Amintiri din copilariile scriitorilor Care Santos si Mircea Cartarescu.

,,M-am
apucat de scris pentru ca aveam o viata foarte plictisitoare"
Corina Zorzor,

Scriitoarea catalana Care Santos, venita in Romania cu ocazia lansarii romanului ,,Incaperi ferecate", publicat de
Editura Humanitas, a discutat miercuri-seara, cu Mircea Cartarescu, despre memorie, aduceri aminte din
copilarie si literatura, intr-o dezbatere desfasurata la Institutul Cervantes din Capitala.

La dialogul de miercuri-seara au participat scriitoarea catalana Care Santos, scriitorul Mircea Cartarescu,
directorul editorial Humanitas Fiction Denisa Comanescu si directorul Institutului Cervantes Juan Carlos Vidal.

Mircea Cartarescu: ,,Care Santos este un foarte bun cunoscator de literatura si dornica sa-si impartaseasca
experienta literara. (...) Cand spui memorie, te gandesti la computere. Nu trebuie sa ne-o imaginam ca pe o
magazie unde depozitam lucruri. Memoria este un sistem dinamic, e insasi fiinta noastra, trupul nostru si
creierul nostru indiscernabil de trup. Memoria e cel mai important lucru pentru un scriitor, e resursa lui
materiala", a apreciat Cartarescu, pornind de la romanul ,,Incaperi ferecate" al lui Care Santos, care are ca
element central memoria.
Care Santos a spus ca i-a citit cu fascinatie toate volumele lui Cartarescu traduse in spaniola. ,,Meritul unui
scriitor nu este sa-l citesti, ci sa continui sa-l citesti, printre atatea lucruri pe care le avem de facut. I-am citit
toate cartile lui Mircea Cartarescu traduse in spaniola si inca ma seduce acea legatura dintre oniric si realitate.
Mi-a placut sa descopar si ca avem autori preferati comuni, precum Nabokov, Dumas", a completat scriitoarea.

Scriitorul Mircea Cartarescu

Vorbind despre memorie si amintiri, cei doi scriitori au rememorat primele momentele ale copilariei in care au
intrat in contact cu literatura si, mai ales, prima experienta scriitoriceasca. ,,Am inceput sa scriu citind. La 9 ani
m-am apucat sa scriu un roman istoric care avea doar vreo 15 pagini, dar aveam impresia ca am scris Biblia.
Scriam cu incapatanare", a marturisit Mircea Cartarescu, recunoscand ca si-a ascuns mult timp textele de
parintii sai, care-l luau in ras.
Inspiratia nu o gasesti in lume, ci in tine insuti, in visurile si in temerile tale. <<Crima si pedeapsa>> s-a scris dintr-o
teama. Gratie lui Dostoievski am inceput sa scriu.
Care Santos, scriitoare
,,In copilarie nu voiam sa citesc decat ce imi placea, ii citeam pe romanticii mei", a spus Santos. ,,Trebuie sa va
marturisesc ca m-am indragostit de Byron (Lord Byron, scriitor romantic - n.r.) la 11 ani, desi nu intelegeam
mai nimic. Poti sa citesti o carte cu fascinatie, chiar daca n-o intelegi. Nu trebuie sa intelegi totul ca sa te bucuri
de literatura. E nevoie numai de pofta de citit, pasiune pentru ceea ce urmeaza sa citesti. (...) Am facut progrese
si am ajuns la <<Crima si pedeapsa>> si am vrut s-o citesc. Am mers la Biblioteca Municipala din Mataro, unde
bibliotecara era atotputernica la biroul sau, avea o fata antipatica si purta ochelari cu lentile foarte groase. I-am
cerut cartea <<Crima si pedeapsa>>, iar ea, cu dispret deplin, aproape fara sa se uite la mine, mi-a spus ca nu se
poate, ca sub nicio forma nu o sa-mi dea acea carte fiindca nu este potrivita pentru varsta mea. Aveam 11-12
ani, consideram ca varsta mea era foarte potrivita. Mi-a spus ca, daca o vreau, sa vina tatal meu si sa i-o ceara.
Spre surprinderea mea, tatal meu m-a sprijinit, a venit la biblioteca, s-a pus in fata bibliotecarei si i-a spus:
<<Va rog ca, de acum inainte, sa-i facilitati fiicei mele accesul la orice carte, oricat de neadecvata vi s-ar parea
pentru ea>>. Tatal meu avea o anumita autoritate in acel moment, pentru ca era seful clinicii din oras, era
medic, un om puternic, inalt, impunea respect. Spre satisfactia mea, bibliotecara a spus: <<Da, domnule doctor
Santos, bineinteles>>, si s-a dus sa caute cartea", a povestit Santos.

Cand voiam sa scriu despre mari calatorii, nu stiam cum vor calatori personajele mele. Cu barcad Bine, dar ce tip
de barca? Cum se pun veleler Nu stiam nimic, era totul o mare necunoscuta. Pana la urma, bietele mele personaje
au trebuit sa se deplaseze pe jos. Nu au ajuns prea departe, va puteti imagina.
Care Santos, scriitoare
,,Cred ca m-am apucat de scris fiindca ma plictiseam foarte tare. M-am nascut intr-o familie cu parinti obositi si
cu frati mult mai mari decat mine - unul este cu 14 ani mai mare decat mine, iar celalalt cu 12 ani. In toata
copilaria mea am auzit adesea fraza: ,,Asta am facut-o inainte sa te nasti tu". Mi-o spuneau constant, iar eu
aveam impresia ca, inainte sa ma nasc, in casa mea era un continuu festival", a rememorat scriitoarea.

Care Santos si-a amintit cum primele incercari de a scrie erau destul de dificile, fiindca nu avea cunostintele
necesare pentru a povesti anumite intamplari: ,,Cand voiam sa scriu despre mari calatorii, nu stiam cum s-o fac,
nu stiam cum vor calatori personajele mele. Cu barcab Bine, dar ce tip de barcau Cum se pun veleleÅŸ Cum se
pornesteu Nu stiam nimic, nu puteam povesti nimic. Alt mijloc de transport era masina, dar mie nu-mi placea.
Eu ii citeam pe romantici. Atunci mergem cu caleasca. Nici despre caleasca nu stiam nimic: cati cai trebuie
inhamati, cum ii faci pe cai sa se opreascau Era totul o mare necunoscuta. Pana la urma, bietele mele personaje
au trebuit sa se deplaseze pe jos, fiindca aceasta era singura modalitate de transport pe care o puteam explica.
Nu au ajuns prea departe, va puteti imagina", a glumit scriitoarea din Spania.

,,De asemenea, cautam pe cineva care sa-mi dea sfaturi despre scris, fiindca nu provin dintr-o familie de
scriitori, nu am avut pe nimeni in jurul meu care sa ma ajute.", a mai spus Care Santos. ,,Multi ani la rand mama
mea era singurul meu cititor, scriam numai pentru ea. De atat are nevoie un scriitor, de un cititor. La inceput imi
corecta greselile gramaticale, apoi, vazand ca personajele mele erau fie foarte periculoase, sufereau mult si
faceau mult rau, fie foare bune, mi-a spus ca lucrurile in viata nu sunt nici atat de bune, nici atat de rele", a
continuat autoarea.

Care Santos a mai adaugat ca literatura lui Dostoievski a sadit in ea dorinta de a se apuca de scris. ,,Inspiratia nu
o gasesti in lume, ci in tine insuti, in visurile si in temerile tale. <<Crima si pedeapsa>> s-a scris dintr-o teama.
Gratie lui Dostoievski am inceput sa scriu", a marturisit scriitoarea.