s-au realizat în anul 1972, când prin Ordinul nr. 297, elaborat de Ministerul Turismului
au fost selectate 118 localitati rurale, ce urmau a fi lansate în turism. În anul urmator, prin
Ordinul Ministerului Turismului nr.744 erau declarate sate turistice 14 localitati rurale[6].
Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini în locuintele particulare(Decretul
225/1974).
Au fost selectate 117 sate dintr-un capat în altul al tarii, din care au fost alese 10
pentru a le experimenta în vara anului 1973. Aceste sate au fost : Sf. Gheorghe, Murighiol
(Tulcea), Fundata (Brasov), Rucar (Arges), Vaideeni (Vâlcea), Tismana (Gorj), Rasinari
(Sibiu), Halmagiu (Arad), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldavitei (Suceava).
Dupa anul 1979, prima institutie care a promovat ideea de turism rural în România, a
fost Agentia Nationala a Zonei Montane - A.N.Z.M., sub conducerea lui Radu Rey. În cadrul
acesteia, se punea un accent deosebit pe complementaritatea dintre activitatile de turism şi
cele agricole, fiind în mare parte o încercare de aplicare a modelului tirolez de turism rural,
având în centrul preocuparilor ferma.
Dupa 1990, s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, pe plan national, potrivit
careia statului îi reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme
economice necesare îndeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului
înconjurator, investitor si legiuitor. În 1992, Comisia Zonei Montane Românesti si FRDM
realizeaza o ierarhizare în cadrul tipologiei gospodariei taranesti, din punct de vedere al
spatiilor de cazare si al serviciilor oferite de acestea. Astfel, au fost evaluate 2000 de
gospodarii, care au fost clasificate în clase de la I la IV, privind spatiile de cazare si în clase
de confort A,B,C, privind serviciile oferite[7].
                  În ordine cronologica, urmeaza Ordonanta Guvernamentala nr.62/24.08.1994 si
mai apoi Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.G. mai sus mentionate, care au stabilit
o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului turistic rural în zona montana, Delta Dunarii
si litoralul Marii Negre[8]. Legea nr.145/1994 ofera scutirea de la plata impozitului pe venit
pe o perioada de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Cu aceasta ocazie se introduc
notiunile de pensiune turistica si ferma agroturistica. Având în vedere Ordonanta
Guvernamentala nr.62/1994, este emis Ordinul Ministrului Turismului nr.20/04.04.1995, ce
cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a
fermelor agroturistice[9].
                  În anul 1997, prin Ordonanta nr.63 privind stabilirea unor facilitati pentru
dezvoltarea turismului rural, Guvernul României a prevazut functionarea pensiunilor turistice
si pensiunilor agroturistice. La data intrarii în vigoare a acestei ordonante, se abroga O.G.
nr.62/1994[10]. Apare astfel, în 1998, Legea nr. 187/14.10.1998, pentru aprobarea OG nr.
63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural.
                  În anul 1999, este emis Ordinul nr. 61/27.04.1999, prin care se individualizeaza
clasificarea sub forma florilor, margaretelor.
                Ultima reglementare promovata si emisa, ce vizeaza turismul rural, este
Ordinul nr. 65 din 10 iunie 2013
                Este obligatorie si completarea, de catre turistii cazati în pensiuni, a unui formular
"Fisa de anuntare a sosirii si plecarii turistilor", pentru fiecare persoana gazduita, în dublu
exemplar. Aceasta fisa este prezentata în anexa nr. 6.
Un mod diferit de abordare a fost propus de ANTREC (Asociatia Nationala de Turism
Rural, Ecologic şi Cultural), creata la Bran în anul 1994, având drept nucleu o întreprindere
privata de tip S.R.L. A dat o mare importanta inventarierii structurilor de cazare, cresterii
numarului de membri şi creerii de filiale judetene.
Desi obiectivul declarat al acestei asociatii este dezvoltarea turismului rural în
România, preocuparea majora vizeaza reproducerea în mediul rural a confortului urban, fapt
ilustrat şi de normele de clasificare pe care asociatia le-a elaborat împreuna cu Ministerul
Turismului şi în care caracterul de turism cultural şi ecologic  nu  se reflecta.
          În anul 1995, ANTREC devine membra  a asociatiei europene de profil, EUROGÎTES,
cu sediul la Strasbourg. ANTREC reunea la sfârsitul anului 1995 peste 2.000 de membri,
organizati în 15 filiale.
        În catalogul EUROGÎTES, din 1996, realizat sub patronajul Federatiei Europene de
turism Rural, România a fost reprezentata de 20 de gospodarii, fiind plasata alaturi de oferta
turistica a unor tari cu o bogata traditie în acest domeniu, tari precum Belgia, Franta, Irlanda.
    În cel de-al patrulea an de existenta, 1997, al ANTREC România, numarul membrilor sai  a
ajuns la aproape 3.000, iar cel al filialelor la 28. În acest an, s-a editat primul CD-rom, primul
catalog al pensiunilor rurale.
    În anul 1998, numarul membrilor ajunge la 2.500, iar cel al filialelor la 30.
    În prezent, ANTREC are 31 de filiale judetene ( în cele 41 de judete din tara)
aproape în toata România, un numar de 2500 membri, si pensiuni turistice si agroturistice în
770 de sate românesti. 
Federatia Româna de Dezvoltare Montana si Rurala (FRDMR)
         FRDMR a luat fiinta în anul 1991. În vederea dezvoltarii si implementarii
agroturismului în România, FRDMR a elaborat un program vast, creându-si astfel o politica si
un management propriu. De asemenea, FRDMR a întreprins actiuni si colaborari la nivelul
organismelor guvernamentale si neguvernamentale, pe plan national si international.
       În protocolul din 3 februarie 1994, cu Ministerul Turismului, s-au pus bazele cooperarii
în vederea realizarii în comun a unor actiuni  în dezvoltarea turismului rural, în elaborarea
cadrului legislativ adaptat la realitatile actuale. În cadrul acestor actiuni, FRDMR a promovat
un proiect de lege, pentru sustinerea turismului rural, a derulat un program PHARE, a asigurat
o baza de date necesara editarii în conditii grafice moderne a unui ghid agroturistic cu primele
200 de gospodarii atestate în perioada 1991-1994.
               În mai 1994, a fost încheiat un protocol între Ministerul Tineretului si Sportului si
FRDMR. Acest protocol a pus bazele colaborarii cu privire la integrarea tinerilor din zonele
rurale în activitati de turism rural. Prin aceste actiuni au fost pregatiti, ca ghizi si manageri în
agroturism, 100 de tineri  proveniti din gospodariile taranesti.
               Pentru a facilita stabilirea de legaturi pe plan international, FRDMR s-a afiliat unor
organisme internationale, precum EUROTER, în vederea realizarii unor actiuni pentru
sprijinirea si dezvoltarea turismului rural. FRDMR a realizat mai multe schimburi de
experienta cu organisme specializate din Franta, precum Cléconfort si s-a preocupat de
alinierea criteriilor de clasificare a ofertei agroturistice din România, în cadrul Uniunii
Europene.
               În anul 1994 s-a derulat un program PHARE, care a facilitat organizarea, în sapte
judete, a unor actiuni de promovare a turismului rural.
               Prin intermediul Centrului de Consultanta, Asistenta, Formare si Dezvoltare Rurala,
care functioneaza în cadrul Federatiei Române pentru Dezvoltare Montana si Rurala, realizat
cu sprijin material si asistenta de specialitate din partea organizatiei CEBEMO - Olanda, se
organizeaza cursuri de instruire si specializare pentru toti participantii la actiunile de
promovare si  implementare a turismului rural.
Alte organizatii si asociatii la nivel local
           Asociatia "Operatiunea Satele Românesti", cunoscuta si sub numele Operation Villages
Roumain(OVR), a fost constituita în 1988-1989 pentru a proteja satele românesti de campania
de sistematizare a datelor, initiata de fostul regim.
           Programul de sistematizare si modernizare a satelor presupunea demolarea multor sate
si catune, care nu trebuiau sa mai apara ca asezari rurale. Prin aceasta asociatie, s-a reusit
întârzierea mai multor actiuni de mutare a gospodariilor taranesti sau de desfiintare a acestora.
             Dupa 1990, asociatia a actionat pentru sprijin si ajutor umanitar, si a reusit sa-l obtina
datorita faptului ca radacinile si esenta acesteia au fost în afara României. În anii 1991-1992, a
desfasurat activitati de parteneriat în scopul dezvoltarii satelor românesti. OVR a pus în
functiune o retea de turism rural cuprinzând localitati din judetele: Maramures, Alba, Bistrita-
Nasaud, Brasov, Sibiu.
               În dezvoltarea turismului rural, Asociatia OVR a adoptat o strategie proprie, a creat
mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu
o sigla proprie si a participat efectiv la schimburi de turisti din tarile Comunitatii Europene.   
               Asociatia Pensiunilor Turistice Info-Tur, Sucevita. Membrii sai sunt: 20 de case de
vacanta, 3 pensiuni agroturistice din Sucevita, una din Marginea si un restaurant din Radauti.
               Asociatia de Dezvoltare a Agroturismului, Maramures.
               Asociatia Nationala pentru Dezvoltare Rurala montana ROMONTANA, Vatra
Dornei
Obiectivele asociatiei ROMONTANA sunt :
    -de a contribui la dezvoltarea generala a comunitatilor rurale montane, gasirea si modelarea
capacitatii populatiei acestor zone în a sustine si a promova cauzele si interesele
producatorilor montani;
          -sprijinirea, dezvoltarea comunitatilor montane rurale;
          -facilitarea schimburilor de experienta si crearea de legaturi între institutiile nationale si
internationale implicate în dezvoltarea zonei montane.
          -atragerea unor sume de finantare necesare unor proiecte de dezvoltare durabila în zona
de referinta.
              Asociatia de Turism Montan Prahova este o asociatie nonprofit, care reuneste
reprezentantii consiliilor locale din 18 localitati ale judetului Prahova si are ca scop stimularea
si dezvoltarea turismului rural în zona. Asociatia a beneficiat, prin intermediul fundatiei
internationale de asistenta Inter-Assist, cu sediul în Elvetia, de un program de asistenta în
promovarea  produsului turistic local, concretizat în editarea unui pliant si catalog de
promovare, cuprinzând oferta de cazare a asociatiei.
               Fundatia turistica "AGRO-TUR O.S.R", din localitatea Vadul Izei, Judetul
Maramures, este formata prin aderarea a 24 de gospodarii, care au fost pregatite sa
primeasca  turisti din tara si strainatate. Fondatorul asociatiei si presedintele acesteia este Ion
Borlean, care a absolvit la rândul lui cursurile de ghizi si manageri agroturistici, organizat de
FRDM si Ministerul Tineretului si Sportului, în 1994. Programul asociatiei este bazat pe
strategia FRDMR si a fundatiei O.V.R (Operation Villages Roumains).
               Asociatia turistica "Botiza", înfiintata în 1993 în localitatea Botiza, judetul
Maramures, este o asociatie turistica locala, care dispune de un program agroturistic propriu
specific obiceiurilor si traditiilor locale. Fondatorul asociatiei,  este Prof. Ion Muchie,
absolvent al cursurilor de manageri în agroturism organizate de FRDM în colaborare cu MTS.
Acesta promoveaza turismul rural folosind sloganul "Botiza - Paradis turistic".
4.2.PROGRAME EUROPENE DE DEZVOLTAREA LOCALA
PRIN TURISM RURAL.
Programul PHARE - Lien, desfasurat între anii 1994 - 1996, a constat în sprijinirea
materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala care vizau între altele îmbunatatirea
confortului locuintelor sau formarea unor agentii de dezvoltare locala.
Programul PHARE - INTERREG 1995 - 1996, a condus la realizarea unui sistem
unitar de semnalizare turistica în toate cele 14 sate,amenajarea birourilor de informare în
aproximativ 10 sate, organizarea unor cursuri de pregatire a gazdelor, editarea buletinului
informativ SĂ Turism .
Dar cel mai important a fost programul PHARE - Turism, aplicat la nivelul a 4 zone
pilot, criteriile de selectie fiind urmatoarele :
        existenta prealabila a unei structuri juridice având ca obiect dezvoltarea
turismului la nivel local
        existenta prealabila a unei activitati turistice locale, axata pe 0 retea de cazare
        amplasarea satului într-una din zonele prioritare definite de Ministerul
Turismului
        infrastructurile din domeniul comunicatiilor existente sau în curs de
amenajare
        amplasarea geografica a satului în lungul unei axe de legatura
        motivatia locala
În cadrul acestui program în care beneficiar era Ministerul Turismului, OVR a fost
responsabila cu dezvoltarea turismului rural, mai ales a infrastructurii generale şi specifice în
misiunea ANTREC a fost de promovare şi comercializare, principalele obiective fiind :
        realizarea catalogului national al gospodariilor cuprinse în reteaua de turism
rural
        participarea la târguri de turism
        realizarea unui sistem national unitar
         de rezervare şi comercializare a ofertelor turistice
Integrarea tarilor candidate în politicile structurale ale Comunitatii Europene se va
desfasura în cateva stadii:
Primul stadiu, care a durat pâna în anul 2000, a constat în continuarea ajutorului
financiar şi cooperarea tehnica cu tarile din Europa Centrala şi de Est ( CEEC ) prin
intermediul programului PHARE început în 1989.
România a primit prin acest program 731 milioane ECU în perioada 1990-1996,
principalele sectoare vizate fiind agricultura şi turismul.
Al doilea stadiu începe din anul 2000 şi pâna la data aderarii, asistenta Comunitatii
venind cu doua programe financiare de pre-acces:
        programul PHARE cu noile sale directii de lucru
        programul SAPARD
 Programul SAPARD (Special Action Programme for Pre-accesion Aid for Agriculture
and Rural Developement) va acorda un fond de 500 milioane EURO per an pentru agricultura
şi dezvoltarea rurala, în cadrul acestui program putându-se conta pe 38.054 milioane EURO
pentru dezvoltarea turismului rura1.Al treilea stadiu: dupa aderare va începe implementarea
Fondurilor Structurale şi Fondului de Coeziune pe baza unor reguli şi a bugetelor adoptate în
1998.
Obiectivele Fondurilor Structurale sunt: adaptarea economica a regiunilor mai putin
dezvoltate, sprijinirea regiunilor cu pronuntat declin economic prin reconversie economica,
combaterea somajului pe lunga durata, adaptarea fortei de munca, transformarea şi
comercializarea produselor agricole, diversificarea economica şi adaptarea structurala a
regiunilor vulnerabile (regiuni cu tendinta de depopulare în care agricultura e prioritara),
sprijinirea regiunilor cu o populatie redusa.
Strategia de preacces a României în Uniunea Europeana presupune participarea activa
a României în cadrul programelor comunitare.
În Agenda 2000 referitor la opinia Comisiei asupra cererii de aderare, este analizata
participarea României în programele comunitare, proiectele realizate şi implementarea
programului PHARE.
România participa deja în programele ECOS-OUVERTURE, YOUTH FOR
EUROPE, pregatindu-se să participe la programele LIFE, SAVE, LEADER III, acesta din
urma având o importanta deosebita pentru dezvoltarea turismului rural, scopul programului
fiind revitalizarea spatiului rural.
România a participat cu aproape 50 de proiecte în cadrul programului ECOS-
OUVERTURE. Din totalul acestor proiecte, 12 % au avut drept obiectiv turismul rural, de
exemplu:
        Agrinet (parteneri fiind Italia, Finlanda, Ungaria, România)
        Villages Roumains (Belgia, Grecia, Franta, România)
        Tradelink promoter (Ungaria, Irlanda, Belgia, România)
        Recotour (Franta, Albania, Bulgaria, Spania, România)
        Transhumanta (Spania, Italia, România)

4.3. PRODUSUL TURISTIC RURAL

4.3.1. DEFINIRE ŞI CONŢINUT.
             Produsul turistic rural consta în a oferi turistilor servicii, precum: cazare, cazare si
mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun si prânz sau cina), pensiune completa (cazare si
toate mesele incluse). La acestea se mai adauga excursii, transport, tratament balnear,
participarea la diverse festivaluri si sarbatori traditionale. Acest produs este alcatuit din:
componente de baza, care cuprind cazare , alimentatie si transport; si componente auxiliare,
care cuprind agrement, tratament balnear, activitati sportive, etc..
Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidenţiază tot mai clar existenţa unor
obiective concrete ale vacanţelor şi în consecinţă, produsele turistice oferite trebuie elaborate
pornind tocmai de la motivaţiile care stau la baza obiectivelor respective
Astfel, se vorbeşte despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios,
sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesită produse susceptibile să răspundă aspiraţiilor
clientelei specifice.
Pentru a se înscrie într-o dinamică a progresului, prestatorii şi responsabilii
turismului trebuie să prospecteze necontenit noi căi de ofertă pornind de la o cunoaştere cât
mai bună a clientelei turistice, a modului său de viaţă, a mentalităţilor şi a aspiraţiilor sale,
exprimate sau neexprimate. În majoritatea cazurilor, pentru a putea promova cererea şi
ulterior a o amplifica, pe măsură ce se manifestă, ea trebuie anticipată. În acest scop, trebuie
adoptată şi urmărită, cu consecvenţă, o anumită logică a . produselor turistice.
 Un produs turistic este un ansamblu de prestaţii susceptibile să se constituie
într-un răspuns global şi coerent la ansamblul aşteptărilor şi solicitărilor turistului.
Produsul turistic prezintă o structură complexă, manifestată în diverse combinaţii ale
elementelor componente (cazare, hrană, transport, primire, animaţie, calitatea peisajului,
excursii, tratament balnear, servicii ş.a.) practicate şi dozate în funcţie de cerere.
Principial, se disting două tipuri de elemente componente ale produsului turistic:
- primare sau de bază, incluzând cazarea, hrana şi transportul
- secundare sau auxiliare: primirea, descoperirea mutuală, animaţia, activităţile
sportive, agrementul, balneoterapia ş.a.
Produsul turistic trebuie să îmbine elementele componente şi în funcţie de
circumstanţele mediului înconjurător.
Produsul turistic poate avea:
- o paletă mai restrânsă, limitată la componentele de bază (transport+cazare; cazare,
cazare hrană), dacă turistul are garanţia practicării unor activităţi la alegere în proximitate
(plimbări în natură, echitaţie, înot, pescuit ş.a) aspect care "condiţionează" de fapt vânzarea
cazării.
- o paletă amplificată (cazare + demipensiune; cazare + pensiune completă, transport
ş.a.) atunci când efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de
agrement, balneoterapie, calitatea peisajului ş.a.) este cert, uşor de generat şi se concretizează
în conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientelă
relativ fidelă.
În toate cazurile trebuie prevăzute servicii publice comerciale, administrative, ele
asistenţă medicală etc.

5. TIPURI DE SATE TURISTICE

Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi
gruparea lor în câteva tipurifundamentale, în vederea promovării în fiecare localitate a celor
mai adecvate forme de turism, în fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, în
funcţie atât de principalele caracteristici geografice, sociale şi economice, cât şi de
principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea
respectivă. Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului
turistic este cu atât mai necesară, cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate, cu
particularităţi proprii şi activităţi specifice ce nu trebuie decât să fie identificare şi valorificate,
cât mai eficient posibil din punct de vedere turistic.
De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare
a turiştilor, aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în funcţie de principalele lor
motivaţii şi opţiuni turistice. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a
mecanismului economic cerere-ofertă şi ca urmare, organizarea spaţiilor de cazare şi a
celorlalte servicii în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei
turistice, în sfârşit, stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicităţi concrete şi
specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic.
Din punct de vedere teoretic, problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată
ca o chestiune de natură opţională, însă decizia aplicării ei în practică, determinarea tipului
satului turistic este de natură obiectivă. Pentru aceasta este necesar ca, alături de dorinţa şi
intenţia organizatorilor, satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale
şi istorice, social-economice obiective, care să fie definitorii şi caracteristice pentru fiecare tip
de sat turistic. întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice
sunt numeroase şi variate 3e la o zonă geografică la alta chiar de la o localitate la alta, în
continuare ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.
 1. Sate turistice etnografice-folclorice (Bogdan Vodă, Vaideeni, Lereşti, Sibiel,
Vama, Rasinari, Cuttisoara). în această categorie se pot încadra satele în care portul
tradiţional, arhitectura, mobilarea şi decorarea interioară în sat turistic, muzica populară şi
coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului respectiv. în aceste
sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă, în COMUIUI cv^ntice (mobilier, decor,
echipament de pat în stil popular, meniuri tradiţionale servite în veselă şi cu tacâmuri
specifice-farfurii şi străchini de ceramică, linguri de lemn etc, ceea ce nu exclude desigur,
posibilitatea utilizării, la cerere a tacâmurilor moderne). în aceste sate, se pot organiza
expoziţii artizanale permanente (cu vânzare) iar pentru turiştii care nu rămân în localitate ci
numai o vizitează, se pot amenaja una sau mai multe gospodării cu muzee etnografice în aer
liber. De asemenea, în aceste sate pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau
instrumentali) permanentizate horele duminicale şi la sărbători, alte obiceiuri şi tradiţii locale,
la care să participe efectiv şi turişti.
Este ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi îndeosebi a etnografiei (portul,
tehnicile de lucru, arhitectura, mobilarea şi decorarea interioară etc), în formele lor originale
şi tradiţionale se află într-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a
ţării. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadine au pătruns şi continuă să pătrundă
impetuos şi ireversibil şi în mediul rural.
Abordând viitorul unor localităţi din perspectivă turistică şi adaptându-se acestui
scop se consideră că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în
forme adecvate). în caz contrar, interesul actual al turiştilor pentru satul românesc, pentru
mediul rustic, în general va scădea treptat.
Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi
de specialitate se poate perpetua, chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane, specificul
etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult
cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă 9
vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă, aceste localităţi având
şansa să devină baze turistice permanente, de popularitate internaţională, deosebit de
rentabile.
2. Sate turistice de creaţie artistică şi artizanală (Tismana, Margina, Corund,
Humulesti, Sapanta, Sacel etc). Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia
artistică artizanală, ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la
sursă, de la producătorul însuţi.
Până în prezent, în aceste localităţi se practica doar turismul de circulaţie. în cel mai
bun caz, unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. Aceste sate oferă, însă, posibilitatea
practicării unui turism de sejur, în cadrul căruia în atelierele special amenajate şi cu
îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi, turiştii s-ar putea iniţia în arta şi tehnici
arhaice populare: icoană pe sticlă, pictură naivă, sculptură în lemn şi piatră, ţesătorie populară,
confecţii şi cusături populare, ceramică, muzică şi dansuri populare etc.
Se are în vedere şi identificarea posibilităţilor de practicare a unora din aceste
activităţi, chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. Există numeroase sate în care
preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul fa războaie ţărăneşti, cusăturile sau
broderiile populare, activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. Prin urmare, caracteristica
esenţială a acestor sate, imaginea lor de marcă, ar urma să fie producţia artistica şi artizanală,
valorificată turistic complex şi eficient
3. Sate turistice climaterice şi peisagistice (Fundata, Bran, Moieciu, Tismana,
Bradet, 2 Mai, Zizin). Caracteristicile predominante ale acestor sate adecvate turismului de
sejur (pentru amatorii de linişte, de plimbări solitare, într-un cadru natural pitoresc) sunt
cadrul natural şi poziţia geografică izolată de centrele aglomerate şi de marile artere de
circulaţie. Satele de deal şi de munte, cu casele răspândite pe văi şi coline, la o oarecare
distanţă unele faţă de altele, cu pajişti, fâneţe sau livezi, satisfac motivaţia fundamentală a
numeroşilor turişti „reîntoarcerea la natură".
4. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc (satele de pe Văile_Vişeului şi
Bistriţei, Gurghiu şi din Delta Dunării). În afara posibilităţilor de cazare, în aceste sate se pot
oferi servicii culinar gastronomice pescăreşti şi vânătoreşti. De asemenea, populaţia locală
poate organiza, pentru turişti unele forme de agrement specifice pescăreşti şi vânătoreşti.
5. Sate turistice viti-pomicole (Recaş, Agapia, Vânători- Neamţ). În aceste
localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie, activităţile
turistice sunt posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării cât şi după aceea, prin
oferirea fructelor, strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute în vedere
multe alte preparate culinare, comune sau dietetice, pe bază de fructe. în aceste sate, o atracţie
deosebită şi în acelaşi timp o sursă principală de venituri, poate să o constituie băuturile
răcoritoare şi reconfortante preparate din fructe.
6. Sate turistice pastorale (Vaideeni, Jina, Prislop). În această grupă pot fi incluse
în general sate de munte, în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a
vitelor şi care pot să atragă turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot
fi completate cu ouă, carne de pasăre, de ovine şi de bovine, iar pentru divertisment pot fi
organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap, berbec haiducesc, balmuş, urdă şi jintiţă)
petreceri specifice şi tradiţionale.
7. Sate turistice şi practicarea sporturilor (Fundata, Moieciu, Murighiol, Mila 23).
Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă
(sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare, lacuri de acumulare, fără amenajări
speciale şi costisitoare. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti, în general din
rândul tineretului: sportivi amatori, iniţiaţi în practicarea sporturilor respective, turişti
neiniţiaţi sau mai puţin iniţiaţi, dar dornici să se iniţieze şi să le practice. Pentru această din
urmă categorie pot funcţiona instructori de schi, bob, înot etc. recrutaţi din rândul populaţiei
locale. De asemenea, în aceste sate, pot funcţiona puncte de închiriere aechipamentului
sportiv.
8. Sate cu monumente istorice, de arta şi arhitectura renumite pe plan national
şi international ( Putna, Manastirea Humor, Dragomirna, Agapia, Varatec, Polovragi,
Tismana, Biertan, Harman).

6. OBIECTIVE STRATEGICE
Activitatea turistica poate să rezolve unele dintre problemele economice şi de munca
în care este implicata populatia rurala. Avantajele care se obtin în urma practicarii turismului
rural pot fi de natura economica şi de natura socio-culturala. Dintre acestea putem mentiona:
 Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca
Aceasta este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale,
confruntate în general cu fenomenul de depopulare, survenit în special ca urmare a absentei
unei perspective materiale certe a locuitorilor
Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor
de munca în servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala.
Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca
conservarea locurilor de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator decât crearea de noi
locuri de munca, ea poate contribui la viabilitatea comunitatilor rurale şi în special a celor de
tip marginal, care nu beneficiaza de efectele de polarizare urbana. Studiile efectuate în zonele
rurale au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de munca şi diminuarea
fenomenului de poluare.
 Crearea de noi locuri de munca
 Crearea de noi locuri de munca este posibila în conditiile în care implementarea locala
a turismului rural este realizata cu succes. Acest fapt este asociat în special practicilor
hoteliere şi de restaurant. În spatiul rural, reusita acestora creaza perspective pentru cazarea
turistilor la localnici, ceea ce va duce implicit la amplificarea activitatilor legate de comertul
cu produse alimentare, de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului local etc.
Diversificarea modului de utilizare a fortei de munca
Marea majoritate a zone lor rurale prezinta o slaba diversitate în modul de utilizare a
fortei de munca, ocupata aproape în totalitate în sectorul agricol.
Diversificarea activitatilor într-un context turistico-economic favorabil poate atrage
dupa sine de asemenea stabilizarea populatiei rurale.
 Pluriactivitatea
Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza
situatia în care, la nivel individual sau familial, asigurarea existentei se realizeaza prin
prestarea unor activitati suplimentare (cel putin una), în completarea activitatii de baza.
Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administratia
locala prin prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de schi s.a.).
Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul
declinului unui tip de activitate, cât şi în cel al constrângerilor generate de ritmicitatea
sezoniera a activitatilor agricole.
 Promovarea şi dezvoltarea serviciilor
Promovarea şi dezvoltarea serviciilor este un aspect esential, cu atât mai mult cu cât
numeroase colectivitati rurale sunt grevate înca frecvent de absenta unor facilitati de servicii
corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse, cauzata de cresterea numerica a clientelei
(inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea unor
lucrari de ameliorare a habitatului (modemizarea drumurilor, canalizari, electrificari,
semnalizari rutiere şi turistice), dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor postale şi de
comunicatie .
Este la fel de importanta atragerea şi mentinerea clientelei, cât şi sporirea acesteia;
acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesara 0 politica concentrata a tuturor
variabilelor care actioneaza asupra clientelei. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele să
dobandeasca disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de
reînnoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor turistului.
În special în cazul asezarilor rurale izolate, care nu au disponibilitatea de a asigura şi
sustine servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident,
este de presupus ca respectivele asezari să posede elemente particulare de atractie turistica, iar
fenomenul de circulatie turistica să fie stimulat şi amplificat prin comercializarea adecvata a
ofertei turistice.
Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora în mediile economice şi
politice. Numeroase studii efectuate în tari cu traditie în turism rural au evidentiat ca
veniturile medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin
promovarea vizitelor în fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie,
vinificatie, legumicultura, apicultura etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodariei sau
satului.
Pe lânga beneficiile de ordin economic care pot incita agricultorii să se angajeze în
activtatiti turistice, nu pot fi ignorate beneficiile de ordin social. Ca urmare a contactelor cu
citadinii, pe langa aportul de varietate în modul de viata speciflc, adeseori solitar, satenii pot
deveni mai bine informati despre o serie de probleme de actualitate care pot avea impact
favorabil asupra propriei lor conditii social-economice şi culturale.
 Promovarca şi sustinerea artei populare, a industriei locale de artizanat
 Arta şi artizanatul rural ocupa un loc important în patrimoniul cultural al fiecarei tari.
Turismul rural poate ajuta aceste activitati atât prin recunoasterea importantei lor, cât şi prin
comercializarea produselor de artizanat.
Ţara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate
şi autenticitate a creatiilor artistice rurale ..
Pe lânga dimensionarea economica pe care o implica, aceste preocupari reprezinta
mesaje de exceptionala valoare asupra vocatiilor spirituale ale comunitatilor rurale românesti
şi nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile şi de stimulare a interesului
turistic.
Festivalurile de arta populara şi de productie artizanala sunt mecanisme ideale care
faciliteaza comercialiarea şi promovarea creatiei turistice rurale şi contureaza atractia
turistica. Existenta acestora, dublata de o mediatizare adecvata, poate constitui prima parghie
apta să asigure înscrierea unei asezari rurale în sfera activitatii turistice.
Pe lânga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile şi
alte manifestari de acest gen, faciliteaza accesul în mediul respectiv a altor colectivitati
artistice, ceea ce contribuie la îmbogatirea vietii culturale.
 Reabilitarea patrimoniului edilitar
Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza în conditiile existentei unui flux
turistic, în principal pe doua cai. În primul rând conservarea sau restaurarea obiectelor de
interes istoric sau cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces. În al doilea
rând, crearea unui potential de cazare implica restaurarea şi repunerea în circuit a imobilelor
parasite ca urmare a fenomenului de depopulare.
Sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru
închiriat, executarea unei infrastcturi de recreere (spatii verzi, amenajari pentru pescuit,
promenade, circuite pentru cicloturism şi echitatie etc.), pe termen lung, sunt initiative
benefice pentru comunitatea însasi, ca beneficiara a investitiilor facute.
Toate acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere şi pot
contribui la revenirea emigrantilor sau chiar la instalarea de noi locuitori.
 Atragerea de noi investitii
Turismul rural prezinta avantajul ca actioneaza în sensul deschiderii de noi perspective
investitionale. Astfel, turismul înlesneste o punere în contact a oamenilor proveniti din cele
mai diverse medii, iar ideile şi actiunile, dirijate spre valorificarea superioara a diverselor
resurse locale, survin inerent.Între turistii potentiali ai mediului rural se pot înscrie şi oameni
de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele implantarii de noi activitati şi
perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru
comunitatea rurala (locuri de munca, modernizarea infrastructurii şi a serviciilor. patrunderea
în circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea unor amintiri placute despre vacantele
rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea investitiilor în mediul respectiv.
Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv, şi turismul rural poate antrena efecte
sinergetice de crestere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare şi în strategia
de functionare.

7. DEZVOLTAREA DURABILĂ A SPAŢIULUI RURAL

Dezvoltarea durabilă a economiei rurale şi implicit a mediului, este o reflectare a
dezvoltării economice. Începând cu anii 80 şi-a făcut apariţia în literatura economică noţiunea
de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă este cea care răspunde nevoilor prezente
fără a leza capacitatea generaţiilor viitoare. Deci, noţiunea de dezvoltare durabilă este
strâns legată de cea a mediului înconjurător, de menţinerea acestuia în parametrii normali.
 Pentru a înţelege mai bine termenul de dezvoltare durabilă, în conexiune cu
dezvoltarea economiei rurale şi a mediului, este necesară abordarea acestei noţiuni sub trei
aspecte: temporal, de echitate şi cel al mediului înconjurător.
Dimensiunea temporală impune nişte limite creşterii economice ca urmare a
influenţei determinate de elemente ecologice cum ar fi: incertitudine, pragul de deteriorare sau
de epuizare, ireversibilitatea resurselor, stabilitatea ecosistemelor, etc.
Aspectul echităţii se referă la raportul între generaţii, în sensul atenţiei acordate
descendenţilor, fără a sacrifica însă generaţia prezentă.
Referitor la mediul înconjurător, acesta constituie o variabilă importantă deoarece
dezvoltarea durabilă trebuie să se sprijine pe capacitatea de a menaja mediul şi resursele
naturale.
Astfel, ţinând cont de restricţiile dezvoltării durabile, trebuie să analizăm economia
rurală în complexitatea să, ca o activitate socio-umană şi economică de revigorare a spaţiului
rural, indiferent de condiţiile pe care natura şi mediul le oferă.
O viziune ecologistă în conceptul dezvoltării rurale nu este o problemă de substituire
a factorilor. Pentru ecologişti, "natura" dispune de o valoare specifică, care nu poate fi
compensată, în caz de alterare, prin alţi factori.
Pornind de la aceste concepte se poate considera că dezvoltarea echilibrată a
ruralului prin folosirea integrală şi raţională a întregului spaţiu rural, prin folosirea integrală şi
raţională a tuturor resurselor de care dispune fiecare zonă, poate duce la valorificarea eficientă
şi completă a oricărei zone defavorizate.
Îmbinarea potenţialului existent cu efortul investiţional în amenajarea economică şi
socială a teritoriului, în condiţiile păstrării tradiţiilor culturale, de artizanat , folclor dar şi a
proverbialei ospitalităţi a poporului român, constituie o alternativă de dezvoltare economică
normală a regiunilor rurale. Aceasta dezvoltare îşi regăseşte întregul său conţinut prin
intermediul dezvoltării agroturismului, şi implicit a întregii infrastructuri , a dotărilor edilitare
şi a serviciilor conexe acestei activităţi.
Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi
marketingul turistic care să respecte integritatea naturala, sociala şi economica a
mediului, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale şi culturale şi pentru generatiile
viitoare.
Impactul turismului asupra mediului    presupune analiza relatiei turist - rezerva
turistica - produs turistic.
                Notiunea de impact  presupune analiza relatiei turist - resursa turistica - produs
turistic,  care se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea
pachetului de servicii şi actiuni turistice, menite să puna în valoare obiectivul respectiv.
    Impactul  asupra unei zonei turistice este dat de:
 cadrul natural şi varietatea potentialului turistic;
  existenta unei infrastructuri generale, care asigura circulatia, accesul şi
informarea;
 . prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentatie publica, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care
pot
îmbraca forme pozitive sau negative de manifestare.
Impactul turismului
Turismul este o industrie care permite încasari în moneda nationala precum şi în
valuta, şi
care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale creând noi locuri de munca. El difera de
alte
industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza în tara sau zona turistica dorita, pentru un anume
produs turistic.
Derularea activitatilor turistice necontrolat, aleator, fara luarea în calcul a standardelor
de amenajare şi exploatare poate conduce la degradarea mediului şi a resurselor turistice.
Aceste aspecte sunt influentate de doua mari grupe de factori:   factori care sunt o urmare
directa a dezvoltarii economice(industria, agricultura, transporturile şi alte domenii de
activitate);   factori care sunt rezultatul utilizarii mediului pentru turism şi agrement.Chiar
daca activitatile turistice nu agreseaza mediul, precum unitatile industriale, nu se poate
ascunde faptul ca şi turismul are influente negative asupra mediului ambiant.
Impactul pozitiv  este reprezentat de:
. cresterea numarului de unitati de cazare, îndeosebi în asezarile urbane şi rurale
defavorizate;
. sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor
locale pentruvalorificarea bucatariei traditionale şi utilizarea produselor locale specifice
(vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume şi fructe, etc.);
. crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat şi diversificat, care de asemenea
poate pune în valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale de
agrement, tarafuri, orchestre şi fanfare, etc.);
Impactul negativ  este determinat în primul rând de actiunea distructiva a turistilor
asupra turistice. Actiunile distructive - în multe cazuri inconstiente, datorata în special lipsei
de educatie turistica şi ecologica - pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la
care se contureaza o evidenta concentrare turistica şi în conditiile în care dotarile şi
amenajarile turistice nu corespund cerintelor de protectie a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulatia turistica necontrolata  mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri
asupra solului, vegetatiei, perturbarii faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de
incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând pâna la disparitia
unor specii.
Circulatia turistica necontrolata, în grupuri mari, are influente negative şi asupra
obiectivelor culturale;
- lipsa unor amenajari specifice, destinate popasurilor, instalarii corturilor, în zonele şi
traseele
de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulari
de deseuri, gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic   prin parcarea şi circulatia în locuri
interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin
producerea de: gaze de esapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensa
circulatie turistica, aglomerarea parcarilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;
 Impactul social
Se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viata traditional al
locuitorilor unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual şi profesional. În conditiile în
care modul de viata socio-economic are tot mai acute tendinte de generalizare şi uniformizare,
pastrarea unor elemente cu specific traditional, vor ocupa un loc important în viitorul
asezarilor incluse în activitati turistice.
Acestea reprezinta caile de pastrare a unei identitati socio-culturale, de dobândire a
unei personalitati distincte în cadrul turistic local, national şi chiar mondial. Aceasta
valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezinta ,în
plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.
       Impactul pozitiv  se exemplifica prin:
 . cresterea sansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în
servicii turistice şi infrastructura generala;
. crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti,
etc.) şi femei;
. asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de crestere a curateniei şi igienei publice,
a
confortului general în localitatile turistice;
. scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al
veniturilor
realizate;
. dezvoltarea sentimentelor de întelegere şi toleranta deoarece schimburile
interculturale între turisti şi populatia gazda faciliteaza disparitia barierelor lingvistice,
sociale, rasiale, religioase, culturale.
     Impactul negativ  se poate materializa prin:
. perturbarea şi distrugerea treptata a modului de viata traditional, în cadrul structurilor
sociale;
. acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative în plan social.
Pentru populatia din zonele rurale bunaoara, dezvoltarea în timp şi spatiu a activitatilor
turistice poate conduce la renuntarea la modul de viata şi la ocupatiile traditionale (pastorale,
silvicultura, artizanat şi mica industrie, etc.) în favoarea unor activitati şi servicii turistice care
aduc venituri mai rapide şi mai importante.
 Forme ale turismului durabil
Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau
reformulat în cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii bogatiilor
naturale, sociale şi culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii şi a satisfacerii
nevoilor turistilor şi populatiei locale a generat aparitia în practica a unor forme de turism
durabil. Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltarii turistice durabile se regasesc în forme
ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.
Din definitia data însa la începutul acestui capitol turismului durabil rezulta ca toate
formele de turism (nu numai cele enuntate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltarii
durabile şi deci, implicit, principiile turismului durabil:
 activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale comunitatii locale, iar
aceasta trebuie să-şi mentîna controlul asupra dezvoltarii turistice;
 turismul trebuie să ofere rezidentilor locuri de munca care să duca la îmbunatatirea
calitatii vietii comunitatilor locale şi trebuie realizat un echilibru între
activitatileeconomice de ja existente în zona şi activitatea turistica;
 stabilirea un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional şi local,
bazat pe standarde internationale deja acceptate.
Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea
impactului diferitelor activitati turistice, cât şi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
trebuie realizate programe educationale şi training pentru îmbunatatirea managementului în
domeniul protectiei resurselor naturale şi cultural.
Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice, conciliaza interese şi obiective
antagoniste, favorizeaza parteneriatul şi cooperarea între decidenti, operatori şi consumatori şi
promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.
Ceea ce trebuie retinut însa este faptul ca, plecând de la oricare din criteriile de clasificare,
definirea tuturor formelor de turism trebuie să contina ideea de durabilitate.
Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar "avangarda"
formelor de turism durabil.
 Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor legate de mediu şi tot
mai multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni
atunci când sunt supusi cercetarilor şi ceea ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui
subestimate. Nu exista nici un dubiu ca turismul, daca este bine planificat şi condus, poate
ajuta la generarea veniturilor pentru populatia locala şi poate accelera dezvoltarea regiunii. A
devenit o sursa majora pentru multe arii şi numeroase tari din lume. Patrimoniul mondial,
cultural şi natural de exemplu atrage acum vizitatori din toata lumea şi poate deveni motorul
dezvoltarii locale. Dar mai multa atentie trebuie acordata impactului fizic şi cultural al
turismului de masa inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifesta
supraaglomerarea.
Principiile dezvoltarii durabile în rurarul agricol şi în aceeasi masura în agroturism
se refera la crearea unui sector agricol competitiv care să faca fata concurentei acerbe pe plan
international şi a celei din U.E.:
 Utilizarea de metode şi practici de productie care să asigure protejarea mediului
natural, apte să determine obtinerea de produse agroalimentare de calitate şi sanatoase;
 Diversificarea formelor de practicare a activitatilor agricole prin luarea în considereare
a traditiilor, specificului local, sustinereaactivitatilor în spatiul rural şi mentinerea
populatiei existente în comunitatile rurale, indeosebi a categoriilor defavorizate;
 Mentinerea calitatii peisajului natural;
 Constientizarea populatiei rurale privind protectia mediului, formarea şi afirmarea
constiintei economice şi ecologice.

8. MARKETINGUL PRODUSELOR TURISTICE RURALE. MIXUL DE

MARKETING
8.1. MIXUL DE MARKETING
Concept esenţial al teoriei moderne a marketingului, mixul de marketing reprezintă
"ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile pe care firma le combină cu
scopul de a produce pe piaţa ţintă reacţia dorită El reuneşte proprietăţile caracteristice ale
organizaţiei, elementele pe care aceasta le poate folosi pentru a influenţa cererea pentru
produsul său în general, vânzările în mod special, şi anume: produsul însuşi, nivelul preţului,
activitatea promoţională şi distribuţia sau plasarea produsului. Acest set de variabile
controlabile de către organizaţie, cunoscut şi sub numele de cei 4P are rolul de a detalia
strategiile de marketing şi de a influenţa piaţa în vederea asigurării eficienţei maxime.
De asemenea, trebuie ţinut seamă, de faptul că cei “4P” “reflectă concepţia ofertanţilor
referitoare la instrumentele de marketing disponibile în vederea influenţării cumpărătorului) şi
de aceea dacă întreprinderea priveşte cu ochiul consumatorului, atunci când concepe cei “4P”,
trebuie să conceapă şi cei “4C” ai cumpărătorului.

Cei 4P Cei 4C
Produs Cumpărătorul cu cerinţele şi dorinţele sale
Preţ Cost suportat de cumpărător
Plasament (distribuţie) Comodiatatea achiziţionării
Promovare Comunicare
 Tendinţe noi în marketingul mix

În ultimele decenii, se constată o mai mare preocupare din partea specialiştilor, pentru
cunoaşterea tendinţelor noi ce apar în marketingul mix, tendinţe ce oferă întreprinderilor
posibilitatea reorientării din timp a politicii de marketing.
●     preţul capătă un rol tot mai mare în realizarea echilibrului cererii cu oferta. Această
relaţie de feed-back între preţ, cerere-oferă devine foarte importantă în condiţiile în care
resursele sunt tot mai limitate în raport cu nevoile;
●     reducerea relativă a puterii de cumpărare, produce schimbări radicale în stilul de viaţă al
oamenilor, în comportamentul lor de cumpărare şi de consum;
●     produsele cu preţuri accesibile întrunesc o adeziune sporită în rândul multor segmente de
consumatori. O asemenea tendinţă este tocmai efectul scăderii relative a puterii de cumpărare;
●     în acţiunile promoţionale, accentul cade pe acţiunile de informare a consumatorului.
Aceasta nu înseamnă că se renunţă la manipularea consumatorului prin reclamă şi celelalte
forme de promovare;
●     sunt preferate tot mai mult canalele scurte de distribuţie şi formele de vânzare directă, iar
autoaprovizionarea se extinde. Această tendinţă este rezultatul ponderii mari pe care o au
cheltuielile de distribuţie în totalul preţului de vânzare, datorită cărora uneori produsele ajung
la consumatori la preţuri inaccesibile, cu toate că producătorul le realizează la costuri
competitive;
●     cunoaşte dimensiuni deosebite, distribuţia inversă, care contribuie la reutilizarea
resurselor şi la creşterea rolului serviciilor de întreţinere şi reparaţii.
8.2. ANALIZA SWOT – PREZENTARE TEORETICĂ
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte
forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi
„Threats” (Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar
următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
 Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta
le posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi
asigură un anumit avantaj în faţa lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activităţi pe
care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă şi
care depăşesc pe cele ale altor firme.
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de
performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care
firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are
nevoie dar nu le posedă.
„Oportunităţile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus
şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia
existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute. „Oportunităţi” există
pentru fiecare firmă şi trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară
fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale
activităţilor de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar
noi industrii sau domenii adiţionale pentru producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii.
„Ameninţările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte
situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei
de a-şi realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei
economico-financiare. Ca şi în cazul oportunităţilor, „ameninţări” de diverse naturi şi cauze
pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permiţând firmei să-şi
reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai
mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi
transformată în oportunitate.
Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o listă de probleme care
trebuie urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea
situaţiei de fapt a mediului şi a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce
priveşte punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură
necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice şi
să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozităţii acestora şi, la nevoie, pentru
reconsiderarea lor.
O parte din principalele probleme de urmărit în cadrul analizei SWOT sunt prezentate
în continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea unei analize, dar pot şi este
preferabil să fie completate cu alte probleme specifice firmei în cauză.
Probleme de urmărit în analiza firmei:
A. Cu privire la „Punctele forte” esenţiale:
- suficienţa resurselor financiare disponibile;
- existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
◘ managerial;
◘ organizatoric;
◘ cercetare-dezvoltare;
◘ calităţii produselor şi/sau serviciilor;
◘ pregătirii personalului,
◘ costurilor;
◘ comercial, etc.
- posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei
avantaj competitiv;
- posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau
tehnologiilor;
- deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;
 - posedarea unor abilităţi comerciale deosebite;
- existenţa unei imagini favorabile despre firmă;
- posibilitatea de a practica economia de scară;
- existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;
- viteza de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau extern,
- calitatea culturii de întreprindere
B. Cu privire la „Punctele slabe” potenţiale:
- inexistenţa unei direcţii strategice clare;
- lipsa unor abilităţi sau competenţe deosebite;
- existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;
- lipsa competenţei manageriale;
- deteriorarea continuă a poziţiei competitive;
- erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;
- vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;
- reducerea ponderii pe piaţă;
- existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);
- menţinerea unui nomenclator inadecvat de produse şi/sau servicii (prea larg sau prea
îngust);
- atenţie precumpănitoare dată problemelor curente în detrimentul celor de
perspectivă.

Probleme de urmărit la analiza mediului extern:

A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:
- creşterea rapidă a pieţei;
- posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;
- existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi;
- existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;
- posibilităţi de integrare verticală;
-manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente;
-posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;
-posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.
B. Cu privire la „Ameninţări” potenţiale:
- adoptarea unor reglementări legislative sau normative restrictive cu impact
nefavorabil;
- intrarea intr-o perioadă de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;
- schimbări demografice nefavorabile;
- schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;
- creştere mai lentă, stagnare sau chiar recesiune a pieţei;
- intrarea unor noi competitori pe piaţă;
- cererea crescândă pentru produse de substituţie;
- presiunea crescândă a concurenţei;
- puterea crescândă de negociere a furnizorilor şi/sau a clienţilor;
- vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri.
Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea
investigaţiei şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcţionale din
cadrul firmei: marketing, vânzări şi distribuţie, cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi
personal - relaţii de muncă.
Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui
diagnostic asupra condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza
răspunsurilor la problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe
termen lung ale firmei şi ale domeniilor respective.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare
complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice şi manageriale ce
caracterizează activitatea unei firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe,
oportunităţile, ameninţările şi cauzele care le generează şi/sau le va genera, se formulează
recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor
pozitive.

9. PLANUL DE AFACERI
1.Ce este un plan de afaceri ?
2.De ce este bine să vă elaboraţi un plan de afaceri ?
3.Cum se elaborează un plan de afaceri ?
4.Conţinutul planului de afaceri:
-sinteza planului;
-afacerea;
-Piaţa;
-Organizare şi conducere;
-Informaţii financiare;
-Anexe.
5.Ghid practic de plan de afaceri.
1.Ce este un plan de afaceri ?
Planul de afaceri este prezentarea scrisă a ceea ce doreşte să realizeze întreprinzătorul
particular cu afacerea să, precum şi modul în care intenţionează să folosească resursele pentru
atingerea scopurilor propuse.
Un plan de afaceri trebuie să fie o schemă de acţiune construită logic.El presupune o gândire
de perspectivă asupra afacerii şi cuprinde toate etapele şi resursele de care are nevoie viitorul
intreprinzător pentru a atinge, într-o perioadă de timp determinată, toate obiectivele pe care şi
le-a stabilit.
2.De ce este bine să vă elaboraţi un plan de afaceri ?
Argumentele care stau la baza acestei idei sunt:
a)planul de afaceri vă ajută să dobândiţi o imagine de ansamblu asupra întregii afaceri;
b)planul de afaceri vă poate ajuta să evaluaţi o nouă idee de afaceri sau şansele de succes ale
afacerii în derulare;
c)planul de afaceri este un instrument care vă ajută să vă conduceţi mai bine afacerea;
d)planul de afaceri vă permite să vă comunicaţi ideile de afaceri persoanelor din afara firmei
şi, dacă este necesar, să obţineţi finanţare sau să înfiinţaţi societăţi mixte;
d)afacerile conduse pe baza unui plan şi nu pe baza reacţiei la evenimente au şanse mari de
succes.
3.Cum se elaborează un plan de afaceri ?
Pentru a elabora un plan de afaceri trebuie să porniţi de unde vă aflaţi acum şi să stabiliţi
unde doriţi să ajungeţi peste un număr de ani. Apoi construiţi planul pentru a ajunge acolo!
În întocmirea unui plan de afaceri sunt două etape:
I.Culegerea informaţiilor:
Întreprinzătorul particular trebuie să ştie cât mai multe date despre activitatea pe care o
începe, despre condiţiile în care aceasta se va derula.
Obligatoriu trebuie să cunoască:
1.Afacerea-Să determine cu claritate ce face su ce doreşte să facă.
2.Piaţa-Care-i sunt clienţii, unde sunt aceştia, ce doresc ei, cu cine va concura etc.
3.Finanţele-Întrprinzătorul particular poate să satisfacă cerinţele clienţilor potenţiali şi să
obţină un profit ?
II.Organizarea informaţiilor:
Pentru întreprinzătorul particular nu este suficient să ştie totul despre o afacere.Este foarte
important şi modul cum prezintă partenerilor de discuţii ceea ce ştie, pentru a-i convinge.
Planul de afaceri trebuie să fie cuprinzător şi concis. Ideile să fie organizate în capitole
distincte care să se refere la aspecte specifice iar limbajul să fie clar şi simplu.
Detaliile tehnice şi alte materiale ajutătoare vor fi inserate în anexe astfel încât textul principal
să fie uşor de urmărit.
Dacă doriţi să obţineţi un credit de la bancă veţi prezenta date despre firmă şi echipa
managerială.Astfel de date sunt necesare dacă folosiţi planul de afaceri ca instrument de
management.
Legat de modul de prezentare a planului de afaceri nu se poate da un model de reţetă, dar
pentru orintare el trebuie să conţină următoarele elemente:
1.Pagina de titlu
2.Tabla de materii
3.Sinteza planului
4.Afacerea
5.Piaţa
6.Organizare şi conducere
7.Planuri financiare
Pentru a vă asigura succesul în afaceri trebuie să stabiliţi obiective clare, convingătoare şi să
vă concentraţi toate eforturile pentru atingerea lor.Este extrem de important să determinaţi
exact ce doriţi şi apoi să vă focalizaţi atenţia numai şi numai asupra acestor scopuri.
În afaceri nimeni nu poate deţine la un moment dat toate resursele necesare.Secretul afacerilor
reuşite este focalizarea eforturilor de atragerea resurselor (interne şi externe) disponibile
pentru atingerea ţelului propus.
Elaborarea planului nu este un scop în sine.Cel mai important este ca după ce l-aţi elaborat să-
l şi aplicaţi în fapt.El este un document deosebit de util pentru conducerea firmei şi nu o hârtie
uitată într-un sertar.
Planul de afaceri trebuie permanent actualizat.După o anumită etapă evaluaţi ceea ce aţi
relizat comparând cu ceea ce v-aţi propus să realizaţi, analizaţi cauzele abaterilor eventuale,
căutaţi căile de remediere a neîmplinirilor şi adaptaţi-vă planul la noile condiţii apărute, astfel
încât să asiguraţi atingerea scopurilor finale pe care vi le-aţi propus.
Modalitatea logică de utilizare a planului de afaceri este:
PLAN---> ACŢIUNE---> EVALUARE ---> PLAN
4.Conţinutul planului de afaceri:
Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat afacerii pe care o descrie, scopului pentru
care a fost elaborat şi păstrează amprenta personalităţii întreprinzătorului particular.
Domeniile principale pe care ar trebui să le conţină un plan de afaceri sunt:
CONŢINUTUL PLANULUI DE AFACERI
AFACEREA -FIRMA
-DOMENIU DE ACTIVITATE
-OBIECTIVELE
PIAŢA -CLIENŢII
-PRODUSUL/SERVICIUL
-SEGMENTUL DE PIAŢÅ
-CONCURENŢA

CONDUCEREA -ORGANIZAREA
 -CONDUCEREA
-PERSONALUL
FINANŢELE -VENITURI
-CHELTUIELI
-SURSELE ŞI UTILIZAREA FONDURILOR
-PREVIZIUNI FINANCIARE

Planul de afaceri este de fapt o sumă de răspunsuri la o serie de întrebări.

SINTEZA PLANULUI
ELEMENTELE ESENŢIALE ALE PLANULUI DE AFACERI
-O scurtă descriere a afacerii.
-O succintă descriere a produsului/serviciului şi a caracteristicilor sale unice.
-O succintă descriere a segmentului de piaţă.
-O scurtă prezentare a echipei manageriale.
-Sumarul previziunilor financiare.
-Obiectivele generale şi specifice ale afacerii.
Sinteza planului de afaceri nu este un simplu rezumat al planului de afaceri.Ea trebuie să
conţină elemente cheie, esenţa planului.

AFACEREA
SCURTÅ PREZENTARE A FIRMEI ŞI A STRATEGIEI GENERALE
Înainte de a se decide să colaboreze cu firma, colaboratorii trebuie să o cunoască şi să se
convingă de avantajele acestei colaborări. De aceea consider ca extrem de utile următoarele
informaţii:
I.FIRMA
-Cum şi când a fost înfiinţată firma?
-Ce fel de activitate desfăşoară firma?
-Ce produse/servicii oferă?
-De ce credeţi că această afacere are şanse de succes?
-Care sunt perspctivele de dezvoltare ale afacerii ?
II.DOMENIUL DE ACTIVITATE
-În care domeniu de activitate veţi intra în concurenţå?
-În care stadiu de “viaţă” se află domeniul de activitate?
III.OBIECTIVELE
-Ce strategie veţi adopta?
-Care sunt obiectivele concrete ale afacerii în următorii 3-5 ani ?
Este extrem de important să defineşti clar domeniul de activitate şi să îi cunoşti caracteristicile
ca să poţi determina ce şanse de dezvoltare oferă.
Este la fel de important să ştii cât mai mult despre piaţa pe care vrei să o câştigi.
Fără clienţi nu există afacere.

PIAŢA
SCURTĂ DESCRIERE A PIEŢEI, ANALIZA CONCURENŢEI, ANALIZA CLIENŢILOR
A.CLIENŢII.
-Cine sunt clienţii( vârstă, stare materială, nivel social)?
-Ce îi determină să cumpere produsul/serviciul pe care îl oferiţi ?
-Cât de des cumpără de obicei ?
-Câţi bani cheltuiesc de obicei ?
-Ce caracteristici (noi) îi interesează?
 -Ce preţ sunt dispuşi să plătească ?
-De ce credeţi că va cumpăra de la firma ta?
B.PRODUSUL/SERVICIUL
-Identificaţi produsul/serviciul firmei:
-Ce produs/serviciu oferiţi ?
-Ce necesitate satisface acesta ?
-În ce mod este vândut ?
-Cum află clientul de produsul/serviciul firmei(reclama, publicitatea)
-Care sunt parametri economici ai produsului/serviciului ?
-preţul
-profitul pe unitatea de produs
C.SEGMENTUL DE PIAŢĂ
-Unde este situată piaţa firmei ?
-Cât de mare este piaţa ?
-Este o piaţă în dezvoltare ?
-Care sunt tendinţele pieţei firmei?
-Există caracteristici specifice ale pieţei firmei?
D.CONCURENŢA
-Care sunt principalii concurenţi ?
-Ce calitate au produsele/serviciile lor ?
-Ce prestigiu au concurenţii firmei ?
-Le sunt clienţii fideli?
-Cum îşi distribuie produsele/serviciile ?
-Cât de mare este segmentul lor de piaţă ?
-Ce avantaje au ei:fonduri, manageri, patente ?
Dacă găsiţi răspunsul la aceste întrebări veţi crea o piaţă ţintă pentru produsele/ serviciile
oferite.O piaţă ţintă reprezintă un grup de clienţi asupra cărora vă focalizaţi eforturile.
ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA
DESCRIEREA MODULUI CUM VEŢI STRUCTURA ŞI CONDUCE AFACEREA
Partenerii studiază foarte atent calităţile şi experienţa celor care conduc afacerea.
Fiecare firmă-mică sau mare-îndeplineşte anumite funcţii: producţia, personal, comercială,
financiară, control etc.În firmele mici întreprinzătorul este răspunzător de toate aceste
funcţii.De aceea el trebuie să-şi planifice atent toate acţiunile viitoare
A.PROCESUL DE PRODUCŢIE
-Descrieţi procesul de rpoducţie şi etapele de bază;
-Descrieţi cerinţele producţiei:materii prime, furnizori, proceduri de contro tehnic de
calitate etc.
-Ce echipamente/maşini folosiţi?
-Cum veţi organiza fluxul de producţie/desfacere?
B.CONDUCEREA
-Care este structura organizatorică a firmei ?
-Cine va conduce firma ?
-Care este aria de responsabilitate a conducătorilor ?
-Cum veţi supraveghea personalul ?
C.PERSONALUL
-Care seste necesarul de salariaţi?
-Ce calificare le este necesară ?
-Care este piaţa forţei de muncă ?
-Cum îi instruţi?
-Care este sistemul de salarizare ?
 -Ce consultaţi externi vă sunt necesari ?

INFORMAŢII FINANCIARE
EVALUAREA PROFITABILITĂŢII ŞI VIABILITĂŢII AFACERII
-De câţi bani aveţi nevoie în primul an ?
-Care este venitul estimat în primul an ?
-Cât vă costă înfiinţarea firmei ?
-Ce surse de fonduri prevedeţi şi care este destinaţia lor ?
-Care vor fi necesităţile financiare totale ale firmei?
-Care este profitul previzionat pentru următorii ani ?
-Cum va arăta situaţia lunară a fluxului de numerar pentru primul an ?
-Ce active, pasive şi capital propriu prevedeţi ?
-Care va fi pragul de rentabilitate?
Înţelegerea scopului fiecărui instrument financiar , a modul cum este elaborat şi folosit
în conducerea firmei constitie una din cheile succesului.
După obţinerea informaţiilor privind afacerea pe care doriţi să o realizaţi şi piaţa
produselor/serviciilor, clienţii şi concurenţii firmei veţi putea estima ce vânzări puteţi realiza
în primul an de activitate.Este bine ca în primul an să faceţi estimaţii lunare, iar pentru
următorii ani la nivel anual.
Pe baza acestor estimaţii se pot întocmi previziunile financiare.
SITUAŢIA PREVIZIONALĂ A PROFITURILOR ŞI PIERDERILOR
Se întocmeşte lunar pentru anul 1 şi anual pentru anii 2-5
VÂNZÂRI-COSTURI(directe+indirecte)=PROFIT BRUT
PROFIT BRUT(înainte de impozitare)-IMPOZIT PE PROFIT=PROFIT NET
Situaţia profiturilor şi pierderilor arată dacă afacerea respevtivă este viabilă-dacă este
suficient de profitabilă.
Situaţia fluxului de numerar este poate cea mai importantă problemă deoarece firma
are nevoie de numerar pentru plata facturilor, completarea stocurilor, cumpărarea
echipamentelor, plata salariaţilor, pentru propriile cheltuieli ale firmei.
Situaţia fluxului de numerar exprimă solvabilitatea firmei.De aceea este bine ca,în
primii ani de activitate ai firmei, să se acorde o atenţie deosebită situaţiei fluxului de numerar.
Bilanţul arată ce deţine şi ce datorează firma.Patrimoniul firmei este privit din două
puncte de vedere:ca active şi ca surse ale activelor. Acestea trebuie să fie egale.

BILANŢUL
ACTIV=PASIV
Analiza pragului de rentabilitate arată cât trebuie să vindeţi pentru a acoperi toate cheltuielile.
PRAGUL DE RENTABILITATE
VENITURI TOTALE-CHELTUIELI TOTALE=0
Pentru ca planul de afaceri să fie uşor de urmărit este bine ca toate datele şi detaliile
suplimentare să fie ataşate într-o anexă, cu condiţia ca în textul principal să se facă trimiteri
clare la aceste informaţii.
ANEXE
-Ce documente şi informaţii suplimentare pot fi aduse în sprijinul planului de afaceri al
firmei ?

GHID PRACTIC DE PLAN DE AFACERI

FIRMA:_______________________________________________________
CUPRINSUL PLANULUI DE AFACERI
0.Sinteza planului de afaceri
I.Afacerea:
1.Firma
2.Afacerea propusă şi domeniul de activitate
3.Obiective
II.Piaţa:
1.Clienţii
2.Produsele/serviciile
3.Segmentul de piaţă
4.Concurenţa
III.Organizare şi conducere:
1.Procesul de producţie
2.Conducerea
3.Personalul
IV.Previziuni financiare:
1.Necesarul de finanţare
2.Venituri previzionate
3.Cheltuieli de producţie anuale
V.Anexe:
1.Bilanţuri anuale
2.Cereri de ofertă pentru livrare de produse
3.Ofertă pentru echipamente
4.Curriculum Vitae
5.Cheltuieli privind creditul
6.Fluxul de numerar previzionat
7.Situaţia previzională a veniturilor şi cheltuielilor
8.Bilanţul previzionat
9.Indicatori financiari ai investiţiei