ŞTIRI DIN ISRAEL

BIBLIA Şl ISRAELUL
ŞI-A ÎMPLINIT DUMNEZEU
TOATE PROMISIUNILE ?
Dr. Greg Harris
Profesor de exegeză biblică la The Master's Seminary, teolog, scriitor şi
pastor al unei biserici din California.
Referitor la înţelegerea biblică
a textului din Iosua 21,43-45
Partea I (01/2012)
Într-un articol despre teologia substituirii,
Michael J. Vlach a spus un lucru care nu mai
reprezintă demult o noutate pentru cei care studiază
Scriptura: «Puţine probleme teologice sunt discutate atât
Kaiser a menţionat: «în Vechiul Testament există
puţine subiecte la fel de importante ca promisiunea ţării
făcută patriarhilor şi poporului Israel. Cuvântul „Ereţ”
este al patrulea substantiv în topul celor mai utilizate în
Biblia ebraică. Dacă nu ar exista subiectul mai
cuprinzător al promisiunii mântuirii cu tot ceea ce ţine de
ea. subiectul „Israelul şi ţara lui” ar putea foarte bine
servi ca titlu sau laitmotiv al întregului canon scriptural.» 3
Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, acest
subiect devine o tematică secundară. Lucrul acesta
se întâmplă atunci când ne întrebăm cum trebuie de
fapt înţelese şi interpretate promisiunile lui
Dumnezeu. Dilema legată de cui îi aparţine ţara şi
dacă acest lucru are vreo semnificaţie escatologică
sau nu este mai degrabă o dispută profesională între
teologi, însă răspunsul are consecinţe semnificativă,
chiar şi pentru politica naţională şi globală. 4
Mulţi cititori ai Bibliei care cred că promisiunile
legate de ţară s-au împlinit deja consideră că textul
din Iosua 21,43-45 este dovada clară a acestui fapt.
Dumnezeu a împlinit deja promisiunile legate de
În mod clar, ea se bucură de o popularitate din În acelaşi mod a argumentat şi Michael W.
ce în ce mai mare.6 Adams: «Domnul le-a dat evreilor toată ţara pe care
Reprezentanţii aşa-numitei teologii a Noii jurase că le-o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpâ-
nire şi s-au aşezat în ea. Afirmaţia „Din toate vorbele bune
Convenţii formează unul dintre acele grupuri
puternice care afirmă că Dumnezeu a împlinit deja pe care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a
promisiunile convenţiei abrahamice. «Teologia lor rămas neîmplinită; toate s-au împlinit” (Ios 21,43- 45) -
certifică acest adevăr.»10
reprezintă un sistem nou, care - chiar dacă nu este încă
definit cu claritate - încearcă să combine punctele forte Perspectiva împlinirii promisiunilor legate de
ale dispensaţionalismului şi ale teologiei convenţiei, ţară este împărtăşită şi de cei care nu sunt neapărat
eliminând în acelaşi timp punctele lor slabe.» 7 Ei adepţi ai teologiei Noii Convenţii. William Cox a
exprimat în scris aceeaşi concluzie, în urmă cu mai
consideră că promisiunile legate de ţară s-au
multe decenii:
împlinit în timpul lui Iosua, astfel că nu este deloc
«Şi-a ţinut Dumnezeu promisiunea faţă de Iosua? Am
surprinzător faptul că textul din Iosua 21,43-45 este
putea rezuma aceste promisiuni potrivit cărora Israelul
esenţial pentru poziţia lor. 8 Teologii Noii Convenţii
urma să moştenească ţara Canaan după cum urmează:
consideră că pasajul din Iosua 21,43-45 reprezintă o ţara i-a fost promisă lui Abraham; promisiunea a fost
dovadă de necontestat a împlinirii totale a înnoită pentru Isaac, lacov şi Moise; ea a fost împlinită
obligaţiilor lui Dumnezeu din convenţia abrahamică, prin Iosua. Ce trist este că unii teologi afirmă în
cel puţin în ceea ce priveşte ţara. continuare că împlinirea totală ar ţine încă de viitor!
Steven Lehrer, un reprezentant al teologiei Noii Credinţa futuristă se bazează în cea mai mare parte pe
presupunerea că Dumnezeu nu a dat niciodată Israelului
Convenţii, a scris: «Cartea Iosua ne spune că atunci
când israeliţii au cucerit cea mai mare parte a ţării, toate întreaga ţară pe care i-a promis-o lui Abraham.»
11

de aprins ca legătura dintre Israel şi Biserică - un măr al
discordiei inepuizabil între teologii convenţiei şi
dispensaţionalişti. Controversată este mai ales întrebarea
dacă Biserica Noului Testament a înlocuit poporul Israel,
dacă ea reprezintă împlinirea promisiunilor făcute
Israelului sau dacă a dat la o parte Israelul ca popor al
lui Dumnezeu. Dacă a fost aşa, ce înseamnă aceasta
pentru statul Israel modern?»1
Analizând atent această problemă disputată
aprig de cele două facţiuni teologice, vom observa
care este cheia pentru înţelegerea ei:
«Aspectul promisiunilor lui Dumnezeu pentru
Abraham, referitoare Ia ţară şi repetate frecvent în
Vechiul Testament ocupă un loc central în doctrina
ambelor părţi. Cui îi aparţine ţara Israel? Având în
vedere că unii teologi afirmă că Biserica ar fi ajuns de-a
lungul istoriei mântuirii să ia locul Israelului, ei contestă
valabilitatea irevocabilă a acestei promisiuni.»2
Această dezbatere referitoare la dreptul asupra
ţării trebuie tratată cu mare atenţie, deoarece orice
ţară, promisiuni pe care le dăduse evreilor în Keith A. Mathison a explicat cum înţelege el
promisiunile date lui Abraham au fost împlinite (v. Ios. 21:43-
convenţia încheiată cu Abraham, astfel că nu mai 45). Nimic altceva nu mai trebuia să se întâmple, astfel textul din Iosua 21,43-45: «Numeroase alte pasaje din
putem aştepta o altă împlinire viitoare - nici pentru încât Cuvântul lui Dumnezeu dat lui Abraham să se Vechiul Testament ne spun că Dumnezeu a împlinit deja
ţară şi nici pentru poporul Israel: „Astfel, Domnul i- împlinească. Promisiunile potrivit cărora va fi pace în promisiunile legate de ţara Israel (v. Ios. 11,23; 21,21-45; Neemia
a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că le-o va ţară şi aceasta va fi stăpânită de poporul evreu erau 9,25). Iosua 21,43-45 ne explică faptul că Israelul a primit
da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au împlinite. Acest lucru este valabil şi pentru promisiunea întreaga ţară care i-a fost promisă.»12
Sa referitoare la mulţi urmaşi şi la o relaţie specială cu Gary DeMar a interpretat la rândul lui textul din
aşezat în ea. Domnul le-a dat odihnă de jur
Dumnezeu. Toate acestea s-au împlinit în timpul lui Iosua, Iosua 21,43-45, considerând că promisiunea a fost
împrejur, cum le jurase părinţilor lor; nici unul din odată cu cucerirea ţării Canaan.»9
vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă şi împlinită. Din punctul său de vedere, aceasta
Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate influenţează interpretarea altor pasaje profetice
vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel 5
The Bible Researcher, de Michael D. Marlowe (editor) este o pagină web
importante. DeMar a argumentat că nu există nicio
Domnul, nici una nu a rămas neîmplinită; toate s- care se referă la Iosua şi la promisiunile ţării. în prima parte a declaraţiei de întrerupere între cea de-a 69-a şi a 70-a săptămână
au împlinit” (Iosua 21,43-45). credinţă, se spune: «Revendicarea „Ţării Sfinte" de către un grup etnic sau din Daniel. El a prezentat cel de-al doilea punct al
religios oarecare ca fiind un teritoriu anume în Orientul Apropiat nu poate fi
La prima vedere, aceste versete pot duce la dovedită prin Scriptură. Promisiunile legate de ţară făcute poporului evreu s- argumentării sale ca pe o realitate general valabilă şi
au împlinit în Vechiul Testament în timpul lui Iosua» (http://www.bible- irevocabilă: «Textul din Daniel 9,26 nu spune nimic
concluzia că Dumnezeu Şi-a împlinit toate researcher.com/openletter.html). O listă a semnatarilor acestei scrisori
despre aducerea înapoi a Israelului în ţara sa ca fiind o
promisiunile legate de ţară. în mod surprinzător, deschise poate fi găsită la sfârşitul paginii.
6 împlinire a obligaţiilor unei convenţii. Toate promisiunile
această interpretare este relativ nouă, fiind Pe parcursul acestei serii de articole, subiectul va fi aprofundat, astfel că
lui Dumnezeu legate de ţară făcute lui Israel s-au împlinit
vom avea ocazia să vedem de ce această interpretare nu a găsit o aprobare
prezentată pe bloguri5 şi în cărţile publicate recent. generală. Urmează o listă a teologilor amilenişti şi/sau de convingere (v. Ios. 21,43-45).» Importanţa acestei afirmaţii este de
13

interpretare are urmări deloc de neglijat, mai ales că
Sfânta Scriptură vorbeşte de foarte multe ori despre
ţara promisă poporului evreu.
1
Michael J. Vlach, «Diferitele forme ale teologiei substituirii», Master's
Seminary Journal, nr. 20-2009, p57. Vlach prezintă trei direcţii ale teologiei
substituirii: (1) «teologia represivă a substituirii» - Dumnezeu a pedepsit
Israelul pentru respingerea lui Mesia; (2) «teologia economică a substituirii» -
a fost întotdeauna intenţia lui Dumnezeu să înlocuiască Israelul cu Biserica şi
astfel să transfere promisiunile date lui Israel asupra Bisericii; (3) «teologia
structurală a substituirii» - unele scrieri vechi-testamentare sunt subapreciate
de teologii moderni.
2
Robert L. Thomas, «Rolul dispensaţionalismului în dezbaterea publică»,
Master's Seminary Journal, nr. 20-2009, p19. Jeffrey L. Townsend,
«împlinirea promisiunii legate de ţară în Vechiul Testament», Bibliotheca
Sacra, nr. 142- 1985, p320. Townsend argumentează că «natura împlinirii
promisiunii ţării către Abraham şi descendenţii lui este un punct culminant al
escatologici».
3
Walter C. Kaiser, Jr., «Ţara promisă - o perspectivă biblic-istorică», Bibliotheca Sacra,
nr. 138-1985, p302.
4 -Martin H. Woudstra, The Book of Joshua, 1981, p314-315;
Timothy P. Weber, On the Road to Armageddon: How Evangelicals Became
Israel's Best Friend. Grand Rapids, Baker, 2004. Weber prezintă o interpretare a influenţei
dispensaţionalismului asupra politicii externe americane de la sfârşitul secolului al XX-lea. Pentru o
abordare critică a dispensaţionalismului, care include Statele Unite şi Marea Britanie, vezi Stephen
Sizer, Christian Zionism: Road to Armageddon?, Leicester Lei 7GP, England, Inter-
Varsity, 2004. Ca răspuns la evaluarea lui Sizer, potrivit căreia sionismul creştin este una dintre cele
mai puternice şi distructive forţe din America, vezi Phil Baty, «Teoria sionismului stârneşte o
furtună», 6 august 2004,http://www.timeshighereducation.co.uk/story,asp?
sectioncode=26&storycode=l 90483 şi Thomas Ice, «Palestinianismul creştin», 3 iulie 2009,
http://www.bibleprophecyblog.com/2009/07/christian-palestinianism.html. Pentru o abordare mai
puţin motivată politic a acestui subiect, vezi Charles H. Dyer şi Stanley A. Ellisen, Wem gehort
das Land? - Die HintergrOnde des Nahost-Konflikts, CLV.
teologică a convenţiei care nu aderă la această învăţătură referitor la textul din
Iosua 21,43-45:
-Jean Calvin, Commentaries on the Book of Joshua,
-Henry Beveridge, Biblical Commentary on the Old Testament, 1999, p247-248;
-Carl Friedrich Keil şi F. Delitzsch, Joshua, Judges, Ruth, I and 2 Samuel -
Commentary on the Old Testament, 2001, p156-157;
-Dale Ralph Davis, No Falling Words: Expositions of the Book of Joshua,
1988, p157-158;
-J. Alberto Soggin, Joshua: A Commentary, 1972, p201- 205;
-Robert G. Mmg Joshua, 1982, p498-500;
-C. J. Goslinga, Joshua, Judges, Ruth - Bible Student's Commentary, 1985, p152-
153.
7
Dennis M. Swanson, «Introducere în teologia Noii Convenţii», Master's
Seminary Journal, nr. 18-2007, p149. Revista analizează afirmaţiile şi
învăţăturile legate de Noua Convenţie. De o importanţă deosebită pentru articolul
nostru este William B. Barrick, «Teologia Noii Convenţii şi a convenţiilor vechi-
testamentare». Master's Seminary Journal, nr. 19-2007, p155-180.
8 1953, p19-20.
Vezi Thomas, «Rolul dispensaţionalismului în dezbaterea publică»,
p25-29 şi Barrick, «Teologia Noii Convenţii şi convenţiile vechi-
testamentare», p. 171-175; o critică a modului în care susţinătorii teologiei
Noului Testament consideră promisiunile Convenţiei abrahamice ca fiind
împlinite.
netăgăduit. Dacă textul din Iosua 21,43-45 poate fi
considerat ca fiind împlinit, atunci şi capitolul 9 din
cartea Daniel poate fi văzut în acelaşi mod. Acest al
doilea punct pe care el îl foloseşte pentru a susţine
9
Steven Lehrer, New Covenant Theology: Questions Answered, 2005,
p32. - Argumentarea lui Lehrer - «când israeliţii au cucerit în cele din urmă
cea mai mare parte a ţăni s-au împlinit toate promisiunile date lui Abraham»
- este în sine o contradicţie.
10
Michael W. Adams, «în apărarea Noii Convenţii» - un răspuns
teologic la cartea lui Richard Barcellos, în apărarea Decalogului - o critică
a teologiei Noii Convenţii (http://solochnsto.com/theology/net/adams-
defense.htm).
11
William Cox, The New Covenant Israel, Philadelphia, Presbytenan and Reformed,
12
Keith A. Mathison, Dispensationalism: Rightly Dividing the People of
God?, Phillipsburg, New Jersey, Presbyterian and Reformed, 1995, p27.
13
Gary DeMar, Last Days Madness, 1999, p332.
interpretcu-ea pasajului din Daniel 9,26 nu relatează în Biblie, convenţia cu Noe fiind prima din mai nimicească nici o fiinţă prin diluviu (Gen. 9,11); (4) afla dacă vreo promisiune a convenţiei lui
reprezintă însă o bază pentru celelalte interpretări Sfânta Scriptură. Acest amănunt este important, curcubeul a devenit semnul etern al convenţiei (Gen. Dumnezeu mai are valabilitate şi nu am şti când Cel
escatologice, dacă se poate dovedi că aceste deoarece trebuie să ţinem cont de modul de abordare 9,12-17); (5) convenţia a fost prezentată ca o convenţie Atotputernic a încheiat acest capitol. Ştiind însă că
promisiuni nu s-au împlinit încă. ales referitor la interpretarea unei convenţii a lui eternă între Dumnezeu şi toate fiinţele care sunt pe Biblia este adevărată, putem să ne amuzăm de acest
În această serie de articole vom vedea cât de întemeiate Dumnezeu (chiar dacă ea nu este general pământ - Gen. 9,1620 - acesta din urmă fiind un punct de vedere, deoarece el subminează
sunt afirmaţiile potrivit cărora textul din Iosua 21,43-45 aplicabilă).15 aspect deosebit de important. Convenţia lui promisiunile lui Dumnezeu din cadrul convenţiei cu
dovedeşte irevocabil că toate promisiunile legate de ţară Cunoaştem din Biblie şase convenţii ale lui Dumnezeu cu Noe este una extrem de cuprinzătoare. Noe. Mai mult decât atât, ar fi o gravă ofensă la
făcute lui Israel s-ar fi împlinit deja, motiv pentru care
Dumnezeu (convenţia cu Noe, convenţia Promisiunile convenţiei lui Dumnezeu sunt valabile adresa lui Dumnezeu şi a loialităţii Sale faţă de
Israelul nu ar mai avea nici o importanţă escatologică.
abrahamică, convenţia preoţească, convenţia pentru întreaga istorie a omenirii şi pentru «toate convenţiile încheiate în istorie. Dacă această
Propun următorul plan de dezbatere14:
(1) O scurtă privire de ansamblu a convenţiilor lui mozaică, convenţia cu David şi Noua Convenţie). animalele de orice trup» (Gen. 9,15). interpretare ar fi adevărată, atunci nu ne-am mai
Dumnezeu dinainte de Iosua 21. Irvin Buseniţ a constatat pe bună dreptate: «Nimeni Pentru toţi cei care consideră Biblia ca fiind putea încrede în Cuvântul Lui. Este deci de o
(2) Un studiu al graniţelor geografice iniţiale ale nu ar trebui să subestimeze cât de important şi de adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, convenţia Celui importanţă fundamentală să precizăm că modul în
convenţiei abrahamice, în care se va ţine cont în special de semnificativ este ca să fie înţelese corect convenţiile lui Preaînalt cu Noe ar trebui să contribuie la înţelegerea care este interpretată convenţia cu Noe determină
importanţa fluviului Eufrat. Dumnezeu. Ele înseamnă mult mai mult decât simple altor pasaje din Scriptură. Această convenţie nu este o felul în care trebuie interpretate celelalte convenţii -
(3) O prezentare generdă a semnificaţiei escatologice a consideraţii intelectuale, reprezentând ancore teologice
convenţie izolat, pentru care să fie valabile reguli în cazul în care ar exista motive suficiente de a
textului din Levitic 26,40-45. fundamentale care ne ajută să înţelegem modul de a
acţiona al lui Dumnezeu în istoria omenirii.»16 speciale, spre deosebire de alte convenţii (în special schimba modul de interpretare.
(4) Studierea unor pasaje cheie din cartea Iosua.
Cu o altă ocazie, el a adăugat: cele unilaterale) ale lui Dumnezeu. Judecata divină
(5) O dezbatere interesantă cu un susţinător cunoscut (03/2012)
al împlinirii totale din Iosua 21,43-45. «Modul în care o persoană înţelege Scriptura este de- asupra pământului a fost împlinită ad litteram. Nimic Partea a III-a

(6) Propunerea unei exegeze.
Partea a II-a
(02/2012)
Convenţia cu Noe
Mulţi dintre cei care citează capitolul 21 din
Iosua ca dovadă a faptului că Dumnezeu Şi-a
împlinit deja promisiunile legate de ţară din cadrul
convenţiei abrahamice îşi încep studiile cu acest
pasaj, însă Iosua 21 nu este un punct de plecare
adecvat. Există multe alte aspecte decisive de care
trebuie să se ţină cont. Astfel, de exemplu,
convenţia abrahamică la care ei fac referire este cea
de-a doua convenţie a lui Dumnezeu despre care se
14
Câteva noţiuni cu care ne vom mai întâlni
Dispensaţionalismul
Dispensaţionalismul este un sistem teologic care foloseşte interpretarea
simplă (ad litteram) a întregii Biblii. Printre caracteristicile
dispensaţionalismului amintim: învăţătura referitor la diferitele perioade ale
mântuirii, diferenţa dintre Israel şi Biserică şi o preocupare temeinică pentru
profeţia biblică. Dispensaţionaliştii cred printre altele că Dumnezeu va împlini
promisiunile vechi-testamentare pentru poporul evreu şi că Isus Cristos va
domni într-un Regat real al păcii de o mie de ani.
Teologia Convenţiei
Teologia Convenţiei este un sistem teologic care nu crede în interpretarea
simplă (ad litteram) a întregii Biblii. Printre caracteristicile teologiei convenţiei
amintim: învăţătura referitor la o structură a convenţiei (în locul perioadei
mântuirii), Biserica este o continuare a Israelului ca popor al lui Dumnezeu, iar
profeţia biblică trebuie interpretată alegoric. Teologii convenţiei cred că
Dumnezeu a împlinit promisiunile vechi-testamentare în cea mai mare parte prin
prima venire a lui Isus şi prin Biserică.
Daniel 9,26-27
Unii teologi ai convenţiei nu văd nici o împlinire viitoare a pasajului din
Daniel 9,26- 27. Din punctul lor de vedere, toate cele 70 de săptămâni
menţionate s-au împinit deja. Dispensaţionaliştii cred că ultima săptămână nu
s-a împlinit încă. Ei spun că aceasta va începe abia atunci când Anticrist va
încheia o convenţie cu Israelul (vezi Dan. 9,27). Pentru ca această convenţie să
poată fi încheiată, trebuie ca Israelul să fie în ţara sa, înainte de apariţia lui special în ceea ce priveşte semnificaţia sa escatologică în raport cu cartea
Anticrist. Din acest motiv, textul din Iosua 21,43-45 nu poate reprezenta
împlinirea completă a promisiunilor legate de ţară.
terminat de măsura în care înţelege cele şase convenţii,
aceasta reflectându-se în interpretare, detaliu ce va
determina ulterior convingerile sale escatologice.»17
Acest aspect este deosebit de important. Deşi nu
beneficiază de suficientă atenţie, înţelegerea
escatologică este marcată de interpretarea
convenţiilor lui Dumnezeu începând de la convenţia
cu Noe, care nu poate fi ignorată.
În această serie de articole nu putem analiza în
detaliu convenţiile lui Dumnezeu, dar trebuie să
privim îndeaproape cel puţin elementele
convenţiilor pe care le cunoştea Iosua, pentru că pe
acestea trebuie să le avem în vedere atunci când
interpretăm Iosua 21,41-43.18
Promisiunile lui Dumnezeu în convenţia Sa cu
Noe sunt prezentate clar în Sfânta Scriptură. În acest
pasaj găsim pentru prima dată în Biblie cuvântul
«convenţie». Domnul i-a promis lui Noe o convenţie
înainte de a trimite diluviul: «Cu tine fac o convenţie»
(Gen. 6,18). Dumnezeu a specificat că această convenţie
este a Sa, deoarece a încheiat-o singur. Ea este o
convenţie unilaterală, nu bilaterală.
Textul ne sugerează următoarele considerente:
(1) continuarea derulării anotimpurilor pe pământ (v.
Gen.8,22); (2) Dumnezeu a subliniat faptul că El este
autorul acestei convenţii: «Iată, Eu fac o convenţie cu
voi» (Gen. 9,9);19 (3) Dumnezeu a promis solemn să nu
15
Pentru un articol excelent, care prezintă elementele convenţiilor lui Dumnezeu,
vezi Irvin A. Buseniţ, «Introduction to the Biblical Covenant; the Noahic and the
Priestly Covenant», Master's Seminarz Journal, nr. 10/1999, p 173-189.
16
Idem
17
Idem (sublinierea adăugată)
18
Această serie de articole nu va analiza convenţia preoţească, deoarece
ea nu este relevantă în mod direct pentru argumentarea din Iosua 21,43-45.
Vezi totuşi Buseniţ, idem, p 186-189 pentru întrebări legate de aceasta, în
Iosua.
19
vezi idem, p 175-176 pentru etimologia vechi-testamentară a cuvântului
«convenţie».
din textul Scripturii nu cere o interpretare alegorică. Convenţia abrahamică
Acest lucru este valabil şi pentru modul de a acţiona
al lui Dumnezeu din Geneza 6-9, precum şi pentru După cum am spus deja în partea a doua a
promisiunile Sale referitoare la viitor. Buseniţ a acestei serii de articole, intenţia mea nu este să
avertizat în mod inspirat: discut toate aspectele teologice şi diferitele puncte
«Când Dumnezeu încheie o convenţie unilaterală, de vedere referitoare la convenţia lui Dumnezeu cu
care este garantată doar prin propria Sa loialitate, când Abraham. Trebuie însă să acordăm atenţie cel puţin
Dumnezeu încheie o convenţie care nu le impune anumitor elemente importante ale convenţiei
oamenilor nici o condiţie, când Dumnezeu încheie o
abrahamice. Vrem să verificăm dacă acestea erau
convenţie valabilă atât timp cât vor exista ziua şi noaptea
într-adevăr deja împlinite în Iosua 21,43-45, după
şi anotimpurile, atunci invariabil acestuia trebuie să i se
acorde cea mai mare atenţie. Nu trebuie să impunem nici cum afirmă unii.22 În acest sens este necesară o
o restricţie care să priveze aceste convenţii de baza lor scurtă prezentare generală a promisiunilor lui
existenţială. Aceasta ar anula orice realizare minunată, Dumnezeu din această convenţie de o importanţă
perfectă a tot ceea ce a promis Dumnezeu în ele. eternă.
Semnificaţia lor nu poate şi nu trebuie să fie În Geneza 12,1-3, Iahve i-a dat lui Abraham
subestimată.»21 anumite indicaţii şi promisiuni, şi anume (1) să îşi
Cu alte cuvinte, nimic din acest text nu
părăsească locul şi rudeniile şi să plece în ţara pe
sugerează ideea că Iehova nu ar fi menţionat să îşi care i-o va arăta El (v.l); (2) că îi va face numele mare
împlinească literal convenţia. Nimic din acest text (v.2); (3) că îi va binecuvânta pe cei care îl
nu-i oferă cititorului vreun punct de referinţă binecuvântează şi îi va blestema pe cei care îl
potrivit căruia Dumnezeu va lua în considerare la un blestemă (v.33); şi (4): «Toate familiile pământului vor fi
moment dat, în viitor (de ex. în Iosua 21) distrugerea binecuvântate în tine» (v.3). Pe lângă aceasta, în textul
pământului din nou printr-un diluviu. Dacă El ar fi din Geneza 12,7 mai găsim scris: «Domnul S-a arătat
împlinit fiecare promisiune în Iosua 21,43-45, lucrul lui Abram şi i-a zis: „ Toată ţara aceasta o voi da seminţei
acesta ar fi fost valabil şi pentru convenţia cu Noe. tale.” Şi Abram Ta zidit acolo un altar Domnului, care i
El nu a distrus încă lumea şi, în consecinţă, ar fi din Se arătase.» Aceasta nu era încă o adeverire a
nou liber să facă acest lucru după bunul Său plac. convenţiei, ci mai degrabă o promisiune divină.
Dacă ducem acest gând până la capăt, nu există nici Găsim următorul indiciu referitor la ceea ce
un motiv pentru a crede că Iehova îşi va mai ţine avea să fie în cele din urmă convenţia abrahamică în
vreodată cuvântul. Dacă ar fi interpretată astfel Geneza 13,14-17: «Domnul i-a zis lui Abram, după ce s-
convenţia lui Dumnezeu cu Noe (aşa cum o fac unii în ceea ce
22
priveşte Iosua 21,45), atunci nu am avea nici o şansă de a Pentru o analiză detaliată a convenţiei abrahamice şi a diferitelor probleme care ţin de acesta,
citiţi Keith H. Essex, «Convenţia abrahamică», Master's Seminary Journal, nr. 10/1999, p. 191-
20
Referitor la utilizarea cuvântului ebraic «olam» (existent pentru totdeauna, etern), vezi Allan
212; şi Cleon L Rogers, in «Convenţia cu Abraham şi cadrul lui istoric», Bibliotheca Sacra, nr.
A. MacRae, Theological Wordbook of the Old Testament , editat de R. Laird Harris, Gleason L.
127/1970, p. 241-257. Pentru o privire de ansamblu asupra punctelor cheie ale interpretăni dintre
Archer, Jr. şi Bruce K. Waltke; Chicago, Moody, 1980, p 379-380
21
aceste două grupări citiţi Robert Saucy, «Disputa decisivă dintre sistemele dispensaţionale şi non-
Buseniţ, «Introduction to the Biblical Covenant», p 182-183 (sublinierea în
original) dispensaţionale», Criswell Theological Review, nr. 01/1985, p. 149-165.
a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care acestui acord, în Geneza 17,7.13.19 este subliniat faptul 16.000 km2».29 Vom analiza ulterior în această serie
eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre că acesta va fi „o convenţie eternă”.»25 de articole semnificaţia acestei suprafeţe specifice, Convenţia mozaică a fost confirmată de
răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi În acest context trebuie neapărat să menţionăm care trebuie să fie legată de interpretarea Dumnezeu în timpul vieţii lui Iosua (v. Exod 24,1-8), care
da ţie şi seminţei tale pentru totdeauna. Îţi voi face faptul că textul din Geneza 15,18 stabileşte graniţele promisiunilor referitoare la ţară, la care se face a trăit sub prevederile acesteia împreună cu poporul
sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă specifice ale ţării conform convenţiei abrahamice:
poate număra cineva pulberea pământului şi sămânţa ta referire în Iosua 21,43-45. Deocamdată este evreu. Nu avem spaţiu suficient în acest articol
«În ziua aceea, Domnul a făcut o convenţie cu Abram şi i- suficient să menţionăm că raportul între teritoriul pentru o abordare detaliată a tuturor elementelor
va putea să fie numărată. Ridică-te, străbate ţara în lung a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului
şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.”» ţării promise de Dumnezeu şi teritoriul luat în acestei convenţii a lui Iahve.32 Totuşi trebuie
până la râul cel mare, râul Eufrat.”» .26 Este important
Trebuie să observăm că această promisiune a stăpânire de israeliţi este de 30:1. menţionat un punct important pentru acest studiu, şi
să observăm că, spre deosebire de afirmaţiile
ţării din Geneza 13,15 este făcută pentru totdeauna. După cum am constatat deja în cazul convenţiei anume faptul că, în Geneza 15,18, Iahve a specificat
anterioare, în acest caz Iahve nu a mai vorbit la
Este pentru prima oară de la convenţia lui cu Noe, textul nu ne oferă nici un motiv pentru a că fluviul Eufrat face parte din graniţele ţării,
viitor. în acea zi, El Şi-a confirmat convenţia: «...dau
Dumnezeu cu Noe (v. Gen. 9,12.16) când această noţiune presupune că, la un moment dat, Iahve va ignora, confirmând acest lucru în trei ocazii diferite în
ţara aceasta.» Abraham provenea din Ur, Haldea şi
şi chiar cuvântul în sine apar din nou. desconsidera sau declara ca fiind nevalabile cadrul convenţiei încheiate cu Moise:
cunoştea Eufratul foarte bine. Nu există nici un
Aceasta nu dovedeşte încă valoarea eternă a promisiunile convenţiei cu Abraham. (1) Exod 23,31: «îţi voi întinde hotarele de la
motiv să credem că o persoană care a crescut în
convenţiei;23 totuşi folosirea expresiei «pentru Cine încearcă să citeze convenţia lui Dumnezeu Marea Roşie până la marea filistenilor şi de la pustie până
apropierea acestui râu foarte lung ar înţelege în mod la Râu. Căci îi voi da în mâinile voastre pe locuitorii ţării
totdeauna» ar trebui apreciată la fel ca în Geneza 9, şi cu Noe folosind hermeneutica istorico-gramaticală30
mistic sau alegoric această promisiune a lui Iahve: şi-i vei alunga din faţa ta.»
anume ca un lucru care nu se întâmplă prea des; cel va trebui să explice de ce în cadrul unei cărţi care a
«Cum trebuia Abraham să înţeleagă cuvintele lui (2) Poporul pe care Iosua urma să îl conducă în
puţin ar putea fi de aşteptat ca acest «pentru Dumnezeu? Ele erau suficient de clare. În această fost scrisă de acelaşi autor, care a notat cuvintele
singurului Dumnezeu adevărat, s-ar aplica dintr- ţara promisă a primit următoarea poruncă în
totdeauna» să dureze mai mult decât viitorul nu foarte formulare a promisiunii ţării, dar şi în cele ulterioare,
odată o altă metodă de interpretare. De unde mai Deuteronom 1,7: «întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la
îndepărtat din Iosua 21. Walter Kaiser a mers chiar locaţia geografică a fost clar specificată.
muntele amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe
mai departe, răspunzându-le celor care nu au fost de Dispensaţionalismul interpretează cuvintele aşa cum le-a putem şti atunci dacă Dumnezeu nu vrea ca şi
munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în
acord cu semnificaţia eternă a promisiunilor lui intenţionat Dumnezeu şi cum le-a înţeles Abraham: nici o convenţia cu Noe să fie înţeles alegoric? Haideţi să ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul
Dumnezeu din convenţia abrahamică, căutând astfel tipologie, nici o spiritualizare, nici un simbolism, nici o citim ce a scris Robert Thomas referitor la aceasta: Eufrat.»
ascultare anticipată faţă de un anumit sistem teologic, nici «Unii cred că promisiunile făcute de Dumnezeu lui
să o reducă sau să o revoce: (3) Un alt pasaj relevant în acest context este
o interpretare retroactivă a unor revelaţii speciale Abraham în ceea ce priveşte ţara au rămas neîmplinite din
«Un aspect important este faptul că toate cele trei Deuteronom 11,24: «Orice loc pe care-l va călca talpa
ulterioare. Dacă înţelegem aceste cuvinte într-un mod cauza neloialităţii Israelului. Prin aceasta ei declară însă
părţi componente ale convenţiei (sămânţa, ţara şi piciorului vostru va fi al vostru; hotarul vostru se va
diferit faţă de cum a intenţionat Dumnezeu, înseamnă că că şi promisiunea lui Dumnezeu că Abraham va fi o
Evanghelia binecuvântării) erau legate unele de altele ca întinde din pustie până la Liban şi de la râul Eufrat până
deformăm adevărul. Cu toate că Abraham nu mai trăia binecuvântare pentru toate popoarele este una nevalabilă.
o singură convenţie, prin promisiunea că această la marea de apus.»
într-o lume fără păcat (ca atunci când Cel Preaînalt avea în textul din Geneza 12,3 este scris clar: „Toate familiile
convenţie va fi eternă. Majoritatea creştinilor admit că Cartea Iosua începe cu porunca lui Iahve pentru
părtăşie cu Adam şi Eva în grădina din Eden), Dumnezeu pământului vor fi binecuvântate în tine.” Vor ei să spună
promisiunile referitoare la sămânţă şi la Evanghehe sunt
comunica în mod clar cu el. Cel Atotputernic nu poate astfel că şi această promisiune este anulată din cauza noul lider ca ţara dăruită poporului să se întindă «de
eterne, dar, în acelaşi timp, cred că este posibil ca
minţi, iar afirmaţiile Sale trebuie crezute. Abraham L-a neloialităţii Israelului? la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată
promisiunea eternă a ţării să poată fi separată de celelalte
înţeles corect pe Dumnezeu, devenind astfel patriarhul Această promisiune specială (de a fi o binecuvântare ţara hetiţilor şi până la marea cea mare, spre apusul
două aspecte. Dacă am aplica în această situaţie scalpelul
poporului Său ales, popor ce avea să ia în stăpânire o pentru toate popoarele) făcută lui Abraham continuă să soarelui» (Ios 1,4). Vom discuta însă despre aceste
teologic şi am elimina o parte, am putea expune restul
anumită ţară pe pământul de acum.»27 lucruri puţin mai târziu. Dacă Iahve ar fi avut în
fie valabilă, ea împlinindu-se ad litteram - la fel ca un alt
convenţiei devalorizării şi unei limitări temporale.»24
Este de asemenea important să ţinem cont de aspect al convenţiei abrahamice, şi anume promisiuneavedere altceva decât Eufratul pământesc, atunci cei
Confirmarea convenţiei abrahamice din Geneza
faptul că teritoriul descris este destul de mare, cu o legată de ţară.»31 Pe baza aceleiaşi linii de care susţin această ipoteză ar trebui să dovedească la
15 are consecinţe eterne, a căror realizare
suprafaţă de aproximativ 500.000 km2 «sau de 12 ori argumentare ar trebui să se determine care părţi ale ce Se referea de fapt Cel Preaînalt dacă nu la acest
Dumnezeu Şi-a impus-o doar Lui însuşi şi nimănui
dimensiunea Marii Britanii şi a Irlandei». 28 Aceasta se convenţiei s-au pierdut şi conform cărui principiu râu pe care l-a menţionat în mod specific în repetate
altcuiva:
«Această convenţie a fost solemnă prin dăruirea ţării. află într-o contradicţie totală faţă de graniţele hermeneutic este posibil lucrul acesta. rânduri. în plus ei ar trebui să explice cum ar fi putut
Geneza 15,7-21 este pasajul care îl prezintă pe Dumnezeu tradiţionale, surprinzător de micşorate ale unui descoperi Iosua adevărata intenţie a lui Dumnezeu
trecând după apusul soarelui prin mijlocul jumătăţilor teritoriu care măsoară doar «aproximativ 250 de Partea a IV-a (04/2012) in încercarea lui de a da ascultare poruncilor şi
vitelor jertfite: „un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări” (v.l7). kilometri de la nord la sud (de la Dan până la Beer Şeva), Convenţia mozaică dispoziţiior sale.
Prin aceasta El S-a obligat pe Sine însuşi să împlinească iar în lăţime 50 de kilometri de la Marea Mediterană în şi semnificaţia escatologică
toate condiţiile acestui jurământ. Lui Abraham, în schimb, vest până la râul Iordan în est» şi care totalizează doar a pasajului din Levitic 26 Semnificaţia escatologică
nu i-a impus să se simtă îndatorat, ci din contră, întreaga
povară a predării acestui dar al ţării s-a aflat asupra a textului din Levitic 26
Susţinătorului divin, nu asupra dedicării sau loialităţii
25
Kaiser, The Promised Land: A Biblical-Historical View , p. 303. Cu toate
29
Ronald B. Allen, «Ţara lui Israel», în Israel the Land and the People: An Evangelical Un alt element important din cadrul convenţiei
patriarhului. Pentru a scoate în evidenţă durabilitatea că şi alte pasaje sunt importante pentru un studiu detaliat a convenţiei abrahamice, Affirmation of God's Promises, H. Wayne House, Grand Rapids, Kregel, 1998, p. 17-18,24, mozaice este cap. 26 al cărţii Levitic. Şi acest factor
lucrarea aceasta se va limita la acest punct. Pentru întrebăn suplimentare despre Pentru un studiu mai precis şi mai detaliat al descrierii şi extindeni ţării biblice, vezi Yohanan trebuie avut în vedere când interpretăm pasajul din
felul în care textul din Geneza 22 şi Noul Testament fac referire la convenţia Aharoni, ed. rev. Philadelphia, Westminster, 1979, p. 3-15. Iosua 21,43-45. în această parte a convenţiei cu
abrahamică, vezi Essex, The Abrahamic Covenant, p. 205-212.
30
n.red.: Cei care aplică această hermeneutică sunt convinşi de inspiraţia, infailibilitatea şi Moise, Dumnezeul Atotputernic i-a promis poporului
23
Pentru susţinerea faptului că importanţa termenului «pentru totdeauna» nu trebuie 26
Pentru un studiu al graniţelor specifice menţionate în Scriptură şi pentru argumentarea autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. în cazul acestei metode de interpretare se urmăreşte în
diminuată în mod nechibzuit, vezi Townsend, Fulfillment of the Land Promise in the Old Eufratului ca graniţă de nord vezi Kaiser, The Promised Land: A Biblical- Historical View, p. 303- primul rând să se redea intenţia autorului - de ce a scris el în perioada respectivă ceea ce a scris 32
Vezi referitor la aceasta William D. Barrick, «Convenţia mozaică»,
Testament, p. 323-324. 305. Vezi şi Townsend, Fulfillment of the Land Promise in the Old Testament, p. 324-328. pentru destinatarii respectivi. Această metodă este numită în dispensaţionalism şi «hermeneutica Master's Seminary Journal, 10/2 (toamna 1999), p 213-232, şi în special modul
24
Walter C. Kaiser, Jr., «Ţara lui Israel şi revenirea viitoare (Zah 10,6-12)», în Israel the Land 27
Robert L. Thomas, Dispensationalism's Role in the Public Square, p. 36 în care confirmarea convenţiei mozaice nu anulează nici una din promisiunile
simplă». Ea porneşte de la principiul că Biblia trebuie înţeleasă ad litteram (gramatical) şi veridic, anterioare ale convenţiei lui Iahve. Vezi şi Johannes H. Sailhamer, Legea
28
and the People: An Evangelical Affirma tion of God's Promises, H. Wayne House, Grand Charles L. Feinberg, Israel: At the Center of History and Revelation, ed. a III-a. Portland, nu ca o culegere de legende (istoric este vorba despre locuri, evenimente şi persoane reale). mozaica şi teologia Pentateuhului,WTJ 53 (1999), p 241-261.
31
Rapids, Kregel, 1998, p. 211 (sublinierea în original). Ore, Multnomah, 1980, p. 168. Robert L. Thomas, Dispensationalism's Role in the Public Square, p 26.
evreu binecuvântarea Lui dacă israeliţii vor asculta de «Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile asupra interpretării pasajelor biblice scrise ulterior trebuie să îşi amintească de convenţia pe care a în-
El (v. Lev. 26.1-13). Aceasta este urmată de ameninţarea cu părinţilor lor, călcările de lege pe care le-au săvârşit faţă William D. Barrick a subliniat importanţa cheiat-o cu această naţiune (26,45).
judecata în cazul în care poporul evreu ar încălca de Mine şi împotrivirea cu care Mi s-au opus, păcate din escatologică a acestui capitol prin următoarele Aceste elemente enumerate mai sus fac parte din
convenţia (v. Lev. 26,14-39) şi ar fi neascultător. pricina cărora şi Eu M-am opus lor şi i-am adus în ţara cuvinte: «toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel
duşmanilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va
«Binecuvântarea se referea la promisiunile faţă de ţară şi la «Levitic 26 conţine revelaţii referitor la căinţa Domnul» (Ios 21,45) şi din promisiunile pe care le-a dat
smeri şi vor plăti datoria fărădelegilor lor. Atunci îmi voi
promisiunile de binecuvântare pe care Dumnezeu le-a făcut viitoare a Israelului şi restaurarea acestuia atât în plan Iahve începând cu Geneza 3,15. Este interesant că
aduce aminte de convenţia Mea cu lacov, îmi voi aduce
în cadrul convenţiei abrahamice. Blestemele, în schimb, naţional, cât şi din punct de vedere spiritual. Ele sunt aceste promisiuni ale lui Iahve corespund întreg
aminte de convenţia Mea cu Isaac şi de convenţia Mea cu
anunţau o pedepsire în cinci etape a israeliţilor în cadrul confirmate atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. contextului din Levitic 26, unde se găsesc multe
Abraham şi îmi voi aminti de ţară. Ţara însă va trebui să
convenţiei mozaice.»33 Toate blestemele rostite de Iahve fie părăsită de ei şi se va bucura de Sabatele ei în timpul
Având în vedere faptul că restaurarea şi căinţa nu au avut
referiri referitor la promisiunile despre ţară.
trebuiau să aducă poporul înapoi la ascultarea încă loc, împlinirea acestui text trebuie considerată a fi
când va rămâne pustiită departe de ei şi ei vor plăti «Levitic 26 descrie ţara promisă ca fiind cadrul şi
convenţiei faţă de El (v. Lev. 26,18.21), după cum am putut escatologică. Apropierea textului din Levitic 26 de
datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit poruncile mediul pentru împlinirea atât a binecuvântării (v.4-12), cât
convenţia abrahamică leagă împlinirea de ţara pe care
constata în repetate rânduri. Dintre aceste pedepse ale Mele şi pentru că sufletul lor a urât legile Mele. Dar, şi şi a blestemului (v.14-38). Este remarcabil că Psalmul
Dumnezeu a promis că le-o va da urmaşilor lui Abraham.
lui Iehova pentru încălcarea flagrantă şi continuă a când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu-i voi lepăda de tot şi
împlinirea promisiunilor referitor la ţară aşteaptă căinţa
72,16-17 descrie o extindere în întreaga lume a regatului
convenţiei face parte şi judecata asupra ţării promise nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot şi să rup davidic în termeni care amintesc de binecuvântarea din
Israelului. Când Israel se va întoarce cu faţa către
din Levitic 26,31-35: convenţia Mea cu ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul Levitic 26. Aceasta este una dintre referirile la
Dumnezeu şi îşi va mărturisi păcatele, Iahve îl va restabili
«Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile lor. Ci îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechea
în ţara promisă. Din punct de vedere cronologic, Levitic semnificaţia escatologică a acestui capitol.»39
sfinte şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâii convenţie prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa Oricum am încerca să interpretăm lucrurile,
26 este prima descriere detaliată a căinţei escatologice şi
voastre. Voi pustii ţara, aşa că duşmanii voştri care o vor naţiunilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt DOMNUL» (Lev. trebuie să recunoaştem că nici unul dintre aceste
a restaurării Israelului.
locui vor rămâne încremeniţi văzând-o. Vă voi împrăştia 26,40-45).
Acest capitol oferă o dovadă clară a faptului că elemente nu s-a întâmplat din punct de vedere
printre naţiuni şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră Levitic 26,40-45 este un pasaj biblic extrem de neascultarea faţă de convenţia mozaică implică istoric, în Iosua 21, naţiunea trăia în ţară şi nu fusese
va fi pustiită şi cetăţile voastre vor rămâne pustii. Atunci important pentru înţelegerea planurilor şi intenţiilor înlăturarea binecuvântării promise în convenţia dusă în exil. Prin urmare, cei care afirmă cu tărie că
ţara se va bucura de Sabatele ei tot timpul cât va fi lui Dumnezeu referitor la poporul evreu şi la ţara abrahamică, fiind esenţa vestirilor profeţilor vechi- Iahve Şi-a împlinit toate promisiunile se află în
pustiită şi cât veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci ţara promisă în cadrul convenţiei abrahamice, dar, din testamentari.referitoare la regatul mesianic viitor.
se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei Tot timpul cât imposibilitatea de a aduce dovezi credibile în acest
păcate, el nu este luat în considerare de către Revelaţia din Levitic 26 face parte dintr-o înţelegere
va fi pustiită va avea odihna pe care n-o avusese în anii corectă a programului profetic al Vechiului Testament.»38 sens. În plus, aceşti oameni ar mai trebui să clarifice
teologi, pentru că «Leviticul nu prea face parte dintre la ce anume Se referea de fapt Iahve dacă nu
voştri de Sabat, când o locuiaţi.»
cărţile biblice care să îi atragă la studii escatologice pe
În mod interesant, Levitic 26 a fost dat poporului Partea a V-a (05/2012) intenţiona să ducă naţiunea în exil şi apoi să o
cei care studiază Sfânta Scriptură».35 William D.
evreu în perioada petrecută de acesta la poalele strângă din nou.
Barrick a rezumat corect importanţa pasajului din
Muntelui Sinai (v.45), înainte ca iscoadele să fie În această serie de articole aş vrea să privim la Cu puţin timp înainte de preluarea conducerii
Levitic 26: «Teologii şi comentatorii nu au înţeles să
trimise pentru a cerceta ţara (v. Num. 13-14). Cu decenii promisiunile din Levitic 26,40-45, intenţie care naţiunii de către Iosua. Domnul a avertizat
acorde textului din Levitic 26 la fel de multă atenţie
înainte de intrarea în ţara promisă, Iehova le precum celui din Deuteronom 27-28, această nereuşită necesită verificarea aplicării lor la textul din Iosua Israelul că acesta se va revolta împotriva Lui.
promisese israeliţilor fie această ţară, fie exilul, în subminând în decursul timpului sistemul doctrinar al 21,43-45, deoarece aceste promisiuni au fost După cântarea sa (v Deut 32) , care trebuia să fie o
funcţie de rămânerea lor în ascultare sau neascultare Bisericii.»36 Într-un articol publicat în Joumal of the menţionate de însuşi Iahve. Pentru ca promisiunea mărturie pentru Dumnezeu «contra copiilor lui
faţă de convenţie. Walter C. Kaiser a explicat acest Evangelical Theological Society este prezentată dată de Dumnezeu în Levitic 26,40-45 să poată fi Israel» (31,19) , Moise a încheiat cu avertismentul
adevăr în felul următor: «Dreptul de a stăpâni ţara (ca următoarea concluzie: «Teoria futurismului referitor la considerată împlinită, trebuie ca înainte să fi avut insistent de a asculta de Iahve. El a subliniat în
dar din partea lui Dumnezeu) este asigurat, având o Israel este o învăţătură nouă, care a luat fiinţă abia în loc, istoric vorbind, anumite evenimente ce trebuie special faptul că ascultarea naţiunii va determina
durabilitate eternă, însă dacă o: generaţie stăpâneşte ţara jurul anului 1830.»37 să fie dovedite de realitate: (1) întreaga naţiune a trăirea sa în pace în ţara pe care Domnul urma să
depinde de ascultarea fiecăreia în parte.»34 În capitolul El este din primul moment Cuvântul inspirat al mărturisit la nivel naţional păcatele şi vina părinţilor i-o dea. Iată ce este scris în Deuteronom 32,44-
anterior, Iehova numise ţara «proprietatea Lui»: lui Dumnezeu, care a fost dat de Iahve însuşi. A săi (26,40); (2) Iahve a acţionat ireconciliabil, exilând 47: «Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării
«Pământurile să nu se vândă de ved, căci ţara este a Mea, afirma că promisiunile enunţate în textul din Levitic naţiunea Israel în ţara potrivnicilor lui (26,41); (3) acesteia în faţa naţiunii; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici» (Lev. 26,40-45 sunt o învăţătură ce s-a născut doar în După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele
după mărturisirea în exil a păcatului, Iahve Şi-a
25,23). Afirmaţia lui Dumnezeu este cât se poate de acestea înaintea întregului Israel, le-a zis: „Puneţi-vă
secolul al XIX-lea ar însemna ca următoarele amintit de convenţia Sa cu Iacob, Isaac şi Abraham
clară, nelăsând loc de discuţii. Chiar şi în ziua de azi afirmaţii să fie incluse în învăţătura «relativ nouă» la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le
(26,42); (4) ţara a fost părăsită şi nelucrată până când
ţara îi aparţine lui Iahve. porunciţi copiilor voştri, să păzească şi să împlinească
ce a avut la bază Reforma şi nu în cea a secolului toate Sabatele ei au fost recuperate (26,43a); (5) toate cuvintele legii acesteia. Căci nu este un lucru
În ciuda încălcării convenţiei şi chiar dacă întâi, a Bisericii Primare, perioadă în care apostolul
naţiunea evreiască a ispăşit cu ducerea în exil pentru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin
poporul ar fi trebuit în cele din lumă să meargă în Pavel a scris următoarele: «Cel drept va trăi prin
vina lui (26,43b); (6) Iahve nu poate să îşi urască aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în
exilul cu care fusese ameninţat, acest capitol despre credinţă» (Rom. 1,17); «Fiindcă suntem consideraţi drepţi,
naţiunea sau să Îşi încalce convenţia, chiar dacă stăpânire după ce veţi trece Iordanul."» Pe baza
binecuvântare şi blestem (Lev. 26) se încheie cu prin credinţă avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru
Israelul se află în ţara duşmanilor lui (26,44); (7) El acestui text biblic, Keith H. Essex a explicat pe
declararea intenţiilor lui Iahve referitoare la ţara şi Isus Cristos» (Rom. 5,1).
scurt la ce trebuia să se aştepte Israelul ca naţiune
poporul Lui: Includerea sau nu a capitolului 26 din Levitic în 38
idem, p 125-126. Pentru alte promisiuni escatologice din Pentateuh, cum ar fi folosirea de în viitorul apropiat, dar şi în cel îndepărtat: «Tora
domeniul escatologiei are consecinţe la scară largă se încheie cu speranţa că această promisiune făcută lui
patru ori a termenului «la sfârşitul zilelor» în Pentateuh (v. Gen. 49,1; Num. 2414-24; Deut. 4,30 şi
33 Abraham se va împlini în viitorul apropiat sub forma
William D. Barrick, «Adevărul şi relevanţa convenţiilor: Levitic 26 şi convenţiile biblice», 31,29) şi semnificaţia acestora vezi Johannes H. Sailhamer, Genesis, Expositor's Bible
35
cuceririi ţării sub conducerea lui Iosua (v Deut. 31,1-8) .
Master's Seminary Journal, 21/1 (primăvara 2010), p 82 - Cele cinci etape sunt: (1) slăbire şi eşec William D. Barrick, «Importanţa escatologică a capitolului 26 din Levitic», Master's Commentary, ed. Frank E. Gaebelein, Grand Rapids, Zondervan, 1990, p 132. Pentru Totuşi Tora a prezis că Israelul va pierde ţara din
(v Lev. 26,16-17), (2) lipsa apei (v.18-20), (3) pustiirea prin animalele sălbatice (v.21-22), (4) Seminary Journal, 16/1 (primăvara 2005), p 95 semnificaţiile mesianice ale textului din Geneza 49,1 şi a «sfârşitului zilelor» vezi Johannes H. cauza neascultării sale şi va fi împrăştiat printre
36
jefuirea prin ocupaţie (v.23-26) şi (5) deportarea (v.27-38). idem, p 125 Sailhamer, «Mesia în Biblia ebraică», Journal of the Evangelical Theological Society, 44:1
34 37 39
Walter C. Kaiser, Jr., The Promised Land: A Biblical-Historical View, p 307 Contra Cox, The New-Covenant Israel , p 73 (martie 2001), p 12-22 William D. Barrick, The Eschatological Significance of Leviticus 26, p. 117
naţiuni (v Deut. 29,22-28) . În viitorul îndepărtat, după (12) în cele din urmă, după ce Iahve va împlini decenii înainte (v Num 13). Atunci Iosua a făcut parte din ţării deja cucerite. Acest eşec evident de a cuceri
împrăştiere (v Deut. 4,30-31) , Domnul va aduce înapoi în până în cel mai mic detaliu aceste promisiuni, naţiunea grupul celor 12 spioni. Mai mult decât atât, nici uneia întreaga ţară promisă de Dumnezeu este scos în
ţară Israelul dispus să se căiască, aşa cum a promis în îi va da din nou ascultare şi va trăi în totalitate în dintre triburile lui Israel nu i s-a desemnat ca evidenţă atât de către tabăra dispensaţionalistă, cât şi
convenţia Sa cu Abraham (v Lev. 26,40-45) .»40 respectarea convenţiei (Deut. 30,8). Ca urmare a acestui moştenire vreun teritoriu lângă Eufrat. Trebuie să de cea opusă ei. Referitor la promisiunile făcute
Care generaţii de evrei se vor bucura de fapt, Israelul va primi din nou binecuvântările reţinem că Iosua cunoştea foarte bine promisiunile şi poporului Israel, unii teologi susţin învăţătura
împlinirea promisiunii şi vor locui în ţară dacă convenţiei lui Dumnezeu (30,9-10). Aceste versete avertismentele din Levitic 26 şi Deuteronom 28-30 conform căreia «israeliţii nu au ajuns niciodată în
această convenţia a lui Iahve este irevocabilă? Iată revendică judecata grea a lui Dumnezeu peste naţiunea (date recent), precum şi speranţa definitivă referitor la posesia de necontestat a întregii ţări promise în deplina sa
un posibil răspuns la această întrebare din partea evreiască în urma neascultării sale. Ele conţin însă şi expansiune, până la graniţele stabilite în Numere 34,1-12.
viitor, atât pentru ţară, cât şi pentru poponil Israel, aşa
lui Kaiser: «Condiţiile nu sunt legate de promisiune, ci promisiunea Sa pentru aceeaşi naţiune. Iahve va Astfel, de exemplu, ei nu au cucerit niciodată Tirul şi
cum a fost ea revelată în Levitic 26,40-45.42
numai de cei care vor avea parte de aceste promisiuni conduce totul în aşa fel încât acesta să fie din nou Sidonul».44
ascultător de El, chiar dacă în trecut a avut parte de Un alt punct de vedere deosebit de important şi
sigure. Promisiunea a rămas permanent în picioare, însă John Bright a scris următoarele: «Când evreii au
participarea la binecuvântare depinde de starea necazuri - până la exilarea printre popoarele păgâne. în care adesea este ignorat de către cei care citează
luat în stăpânire ţara, promisiunea doar a început să fie
spirituală a fiecăruia.» 41 ceea ce priveşte textul din capitolul 30 al cărţii textul din Iosua 21,43-45 ca dovadă pentru faptul că împlinită. De fapt, această promisiune nu a fost împlinită
Dacă în acest articol am prezenta mai detaliat Deuteronom, dacă există oameni care revendică Dumnezeu Şi-a împlinit deja promisiunile din cadrul niciodată în totalitate.»45
promisiunile, ne-am putea aştepta la următoarele binecuvântări de acest fel pentru Biserica nou- convenţiei abrahamice referitor la ţară, este Richard S. Hess a observat contrastul dintre
concluzii: testamentară, ei ar trebui să ţină cont de faptul că ele împărţirea descrisă în Iosua 13-21. loialitatea lui Dumnezeu şi ascultarea incompletă a
(1) Iahve va merge ca şi Conducător înaintea pot avea loc doar dacă Biserica a trecut înainte prin Cele trei versete din încheierea pasajului din Iosua Israelului, menţionând: «De aici apare tendinţa de a
naţiunii Sale şi o va aduce în ţară (v Deut. 31,3); «binecuvântare şi blestem» şi a fost împrăştiată printre 21,43-45 reprezintă un extraordinar sumar al vedea un proces de expropriere. Israelul a început sub
toate naţiunile, fiind exilată de Dumnezeul Omnipotent împărţirii ţării.43 Începutul acestui pasaj (v Ios 13.1) este conducerea lui Dumnezeu, dar apoi poporul a eşuat,
(2) în ciuda loialităţii lui Iahve, Israelul va cădea
(Deut. 30,1). extrem de important, având in vedere faptul că neputând duce la bun sfârşit porunca Celui Atotputernic.
şi va sluji altor dumnezei (v Deut. 31,16); Partea a VI-a (06/2012)
Dumnezeu Însuşi evaluează ceea ce se realizase Acest eşec a venit ca o consecinţă a neascultării lor,
(3) şi atunci când Moise încă trăia, în inima lor Aspecte importante din cartea Iosua deoarece nu au putut încheia procesul de cucerire a
ei se îndepărtaseră deja de Dumnezeu (Deut. 31,21); până în momentul respectiv, precum şi ceea ce mai
ţării.»46
(4) Iahve va împrăştia în cele din urmă naţiunea trebuia să se împlinească: «Iosua îmbătrânise şi era
Trei pasaje semnificative din cartea Iosua ne înaintat în vârstă. Atunci DOMNUL i-a vorbit astfel: „Tu F. J. Mabie a explicat în detaliu ce înseamnă
neascultătoare printre toate naţiunile lumii (Deut 30,1); ajută să interpretăm în mod corect textul care se eşti bătrân şi înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost faptul că Israelul a cucerit ţara în mod incomplet în
(5) ţara îşi va recupera Sabatele (v Lev. 26,43); găseşte la capitolul 21,43-45: luat în stăpânire este foarte mare.” » timpul vieţii lui Iosua: «În general se consideră
(6) Dumnezeu nu îşi va respinge şi nu îşi va urî 1. prima poruncă a lui Dumnezeu dată lui Iosua (1,1-4); Iahve a prezentat apoi la modul general (aceasta este o interpretare greşită) că doar în cartea
naţiunea (v Lev. 26,44-45); 2. împărţirea ţării de către poporul Israel (13-21), care teritoriile care reprezentau o parte din «ţara foarte Judecători este pusă în discuţie incompleta cucerire a
(7) evreii vor avea parte de binecuvântare şi de reprezintă un capitol separat în cadrul cărţii; mare» care trebuia să fie ocupată de copiii lui Israel: ţării. Cărţile Iosua şi Judecători reflectă realitatea
blestem în toate ţările în care i-a împrăştiat Iahve (v 3. rezumatul cu care Dumnezeu începe acest pasaj (13,1-7). popoarelor, a cetăţilor şi a regiunilor necucerite. De fapt,
«Iată teritoriul care a rămas necucerit: toate ţinuturile
Deut. 30,1); Prima poruncă a lui Dumnezeu către Iosua (1,1-4) după enumerarea împăraţilor cuceriţi (v Ios 12), urmează
filistenilor şi ale gheşuriţilor (de la râul Şihor, care este în
conţine date specifice legate de desfăşurarea o listă descurajatoare a teritoriilor necucerite din extrema
(8) în final, întreaga naţiune se va căi şi se va faţa Egiptului, până la hotarul Ekronului, înspre nord,
graniţelor, date pe care Iosua trebuia să le cunoască sudică până în cea nordică, în special în zona de coastă,
întoarce la Domnul (v Deut. 30,2); teritoriu care este considerat canaanit şi care este al celor
în Valea Izreel şi în văile de lângă Bet Şean (v Ios 13,1-
(9) Iahve îl va aduce pe Israel din robie din nou bine: «După moartea lui Moise, robul DOMNULUI, cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Aşdod, din
6.13). În mod asemănător, în timpul divizării ţării, sunt
în ţara sa (v Deut. 30,3-5); DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Aşchelon, din Gat şi din Ekron), precum şi ale aviţilor,
menţionate şi alte regiuni necucerite (v Iosua 15,63;
Moise, astfel: „Moise, robul Meu, a murit. Acum dar înspre sud. De asemenea, toate ţinuturile canaaniţilor, de
(10) mai presus de aceste binecuvântări, într-o zi 16,10; 17,11-16). Astfel, la Cortul întâlnirii de la Şilo,
traversează imediat Iordanul, împreună cu tot poporul la Meara sidonienilor, până la Afek, spre hotarul cu
Iahve însuşi va tăia împrejur inima israeliţilor şiacesta, spre ţara pe care o dau israeliţilor. Vă voi da orice amoriţii, apoi ţinutul ghebaliţilor şi întregul Liban înspre
israeliţii au fost mustraţi pentru că au fost leneşi în
inima urmaşilor acestora, iar naţiunea va împlini cucerirea ţării, motiv pentru care şapte triburi nu îşi
teritoriu peste care va trece talpa piciorului vostru, răsărit, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon
ceea ce Domnul i-a spus, şi anume: «Îl vei iubi pe primiseră încă partea de moştenire (v Ios 18,1-3).»47
întocmai cum i-am promis lui Moise. Teritoriul vostru se şi până la Lebo-Hamat cu toţi locuitorii regiunii muntoase
Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot va întinde de la pustie până la Liban şi de la Râul cel din Liban până la Misrefot-Maim, adică toţi sidonienii. Eu Dale Ralph Davis a comentat astfel textul din
sufletul tău, ca să trăieşti» (Deut. 30,6); Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată ţara hitiţilor, până la îi voi izgoni dinaintea israeliţilor. Tu însă împarte acest Iosua 13,1: «Dintr-un anumit punct de vedere, aceste
(11) Dumnezeu însuşi va aduce judecăţi grele Marea cea Mare, în apus.» teritoriu ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit. teritorii erau zonele de graniţă ale Israelului. De aici
asupra popoarelor care au persecutat Israelul (v Deut. Menţionarea râului Eufrat în Iosua 1,4 este una Împarte deci ţara ca moştenire celor nouă seminţii şi rezultă că acesta deţinea supremaţia în centrul
jumătăţii din seminţia lui Manase.”» (Ios 13,2-7) Canaanului. Totuşi, această supremaţie nu era absolută,
30,8). Iahve a promis de mai mult timp: «Îi voi semnificativă. 48
binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi îi voi blestema În primul rând, după cum am arătat deja. Deoarece în capitolul 13,1-7 se vorbeşte despre chiar dacă era semnificativă.»
anumite regiuni ale ţării Canaan, înţelegem că, în Textul din Iosua 21,43-45 încheie capitolul
pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor Dumnezeu a numit în patru rânduri Eufratul ca fiind
timpul vieţii lui Iosua, Israelul nu a ocupat niciodată împărţirii ţării, fiind de o importanţă strategică
fi binecuvântate în tine» (Gen. 12,3). Dumnezeu este parte a graniţelor ţării: mai întâi la confirmarea
credincios Cuvântului Său, iar această promisiune convenţiei abrahamice (v Gen 15,18), apoi pe Sinai, întreaga ţară aşa cum a stabilit Dumnezeu în pentru înţelegerea întregii cărţi: «Acest pasaj
este fără îndoială o «vorbă bună» a Domnului (v. şi Ios înainte de confirmarea convenţiei cu Moise (v Ex convenţia abrahamică, ca să nu mai vorbim despre 44
21,45); 23,31), iar, în cele din urmă, de două ori în cartea referirea suplimentară din Iosua 1.4 referitor la 45 Keil şi Delitzsch, Joshua, Judges, Ruth, 1 and 2 Samuel, p 157
Deuteronom (1,7; 11,24). regiunea de lângă Eufrat, care se afla clar în afara 46 John Bright, A History of Israel, ediţia a III-a, Philadelphia, Westminster, 1981, p 96-97
Richard S. Hess, Joshua: An Introduction and Commentary, în Tyndafe Old Testament
40
Keith H. Essex, The Abrahamic Covenant, pag. 206-207 În al doilea rând, textul din Iosua 1,4 este singurul 42
William D. Barrick a observat: «În mod interesant, ţara însăşi este tratată ca fiind un partener Com- mentaries, ed. D. J. Wiseman, Downers Grove, III, Intervarsity Press, 1996, p 285
41
Walter C. Kaiser, Jr., Toward an Old Testament Theology, Grand Rapids: din întreaga carte în care apare Eufratul. Cu toate 47
independent al convenţiei. Ea poate accepta reluarea Sabatelor neţinute (v 33-34.43).» Barrick, F. J. Mabie, «Extinderea geografică a israelului», în Dictionary of the Old Testament:
Zondervan, 1978, pag. 90-91. Pe marginea aceluiaşi subiect puteţi analiza o acestea nu găsim nici măcar o referire la faptul că
dezbatere detaliată aparţinând lui Bruce K. Waltke, «Fenomenul Eschatological Significance of Leviticus 26, p 117 Historical Books, editori Bill T. Amold şi H. G. M. Williamson, Downers Grove, III, Intervarsity
condiţionalităţii printre convenţiile necondiţionale», în IsraeTs Apostasy and
israeliţii ar fi pornit vreodată să exploreze această 43
David M. Howard, Jr., Joshua, în The New American Commentary, editor E. Ray Press, 2005, p 318
Restoration: Essays in Honor of Roland K. Harnson, editor Avraham Gileadi, regiune ce le revenea, aşa cum au cercetat-o cu câteva 48
Grand Rapids: Baker Book House, 1988, pag. 123-139. Clendenen, Nashville, Broadman and Holman, 1998, p 397 Dale Ralph Davis, No Failing Words: Expositions of the Book of Joshua, p 110-111
reprezintă o concluzie teologică a întregii cărţi. Editorul a
subliniat deplinătatea lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de
situaţia politică în care s-ar fi aflat Israelul într-o
generaţie ulterioară - indiferent că vorbim despre
împărţirea regatului, căderea regatului de Nord sau
distrugerea Ierusalimului şi exilul - Israelul nu putea să îl
facă pe Dumnezeu răspunzător de această situaţie. El a
fost mereu loial, făcând pentru Israel tot ceea ce a promis.
Vina era a Israelului, nu a lui Dumnezeu.»49
După ce Davis a observat eşecul Israelului în a lua ţara
în totalitate în stăpânire, el a deplâns faptul că adevărata
semnificaţie a textului din Iosua 21,43-45 este ignorată de
unii, adaugând foarte convingător:
«În cele din urmă trebuie să avem în vedere mărturia
extraordinară a loialităţii lui Iahve.
Acest pasaj este esenţa teologică a cărţii Iosua; un ecou
deliberat al textului din 1,1-9 (cit şi v2-3 şi 5-6), încheindu-le
pe toate cele precedente. Aceasta este artera principală a
cărţii. Şi totuşi, în două mari comentarii publicate în
ultimii douăzeci de ani, acestui pasaj i s-au dedicat doar
nouă, respectiv cinci rânduri - o eroare teologică de
neiertat.»50
Partea a VII-a (07/2012)
În decursul secolelor, teologii s-au întrebat de
multe ori cum se împacă afirmaţia referitor la
cucerirea incompletă din Iosua 13,1 cu textul din
Iosua 21,43-45, unde se pare că este proclamată
cucerirea în totalitate a ţării. Iată ce spune Jean
Calvin: «Pentru a rezolva această aparentă contradicţie
este necesar să facem diferenţa între loialitatea lui
Dumnezeu, neclintită, clară şi stabilă în păstrarea
promisinilor Sale şi inerţia poporului, din cauza căreia
acesta a pierdut într-o oarecare măsură din beneficiul
bunătăţii divine. Prin urmare, adevărul lui Dumnezeu a
devenit vizibil şi tangibil, chiar dacă evreii nu au nimicit
Iehova va alunga şi aceste popoare rămase, însă doar ca
toate neamurile şi nu le-au luat posesiunile. Ei ar fi putut
şi consecinţă directă a credinţei şi ascultării Israelului (v.
să ia şi restul ţării în stăpânire, fără nici un fel de
Ios 23,6). Neloialitatea şi neascultarea vor pune în pericol
dificultate, dacă s-ar fi folosit de victoria care a fost
oferită.»51 promisiunea făcută de Dumnezeu (v. Ios 23,12.13.15-16). Pe
Dale Ralph Davis analizează conflictul scurt, această cuvântare ajută la clarificarea nuanţelor
teologice din jurul acestor realităţi paralele ale ţării date
aparentdintre cele două texte, făcând următoarea în totalitate şi a cuceririi incomplete (cit Num. 33,53; Deut. 8,1;
apreciere: «Încă rămăsese mult de cucerit din ţară (v. Ios 11,22-23).»54
49
Trent C. Butler, Joshua, în Word Biblical Commentary, editori David A. Hubbard şi
Glenn W. Barker, Waco, Texas, Word Books, 1983, p 234-235
50
Dale Ralph Davis, No Failing Words, p 157
51
Jean Calvin, Commentary on the Book of Joshua, pag. 248. Formularea lui Donald H.
Madvig în Joshua, în The Expositor's Bible Commentary, editor Frank I E. Gaebelein, Grand
Rapids, Zondervan, 1992, pag. 353, este puţin cam confuză: «Afirmaţia „Domnul i-a dat lui
Israel” subliniază modul suveran de a acţiona al lui Dumnezeului Atotputernic. Ţara îi aparţinea
Celui Prealnalt, care a dat-o ca moştenire Israelului. Canaanul întreg nu intrase în posesia lui
Israel, iar potrivnicii nu fuseseră încă nimiciţi cu toţii. Totuşi Israelul avea stăpânirea peste
„întreaga ţară”. Convenţia lui Dumnezeu cu Abraham era acum împlinită». Având în vedere escatologice din Lev 26,40-45.
faptul că ţara nu se afla în stăpânirea Israelului, nu putem considera că această convenţie a lui
Dumnezeu cu Abraham a fost împlinită.
13,1) şi încă existau oponenţi pe care Israelul nu îi (cit. Ios
16,10; 17,12.13). Să nu uităm că autorul biblic cunoştea aceşti
factori diferiţi, iar dacă ar fi apărut o contradicţie directă
la textul din Iosua 21,43-45, el ar fi observat-o cu
siguranţă (şi probabil ar fi abordat-o). În mod evident
însă autorul biblic nu a văzut în acest context nici un fel de
conflict. Iehova a dat poporului Israel întreaga ţară (v.43a),
lucrul acesta fiind dovedit prin faptul că, în cele din urmă,
poporul evreu a ocupat ţara şi a trăit în ea (v.43b), ceea ce
nu contrazice ideea că ar fi putut deţine mai mult teritoriu
(cit. şi Ex 23,30).»
52
Frederick J. Mabie a oferit într-una din cărţile
sale o armonizare a presupusului contrast care ar
exista între textele din Iosua 13,1 şi 21,43-45:
«Făcând abstracţie de realitatea teritoriilor necucerite, la
porunca lui Iahve, întreaga ţară este împărţită între
triburi prin tragere la sorţ (v. Ios 13,6). Astfel poporul evreu
primeşte ţara în întregime, după cum a promis Iehova (v.
Ios 21.43-45). Această interdependenţă între ţara dată şi cea
cucerită îşi găseşte expresia în avertismentul lui Iosua
pentru conducătorii Israelulului (v. Ios 23). În textul din
Iosua 22,4 este scris: „Acum, când Domnul Dumnezeul
vostru le-a dat odihnă fraţilor voştri...” Cuvântarea rostită
mai departe de Iosua vorbeşte despre biruinţa lui Israel în
ţară şi subliniază că, referitor la tot ceea ce a promis
Iehova, „toate s-au împlinit” (Ios 21,45). În acelaşi timp, se
poate constata lejer că o parte a ţării alocate era în
continuare locuită de popoare necucerite (cit. Ios
23,4.9.10.14).»
53
Reputatul teolog american Frederick J. Mabie
evidenţiază faptul că «realităţile spirituale şi materiale
paralele» din Iosua 13,1 şi 21,43-45 corespund
promisiunilor clare ale lui Dumnezeu referitor la
binecuvântarea şi blestemul poporului enunţate în
Levitic 26 şi Deuteronom 28: «Iosua accentuează că
Unii teologi percep textul din Iosua 21,43-45 ca
fiind o subliniere a diferitelor trăsături ale caracterului
lui Dumnezeu. Astfel Martin H. Woudstra a scris
despre loialitatea lui Dumnezeu, aşa cum este ea
prezentată în acest pasaj biblic: «Acest text face parte
din pasajele-cheie ale cărţii. În el poate fi văzută puterea
52
Dale Ralph Davis, No Failing Words, pag. 158. În ciuda concordanţei sale cu explicaţia de
mai sus, acest autor se deosebeşte prin modificarea exprimării «putea stăpâni şi mai mult din ţară»
cu «va stăpâni şi mai mult din ţară», deoarece graniţele ţării convenţiei abrahamice erau încă
departe de ceea ce trebuia să fie în stăpânirea Israelului ca posesiune eternă, inclusiv promisiunile
53
Frederick J. Mabie, Întinderea geografică a Israelului, pag. 318.
54
idem (subliniere în original).
revelaţiei Duhului Sfânt, care a inspirat autorul omenesc în
«În primul rând, promisiunile referitoare la ţară s-au
scrierea cărţii. Lumina revelaţiei trebuie să cadă asupra
împlinit când Iosua i-a condus în Palestina pe
loialităţii convenţiei lui Dumnezeu şi a Celui Atotputernic,
descendenţii fizici ai lui Abraham. În cartea Iosua putem
care Îşi ţine fără îndoială cuvântul dat patriarhilor. În acest
citi următoarele: „Domnul i-a dat lui Israel toată ţara pe
sens, pasajul rezumă prima parte a cărţii, scoţând în care jurase că le-o va da părinţilor lor; ei au luat-o în
evidenţă mesajul fundamental al ei. Versetul 43 se referă în
stăpânire şi s-au aşezat în ea: „Din toate vorbele bune pe
primul rând la împărţirea ţării descrisă în capitolele 13-21,
care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a rămas
versetul 44 reflectă cuceririle actuale, despre care se
neîmplinită; toate s-au împlinit” (Ios 21,43.45). Chiar înainte
relatează în capitolele 1-12, iar versetul 45 pune întreaga
de moartea sa, Iosua le-a amintit copiilor lui Israel faptul
carte în perspectiva loialităţii lui Dumnezeu. că Domnul Şi-a împlinit promisiunile cu loialitate: „Iată
Paradoxal poate, cartea Iosua consideră cucerireacă astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este
Canaanului ca fiind completă şi incompletă în acelaşi timp. În
pământesc. Recunoaşteţi deci, din toată inima voastră şi
Iosua 23,4-5, aceste două linii merg în paralel, făcând referire
din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele
la faptul că autorul le consideră valabile pe amândouă, chiar
bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru
dacă accentul cade pe cucerirea completă.»55 n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a
Woudstra îşi încheie comentariul referitor la rămas neîmplinit” (Ios 23,14) .»58
textul din losua 21,45 afirmând că această loialitate Influenţa lui H.H. asupra escatologiei se
a lui Dumnezeu ar trebui să ne determine să fim observă din faptul că, atunci când vorbeşte despre
recunoscători: «Nu este de mirare că acest pasaj are ca textul din Iosua, el nu foloseşte termenul Israel cu
încheiere o recunoaştere cu mulţumire a loialităţii lui referire la ţară. în schimb, autorul spune că «Iosua i-
Dumnezeu, în loc de a eşua şi a nu se realiza (ebr.: „a cădea pe a condus în Palestina pe descendenţii fizici ai lui
pământ”), cuvintele bune ale Domnului, pe care El le-a rostit
Abraham». Termenul folosit de el nu are astfel nici
pentru casa lui Israel (iată încă un laitmotiv - poporul ca
un fel de relevanţă biblică. Dumnezeu nu numeşte
o unitate), s-au împlinit toate (v. Ios 23,14). Această expresie
nici măcar o dată ţara pe care i-a promis-o lui
a recunoştinţei îşi găseşte ecoul în Noul Testament (cit Rev.
11,16-18).»
56 Abraham drept «Palestina». Mai mult decât atât,
Walter Kaiser a observat că termenul «ţară» este al
Partea a VIII-a (08/2012) patrulea ca frecvenţă în Biblia evreiască. 59
Modul în care interpretarea textului din Denumirea «Palestina» pentru ţara promisă în
Iosua 21,43-45 influenţează escatologia convenţia abrahamică nu se găseşte nici în
Pentateuh şi niciunde altundeva în Sfânta Scriptură.
În cartea lui Hank Hanegraaff, intitulată The Acest nume apare multe secole mai târziu, în timpul
Apocalypse Code, găsim un studiu de caz referitor «perioadelor neamurilor» (v. Lc 21,24).
la modul în care o interpretare greşită a textului din Afirmaţiile lui H.H. sunt deosebit de
Iosua 21,43-45 influenţează escatologia57. importante, deoarece The Apocalypse Code le
Hanegraaff a identificat patru cauze: 1) El a promite cititorilor şi utilizatorilor «escatologiei
prezentat un sistem de interpretare hermeneutică şi exegetice», următoarea realizare: «Veţi fi capabili să
exegetică într-o carte dedicată exclusiv scoateţi la suprafaţă toate comorile Bibliei» (xxvii).
escatologiei; 2) autorul a condamnat vehement După aceea, el recomandă o metodă care ar trebui
orice interpretare escatologică legată de rolul să fie folosită în toate cercurile biblice sau în
Israelului în istoria mântuirii; 3) în programul său studiul personal al Bibliei: «După cum bine aţi
radio, el a afirmat că este «omul răspunsurilor presupus, The Apocalypse Code tratează pe larg
biblice»; 4) H.H. este unul dintre cei mai aprigi subiectul zilelor din urmă, însă nu se limitează doar la
susţinători ai concepţiei potrivit căreia textul din atât. Cartea aceasta relevează mult mai multe lucruri
deosebit de importante. Citind-o, veţi învăţa să aveţi o
Iosua 21,43-45 prezintă împlinirea în totalitate a
abordare corectă a Bibliei, pentru a descoperi toate
promisiunilor lui Dumnezeu făcute poporului comorile ei. Coloana vertebrală a cărţii este un principiu
evreu. Iată în continuare un citat din cartea sa: pe care eu îl numesc „escatologie exegetică”. Exegeza
este metoda cu ajutorul căreia încercăm să descoperim ce
anume voia un autor să îi transmită iniţial cititorului său.
55
Martin H. Woudstra, The Book Joshua, pag. 314. Teologul Mark Ziese a spus în felul
în contrast cu exegeza, metoda eisegesis descoperă în
următor: «Pentru a Înţelege pasajul din losua 21,43-45 vom Începe cu observaţia că aceasta este o
textul biblic ceea ce nu este scris acolo.»60
apreciere care face referire în mod specific la lahve. Are loc o confirmare a credinţei, a faptului că
această călăuzire a lui lahve nu a slăbit şi nu a dat greş» (Mark Ziese, Joshua, În The College
58
Press NIV Commentary, editori Terry Briley şi Paul Kissling; Joplin, Missouri, College Press Hank Hanegraaff, The Apocalypse Code, Nashville: Thomas Nelson, 2007, p. 178
Publishing Co. 2008, pag. 351). (sublinierile în original)
56 59
Martin H. Woudstra, Joshua, pag. 315. Walter C. Kaiser, Jr., «Ţara promisă: o perspectivă biblico-istorică», Bibliotheca Sacra,
57
învăţătura despre timpurile din urmă; cunoscută şi ca profeţie biblică 138, p. 302
 H.H. explică faptul că el nu este constrâns în de azi (aceasta înseamnă că H.H. ar trebui să ia ad litteram şi încep prin conjuncţia «atunci»: «Atunci ţara se va chiar pasaje din cadrul cărţii Iosua (1,1-4; 13,1), pasaje
folosirea vreunei metode speciale în abordarea promisiunile etern valabile legate de ţară, făcute lui Abraham, Isaac bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va rămâne pustie şi care sunt utilizate pentru validarea acestui punct de
escatologiei şi pledează pentru sensul clar şi corect şi Iacob, n.red.). cât veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci ţara se va vedere.
al unui text: «Am impus termenul „escatologie odihni şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va Pe scurt, textul din Iosua 21,43-45 este de obicei
exegetică” pentru a sublinia ideea că sunt dedicat rămâne pustie va avea odihna pe care n-o avusese în anii
Partea a IX-a (09/2012) citat pentru a arăta că Dumnezeu Şi-a împlinit toate
profund în primul rând unei metode corecte de interpreta- voştri de Sabat, când o locuiaţi.» H.H. trece sub tăcere
H.H. prezintă principiul sinergiei Scripturii ca promisiunile legate de ţară. Aceasta însă se
re biblică, şi nu unei metode specifice. Sensul clar şi şi tratamentul dur al evreilor în timpul exilului (Lev.
întâmplă fără a se ţine cont de câteva pasaje
corect al unui pasaj biblic trebuie să aibă întotdeauna fiind o «centură de siguranţă» în studiul Bibliei. În 26,36-39). Astfel, în teologia lui H.H. nu este loc
problematice pentru susţinerea acestei poziţii. Nu
prioritate faţă de orice cadru specific escatologic sau cartea sa, el face referire în special la studiile pentru textul din Levitic 26,40-45, unde este
escatologice, scriind următoarele: este de mirare că atât Calvin, cât şi mulţi alţi
faţa. de un anumit sistem de idei.»61 menţionată strângerea în ţară după împrăştiere,
«Litera „S" din LIGHTS reprezintă principiul exegeţi au evitat să afirme că Dumnezeu Şi-ar fi
Pentru sistemul său de interpretare biblică, H.H. strângere care a fost în mod repetat promisă de
sinergiei Scripturii. Pe scurt, aceasta înseamnă că Biblia împlinit deja toate promisiunile legate de ţară în
foloseşte acronimul «LIGHTS». Iahve. Cum tratează atunci H.H. acest pasaj, având
ca întreg este mai mult decât suma diferitelor ei pasaje. Iosua 21,43-45. Această interpretare este una
Astfel, «L» desemnează termenul «literal» - deci Scriptura nu poate fi înţeleasă în întregime dacă nu în vedere faptul că el însuşi a afirmat că «semnificaţia
încărcată de probleme teologice de nerezolvat
o înţelegere ad litteram a textului. Cu alte cuvinte, şi înţelegem părţile ei separate, iar acestea nu pot fi clară şi corectă a unui pasaj biblic trebuie să aibă
modul de interpretare al celor care înţeleg Regatul descifrate fără a înţelege Biblia ca întreg. Diferitele întotdeauna prioritate faţă de un cadru sau un sistem pentru toţi cei care acceptă Biblia ca fiind revelaţia
de o mie de ani ca fiind ad litteram după revenirea pasaje ale Bibliei sunt mai repede complementare decât escatologic de idei»? El continuă astfel: «Sinergia lui Dumnezeu, chiar dacă o recunoaştem doar ca
Domnului Isus este corect. Folosirea acestui mod de contradictorii, dacă le analizăm făcând referire la Scripturii implică faptul că diferitele pasaje ale Bibliei nu urmare a modului în care însuşi Cel Atotputernic a
abordare duce la anularea oricărei interpretări.62 Scriptură ca întreg. pot fi niciodată interpretate în contracţie cu mesajul evaluat situaţia ocupării ţării în Iosua 13,1-7.
Sinergia Scripturii implică faptul că diferitele pasaje integral al Scripturii.» Lucrul acesta este de o mare Este mai practic să înţelegem textul din Iosua
În alte două lucrări ale sale, H.H. adoptă adesea
«sensul clar şi corect al unui pasaj biblic», ceea ce ale Bibliei nu pot fî niciodată interpretate în contradicţie importanţă, deoarece H.H. prezintă pasajul din Iosua 21,43-45 într-un sens mai restrâns. Până atunci
cu mesajul integral al Sfintei Scripturi. Nu putem acorda o 21,43-45 ca dovadă empirică a faptului că toate Iehova îşi împlinise toate promisiunile cele bune,
necesită o înţelegere literală, gramaticală şi istorică semnificaţie arbitrară unor cuvinte sau fraze la care se
a textului. Astfel el citeaza din Geneza 9, pasajul face referire în relatarea biblică. Traducătorul Bibliei promisiunile lui Dumnezeu legate de ţară s-ar fi însă Iosua 21,45 este doar un bilanţ istoric
biblic care vorbeşte despre promisiunile eterne ale trebuie să ţină cont de faptul că întreaga Scriptură, chiar împlinit deja atunci - aceasta include şi referirile la interimar al credincioşiei lui Dumnezeu, el
convenţiei lui Dumnezeu cu Noe. El citează Geneza dacă este transmisă prin diferite instrumente omeneşti, are Levitic 26,40-45. Astfel, potrivit lui H.H., aceste nereprezentând nici apogeul, nici perfecţiunea
9,6 pentru a arăta că Biblia îl consideră pe om ca un singur autor, iar acest Autor nu Se contrazice, promisiuni nu au nici o importanţă pentru studiile loialităţii convenţiei Sale:
escatologice. «Aceste versete evidenţiază succesul Israelului ca
fiind creat după chipul lui Dumnezeu şi după indiferent care ar fi slujitorii pe care îi foloseşte pentru a- întreg, ideea biruinţei totale şi credincioşia lui
căderea în păcat.63 Şi transmite mesajul.» Partea a XI-a (11/2012) Dumnezeu, care este loial poporului Său şi promisiunilor
În concepţia lui, o promisiune etern valabilă a Sinergia Scripturii, menţionată de H.H., arată
făcute acestuia. Ele sunt ca un sunet în armonie cu
convenţiei lui Dumnezeu din Geneza 9,6 trebuie modul în care autorul înţelege promisiunile divine La prima vedere, textul din Iosua 21,45 pare să pasaje, cum ar fi 10,40-42,11,16-23 şi 23,1. Aceste ver-
interpretată literal şi având consecinţe până în ziua referitoare la ţară şi la poporul Israel din Levitic fie suficient de explicit: «Din toate vorbele bune pe sete nu sunt un ecou al pasajelor care sunt în contrast cu
26,40-45, unde se găseşte «prima descriere detaliată a care Domnul i le spusese casei lui Israel, nici una n-a ele, care vorbesc despre neîmplinire, despre ţara care
64
Hanegraaff, The Apocalypse Code, pag. 1 (sublinierile în original). În următoarea căinţei şi a restaurării Israelului în zilele din urmă» .
60
rămas neîmplinită; toate s-au împlinit.» După cum am trebuia cucerită încă - ele prezintă în felul lor o imagine
dezbatere, la sfârşitul fiecărui citat va fi menţionat numărul paginii din această lucrare. Aceste versete au fost scrise de Iosua, ceea ce putut observa în ediţia trecută a revistei noastre, exactă a situaţiei de fapt din acel moment.»67
Această afirmaţie a lui Hanegraaff pare extrem de ciudată: «în cele din înseamnă că textul din Iosua 21,43-45 trebuie citit în Această înţelegere se găseşte şi în altă parte în
61
aceste versete nu sunt izolate, ci trebuie luate în
urmă, intenţia mea nu este să îndemn la preluarea unui anumit model de lumina promisiunilor revelate anterior, deoarece considerare în contextul revelaţiei anterioare a lui Sfânta Scriptură, şi anume în binecuvântarea rostită
«pasajele separate nu pot fi înţelese fără a înţelege Sfânta de Pavel în Romani 16,25-27. în aceasta el
escatologie, ci la folosirea unui model corect de interpretare biblică», aceasta după Dumnezeu. Cei care folosesc textul din Iosua
Scriptură ca întreg». În ciuda acestui fapt, textul din aminteşte cât de departe ajunsese deja Evanghelia
ce, în prologul lui, H.H. i-a criticat pe cei care cred într-un viitor pentru poporul 21,43-45 pentru a justifica faptul că promisiunile
Levitic 26,40-45 nu joacă un rol semnificativ în în momentul scrierii scrisorii: «Acelui care poate să
Israel adică în sionişti precum şi pe cei care susţin «astfel de idei nebiblice» (p. Celui Atotputernic din cadrul legământului
escatologia din The Apocalypse Code. În lista vă întărească după Evanghelia mea şi propovăduirea lui
xxii), pe care el le desemnează ca reprezentând o «retorică instigatoare». El avraamic referitor la ţară s-au împlinit în totalitate
pasajelor biblice nu se găseşte nici un pasaj paralel Isus Cristos, potrivit cu descoperirea tainei care a fost
avertizează în continuare: «în următoarele pagini veţi găsi răspunsul la acest şi în mod exclusiv,66 scot aceste versete din context, ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum
cu această importantă promisiune escatologică a lui
subiect şi la o mulţime de alte probleme, dacă vă însuşiţi şi aplicaţi principiile unei deoarece Iosua 21 face referire doar la părţi ale ţării prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului
Dumnezeu. The Apocalypse Code include trei note
metode care se numeşte „escatologie exegetică”. În decursul acestui proces veţi fi promise. Altfel stau lucrurile, de exemplu, cu celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor
de subsol la Levitic 26,18.21.24.28, dar nu
pregătiţi pentru a interpreta Biblia şi a descoperi toate comorile acesteia. De pasajul din Ioan 8,32, unde găsim scris: «Veţi neamurilor ca să asculte de credinţă, a lui Dumnezeu,
comentează deloc aceste pasaje. 65 Astfel, ultimul care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Cristos, în
asemenea veţi constata că aveţi într-o mână cheia pentru problema terorismului, cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.» Mulţi
verset pe care H.H. îl menţionează din cartea Levitic vecii vecilor! Amin.» În mod similar, în Coloseni
iar în cealaltă fitilul pentru Armaghedon» (p. xxvii). nu includ aici prima parte, şi anume condiţia din
este următorul (deşi el doar specifică această 1,23, Pavel a scris următoarele referitor la
62
De exemplu, litera «T» din acronimul «LICHTS» reprezintă «principiul tipologiei cheii de v.31: «Le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă
referinţă sau îi citează pe alţii): «Vă voi împrăştia rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Evanghelie: «Negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe
aur» (p. 161-203). Privind la afirmaţiile anterioare, H.H. foloseşte în realitate o hermeneutică
printre neamuri şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră
alegorică atunci când un anumit text nu se potriveşte teologiei sale preteriste (conform căreia Mei."» După aceste cuvinte urmează expresia: «Veţi întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la
va fi pustiită şi cetăţile voastre vor rămâne pustii» (Lev. nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost
profeţiile escatologice s-au împlinit în cea mai mare parte odată cu distrugerea Templului în anul 26,33). cunoaşte adevărul.» Dacă cităm Iosua 21,43-45 ca
H.H. omite în schimb versetele 34-35, care vestită oricărei fiinţe de sub cer...» Ar trebui să deviem
70 d.Cr., n.red.). Această alegorizare a diferitelor texte se află într-o contradicţie fundamentală cu text doveditor şi suficient, separăm însă aceste
64 versete de cele spuse înainte. Astfel sunt ignorate mult pentru a crede că Domnul a vrut să spună prin
restul argumentării sale prin care susţine că textul biblic trebuie înţeles ad litteram (în acronimul William D. Barrick, «The Eschatotogkaf Significance of Leviticus 26»,
Master's Seminary Journal, 16/01/2005, p. 126. revelaţiile divine legate de graniţele specifice ale aceasta că Evanghelia în vremea lui Pavel a ajuns
«LIGHTS», litera «L» vine de la «literal»). H.H. nu explică ce se întâmplă atunci când «L» 65
(principiul interpretării literale) şi «T» (principiul tipologiei) sunt incompatibile unul cu celălalt.
Vezi Hank Hanegraaff, The Apocalypse Code, pag. 256, nr. 64; p. 264- ţării, de promisiunile escatologice din Pentateuh şi
65, nr. 44, despre Levitic 26,33. La pagina 265, nr. 46 el citează din cartea
67
63
Hank Hanegraaff, Chrístíanity in Crisis, Eugene, OR: Harvest House, Charting the End Times, scrisă de Tim LaHaye şi Thomas Ice (Eugene, David M. Howard, Jr., «Iosua» în The New American Commentary,
66
OR: Harvest House, 2001), p. 84-85, în care se face referire la Levitic Hank Hanegraaff, The Apocalypse Code, pag. 178; DeMar, Last Day's editor E. Ray Clendenen, Nashville: Broadman and Holman, 1998, pag.
1993, p. 131; Hanegraaff, Resurrection, Nashville: Thomas Nelson, 2000, p. 131 26,23. (în realitate LaHaye şi Ice citează acest verset, nu H.H.). Madness, pag. 332 397-398 (sublinierea adăugată)
într-adevăr «la cunoştinţa tuturor naţiunilor» (Rom. 16,26)
sau că «a fost vestită oricărei fiinţe de sub cer» (Col. 1,23).
În realitate, cu aproape două mii de ani mai târziu,
încă există grupuri etnice la care mesajul mântuirii
prin credinţa în Cristos nu a ajuns încă. Într-o zi,
Evanghelia va ajunge la toate popoarele de pe faţa
pământului, după cum a spus chiar Domnul Isus:
«Evanghelia aceasta a Regatului va fi vestită în toată
lumea, să servească drept dovadă tuturor naţiunilor.
Atunci va veni sfârşitul» (Mt 24,14). Dumnezeu va
împlini într-o zi orice promisiune bună pe care a
făcut-o, până la ultima literă, până la ultimul punct.
Această împlinire îşi va găsi punctul culminant în
Mesia, a Cărui venire nu avusese încă loc în Iosua
21 şi a cărui revenire urmează încă să aibă loc.