Averile scriitorilor: Eminescu traia din cheta, Nichita toca banii pe alcool,

oportunistul Sadoveanu scotea bani din orice, iar Creanga facea negot cu tutun
Corespondenti ,,Adevarul",

Scriitorii romani deveniti cunoscuti peste granite sau doar in tara noastra au avut, de multe ori, vieti la fel de
fascinante precum cartile pe care le-au scris. Dramele lor nu au fost doar de natura emotionala. Si acum o suta
de ani, problemele cu banii ii loveau, in acelasi timp, si pe cei talentati, si pe cei mai putin talentati. ,,Adevarul"
va prezinta o trecere in revista a unora dintre cei mai cunoscuti scriitori si a statutului lor social.

Unul dintre scriitorii botosaneni care nu a dus grija zilei de maine a fost Max Blecher. Acesta s-a nascut la
Botosani in anul 1909, in familia unui negustor bogat de origine evreiasca. Tatal sau, Lazar Blecher, a fost
patronul unei fabrici de sticla din Botosani. Prozator si romancier, Max Blecher a fost trimis de parintii, care isi
permiteau acest lux in acele vremuri, la Paris la Facultatea de Medicina. Tot aici avea sa isi inceapa cariera
literara. Max Blecher era considerat un talent in proza, dar si un romancier de elita. Puterea financiara a
parintilor nu a putut preveni, insa, imbolnavirea timpurie a tanarului Blecher. La doar 19 ani este diagnosticat cu
,,Morbul lui Pott", o forma rara de tuberculoza care ii mananca coloana vertebrala. Sustinut financiar, acesta
reuseste sa primeasca tratament adecvat si mai supravietuieste 10 ani. Pana la sfarsitul vietii primeste
toate ingrijirile necesare.

Luceafarul poeziei romane a trait din cheta in ultimul an de viata Poetul Mihai Eminescu si-a petrecut
mare parte din penultimul an de viata la Botosani, in grija surorii sale Harieta Eminovici. Ramas fara bani, fara
alte mijloce de trai, bolnav la pat, poetul nepereche traia in anul 1887, la Botosani, intr-o cladire cu doua camere
langa Biserica "Sfantul Dumitru". Sora poetului abia se intretinea, asa ca abia putea sa plateasca poetul un om
care sa il ingrijeasca si sa ii ofere tratamentul necesar. Ramasa fara bani, Harieta nu mai il mai poate plati
nici pe argat, tocmai in preajma incendiului din iunie 1887, care a mistuit o mare parte din casele si
dughenele Botosaniului de sfarsit de secol XIX.

Sorescu, bursa in SUA

Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Operele lui au fost traduse in mai
mult de 20 de tari, totalizand peste 60 de carti aparute in strainatate. Scoala primara a facut-o in Craiova, insa in
anul 1954 a fost transferat la Scoala Medie Militara din Predeal. Sorescu a absolvit Facultatea de Filologie din
Iasi in anul 1960, dar a fost plecat cu bursa in SUA la Universitatea din Iowa. Operele lui Marin Sorescu au fost
traduse si prezentate pe scene din Paris, Zurich, Tampere, Berna, Geneva, Napoli, Dortmund, Helsinki si Port-
Jefferson (SUA). Scriitorul a fost inalturat in anul 1991 de la sefia revistei Ramuri. Colegii lui Marin Sorescu au
trimis o scrisoare catre conducerea Uniunii Scriitorilor de la vremea respectiva. A fost redactor-sef la revista
Ramuri timp de 12 ani. Colegii poetului au declarat in 1991 ca acesta a denigrat mai multi scriitori,
refuzandu-i sistematic sa-i publice. Confratii l-au acuzat de comportament dictatorial.

Demetrescu a murit sarac Traian Demetrescu s-a nascut pe data de 3 noiembrie la Craiova. A fost considerat
la vremea respectiva de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. Poetul a scris versuri inca de cand era copil, iar
mentorul lui a fost Alexandru Macedonski. Primul volum de versuri a aparut sub pseudonimul Tradem. Traian
Demetrescu, pe numele sau complet Traian Rafael Radu Demetrescu, s-a stabilit in anul 1980 la Bucuresti,
acolo unde a avut diverse colaborari cu presa din capitala. A fost considerat unul dintre primii autori simbolisti.
Traian Rafael Radu Demetrescu a murit sarac la nici 30 de ani de tuberculoza. In Craiova se gaseste Casa
Memoriala Traian Demetrescu, unde sunt expuse obiecte care i-au apartinut scriitorului.

Poet prabusit pe caldaram

Boala si saracia sunt cuvintele prin care poate fi descrisa, pe scurt, a doua parte din viata a poetului buzoian Ion
Nicolescu, de la moartea caruia s-au asternut deja mai bine de sase anotimpuri. A fost unul dintre textierii
preferati de catre marii folkisti ai tarii, versurile sale regasindu-se in numeroase melodii din colectia Cenaclului
,,Flacara". Nicolescu a fost un poet excentric, ,,ciudat", caruia o boala apasatoare i-a alterat destinul inca din anii
tineretii. Traia dintr-un venit modic si ajunsese, dupa 2001, sa locuiasca la fratele sau din Buzau, dupa ce fusese
evacuat din locuinta pusa la dispozitie in Bucuresti de Uniunea Scriitorilor din Romania. Traiul mizer,
dezordonat, si-a pus din ce in ce mai adanc amprenta pe starea de sanatate a poetului, astfel ca in
februarie 2012 s-a prabusit pe caldaram, chiar langa zidul liceului pe care il absolvise cu multe decenii in
urma.

Slavici dadea meditatii pentru a se sustine financiar

Marele scriitor Ioan Slavici, nascut la data de 18 ianuarie 1848, in localitatea aradeana Siria, a dus o viata
modesta. El a fost al doilea copil din cei cinci. Tatal sau, Savu Slavici a fost cojocar. Mama sa era Elene Slavici.
Intre anii 1860-1865, Ioan Slavici a urmat liceul din Arad. Intre anii 1865-1867 a invatat la liceul din Timisoara,
unde pentru a avea bani a dat ore de meditatii. In octombrie 1868 se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte a
Universitatii din Budapesta, unde trece cursurile de literatura romana. In anul 1869 Slavici s-a imbolnavit si s-a
intoars la Siria, neavand bani. El se inscrie la liceul maghiar din Arad in anul scolar 1867 - 1868. Pentru a se
sustine financiar, il mediteaza pe baiatul grofitei Konigsegg, care a ramas repetent in clasa a IV-a. Astfel
ia contact cu viata aristocratiei transilvanene.

Duiliu Zamfirescu, boierul literaturii romane

Scriitorul, fiu de arendas, era un barbat extrem de elegant, care se imbraca dupa ultimul ,,racnet" in materie de
moda, fapt pentru care doamnele din inalta societate roiau in jurul sau. Este cel mai cunoscut dintre scriitorii
care s-au nascut si au trait in Vrancea. Fiu de arendas si nepot de negustor de cherestea, Duiliu Zamfirescu a
urmat scoala la Focsani, iar apoi Facultatea de Drept, obtinand licenta in 1880. Mama sa, sultana Mincu, era
sora arhitectului Ion Mincu si a fost cea care si-a pus amprenta asupra educatiei celor opt copii pe care i-a
crescut. Licentiat in drept si initiat in loja masonica, Duiliu Zamfirescu si-a inceput cariera ca magistrat, apoi a
fost avocat si redactor la ziarul ,,Romania libera". Putina lume cunoaste faptul ca Duiliu Zamfirescu a fost la
vremea sa unul dintre cei mai importanti cronicari ai vietii mondene din Bucuresti, postura care i-a atras si un
renume de curtezan. Dispunand de capital, mosia sa de la Faraoanele fiind celebra in epoca, scriitorul isi
permitea sa fie un barbat extrem de elegant. Se imbraca dupa ultimul ,,racnet" in materie de moda, fapt
pentru care doamnele din inalta societate roiau in jurul sau.

Bacovia, poetul care a lasat in urma versuri, un pian si o vioara

George Bacovia, cel mai important poet simbolist roman si unul dintre cei mai reprezentativi exponenti ai
poeziei romane moderne, s-a nascut in Bacau in anul 1881, ca fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu si al Zoei
Vasiliu.Familia i-a oferit o copilarie lipsita de griji materiale, peste media specifica acelei perioade. In anul
1900, la varsta de 19 ani, George Bacovia s-a inscris la Scoala Militara din Iasi, dar s-a retras la scurt timp,
spiritul sau poetic fiind neconcordant cu disciplina cazona. Casa sa din Bacau este azi o cladire de patrimoniu.
Impresioneaza simplitatea si bunul gust al mobilierului. Totodata, in casa in care a trait Bacovia si azi se mai
pot vedea pianul si vioara, instrumente muzicale care au apartinut poetului, dar si mai multe manuscrise
originale. In 1933 s-a stabilit cu familia in Capitala, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

Andrei Muresanu se stinge in saracie

Poetul Andrei Muresanu s-a nascut in Bistrita, intr-o familie de tarani. Tatal sau Teodor tinea in arenda o moara
de argasit scoarta, care cu greu asigura existenta familiei compuse din el, sotia si trei copii. Andrei Muresanu a
muncit ca profesor la Brasov, iar mai apoi, dupa Revolutia din 1848, ca traducator la Sibiu. Este pensionat in
anul 1861, la doar 45 de ani, insa pensia data de guvern nu-i ajunge sa-si intretina familia. In 1862 tipareste un
volum de poezii, insa cartea nu se vinde cum ar spera, in ciuda faptului ca Iacob Muresanu face apeluri
insistente in Gazeta Transilvaniei catre publicul roman pentru a-l ajuta pe poetul sarac si bolnav cumparandu-i
poeziile. La un an de la aparitia cartii, poetul se stinge la Brasov, tot in saracie, lasand in urma sa un
baiat in clasa a VII-a si o fetita care nici nu implinise un an.

Rebreanu: ,,Am patru pogoane cu vie"

Altfel au stat lucrurile in cazul lui Liviu Rebreanu, care, desi s-a confruntat in mai multe perioade ale vietii cu
dificultati financiare, a reusit sa lase familiei o mosie care a si determinat un razboi intre sotia sa Fanny si
familia sa din Prislop. Intrebat intr-un interviu daca e bogat, Liviu Rebreanu a raspuns: ,,Stau in casa cu chirie.
Am patru pogoane cu vie la Valea Mare langa Pitesti. Desigur ca biblioteca pe care o vezi valoreaza ceva".
Stefana Radulescu, sotia scriitorului, provenea dintr-o familie care candva avusese o stare materiala buna, Iancu
Radulescu, tatal actritei fiind avocat si om politic, fost prefect de Arges, in timp ce mama sa Alexandrina era
nepoata Mitropolitului Nifon. Dupa moartea lui Iancu Radulescu insa, Alexandrina si cei cinci copii risipesc
averea familiei. Cu toate acestea Stefana Rebreanu este cumpatata si foarte calculata, reusind sa sustina familia
in perioadele in care scriitorul nu reuseste. Atat cartile, cat si functiile pe care le-a ocupat, de la cea de
director al Teatrului National pana la sefia Directiei Educatiei Poporului i-au asigurat lui Liviu Rebreanu
un trai linistit in a doua parte a vietii.

Fara mijloace materiale

Ionita Scipione Badescu s-a nascut in 15 mai 1847 la Rastolt, in Salaj. Potrivit unui articol postat pe site-ul
Bibliotecii Judetene si preluat din ziarul ,,Drum nou", aprilie 1957, el a ramas orfan de timpuriu, lucru ce i-a
marcat, probabil, intregul sau parcurs in viata. Scoala primara o face in satul natal, iar studiile secundare la
liceul din Beius si Oradea. "Inceputurile sale literare dateaza din vremea cand era elev al Scolii Oradene.
Activeaza cu insufletire in cadrul ,,Societatii de lectura din Oradea", distingandu-se ca traducator si autor de
poezii originale. In mai 1866, poezia ,,Adio catre Ardeal" publicata in revista ,,Familia" a lui Iosif Vulcan,
asigura debutul lui Badescu". se precizeaza in articolul din 1957. In timpul studiilor, Badescu il cunoaste
personal pe Mihai Eminescu, de care il va lega o prietenie stransa pana la sfarsitul vietii marelui poet.
Ramas orfan de ambii parinti in primii ani ai vietii, Ionita Scipione Badescu este exemplul clasic al
scriitorului lipsit de mijloace materiale, care si-a gasit, uneori, inspiratia, tocmai in traiul saracacios.

Ion Creanga facea negot cu tutun

Neintrecutul povestitor de la Humulesti purta de grija fratilor sai mai mici si unicului sau fiu, Constantin.
Bojdeuca din Ticau a fost trecuta pe numele Tincai, femeia care i-a stat alaturi, fara a fi cununati, aproape doua
decenii. Creanga provenea dintr-o familie numeroasa, cu sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana,
Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei au murit in copilarie, dar pentru Zahei, Maria si Ileana el a avut grija mai
tarziu sa-i ajute atunci cand s-au mutat la Iasi unde traia si mutase din Neamt. Asa cum descrie in ,,Amintiri din
copilarie", s-a caznit sa deprinda ,,vecernia", ,,ceaslovul", ,,psaltirea" si ,,glasurile", apoi latina si greaca veche,
istoria universala si a romanilor, dogmatica mai mult de dragul mamei sale. La Smaranda Creanga evlavia
mergea mana-n mana cu pragmatismul: voia sa-si vada feciorul scapat de saracie. Haina preoteasca era
aducatoare de beneficii. Preotii n-aveau grija birului. Erau respectati de comunitate si duceau un trai relativ
simplu si indestulat.

Bolintineanu a murit sarac

Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) face parte din categoria oamenilor extraordinari cu care soarta a fost una
cruda. Scriitor, turist, revolutionar si chiar ministru, Bolintineanu este una dintre personalitatile culturii
giurgiuvene insa a murit in mizerie, singur si cu inima plina de amaraciune, uitat de un popor pentru care a
luptat toata viata. Pe numele sau adevarat Dimitrie Cosmad, viitorul scriitor n-a avut parte de o copilarie fericita.
Ramas orfan de ambii parinti inca de la varsta de 6 ani, a fost crescut de rude si a fost nevoit sa munceasca de
mic pentru a supravietui. In paralel cu slujbele marunte de functionar, incepe sa scrie poezii, iar una dintre
ele este remarcata de Ion Heliade Radulescu, cel care practic il introduce in viata literara.

Ionescu sau Ionesco

La data de 26 noiembrie 2009 s-au implinit 100 de ani de la venirea pe lume, intr-o familie de functionari din
orasul Slatina - judetul Olt, a celui care avea sa fie calificat de catre criticii literari din Romania si din intreaga
lume drept pionierul literaturii romane, franceze si universale a absurdului. Eugen Ionescu, cunoscut in afara
tarii drept Eugene Ionesco - conform ortografiei franceze -, figureaza in toate cartile de specialitate din
afara drept un scriitor de limba franceza originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului si
membru al Academiei Franceze.

La polul opus, tot in Olt putem vorbi despre Pantelimon M. Vizirescu, scriitorul rebel si sarac. Poet, romancier,
dramaturg, critic literar, eseist, ziarist si memorialist, Pantelimon M. Vizirescu sau, cum este cunoscut mai
mult - Pan M. Vizirescu, a avut o existenta ce ar putea reprezenta oricand subiectul unui film bun de actiune.
Condamnat de comunisti la inchisoare din cauza ideilor impotriva sistemului, a fost nevoit sa stea ascuns in
podul unei case din Slatina vreme de nu mai putin de 23 de ani, pana cand a fost dat in vileag de un vecin
invidios. Dar, chiar si in aceste conditii vitrege, el nu a incetat nici macar o clipa sa scrie. In fapt, totul l-a
ambitionat si mai mult, astfel, ca, desi nu a murit facand avere de pe urma scrierilor sale, a cunoscut o alta
bogatie - cea a cartilor si prietenilor care au inteles sa-i fie alaturi in vreme de rastriste.

Pavel Dan, existenta modesta

A inceput sa scrie de timpuriu texte inspirate din viata taranului roman transilvan. Pe patul clinicii din Cluj scrie
nuvela ,,Iobagii", care obtine premiul I la concursul literar organizat de ziarul clujean ,,Romania Noua".
Scriitorii clujeni contemporani povestesc ca Pavel Dan a avut o existenta modesta care contrasteaza cu talentul
sau urias. Dupa moartea sa i se publica colectia de nuvele in volumul ,,Urcan Batranul". Talentul sau a fost
asemanat cu cel al scriitorilor Ion Slavici, Ion Agarbiceanu si Liviu Rebreanu.

Iosif Vulcan, nasul literar a lui Eminescu, unul dintre cei mai mari carturari din istoria Transilvaniei

Iosif Vulcan a fost un publicist si scriitor roman, animator cultural, membru al Academiei Romane, fondatorul
revistei culturale "Familia". Este considerat a fi "nasul literar" al poetului national Mihai Eminescu. Tatal sau,
Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-carturar Samuil Vulcan, intemeietorul scolii
romanesti de la Beius, care azi ii poarta numele.Fiu al Bihorului cu studii la Viena se statorniceste la Oradea si,
timp de cincizeci de ani, a fost un paznic la portile romanismului. ,,Un merituos pedagog in ale literaturii pentru
copilaria unui popor"- cum l-a caracterizat Octavian Goga. De la 1860, cand era student la Viena, el a simtit
impulsurile epocii privind unitatea nationala, scriind poezii, nuvele, romane si piese de teatru cu tematica
unionista si patriotica.

Culisele unei prietenii celebre: boemul Topirceanu si oportunistul Sadoveanu

Doua dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii romane, Mihail Sadoveanu si George Topirceanu, au avut
destine situate la extreme opuse, in ciuda faptului ca au activat in aceeasi perioada istorica si ca opera lor a fost
apreciata in aceeasi masura ca fiind valoroasa. Mihail Sadoveanu a reusit sa acumuleze o avere impresionanta in
timpul vietii, atat datorita vanzarilor excelente de care s-au bucurat cartile sale, cat si a oportunismului de care a
dat dovada in momente istorice cheie. Pe de alta parte, bunul sau prieten, George Topirceanu, s-a stins de
tanar in saracie.

Risipitorul Nichita

Mare risipitor, Nichita Stanescu a cheltuit in timpul vietii o mica avere la intalnirile cu prietenii, stropite din
belsug cu alcool, sau pe obiecte de arta, de multe ori falsuri pe care le cumpara din ,,delicatete" pentru amicii
sai. In ciuda unei perceptii, aproape universale, ca poetii sunt saraci, Nichita Stanescu a fost, cel putin din acest
punct de vedere, un rasfatat al sortii si al timpurilor in care a trait. Adulat din timpul vietii si perceput ca o mare
valoare nationala, Nichita Stanescu a fost o ,,vedeta" a perioadei si a fost rasplatit financiar pe masura. Cartile
publicate in timpul vietii aveau tiraje de neconceput astazi si se epuizau in mainile cititorilor care faceau cozi la
librarii pentru a pune mana pe un volum de poezii, astfel ca si drepturile de autor erau platite substantial.
Prozatorul Stefan Agopian, unul dintre apropiatii lui Nichita, a estimat ca poetul cheltuia in jur de 10.000 de lei
pe luna, o suma uriasa, in conditiile in care un salariu obisnuit era in jur de 1.000 de lei. De asemenea,cifrele
facute publice recent de televiunea de stat si radioul public, arata ca, in ultimul an al vietii, in 1983,
Nichita Stanescu a obtinut din colaborarile cu cele doua institutii 50.000 de lei, un salariu mediu fiind de
2.600 de lei pe luna.

Lovinestii si-au donat casa pentru a fi transformata in muzeu Casa Lovinestilor, familie instarita care s-a
transformat intr-o adevarata dinastie de scriitori falticeneni, s-a transformat in anul 1972 in Galeria Oamenilor
de Seama din Falticeni este, muzeu memorial unic in tara. Cladirea, construita in anul 1850, a fost donata de
scriitorii Horia si Vasile Lovinescu. Cladirea a fost reabilitata cu fonduri de la bugetul local, lucrarile fiind
terminate la inceputul anului 2012. Criticul Eugen Lovinescu s-a nascut la Falticeni, in 1881. Era fiul lui V.T.
Lovinescu, profesor de istorie, apoi director, la gimnaziul din Falticeni. Eugen Lovinescu a fost critic si istoric
literar, teoretician al literaturii si sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier si nuvelist roman, cel
mai de seama critic dupa Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului si al Mutatiei valorilor estetice.
In ciuda valorii sale incontestabile, a faptului ca si-a sustinut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a
ocupat doar o catedra de profesor de latina la liceul Matei Basarab din Bucuresti.

Bani din literatura, pe vremea lui Ceausescu

Unul din marii scriitori ai judetului Mehedinti este Romulus Cojocaru (1934 - 2007), poet, prozator, editor,
arhitect de reviste, avocat.S-a nascut la 9 august 1934, in localitatea Punghina, judetul Mehedinti, parintii
numindu-se Elena si Aristica Cojocaru, tarani. Este absolvent al Scolii Pedagogice Turnu Severin (1954) si al
Facultatii de Drept din Bucuresti (1961). De atunci incoace a practicat avocatura. In anii dinainte de 1989,
cartile marilor scriitori romani se vindeau foarte bine, era un privilegiu sa reusesti sa achizitionezi o carte
semnata de Adrian Paunescu, Radu Tudoran, Marin Preda ori Fanus Neagu. Asa se intampla si in cazul
mehedinteanului Romulus Cojocaru, ale carui carti dispareau foarte repede de pe rafturile librariilor. "Cartile
sotului meu nu ramaneau pe raft, sunt carti la care mai am doar un singur exemplar. Toate se dadeau, I le l-au
din mana. A fost un norocos pentru ca era foarte indragit in orasul nostru Turnu Severin si in Mehedinti. Sunt
carti pe care nu le mai lasi din mana atunci cand le citesti", spune sotia prozatorului. Evident ca toate aceste
vanzari fabuloase au insemnat si sume importante de bani, pe care scriitorul mehedintean le obtinea le
vremea respectiva.

Caragiale s-a luptat ani intregi pentru averea unei matusi din Brasov Unul dintre cele mai controversate
procese din istorie a avut loc dupa 1885. Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, cunoscut drept un mare
cheltuitor si mereu dator, a reusit sa puna mana pe o avere impresionanta. Postum, figura sa a ajuns pe bancnota
de 100 de lei. Matusa lui Caragiale, Ecaterina Cardini (poreclita Mumuloaia), era nepoata unui negustor din
Scheii Brasovului. S-a casatorit cu un italian bogat zis Momolo.Rudele mai apropiate ale Mumuloaiei, dar si
sotul ei, au murit pana in 1959. Femeia a mai trait 20 de ani timp in care a strans averi mari, aproape trei
milioane de galbeni. Imediat dupa moartea femeii a inceput razboiul pe avere. Au aparut fii si fiice ilegitime, dar
si escroci care cereau o parte din avere. Pana in 1908 au avut loc 15 procese. In cele din urma, Caragiale,
aparat de Barbu Stefanescu Delaveancea, a reusit sa obtina o sesime din marea avere. In 1905 a mostenit
si averea surorii tatalui sau si s-a mutat la Berlin.

Mancare delicioasa si vinuri excentrice pe versuri de Mircea Dinescu Dincolo de operele sale, Mircea
Dinescu este cunoscut si datorita afacerilor pe care le administreaza. Scriitorul de la Slobozia detine un conac,
are un restaurant si produce vinuri. Dinescu a devenit cunoscut in ultimii 10 ani datorita conacului pe care l-a
cumparat in sudul Olteniei. De asemenea, Mircea Dinescu are un restaurant in centrul Bucurestiului: este vorba
despre localul ,,Lacrimi si sfinti". Mircea Dinescu este si producator de vinuri. La Port Cetate are o
podgorie ce a apartinut boierului Bibescu.

Destine paralele in Dobrogea

Doi publicisti constanteni au intrat in galeria personalitatilor dobrogeni, venind de pe pozitii diferite. Unul era
fiu de dascali si se tragea din neamul lui Tudor Vladimirescu, altul era fiu de tarani venetici, printre primii veniti
in Dobrogea dupa Razboiul de Independenta care a alipit Dobrogea la patria-mama. Primul este poetul
suprarealist Virgil Teodorescu, care a fost presedinte al Uniunii Scriitorilor si a inventat un limbaj nou,
leoparda. Al doilea este Pericle Martinescu, cronicar al Generatiei pierdute.

Povestea printesei Martha Bibescu: cea mai bogata scriitoare bucuresteana Printesa Martha Bibescu a fost
una din cele mai distinse personalitati ale aristocratiei europene a secolului XX. Descendenta a familiei
Mavrocordat, ea s-a remarcat ca scriitoare, om politic si gazda a fastuoaselor intalniri mondene de la Palatul
Mogosoaia, pe care il iubea nespus. Avutia printesei Martha Bibescu s-a intins cu mult dincolo de mostenirile
sale, de obiectele de arta, de neasemuitele smaralde Bibescu, de mosiile Lahovari sau de castelul brancovenesc
de la Mogosoaia; scriitoarea, fiica lui Ion Lahovari, fost ministru al Romaniei la Paris si ministru de Externe, si
al Smarandei Mavrocordat, descendenta din familia moldoveana a domnitorului Constantin Mavrocordat,
poseda, de asemenea, o frumusete nemaivazuta, inteligenta si un real talent artistic. Chiar si asa, cu riscul unui
nimicitor prozaism, Martha Bibescu ramane in randul celor mai bogati scriitori romani.

La realizarea acestui grupaj au participat: Miruna Luca, Andreea Mitrache, Iulian Bunila, Claudia
Untaru, Stefan Borcea, Olimpia Filip, Bianca Sara, Alina Pop, Florin Jbanca, Bogdan Vladu, Florina
Pop, Mugurel Manea, Claudia Bonchis, Cezar Padurariu, Dana Mihai, Dinu Zara, Corina Macavei,
Simona Suciu, Madalin Sofronie, Sinziana Ionescu, Annamaria Kozma.