Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞI 1500 V
c.c.
Indicativ: GP 052-2000
Cuprins
1. GENERALITĂŢI
1.1.1. Prezentul ghid se aplică ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, în proiectarea şi executarea lucrărilor
de instalaţii electrice, reabilitările (reparaţiile capitale) şi modernizările acestora.
1.1.2. Principalele prescripţii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.
1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi să menţină, pe întreaga
durată de utilizare, următoarele cerinţe:
- rezistenţa şi stabilitatea;
- siguranţa în exploatare;
- siguranţa la foc;
- economia de energie;
1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate în instalaţiile electrice,
trebuie să aibă caracteristici tehnice ale căror performanţe să conducă la îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, conform
Legii 10/95 a calităţii în construcţii şi să aibă certificarea de conformitate a calităţii potrivit prevederilor regulamentului privind
certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii aprobat cu HG nr. 766/97.
1.2.3. Facilităţile de exploatare a instalaţiilor electrice se asigură prin prevederea în proiecte şi realizarea în execuţie a unor
dispozitive de:
1.2.4. Facilităţile de întreţinere se asigură prin alegerea corespunzătoare a materialelor electrice şi prin amplasarea acestora
astfel încât să fie accesibile personalului calificat.
1.3.1 Continuitatea în alimentarea cu energie electrică se asigură, în condiţiile prevăzute în normativul I.7, prin prevederea
unor surse de alimentare de rezervă, destinate alimentării consumatorului în cazul întreruperii alimentării normale şi care pot
fi:
- grup electrogen;
- baterii de acumulatoare;
1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte ţinând seama de puterea cerută de instalaţia electrică sau partea
din instalaţia electrică care trebuie alimentată de acestea (puterea receptoarelor "de importanţă deosebită" în funcţiune
simultană) şi de recomandările furnizorului acestor surse.
1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcţionare normală fără să se defecteze, influenţele externe existente
la locul de amplasare, în mod special praful, umiditatea şi şocurile mecanice.
1.4.2. Protecţia materialelor electrice împotriva influenţelor externe se realizează prin:
1.4.3. Aparatele electrice de comandă şi protecţie, precum şi clemele de legătură se amplasează în tablouri electrice cu grad
de protecţie IP corespunzător.
1.5.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută astfel încât la folosirea lor în condiţii care pot fi în mod normal
prevăzute, utilizatorii, bunurile acestora şi materialele instalaţiilor electrice să fie protejate împotriva pericolelor şi a pierderilor
ce ar putea rezulta.
- supracurenţilor;
- curenţilor de defect;
- supratensiunilor;
1.5.3. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părţilor aflate sub tensiune în timpul
funcţionării normale.
1.5.4. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor mase puse sub tensiune ca
urmare a unui defect de izolaţie.
1.5.5. Clasele de protecţie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al protecţiei la şocuri electrice,
trebuie să fie conform STAS 11054.
1.5.6. Protecţia împotriva efectelor termice în funcţionare normală trebuie realizată instalând materialele electrice astfel încât
să fie eliminate atât riscul aprinderii materialelor şi substanţelor inflamabile şi a materialelor combustibile datorită
temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice cât şi riscul ca utilizatorii să sufere arsuri.
1.5.7. Protecţia împotriva supracurenţilor, de suprasarcină sau de scurtcircuit, trebuie să asigure utilizatorilor, materialelor
instalaţiilor electrice şi bunurilor utilizatorilor protecţia împotriva temperaturilor foarte ridicate sau a solicitărilor mecanice
datorate supracurenţilor din conductoare active,
1.5.8. Protecţia împotriva curenţilor de defect trebuie să asigure protecţia conductoarelor, altele decât cele active, şi a altor
părţi destinate a fi parcurse de curenţii de defect, astfel încât să poată suporta curenţii respectivi fără a atinge temperaturi
foarte ridicate şi tensiunile de atingere să nu depăşească tensiunea maximă admisă (50V).
1.5.9. Protecţia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecţia utilizatorilor şi a bunurilor acestora precum şi a
materialelor electrice împotriva efectelor unui defect între părţi active ale circuitelor de tensiuni diferite şi să limiteze tensiunile
interne de comutaţie sau externe din descărcări atmosferice la valori admise de ţinere ale izolaţiei aparatelor electrice.
1.5.10. Protecţia împotriva căderilor de tensiune trebuie să deconecteze echipamentele elecrice la căderi de tensiune sub
valoarea minimă admisă sau la dispariţia tensiunii, evitând repornirea motoarelor la revenirea tensiunii. Ea este foarte
importantă pentru motoare în general şi pentru motoarele sincrone în special.
[top]
2.1. La instalaţiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme de legare la pământ: TT, TN şi
IT.
2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere având următoarele semnificaţii:
T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;
N - masele instalaţiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care este legat la pământ;
alte litere - dispunerea conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE):
C - conductor PEN, funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor
(PEN);
S - funcţiile conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de conductoare separate.
SCHEMA TT
2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaţiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric, de priza de pământ a
alimentării.
2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit dar poate fi
suficient de mare pentru a provoca apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
Rezistenţa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă încât, în cazul unui defect,
tensiunea de atingere să nu depăşească valoarea limită admisă de 50 V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie să
îndeplinească condiţia:
în care:
Id, curentul de defect (A);
Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaţiei electrice ( );
UL, tensiunea limită admisă (V).
2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie dispozitive diferenţiale reziduale al căror
curent diferenţial nominal (In) se alege astfel încât să fie respectată condiţia:
In ≤ Id
2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului asociat dispozitivului
diferenţial rezidual utilizat, acesta trebuie însoţit obligatoriu de dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurt circuit
(siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate).
Siguranţele fuzibile se aleg conform relaţiei:
If ≤ In
în care:
If, curentul de funcţionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a. (A);
In, curentul pe care dispozitivul diferenţial îl suportă în funcţionare normală (A).
Releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate se aleg ţinând seama de relaţia:
Im ≤ I n
în care:
Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A).
2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenţial trebuie legat la aceeaşi priză de pământ.
2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.
SCHEMA TN
2.9. Schema TN are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecţie.
2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcţie de modul dispunere a conductorului neutru şi a conductorului de protecţie:
- Schema TN-S, în care conductorul de protecţie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi este utilizat în întreaga instalaţie
(vezi fig. 2.3.)
- Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de un singur conductor (PEN) pentru o
porţiune a schemei (vezi fig. 2.4.)
- Schema TN-C, care în funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) în întreaga
schemă (vezi fig. 2.5 şi fig. 2.6). Schema TN-S şi schema TN-C pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie cu condiţia ca schema TN-
S să fie realizată întotdeauna în aval şi niciodată în amonte faţă de TN-C.
2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanţei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind constituită numai din
elemente galvanice - conductoare active şi de protecţie) şi curentul de defect I d, între fază şi masă, ia valori mari.
Relaţia pentru determinarea lui Id este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Z, impedanţa buclei de defect ().
În exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1 rezultă un curent de defect:
Curentul de defect Id în schema TN este practic un curent de scurtcircuit. În schema TN trebuie deci să se prevadă o protecţie
la scurtcircuit ca şi în schema TT (vezi art. 2.6.).
2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi deci trebuie să fie îndeplinită
relaţia:
ZB x Im = UL ≤ 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.
în care:
ZB, impedanţa buclei de defect ();
Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A);
UL, tensiunea limită admisă (V).
Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, se impune realizarea de legături echipotenţiale suplimentare sau prevederea de
dispozitive diferenţiale reziduale de protecţie.
Face excepţie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenţiale este obligatorie în orice situaţie.
2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenţiale reziduale pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie
(protecţia instalaţiei şi a utilizatorilor împotriva efectelor curenţilor de defect), deoarece datorită separării conductorului neutru
(N) de conductorul de protecţie (PE), funcţionarea dispozitivului diferenţial este posibilă.
2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenţiale împotriva curenţilor de defect datorită utilizării unui singur
conductor cu funcţia de neutru şi de protecţie (PEN). În acest caz funcţionarea dispozitivelor diferenţiale reziduale nu este
posibilă.
2.15. În schema TN, dispozitivele de protecţie la scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice) pot asigura şi
protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă.
2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare, protecţie sau comandă.
2.17. Schema TN este recomandată în cazul alimentării consumatorilor echipaţi cu receptoare care au curent de fugă mare
(reţele de calculatoare, receptoare electrotermice etc.).
NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente conductoare externe într-un
circuit fără defect.
SCHEMA IT
2.18. Schema IT are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de pământ, fie legat de pământ printr-o impedanţă Z;
- masele instalaţiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.
Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de transformare proprii, prevăzute cu
personal calificat de întreţinere.
2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o valoare prea mică pentru a
putea provoca apariţia unei tensiuni periculoase, dar permite continuarea alimentării.
Relaţia pentru determinarea lui Idl în schema IT este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Rs, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a surse ();
Rc, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a consumatorului ();
Z, impedanţa de legare la pământ a neutrului ();
Zl, impedanţa de defect ().
Curentul primului defect se poate închide prin impedanţa Z de legare la pământ a neutrului şi în acest fel se poate semnaliza
apariţia defectului.
Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaţiei (CPI) care la trecerea curentului de defect I dl, semnalizează
apariţia primului defect de izolare.
În schema IT, limitarea intensităţii curentului primului defect poate fi obţinută fie prin absenţa legăturii la pământ a punctului
neutru, fie prin folosirea unei valori mari prin impedanţa Z inserate între neutru şi pământ.
În practică se alege o impedanţă Z cu valori cuprinse între 1000...2000 . Rezultă următorul domeniu de valori pentru
curentul primului defect Idl.
Zl, Rs, Rc pot fi neglijate în relaţie.
2.20. În cazul apariţiei celui de-al doilea defect, impedanţa Zj a buclei de defect scade până la valori apropiate de zero, ceea
ce conduce la apariţia unui curent de defect Id2, practic un curent de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relaţia:
în care:
U, tensiunea de linie (V);
Z2, impedanţa circuitului ().
Pentru o valoare a impedanţei Z2 de 0,1V se obţine:
În schema IT este deci necesară prevederea unor dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit (siguranţe
fuzibile sau relee electromagnetice) care se aleg conform relaţiilor de la art. 2.6.
2.21. Schema IT impune legături echipotenţiale suplimentare pentru masele instalaţiei sau, în lipsa acestora, dispozitive
diferenţiale reziduale având caracteristici alese conform art. 2.5.
2.22. În schema IT, la apariţia unui al doilea defect, protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură:
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.
Situaţii practice de utilizare a schemelor de legare la pământ
2.23. În funcţie de particularităţile reţelei de alimentare schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.1.
Tabelul 2.1.
Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de particularitatea reţelei de alimentare
Protecţie împotriva şocurilor Comportare identică dacă sunt executate şi utilizate conform
electrice normelor
Protecţie contra perturbaţiilor Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de
electromagnetice compatibilitate electromagnetică.
în care:
Ic, curentul de calcul al circuitului (A);
Pi, puterea instalată a circuitului stabilită conform art. 3.3.2 (W);
Uf, tensiunea de fază (V);
cos, factorul de putere al receptoarelor, stabilit conform 3.3.3.
Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forţă, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:
în care:
Ic, Pi, Uf, cos au semnificaţiile de mai sus;
, randamentul receptorului, stabilit conform art. 3.3.4.
3.3.2. Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în normativul I.7, sunt
următoarele:
a) pe un circuit de iluminat:
- în general, PiL = 3 kW
- în apartamente cu putere instalată de 6 kW, PiL = 1 kW;
- în apartamente cu putere instalată de 10 kW, P iL = 1,5 kW;
- circuite din spaţiile comune ale clădirilor de locuit, P iL = 1 kW;
b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit şi social-culturale, P iP = 2 kW;
c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forţă monofazate (maşini de gătit electrice, de spălat vase, de spălat
rufe, de condiţionare, boilere etc.) Pi = Pn a receptorului.
3.3.3. Factorul de putere cos poate avea următoarele valori:
- pentru lămpi cu incandescenţă şi încălzitoare electrice, cos = 1;
- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cos = 0,95;
- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cos = 0,3...0,5;
- pentru circuite de prize, cos= 0,8.
În tabelul 3.1. se dau valorile pentru cos şi tg pentru câteva receptoare uzuale.
Tabelul 3.1.
Valorile cos şi tg pentru cele mai uzuale receptoare
0% 0,17 5,80
Motor asincron
25% 0,55 1,52
Lămpi incandenscente - 1 0
1 0
Cuptoare cu rezistenţă, cuptoare -
cu inducţie cu compensare proprie 0,85 0,62
vTabelul 3.2.
1 2 3 4
93,5 95 95 94,5
92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5
91 92 92 91,5
90 91 91 90
89 90 90 89
88 89 89 88
87 88 88 87
86 87 87 86
85 86 86 85
84 85 85 83,5
83 84 84 82,5
82 83 83 81,5
81 82 82 80,5
80 81 81 79,5
79 80 80 78,5
77 79,5 79 77,5
75,5 78,5 78 76,5
74 77,5 77 75
73 76 76 74
72 75 75 73
71 74 74 72
70 73 73 71
68 72 72 71
67 71 71 69
66 70 70 68
65 69 69 67
64 67,5 68 66
62 66,5 67 65
61 65 66 64
60 64 66 64
59 63 64 62
57 62 63 61
56 60,5 62 60,5
55 59,5 61 59,5
54 58,5 60 58,5
53 58 59 57
52 57 58 56
51 55 57 55
49 54 56 54
47 52 55 53
46 51 54 52
45 50 53 51
3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină cu relaţia următoare (în
condiţiile în care repartizarea pe circuite este practic uniformă):
în care:
Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel mult 8 kW.
3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu număr mare de corpuri de
iluminat (săli de sport, de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci când este necesară limitarea la maxim a efectului
stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli de sport, hale industriale etc.).
3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur receptor, astfel încât curentul de
calcul se poate determina cu relaţiile următoare:
(pentru funcţionarea receptorului în regim nominal)
in care:
Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaţie nu se foloseşte ;
Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În tabelele 3.1 şi 3.2 se dau valorile
randamentelor şi factorilor de putere pentru motoarele asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.
În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cos şi tg pentru o serie de receptoare.
Tabelul 3.3.
Coeficienţi de cerere Cc şi de încărcare Ci factori de putere cos şi tg pentru diferite categorii de receptoare
Nr.
crt.
Categorii de receptoare Ci Cc cos tg
0 1 2 3 4 5
2 Motoarele ventilatoarelor pentru
condiţionarea aerului şi 0,70 0,25
aerotermelor
6 Instalaţii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor
7 Motoare electrice cu funcţionare
intermitentă (macarale, funiculare,
căi cu role, mese de ridicat,
foarfece)
12 Cuptoare de inducţie
- de joasa frecventa 0,8 0,45 0,35 2,67
15 Instalaţii de iluminat
- depozite 0,5
3.3.8. Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în normativul I.7 în următoarele
condiţii: dacă ele sunt de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi scop, puterea lor nedepăşind 15 kw şi dacă au protecţie
comună la scurtcircuit.
În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinţe, valorile coeficientului de cerere, de
simultaneitate şi ale curenţilor de calcul precum şi secţiunile conductoarelor coloanelor.
3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri cu puteri instalate mici în
clădiri de locuit şi social-culturale), curentul de calcul se stabileşte cu relaţia următoare:
în care:
Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate din tablou (W);
unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula conform relaţiilor de la art.
3.3.10.
3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform distribuită pe faze, curentul de
calcul pe fază se determină cu relaţia de la art. 3.3.5. Puterea instalată pe tablou, P i, rezultă din însumarea puterilor instalate
ale circuitelor electrice alimentate din tablou.
Dacă circuitele de priză au o putere comparabilă cu cea a receptoarelor de lumină, trebuie să se determine curentul de calcul
pentru fiecare fază a tabloului sau numai pe faza pe care puterea instalată a prizelor este cea mai mare. La alegerea secţiunii
coloanei este necesar să fie luată în considerare valoarea cea mai mare a curentului de fază.
în care:
Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaţia:
3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de alimentare din clădirile de
locuit şi coloanele magistrale, relaţia generală de la art. 3.3.5. pentru curentul de calcul devine:
în care:
Cs, Ci, Pi, cos, au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:
Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea următoarele valori:
3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în care receptoarele ce vor fi
alimentate din prize este comparabilă cu cea a receptoarelor de iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în
vederea alegerii secţiunii coloanei cea mai mare valoare rezultată. Curentul de calcul se poate stabili cu relaţia:
în care:
Ick, curentul de calcul pentru coloana k (A);
Cs, coeficientul de simultaneitate în funcţionare a întregii instalaţii de forţă a clădirii stabilit împreună cu tehnologul pentru a
evita supra sau subdimensionarea coloanelor.
3.3.15. În cazul coloanelor trifazate generale ce alimentează un tablou de iluminat şi forţă, utilizate în clădiri în care
receptoarele de forţă însumează o putere redusă faţă de aceea a receptoarelor de lumină sau atunci când tarifarea este
unică, curentul de calcul se stabileşte cu relaţiile de la art. 3.3.10.
3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:
în care:
P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);
U, tensiunea de utilizare (V);
3.4. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor electrice
3.4.1. Secţiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se stabileşte ca fiind secţiunea
minimă care îndeplineşte următoarele condiţii:
- stabilitate termică în regim normal de funcţionare;
- rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare normale;
- protecţie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiţiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;
- stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;
- pierderi de tensiune în limitele admise;
- stabilitatea termică în condiţii de scurtcircuit.
3.4.2. Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcţionare se consideră asigurată dacă secţiunea
conductoarelor şi cablurilor se alege încât sunt respectate următoarele relaţii:
- în regim permanent: Iadm ≥ Ic;
- în regim intermitent: Iadm ≥ a x Ic;
în care:
Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia, modul de pozare, temperatura
mediului în condiţiile date de normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);
Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată conform art. 3.2. (A);
a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiţiile de la normativul I.7.
3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I.7, la stabilirea curentului maxim admisibil corectat se ţine
seama de condiţiile concrete de pozare a cablurilor prin coeficienţii de corecţie daţi în normativul I.7.
3.4.4. Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel puţin egală cu secţiunea
minimă admisă de normativul I.7.
3.4.5. Secţiunea aleasă pe baza condiţiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiţiilor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit se
verifică la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată, la pornire determinându-se densitatea de curent.
3.4.6. Valorile densităţii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:
- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;
- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.
3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:
- pentru circuitele motoarelor:
Varianta I
- pentru coloanele secundare de forţă:
în care:
jp, densitatea de curent la pornire (A/mm2);
Sf, secţiunea aleasă pentru conductorul de fază (A);
Ip, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuţei motorului sau calculat, în funcţie de modul de pornire şi
curentul nominal In al motorului astfel:
Ip = k x In
unde:
k se poate stabili din tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.
Coeficientul k pentru calculul curenţilor de pornire
Tipul motorului şi pornirii k
unde:
Ipmax, cel mai mare curent de pornire (A);
Ick, curentul de calcul pentru un receptor k (A).
Varianta 2
- pentru coloane secundare de forţă:
unde: Icamax şi Icrmax sunt componentele activă şi reactivă ale curentului absorbit de coloană şi se pot determina cu relaţia de la
art. 3.3.13. în care suma se aplică pentru N-1 receptoare la care se adaugă valoarea cea mai mare a componentelor activă,
respectiv reactivă a curentului de pornire al receptorului pentru care acesta este maxim.
3.4.8. Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările de la art. 3.4.2, 3.4.4. şi 3.4.5. au
fost făcute pentru toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune între originea instalaţiei (cofret sau
post de transformare) şi cel mai îndepărtat receptor, faţă de tensiunea nominală, nu trebuie să depăşească limitele
reglementate în normativul I.7 şi prezentate în tabelul 3.5.
Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă, secţiunile trebuie mărite până când se
obţine respectarea condiţiei, conform tabelului 3.5.
Tabelul 3.5.
Pierderi de tensiune admise
U%
Tipul alimentării
în care:
U, pierderea de tensiune (V);
UN, tensiunea nominală (V);
3.4.10. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi de prize se pot calcula cu următoarele relaţii:
- circuite monofazate:
- circuite trifazate echilibrate:
- coloane monofazate:
în care:
Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k (W);
lk, lungimea unui tronson oarecare k (m);
SFk, secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul k (mm2);
UF, tensiunea de fază (V);
UL, tensiunea de linie (V);
, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/mm2 la Cu şi 34 m/mm2 la Al;
Cc, coeficientul de cerere.
3.4.11. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forţă se pot calcula cu relaţiile:
- circuite monofazate:
unde Ppmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare în funcţiune;
N, numărul motoarelor alimentate din tablou;
, UF, UL, l, SF, Cc au semnificaţiile de la art. 3.4.10.
3.4.12. Secţiunea conductorului neutru (N) este egală cu secţiunea conductorului de fază:
- în circuitele monofazate cu două conductoare;
- în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele trifazate la care secţiunea conductorului de fază este cel mult
egală cu 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al.
3.4.13. Secţiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă faţă de secţiunea unei faze în
cazul în care secţiunea fazei este mai mare de 16 mm 2 Cu sau 25 mm2 Al, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare decât curentul admis care
corespunde secţiunii reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt uniform distribuite pe faze);
- conductorul neutru este protejat împotriva supracurenţilor în condiţiile de la cap. 4;
- secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală cu 16 mm 2 Cu sau 25 mm2 Al.
3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.
3.4.15. Secţiunea conductorului de protecţie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul în care conductorul de
protecţie şi de fază sunt din acelaşi material. În cazul în care acestea sunt din materiale diferite, secţiunea conductorului de
protecţie se stabileşte astfel încât secţiunea aleasă să aibă conductibilitatea echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea
tabelului 3.6.
Tabelul 3.6.
16 < SF ≤ 35 16
SF > 35 SF / 2
În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu sau conductoare în tuburi),
sau este din Al, secţiunea lui trebuie să fie cel puţin egală cu 4 mm 2.
3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea dimensionată în funcţie de
secţiunea de fază cea mai mare.
3.4.17. Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm 2 la Cu şi 16 mm2 pentru Al.
3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor de alimentare pentru gama de
motoare produse în ţară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.
[top]
4.1.1. Consecinţele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea curentului electric şi de timpul în
care acesta străbate corpul uman. Intensitatea curentului electric depinde de: tensiunea de atingere aplicată utilizatorului, de
impedanţa traiectoriei străbătute cât şi de caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii, transpiraţie, prezenţa unor răni etc.).
4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau continuu.
4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15 100 Hz, conform SR CEI 60497-1, produce următoarele efecte (vezi
fig. 4.1):
4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate de a provoca fibrilaţie
ventriculară se stabileşte pe baza multiplicării cu factorul K de echivalare între curent continuu şi curent alternativ.
De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms) factorul K de echivalare are
valoarea:
- termice;
- electrotermice.
- atingerilor directe;
- atingerilor indirecte.
4.1.7. Măsurile de protecţie diferite aplicate într-o instalaţie nu trebuie să se influenţeze şi nici să se anuleze mutual.
- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a. sau 120 V c.c.);
- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;
- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiţiile din normativul I.7 cu precizările de la art. 4.1.11...4.1.17.
- transformatoare de separare;
- surse de curent cu grad de siguranţă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de ex. motor şi generator
separate, grup motor - generator cu înfăşurări separate electric);
- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni (grup motor termic - generator);
4.1.10. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie separate electric de oricare alt circuit. Trebuie luate măsuri
pentru asigurarea unei separări cel puţin echivalentă cu aceea dintre circuitele primare şi secundare ale transformatorului de
separare.
4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt circuit, în condiţiile date în
tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Condiţie Simbol
Separare fizică de orice alt circuit electric
4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele circuitelor de alte tensiuni.
4.1.13. Părţile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la părţile active şi nici la
conductoarele de protecţie ale altor circuite electrice.
4.1.14. Masele materialelor electrice nu trebuie legate:
- la pământ;
4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate părţile active trebuie să fie
protejate suplimentar împotriva atingerilor directe fie prin bariere sau învelişuri cu grad de protecţie minim IP 2X, fie printr-o
izolaţie care să poată suporta tensiunea de încercare de 500 V timp de 1 minut.
Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecţia împotriva atingerilor directe.
4.1.16. Atunci când circuitele de protecţie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie asigurată protecţia împotriva
atingerilor directe prin:
- o izolaţie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.
Protecţia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în interiorul zonei de influenţă a unei
legături echipotenţiale şi dacă tensiunea nominală nu este superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.
4.1.17. Protecţia împotriva atingerilor directe se realizează cu măsuri prin care atingerea de către utilizatori a conductoarelor
şi elementelor conductoare destinate a fi în mod normal sub tensiune, să nu fie posibilă. Nici un conductor şi nici o parte
electrică activă, inclusiv conductoarele N, nu trebuie să fie accesibile omului.
4.1.18. Măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parţiale şi suplimentare. Ele au în general numai
aplicare locală (nu se aplică întregii instalaţii electrice), aşa cum se vede în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2.
Măsuri de protecţie împotriva atingerilor directe şi aplicarea acestora
Măsuri complete
- conductoare izolate;
1 Izolarea părţilor active
- cabluri;
- aparate de uz casnic;
- aparate mici.
- dulapuri;
2 Bariere sau carcase
- cofrete;
- tablouri
Măsuri parţiale
- linii aeriene;
5 Amplasare în afara zonei de accesibilitate
- băi;
- duşuri;
- piscine.
Măsuri suplimentare
- amplasamente exterioare;
6 Dispozitive de protecţie diferenţiale (In ≤ 30mA)
- instalaţii de şantier.
4.1.19. Excepţii de la regula generală de protecţie împotriva atingerilor directe se admit în condiţiile date, în următoarele
cazuri:
a) În încăperile destinate echipamentelor electrice în care au acces numai persoane special instruite;
d) În încăperile şi zonele de lucru pentru operaţii de sudare cu arc electric şi în cele pentru instalaţii de electroliză dacă
tensiunile de lucru nu depăşesc 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
e) În încăperile şi zonele de lucru pentru celule de electroliză şi în cele pentru galvanoplastic dacă tensiunile de lucru nu
depăşesc 500V c.a. sau 750V c.c.;
f) În situaţiile în care instalaţiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în contact, nici direct, nici prin
intermediul unor obiecte care în mod obişnuit le manevrează sau transportă, cu mase cu defecte accidentale de izolaţie, cu
două părţi conductoare (părţi active, mase sau elemente conductoare) în care diferenţa de potenţial poate fi mai mare de:
g) În situaţiile de la punctul f) dacă nu pot fi respectate condiţiile enumerate din motive justificate - necesităţi tehnice impuse
de funcţionarea materialelor sau instalaţiilor electrice existente sau dispunerea încăperilor sau zonelor de lucru, trebuie luate
următoarele măsuri:
- pentru picioarele şi mâinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante corespunzătoare naturii şi condiţiilor de
lucru;
h) La racordul părţilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele podurilor rulante sau chiar podurile
rulante, dacă acesta se realizează cu ajutorul unor distribuţii electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate împotriva
atingerilor directe.
Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiţiile enumerate datorită radiaţiilor
calorice de la materialele sau produsele manevrate, se pot realiza cu conductoare neizolate dacă:
- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
- condiţiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul însărcinat cu manevrarea podului, atât la locul de
lucru cât şi pe căile de acces spre locul de lucru.
4.1.20. Protecţia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părţilor active cu o izolaţie care să nu poată fi scoasă
decât prin distrugere. Izolaţia trebuie să fie realizată dintr-un material izolant adaptat la tensiunea instalaţiei şi care să aibă
caracteristici care îi garantează menţinerea în stare corespunzătoare în condiţii de solicitare mecanică, termică şi electrică la
care poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu constituie un material izolant corespunzător asigurării
protecţiei.
4.1.21. Protecţia prin "bariere sau carcase" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- părţile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care să aibă gradul de protecţie
cel puţin IP 2X;
- prizele de curent trebuie să fie prevăzute cu obturatoare.
Materialele electrice care nu corespund acestor cerinţe trebuie să fie protejate prin bariere sau carcase suplimentare.
4.1.22. Protecţia prin "amplasare în afara zonei de accesibilitate" se aplică numai pentru a împiedica atingerea nedorită a
părţilor active şi nu poate fi utilizată decât pentru:
- conductoarele neizolate ale distribuţiilor aeriene care fac legătura între instalaţiile electrice dintre două clădiri aflate în
aceeaşi incintă deservite exclusiv de personal special instruit, respectându-se distanţele prevăzute în normativul I.7;
- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice, încăperile pentru echipamente electrice precum
şi încăperile asimilate acestora (laboratoare şi platforme de încercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal
special instruit, în condiţiile normativului I.7.
Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenţa părţilor active neizolate sub
tensiune şi interdicţia accesului tuturor persoanelor neautorizate.
NOTĂ: În alte cazuri, această protecţie se aplică ca protecţie parţială (băi, duşuri etc.)
4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puţin 120 V, cu părţi active sub tensiune neizolate,
pardoseala din jurul bateriei trebuie acoperită cu material izolant, iar bateriile vor fi dispuse astfel încât persoanele să nu poată
atinge simultan părţi sub tensiune aflate la o diferenţă de potenţial mai mare de 120 V.
4.1.24. Protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură protecţia utilizatorilor împotriva
pericolelor ce pot să apară în urma atingerii unor mase puse accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
- izolarea suplimentară;
- separarea electrică;
4.1.27. Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea unui dispozitiv de protecţie care
trebuie să separe automat, într-un anumit timp, funcţie de mărimea şi durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau
materialului protejat împotriva contactelor indirecte, în caz de defect.
Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" necesită coordonarea între schemele de legare la pământ şi
caracteristicile conductoarelor de protecţie şi dispozitivele de protecţie.
- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiţia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate la extremităţi astfel încât să
se evite orice risc de contact între acesta şi o masă, un element conductor sau o parte activă din punct de vedere electric.
Clasa II de protecţie este eficientă numai dacă se respectă condiţiile de alegere a gradului de protecţie în funcţie de
influenţele externe. Atunci când această protecţie nu este asigurată prin construcţie (de ex. maşini unelte portabile utilizat în
mediu umed sau exterior), trebuie luată o măsură suplimentară de protecţie, care constă de regulă în utilizarea unui dispozitiv
diferenţial de înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).
Izolarea suplimentară
4.1.29. Protecţia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o izolaţie principală şi se
realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice care au numai o izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei
instalaţiei electrice (de exemplu folosind conductoare electrice izolate protejate în tuburi izolante.
Izolaţia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic care pot să apară în
funcţionarea normală.
Izolaţia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu trebuie legate la un
conductor de protecţie.
În cazul în care izolaţia suplimentară se realizează dintr-o carcasă metalică, vopseaua şi materialele similare nu sunt
considerate materiale electroizolante.
Separarea electrică
4.1.30. Măsura de protecţie prin "separare electrică" se aplică ţinându-se seama de condiţiile normativului I.7 şi de
următoarele precizări:
U x L ≤ 100000
în care:
- în cazul alimentării mai multor aparate dintr-o singură sursă de separare, dacă nu pot fi respectate condiţiile generale din
normativul I.7 şi circuitul secundar este prea lung, trebuie aplicate condiţiile de protecţie schemei IT;
- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest circuit se aplică condiţiile
impuse pentru protecţia prin "separare electrică", iar celorlalte circuite li se aplică măsuri de protecţie adaptate pentru aceste
mase.
4.1.31. Pentru măsura de protecţie prin "amplasare la distanţă sau intercalare de obstacole", prevederile normativului I.7 sunt
îndeplinite dacă se respectă una din condiţiile următoare:
- izolaţia trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă şi să poată suporta o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V, iar
curentul de fugă trebuie să fie de cel mult 1 mA, în condiţii normale de funcţionare;
- pereţii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu:
0,5 M pentru tensiuni nominale ale instalaţiei cel mult egale cu 500 V;
1 M, pentru tensiuni nominale ale instalaţiei mai mari de 500 V măsurate în toate punctele de măsură, conform
normativului I.7.
Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereţi sau aceste pardoseli sunt considerate
conductoare electric din punct de vedere al protecţiei la şoc electric.
Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ
4.1.32. Măsura de protecţie prin "legături echipotenţiale locale nelegate la pământ" se aplică în condiţiile normativului I.7 cu
următoarele precizări:
- conductoarele de echipotenţializare trebuie să lege toate masele şi toate elementele conductoare simultan accesibile;
- legătura echipotenţială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul maselor sau elementelor
conductoare;
- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără ca ele să poată fi supuse
unei diferenţe de potenţial periculoase (de exemplu în cazul unei pardoseli conductoare racordată la legăturile echipotenţiale
dar izolată faţă de pământ).
Măsuri de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării"
4.1.33. Măsura de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât să împiedice ca, la apariţia
unui defect de izolaţie, utilizatorul să fie supus la o tensiune de atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval
de timp suficient pentru a provoca efecte patofiziologice periculoase.
Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaţia unui curent, trebuie întrerupt într-un interval de timp
care să asigure protecţia persoanelor.
4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două condiţii:
a) Realizarea sau existenţa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaţia curentului de defect. Construcţia
acestei bucle de defect depinde de schema de legare la pământ (TN, TT, IT).
Alegerea dispozitivului de întrerupere automată a alimentării va respecta condiţia:
în care:
IREM, curentul de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (A);
Uf, tensiunea de fază (când neutrul este distribuit);
Sf, secţiunea conductoarelor de fază (mm2);
, rezistivitatea la temperatura normală de funcţionare;
1 2 3
< 50 5 5
50 5 5
75 0,60 5
90 0,45 5
120 0,34 5
150 0,27 1
în care:
, rezistivitatea terenului ()
l, perimetrul plăcii (m).
4.1.64. Electrozii verticali trebuie să pătrundă în pământ până la adâncimea de cel puţin 2 m şi se confecţionează din:
- ţeava de oţel galvanizat cu diametrul de cel puţin 25 mm;
- profil din oţel galvanizat cu latura de minim 60 mm;
- bare de cupru sau oţel cuprat cu diametrul de cel puţin 15 mm.
4.1.65. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ în funcţie de natura terenului se poate determina conform STAS
12604/5.
Conductoare de protecţie şi legături de echipotenţializare
4.1.66. Un conductor de protecţie PE poate fi comun pentru mai multe circuite având acelaşi traseu, dacă secţiunea sa a fost
dimensionată - conform art. 3.3.16.
Secţiunile conductoarelor de protecţie se stabilesc conform art. 3.4.14...3.4.16.
4.1.67. Conductorul de legare la pământ leagă priza de pământ la borna de legare la pământ la care sunt racordate
conductorul principal de protecţie şi conductorul legăturii de echipotenţializare (vezi fig. 4.2. şi fig. 4.3.).
În cazul în care racordul la priza de pământ se face între două metale diferite se utilizează racorduri speciale care nu trebuie
să fie în contact direct cu pământul.
4.1.68. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor
mecanice şi chimice şi a solicitărilor electrodinamice.
Ele trebuie să fie protejate şi la trecere prin elementele de construcţie.
4.1.69. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie vizibile, iar dacă sunt închise,
trebuie să fie accesibile.
4.1.70. Legăturile conductorului de protecţie la conductorul principal de protecţie trebuie să fie realizate individual, astfel încât,
dacă un conductor de protecţie urmează să fie separat de conductorul principal, legătura tuturor celorlalte conductoare de
protecţie la conductorul principal să nu fie afectată.
4.1.71. Pentru realizarea conductoarelor de protecţie pot fi utilizate:
- conductoare izolate încorporate în cabluri;
- conductoare izolate pozate în tuburi, plinte etc.;
- conductoare neizolate care trebuie să urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor respective.
4.1.72. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie învelişurile distribuţiilor prefabricate dacă îndeplinesc simultan
următoarele condiţii:
a) prezintă pe toată lungimea, ţinând seama şi de îmbinări, o conductibilitate echivalentă cu aceea impusă conductorului de
protecţie;
b) continuitatea lor electrică este astfel realizată încât asigură protecţia împotriva deteriorărilor mecanice, chimice sau
electrochimice;
c) permit pe traseul lor şi racordarea altor conductoare de protecţie.
Fiecare element al învelişului trebuie ca la 15 cm de la capăt să fie marcat cu o bandă verde/galben sau prin literele PE
pentru a semnala că învelişul este folosit în acest scop. Aceste marcaje trebuie să rămână vizibile şi după montarea
elementului de înveliş.
4.1.73. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie şarpanele metalice ale căror elemente conductoare permit asigurarea
unor legături de echipotenţialitate locale şi care sunt special recomandate în instalaţiile în care în protecţia împotriva
atingerilor indirecte se utilizează dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor.
Legarea maselor la şarpantele metalice trebuie să se facă prin legături de echipotenţializare realizate cu conductoare
neizolate sau cabluri.
Întreruperea automată a alimentării prin dispozitive diferenţiale reziduale
4.1.74. Protecţia împotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferenţial rezidual este asigurată atunci când este
îndeplinită relaţia:
In x Rm ≤ UL
în care:
In, curentul diferenţial nominal (de funcţionare) (A);
Rm, rezistenţa de dispersie la pământ a maselor legate la pământ ();
UL, tensiunea de atingere maximă admisă (V) care poate fi:
50 V c.a. în cazul general;
25 V c.a. pentru şantiere şi ferme agrozootehnice
4.1.75. Curentul diferenţial nominal (de funcţionare) I n trebuie să aibă o valoare apropiată de valoarea curentului diferenţial
rezidual I. Curentul diferenţial rezidual I depinde de valoarea rezistenţei de dispersie la pământ a maselor legate la pământ
Rm, conform tabelului 4.4.
Tabelul 4.4.
Alegerea dispozitivelor diferenţiale în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie la pământ a maselor
1000 50 25
650 76 38
4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenţă R m mai mică de 500 pentru UL = 50V c.a. şi 250
pentru UL = 25V c.a., se recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferenţial de înaltă sensibilitate (I = 6, 10, 30mA valori
uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I este 12 sau 16 mA.
4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferenţial trebuie să cuprindă toate conductoarele active ale circuitului
protejat, inclusiv neutrul. Conductorul de protecţie PE al circuitului trebuie să rămână în exteriorul circuitului magnetic (fig.
4.8).
4.1.78. Dacă instalaţiile electrice alimentează echipamente care au curenţi de fugă permanenţi, incompatibili cu utilizarea
dispozitivelor diferenţiale, atunci se foloseşte o altă măsură de protecţie (de ex. separarea de protecţie).
4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentare din reţeaua publică de joasă tensiune,
adică disjunctorul de branşament, poate să nu aibă şi funcţie diferenţială.
4.1.80. Disjunctorul de branşament cu funcţie diferenţială poate fi utilizat în cazul protecţiei la atingeri indirecte pentru valori
ale rezistenţei Rm conform tabelului 4.4. În cazul unui defect de izolaţie, întreaga instalaţie electrică este scoasă de sub
tensiune de către disjunctorul de branşament. Pentru a se evita această situaţie trebuie instalate dispozitive diferenţiale la
plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite; conform schemelor de selectivitate din fig. 4.9. şi fig. 4.10.
4.1.81. În cazul utilizării dispozitivelor diferenţiale de protecţie, selectivitatea poate fi realizată pe orizontală (fig. 4.10) sau pe
verticală (în cascadă - fig. 4.11).
4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecţia unui singur circuit sau a unui grup de circuite şi în acest caz trebuie să
fie de medie sau înaltă sensibilitate.
4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în trei trepte (fig. 4.11.b).
4.1.84. Disjunctorul de branşament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivităţii verticale în două sau trei trepte prin
utilizarea dispozitivelor diferenţiale de 100 mA sau 30 mA amplasate în aval de acesta.
4.1.85. În instalaţiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuţie, se pot combina cele două sisteme de selectivitate
(orizontală şi verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuţie se montează un disjunctor general fără funcţie
diferenţială (fig. 4.10).
4.1.86. În instalaţia electrică protejată cu dispozitive diferenţiale de înaltă sensibilitate, masele trebuie legate la pământ.
4.1.87. Dispozitivele diferenţiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecţia:
a) circuitelor de priză:
- cu curenţi nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;
- din încăperile de clasă AD4 (U3);
- din instalaţiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaţii de şantier) indiferent de curentul nominal;
- din săli de baie, duşuri şi piscine (numai în volumul 3);
- pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;
b) instalaţiilor electrice utilizate în condiţii grele.
4.2. Protecţia circuitelor electrice
Protecţia împotriva supracurenţilor
4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe dispozitive de protecţie
automată.
Această protecţie poate fi:
- împotriva curenţilor de suprasarcină şi/sau
- împotriva curenţilor de scurtcircuit.
Protecţia la suprasarcină
4.2.3. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii generale (vezi fig. 4.12):
IC ≤ IN ≤ Iadm
I2 ≤ 1,45Iadm
în care:
IC, curentul de calcul al distribuţiei;
IN, curentul nominal al dispozitivului de protecţie;
Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuţiei;
I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie stabilit în norme sau în
documentaţia de referinţă a produsului).
Caracteristicile de referinţă ale distribuţiei electrice (circuit, coloană)
4.2.4. În cazul în care protecţia la suprasarcină este asigurată cu siguranţe fuzibile, atunci acestea trebuie să respecte
următoarele două condiţii:
vIF ≥ IC
I2 ≤ 1,45Iadm sau
unde:
în care:
K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcţionarea dispozitivului de protecţie şi curentul său nominal I N (în acest
caz, IF).
Valoarea raportului K2 variază în funcţie de natura dispozitivului de protecţie, conform tabelului 4.5.
Tabelul 4.5.
NOTA:
1. Pentru siguranţe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:
IC ≤ IN ≤ Iadm
Protecţia la scurtcircuit
4.2.5. Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiţiile normativului I.7 privind capacitatea de rupere
şi timpul de rupere.
4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul atinge temperatura limită
admisă la scurtcircuit se determină cu relaţia:
în care:
t, timpul (s);
S, secţiunea conductorului (mm2)
Tabelul 4.6.
200
Conductoare din Cu cu izolaţie din
135
cauciuc şi respectiv butil-cauciuc 220
4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese ţinându-se seama de
caracteristicile mecanice ale conductoarelor şi de natura materialelor izolante învecinate.
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale
conductoarelor sau cablurilor (de exemplu şi de natura materialelor izolante învecinate).
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale
conductoarelor sau cablurilor (de exemplu pentru cabluri autoportante).
4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru circuitele electrice din
domeniul casnic.
Tabelul 4.7.
- boiler 2,5 20 25
- maşini de spălat
2,5 20 25
vase
- maşini de gătit 6 32 40
4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaţiile electrice pot fi generate de:
- descărcări atmosferice;
- fenomene de rezonanţă;
4.2.12. Protecţia instalaţiilor electrice la supratensiuni de origine atmosferică se face cu dispozitive de protecţie la
supratensiuni de tip B pentru tensiuni cuprinse între 0,4...4kV (0,5...2,5kV) pentru un curent maxim de descărcare de 30...140
(5) kA pentru timp de descărcare 8/20s.
Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranţe şi înaintea aparatelor de măsură şi înregistrare şi
au în componenţă eclatoare, separatoare termice şi varistoare cu oxid metalic.
Echiparea instalaţiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care construcţia este prevăzută cu
instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor sau este alimentată prin racord aerian la reţeaua de joasă tensiune.
4.2.13. Protecţia instalaţiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutaţie pe sarcini inductive sau capacitive
(acţionări ale echipamentelor electrice) se face cu aparate de protecţie la supratensiuni de comutaţie de tip C pentru reţele de
75 – 500V în reţeaua de alimentare de joasa tensiune.
Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcţiilor echipate cu instalaţie de protecţie împotriva
trăsnetelor, cât şi în cazul celor neechipate, indiferent de modul de racordare (aerian sau subteran) la reţeaua de joasă
tensiune.
Aceste aparate pot conţine protecţie dinamică, protecţie termică, varistor cu oxid metalic şi eclator cu descărcare în gaz şi se
montează în tabloul principal sau secundar.
4.2.14. Aparatele de protecţie la supratensiuni de tip B şi C care nu sunt prevăzute cu cartuşe interşanjabile, trebuie separate
în tabloul electric printr-un separator legat în paralel, care să permită înlocuirea aparatului defect şi realimentarea instalaţiei
generale.
4.2.15. Protecţia individuală a receptoarelor (protecţie finală) la supratensiuni induse şi remanente se face cu aparate de
protecţie la supratensiuni de tip D pentru reţele de 230 V. Pentru aparate de laborator, echipamente electrice şi tehnică de
calcul, aparatele de protecţie sunt echipate cu control termic de funcţionare pentru echilibrarea de potenţial între cablurile de
antenă şi alimentare electrică şi cu filtre antiparazite de bandă largă.
4.2.17. Protecţia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaţiilor electrice care sunt dotate cu motoare concepute
să pornească automat după oprirea provocată de o tensiune scăzută sub o anumită valoare.
4.2.18. Dispozitivele de protecţie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaţiile electrice ale clădirilor prevăzute cu
echipamente de siguranţă sau cu alimentare de rezervă. Aceste dispozitive trebuie să asigure punerea în funcţiune a surselor
de siguranţă sau de înlocuire şi alimentarea echipamentelor corespunzătoare atunci când tensiunea este inferioară limitei de
funcţionare normală a aparatelor.
[top]
5. MATERIALE ELECTRICE
- aparatajelor şi aparatelor electrice: prize, întreruptoare, dispozitive de protecţie, aparate de măsură etc.;
5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea de conformitate a calităţii.
Aceste materiale, aparate şi receptoare trebuie să fie însoţite de certificate de calitate.
5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi păstreze în timp calităţile şi
caracteristicile tehnice sub acţiunea influenţelor externe din încăperile sau amplasamentele în care ele au fost instalate.
5.4. Gradele de protecţie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:
- carcasa proprie;
- carcasa comună a mai multor aparate (dulapuri, tablouri, cofrete);
În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecţie Ip la corpuri străine, apă şi protecţia la şoc mecanic.
5.5. În funcţie de clasele de protecţie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform tabelului 5.1.
Tabelul 5.1.
Distribuţii
5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2.
*) Cu condiţia ca profilele să aibă pereţi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat numai cu ajutorul unei scule.
**) Numai pe porţiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereţi, planşee etc.
5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităţi.
5.8. Atunci când tuburile de protecţie sunt montate înglobat în elementele de construcţie, accesoriile de îmbinare ale acestora
trebuie să asigure etanşeitate în timpul prizei cimentului.
5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecţie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă acumularea apei de condensaţie
în nici un punct al acestuia.
5.10. Tuburile de protecţie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.
5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecţie, în plinte sau în profile se face numai după montarea lor şi a
accesoriilor acestora.
5.12. Pentru a îndeplini condiţiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiţia de limitare a temperaturii de
funcţionare normală, secţiunea totală a acestora (conducte izolate) trebuie să fie cel mult egală cu 1/3 din secţiunea interioară
a tubului de protecţie sau a profilelor. În cazul tragerii unui singur cablu în tub, raportul dintre diametrul interior al tubului şi
diametrul exterior al cablului trebuie să fie de cel puţin 1,5.
5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice, acestea trebuie legate la pământ. Tuburile metalice nu trebuie
utilizate drept conductoare de legare la pământ sau drept conductoare de protecţie.
Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice din materiale feromagnetice, toate conductoarele aceluiaşi circuit
electric, inclusiv conductorul de protecţie trebuie instalate în acelaşi tub. Face excepţie conductorul PE fără izolaţie care
trebuie instalat separat.
5.14. Tuburile de protecţie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile de protecţie metalice
trebuie montate astfel încât să se asigure evacuarea apei de condensaţie.
5.15. Pozarea tuburilor de protecţie ale instalaţiei electrice în şliţuri practicate în planşee este interzisă. Tuburile de protecţie
pot fi înglobate în planşee la turnarea acestora sau pot fi montate peste placă şi înglobate în şapa de egalizare.
5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în elementul de construcţie.
5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcţie trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecţie.
5.18. Tuburile de protecţie care se montează în golurile construcţiei trebuie să fie etanşe în situaţiile în care este cazul.
5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuţiile electrice trebuie să fie fixate independent
de aceste panouri (vezi fig. 5.1).
5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor electrice. Ele trebuie suporte, fără
a crea pericole, influenţele externe la care sunt supuse.
5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni realizate conform paragrafului
"Conexiuni" din prezentul ghid.
5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au pereţi perforaţi, pot fi utilizate
numai în încăperi pentru echipamente electrice.
5.23. De preferinţă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.
5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conţină conductoare izolate aparţinând unor circuite diferite
alimentate la aceeaşi tensiune nominală.
Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparţinând unor circuite diferite,
alimentează acelaşi aparat sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie protejat separat împotriva supracurenţilor.
5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.
5.26. În cazul distribuţiilor prefabricate de tip industrial, producătorul trebuie să precizeze următoarele valori pentru calculul
impedanţelor buclelor de defect necesare verificării condiţiilor de protecţie împotriva atingerilor indirecte:
- Rr - rezistenţa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;
- X - impedanţa medie pe metru de lungime a conductoarelor active, în regim trifazat echilibrat, pentru curentul şi frecvenţa
nominală;
- Zb - impedanţa pe metru de lungime a buclei de defect având configuraţia cea mai defavorabilă;
5.27. Distribuţiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător încăperii sau amplasamentului în care se
instalează, conform normativului I.7.
5.28. Nu este permisă utilizarea distribuţiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.
5.29. Amplasarea elementelor şi accesoriilor (elemente de îmbinare, de schimbare a direcţiei, de ramificaţie etc.) precum şi
fixarea lor, trebuie să se facă conform indicaţiilor date de producător.
5.30. Aparatele şi accesoriile integrate în distribuţiile prefabricate destinate să alimenteze conductoare externe (de exemplu
prize, blocuri de joncţiuni) trebuie să fie corespunzătoare normelor produs).
5.31. Instalaţiile electrice în distribuţii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de tensiune corespunzătoare
cel puţin puterii transportate în funcţionare normală.
Distribuţii în cabluri
- fixate pe elemente de construcţie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;
5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanţe scurte, pentru alimentarea receptoarelor fixe care nu necesită
racordare prin priză şi pentru cazurile în care trebuie evitată o conexiune suplimentară.
5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcţiei dacă se respectă următoarele două condiţii simultan:
- dimensiunea transversală a golului este de cel puţin 20 mm pe toată lungimea acestuia;
- secţiunea mănunchiului de cabluri este de cel mult egală cu 1/8 din secţiunea golului.
La trecerea cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a
golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului P118 şi ale normativului PE 107.
Nu se admite montarea cablurilor care alimentează receptoare vitale direct pe elementele combustibile (clasele C3-CA2c şi
C4-CA2d).
5.35. De regulă, un cablu sau o distribuţie prefabricată conţine numai conductoarele aceluiaşi circuit. Excepţie fac circuitele
destinate pentru un ansamblu de instalaţii de comandă - control şi telemecanică.
Conexiuni
5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea contactelor.
- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepţia conexiunilor cablurilor
subterane);
5.38. Conexiunile sunt admise în doze al căror capac se fixează prin clipsare sau cu şuruburi, în tablouri, în plinte sau profile
prefabricate.
5.39. Conexiunile trebuie să permită eventuala înlocuire a conductorului sau modificarea conexiunilor în cazul schimbărilor
schemei.
5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul funcţionării datorită încălzirii,
variaţiilor de sarcină sau vibraţiilor.
5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracţiune, cu excepţia acelora care sunt executate ţinându-se
seama de acest efort.
5.42. Nu sunt admise conexiuni în traversările elementelor de construcţie.
5.43. Nu se admit conexiuni în tuburile de protecţie şi în accesoriile acestora (coturi, ramificaţii, curbe).
5.44. Se admite ca legătura armăturii construcţiei la pământ să nu fie accesibilă cu condiţia ca aceasta să fie realizată printr-
un procedeu sigur şi durabil.
5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un aparat sau receptor electric.
Ele trebuie să rămână accesibile pentru o eventuală demontare (de exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curăţa).
5.46. Dozele şi cutiile de derivaţie trebuie să asigure un spaţiu suficient conductoarelor şi bornelor de conexiuni şi accesul fără
riscuri la acestea.
5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranţă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi doză cu acelea ale altor circuite.
5.48. Aparatele şi receptoarele electrice trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător influenţelor externe ale mediului în
care urmează să funcţioneze, conform normativului I.7.
5.49. Majoritatea aparatelor şi echipamentelor electrice sunt concepute să funcţioneze normal la o temperatură ambiantă
cuprinsă în intervalul +5 C...+140 C.
Aparate de separare
5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub tensiune a conductoarelor
active (inclusiv conductorul neutru) în scopul executării lucrărilor de întreţinere sau reparaţie.
5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un dispozitiv de blocare pe poziţia
deschis.
5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent nominal (curentul care le
străbate permanent) şi număr de poli. Ele realizează separarea vizibilă a circuitelor în gol.
5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare dacă acestea sunt bipolare.
5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un întreruptor tripolar care asigură
întreruperea simultană a conductoarelor active.
În circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu disjunctor tetrapolar care asigură
întreruperea simultană a conductoarelor active şi conductorului neutru.
În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare sunt tripolare.
5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru fiecare conductor de fază,
atunci acestea trebuie grupate şi etichetate distinct pentru identificarea corectă faţă de alte dispozitive similare.
5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul nominal, prin curenţii pe
care îi post stabili (putere de închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală şi numărul de poli. Acestea pot fi:
5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puţin curentul nominal al acestora, dar nu mai mic de 10 A pentru
circuitele cu lămpi fluorescente, conform normativului I.7.
- aparente;
5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecţie şi, dacă este posibil, să fie prevăzute cu obturatoare.
Se recomandă ca circuitele care alimentează aceste prize să fie protejate cu dispozitive de protecţie diferenţiale de înaltă
sensibilitate (In ≤ 30 mA).
5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaţia de mai jos care ţine seama de faptul că la aceste aparate
curentul de rupere Ir este mai mic decât curentul lui nominal (vezi tabelul 5.2.).
Ir ≥ I c
în care:
Tabelul 5.2.
25 19 6 16 12,5 - -
63 45 15 48 30 24 18
100 80 25 80 50 40 30
INC ≥ IC [A]
în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere I r (Ir = (8...10)INC) [A].
Pentru motoarele mici, dacă condiţiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate cu relee termice.
Contactoarele se utilizează numai în asociaţie cu siguranţe astfel încât condiţia de stabilitatea termică şi dinamică să
corespundă locului de instalare.
5.63. Se recomandă ca aparatele de protecţie împotriva supracurenţilor cât şi cele pentru protecţia împotriva atingerilor
indirecte să fie grupate în tablourile electrice.
5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecţie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie eliminat decât circuitul
afectat de acest defect.
5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protecţie presupune compararea caracteristicilor de funcţionare ale acestora. Pentru
fuzibile, selectivitatea este asigurată atunci când curentul nominal al fuzibilului din amonte este cel puţin egal cu 2 ori curentul
nominal al fuzibilului din aval.
5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecţie diferenţiale se asigură atunci când curentul diferenţial nominal al
dispozitivului din amonte este mai mare de cel puţin 2 ori decât curentul diferenţial nominal al dispozitivului din aval şi/sau
atunci când dispozitivul din amonte are o întârziere constantă superioară timpului de funcţionare al dispozitivului din aval.
5.67. Siguranţele fuzibile, în funcţie de caracteristicile lor de funcţionare, pot fi utilizate pentru:
- protecţia la scurtcircuit a conductoarelor de forţă (protecţia la suprasarcină putând fi asigurată prin relee termice) şi a
coloanelor tablourilor electrice;
- deconectarea circuitelor şi coloanelor electrice atunci când acestea nu sunt prevăzute cu aparate de comutare.
5.68. Alegerea întreruptorului automat se face respectând condiţia prezentată pentru contactoare. Faţă de contactoare,
întreruptoarele permit un număr mult mai mic de acţionări, pot rupe curenţi foarte mari, de ordinul kiloamperilor şi au poziţiile
"închis" şi "deschis" uşor vizibile şi de identificat.
Pot fi echipate şi cu echipamente diferenţiale (cu I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).
5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenţă trebuie să poată scoate de sub tensiune, printr-o
singură manevră, toate conductoarele active. Acest aparat trebuie să aibă dispozitivul de acţionare amplasat în exteriorul
tabloului electric.
Disjunctoarele sunt prevăzute cu echipamente pentru protecţia la suprasarcină, pentru protecţia la scurtcircuit, cu reglaj fin
sau în trepte şi opţional şi cu echipament diferenţial.
- pentru protecţia diferenţială, valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial se stabileşte pe considerente de
selectivitate dorită astfel:
pentru selectivitate pe orizontală (vezi cap. 4) nu sunt impuse condiţii, echipamentele diferenţiale funcţionând în
paralel;
pentru selectivitatea pe verticală se impune ca valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial din amonte să
fie cel puţin dublu faţă de valoarea cea mai mare a echipamentului din aval.
vIreglare ≈ Ic [A]
Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranţe trebuie asigurată o coordonare a
caracteristicilor lor cu acelea ale siguranţelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)
Tabelul 5.3.
Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]
Curentul
de
serviciu al 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]
5.72. Alegerea şi reglarea releelor electromagnetice din construcţia disjunctoarelor se face respectându-se următoarele relaţii:
5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru protecţia motoarelor trifazate.
Acest dispozitiv asigură scoaterea de sub tensiune a motorului în cazul întreruperii unei faze.
Aparate de măsură
5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează la intrarea în tabloul electric
prin intermediul unui comutator voltmetric (cheie voltmetrică) care permite utilizarea unui singur voltmetru pentru măsurări.
UV = 1,1UN [V]
în care:
5.75. Ampermetrele se prevăd pentru măsurarea curentului pe circuitele de alimentare. La tablourile de lumină se instalează
de obicei pe fiecare fază câte un ampermetru pentru a se putea face echilibrarea în timp a încărcării fazelor.
IA ≈ 1,3IC [A]
în care:
IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un reductor de curent, se pot utiliza
ampermetre de 5A (sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul transformatorului de curent, curentul de măsurat trecând prin
primarul acestuia;
Ic, curentul de calcul al circuitului electric (A).
5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucţiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenţe adiţionale pentru extinderea
domeniului de măsură a tensiunii şi şunturi sau transformatoare de curent, pentru extinderea domeniului de măsură a
curentului.
în care:
5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcţie de condiţiile de măsurare, putând fi conectate direct sau prin
transformatoare de curent şi de tensiune.
Dacă există tarife diferenţiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate cu ceas de comutare.
[top]
6. VERIFICĂRI
6.1. Toate instalaţiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcţionare şi pentru a preveni apariţia unor
accidente sau incendii.
Verificările se fac:
- după modificări, reparaţii capitale, modernizări, extinderi ale instalaţiilor, în conformitate cu reglementările de exploatare şi
instrucţiunile întocmite de proiectant şi de producătorii de echipamente, aparate, receptoare şi materiale electrice;
6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de conformitate" cu normele în
vigoare a instalaţiei electrice executate, privind siguranţa în exploatare şi protecţia utilizatorilor.
Acest "certificat de conformitate" se eliberează executantului după realizarea de către acesta a instalaţiei electrice, de către o
societate al cărei obiect de activitate este verificarea instalaţiilor electrice.
Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) să ceară executantului lucrărilor de instalaţii electrice o copie a "certificatului
de conformitate" cu reglementările tehnice în vigoare, pentru instalaţia electrică executată, certificat în baza căruia i s-a făcut
punerea sub tensiune a acesteia.
6.3. Verificările instalaţiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).
6.4. Verificările prin examinare vizuală se fac înaintea verificărilor prin măsurători.
6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcţionare normală se află permanent sub tensiune, se
urmăreşte să se stabilească dacă acestea îndeplinesc următoarele condiţii:
- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid, instrucţiunilor producătorului şi cu
alte norme specifice;
- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcţionare şi securitatea bunurilor şi a persoanelor.
- măsurile de protecţie împotriva incendiului (prezenţa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a altor elemente pentru
împiedicarea propagării flăcării, fumului şi gazelor şi protecţia împotriva efectelor termice);
Încercări-măsurători
6.7. Încercările la care sunt supuse instalaţiile electrice se efectuează în următoarea ordine:
- separarea circuitelor;
Pentru circuitele cu intensitatea nominală mai mică sau egală cu 30 A, se recomandă ca încercarea să fie efectuată cu o
sursă de tensiune de 4...24 V la mers în gol, de curent continuu sau alternativ şi cu un curent de cel puţin 0,1 A.
Curentul utilizat pentru încercarea continuităţii trebuie să fie corespunzător clasei de influenţă externă a încăperii respective.
Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaţie corectă şi stabilă.
Măsurătorile se efectuează cu instalaţia scoasă de sub tensiune şi cu aparatele aferente acesteia, deconectate.
Rezistenţa de izolaţie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi conductorul neutru pot fi
legate împreună), consumatorii fiind deconectaţi, trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea corespunzătoare din tabelul 6.1.
Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze tensiunea de încercare
menţionată în tabelul 6.1. cu un curent de 1 m A.
Tabelul 6.1.
În cazul rezistenţei de izolaţie a cablurilor electrice de încălzire înglobate în elemente de construcţie trebuie să se ţină seama
de următoarele:
- Rezistenţa de izolaţie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu 1000 /volt tensiune nominală şi
element de încălzire, dar nu mai puţin de 250000 ;
- În funcţie de valoarea tensiunii nominale a elementelor încălzitoare, rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cel puţin egală cu:
În cazul cablurilor de încălzire cu izolaţie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la verificarea iniţială, trebuie
supravegheată evoluţia rezistenţei de izolaţie. Aceasta trebuie să ajungă la valoarea necesară într-un interval de timp
acceptabil.
6.10. Verificarea separării circuitelor
Separarea părţilor active de cele ale altor circuite şi de pământ (cu excepţia TFJP) trebuie verificată prin măsurarea rezistenţei
de izolaţie. Valorile măsurate trebuie să fie cele din tabelul 6.1.
6.11. Verificarea rezistenţei de izolaţie a pardoselilor
Pentru această verificarea se utilizează un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru măsurarea izolaţiei cu baterii
încorporate care dă o tensiune la mers în gol de 500 V c.c. (sau de 1000 V c.c. dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai
mare de 500 V).
Rezistenţa se măsoară între electrodul de măsură aplicat la suprafaţa pardoselii şi un conductor de protecţie al instalaţiei.
6.12. Verificarea întreruperii automate a alimentării
6.12.1. Verificarea eficacităţii măsurii de protecţie împotriva atingerilor indirecte se face ţinând seama de schema de legare la
pământ.
În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi conductorul de protecţie.
Această valoare trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea curentului care asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în
intervalul de timp corespunzător.
Verificarea conformităţii instalaţiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare în ceea ce priveşte:
- secţiunile şi lungimile circuitelor;
- tensiunea nominală (pentru fuzibile) şi reglajul dispozitivelor de întrerupere automată (pentru disjunctoare).
6.12.2. Pentru verificarea funcţionării dispozitivelor diferenţiale se pot folosi următoarele trei metode de încercare:
a) O rezistenţă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la conductorul de protecţie (fig.
6.1). Curentul este măsurat reducând valoarea rezistenţei variabile R p. Curentul I pentru care funcţionează dispozitivul nu
trebuie să fie superior curentului diferenţial rezidual nominal I n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.
b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenţa variabilă este montată între un conductor activ (în amonte) şi un
alt conductor activ (în aval).
Curentul I pentru care dispozitivul funcţionează nu trebuie să fie mai mare decât I n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.
c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită prin reducerea valorii
rezistenţei variabile Rp. Se măsoară tensiunea între mase şi un electrod auxiliar.
Se măsoară curentul I care nu trebuie să fie mai mare decât In, după care se verifică următoarea relaţie:
unde UL este tensiunea limită admisă (V).
Această metodă se utilizează în schemele TN-S, TT şi IT. În schema IT poate fi necesară legarea la pământ a unui punct din
instalaţie în timpul încercărilor pentru a se obţine funcţionarea dispozitivului.
6.13. Încercările funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător se fac împreună cu tehnologul sau specialistul
proiectant, pe baza instrucţiunilor producătorilor.
[top]
7. INSTALAŢII ELECTRICE ÎN SPAŢII SPECIALE
7.1. Compensarea puterii reactive
7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice avându-se în vedere faptul că această compensare
aduce importante avantaje, cum sunt:
- reducerea secţiunii conductorului (vezi tabelul 7.1.);
- reducerea pierderilor în reţea;
- reducerea şocurilor de tensiune;
- creşterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalaţiei electrice).
Tabelul 7.1.
Indicele de majorare a secţiunii conductoarelor în funcţie de valoarea factorului de putere
Indicele de majorare a
1 1,25 1,76 2,5
secţiunii conductoarelor
7.1.2. O indicaţie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă instalaţia electrică se obţine
determinând tg cu relaţia:
în care:
puterea activă P[W] este, în:
- monofazat P = UfIcos
- trifazat:
puterea reactivă Q[VAR] este, în:
- monofazat: Q = UfIsin
- trifazat:
puterea aparentă S[VA] este, în:
- monofazat: S = UfI
- trifazat:
unde:
I, curentul de fază (A):
Uf, tensiunea de fază (V);
U, tensiunea de linie (V);
, factorul de putere.
Cu cât valoarea tg este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai mică şi deci instalaţia
electrică funcţionează optim.
În tabelul 3.1. se dau valorile cos şi tg pentru cele mai uzuale receptoare electrice.
7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.
7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi funcţionarea receptoarelor.
Măsurile de compensare pe cale naturală sunt:
- înlocuirea motoarelor asincrone, puţin încărcate, cu motoare asincrone cu putere mai mică;
- evitarea mersului în gol al motoarelor;
- desfiinţarea, pe cât posibil, a transmisiilor;
- îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor motoarelor;
- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;
- înlocuirea transformatoarelor puţin încărcate şi deconectarea transformatoarelor în timpul mersului în gol utilizând limitatoare
de mers în gol.
7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaţii sau echipamente care să
compenseze energia reactivă necesară funcţionării consumatorilor industriali, cum ar fi:
- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru îmbunătăţirea factorului de putere, fără
sarcină la arbore. El poate fi uşor reglat (prin variaţia excitaţiei) la necesităţile de moment ale instalaţiilor privind compensarea
puterii reactive a acestora.
- Condensatoare statice individuale sau grupate în baterii.
- Instalaţii de compensare automată cu condensatoare statice.
7.1.6. Condensatoarele statice se fabrică pentru diferite tensiuni şi ele se montează:
- centralizat, pentru o întreagă instalaţie pe care o deserveşte;
- descentralizat, în diferite puncte ale instalaţiei;
- direct la receptoare inductive.
7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se
utilizează baterii de condensatoare statice cu o singură treaptă.
Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se utilizează
condensatoare statice în trepte, cu reglaj automat.
7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi punerea lor în funcţiune se
face:
- cu ajutorul unui disjunctor sau întreruptor;
- cu ajutorul unui contactor;
- direct la bornele receptorului.
Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii se utilizează:
- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare şi transformatoare);
- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;
- în cazul în care fluctuaţia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaţii mici.
7.1.9. Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată a puterii reactive
compensată de bateriile de condensatoare în funcţie de un cos şi impus în permanenţă.
Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat se utilizează în cazul în care puterea reactivă consumată sau
puterea activă variază între limite largi (de ex. la bornele tablourilor generale de joasă tensiune).
7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică, tensiunea la bornele lui fiind
egală cu tensiunea instalaţiei în momentul întreruperii, fiind necesară descărcarea lui rapidă pentru:
- a proteja personalul împotriva unor descărcări accidentale;
- a nu se reconecta încărcat la instalaţie.
Descărcarea se face cu reactanţe inductive sau rezistenţe de descărcare, montate în paralel cu condensatoarele.
În cazul în care condensatoarele sunt montate direct la receptor şi în paralel cu înfăşurările motorului sau transformatorului,
aceste înfăşurări servesc şi ca rezistenţe de descărcare.
7.1.11. Măsura de protecţie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în special condensatoarelor,
trebuie să satisfacă două condiţii:
- să limiteze energia de descărcare la maximum 50C;
- să limiteze curentul permanent care poate să se scurgă după descărcare la:
1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părţile care pot fi atinse în funcţionare normală;
3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părţi.
În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motoarelor pentru
un factor de putere compensat de cca. 0,92.
Tabelul 7.2.
Valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motorului
22 30 6 8 9 10
30 40 7,5 10 11 12,5
37 50 9 11 12,5 16
45 60 11 13 14 17
55 75 13 17 18 21
75 100 17 22 25 28
90 125 20 25 27 30
110 150 24 29 33 37
132 180 31 36 38 43
160 218 35 41 44 52
200 274 43 47 53 61
250 240 52 57 63 71
280 380 57 63 70 79
355 482 67 76 86 98
De exemplu, pentru un motor cu putere nominală 22 kW şi n = 3000 rot/min, la sarcină nominală cos = 0,83, iar după
compensare cu 6 kvar, factorul de putere devine cos = 0,93.
7.1.12. Echipamentele care conţin electronică de putere (punţi redresoare, surse de alimentare fără întrerupere - UPS-uri,
motoare cu viteză variabilă, cuptoare cu arc electric, aparate de sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc în
reţea armonici. Aceste armonici perturbă funcţionarea multor echipamente electrice. În particular, condensatoarele sunt foarte
sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanţa lor scade proporţional cu rangul armonicilor prezente în reţea.
Condensatoarele în sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci când frecvenţa proprie a ansamblului condensatoare - reţea
se aproprie de rangul unei armonici, apare fenomenul de rezonanţă prin amplificarea armonicii respective.
Frecvenţa de rezonanţă fr depinde de impedanţa reţelei şi este dată de relaţia:
în care:
S∞, puterea de scurcircuit a reţelei în (kVA);
Q, puterea bateriei de condensatoare, în (kVAR);
Această rezonanţă conduce la apariţia unui curent de suprasarcină în condensatoare care provoacă încălzirea acestora, apoi
îmbătrânirea prematură şi în final, la defectarea lor.
Pentru a împiedica apariţia acestor fenomene se utilizează:
- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reţea de 400 V c.a.);
- reactanţe inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.
7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se dă în Anexa 6.
7.2. Instalaţii electrice pentru băi, duşuri sau piscine
7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaţiile electrice trebuie să respecte anumite condiţii datorită
conductibilităţii crescute a corpului uman aflat în stare umedă sau imersată.
7.2.2. În băi, duşuri sau piscine este obligatorie:
- limitarea amplasării materialelor şi echipamentelor electrice în imediata apropiere a căzilor de baie, duşurilor sau piscinelor;
- realizarea egalizării potenţialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.
Încăperi pentru băi sau duşuri
7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecţie (vezi fig. 7.2.1.a., fig. 7.2.1.b., fig. 7.2.2.,
fig. 7.2.3.):
- volumul 0 este volumul interior al căzii de baie sau de duş;
- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:
suprafaţa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş cu tija fixă sau flexibilă şi
fără cadă, o suprafaţă cilindrică verticală cu raza de 0,6 m, a cărei axă trece prin tija duşului;
pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de aceasta, iar dacă fundul căzii de baie sau de duş este la
mai mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal este situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau duşului; în
cazul în care cada de baie este încastrată în pardoseală, volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală circumscrisă
marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;
7.2.4. Spaţiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3 dacă acesta este închis şi
accesibil numai printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul unei scule speciale.
Prin analogie, dacă la o înălţime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals, spaţiul situat deasupra plafonului
nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3.
Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiţiilor din volumul 3 de protecţie.
7.2.5. Volumele de protecţie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de influenţe externe conform tabelului
7.3.
Tabelul 7.3.
Clasele de influenţe externe funcţie de volumele de protecţie pentru băi şi duşuri
Volumul de protecţie 0 1 2 3
Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4
Umiditate AB 4 4 4 4
Prezenţa apei AD 7 4 3 2
Rezistenţa electrică BB 3 3 2 2
Contacte BC 3 3 3 3
7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie din încăperi pentru băi şi duşuri în condiţiile date în tabelul
7.4.
Tabelul 7.4.
Condiţii de utilizare a materialelor electrice în volumele de protecţie din încăperi de baie sau de duş
Volum de
protectie 0 1 2 3
Materialul
electric
radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această legătură poate fi
efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă
continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din
material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta este metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în următoarele situaţii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o înălţime cel puţin egală cu 2
m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui
element fiind verificate printr-o încercare a rigidităţii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel
puţin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura
racordului gurii de ventilare.
Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş sunt date
în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
Prezenţa apei AE 8 5 2*
Rezistenţa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
Protecţia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-o trapă sau
uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată
a alimentării", dacă următoarele două condiţii sunt îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.
7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele
conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protecţie ale maselor situate în aceste volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaţiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de construcţie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor sunt prezentate în tabelul
7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor
Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- separatie
Echipamente X X*(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
- separatie
Aparate X X
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecţie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura echipotenţială a
încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanţă de marginea bazinului
în piscine mici;
** - pentru iluminat.
Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi izolante sau
din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecţie decât cele
electroizolante.
7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de nepropagare a flăcării şi de
etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în instalaţia de încălzire nu poate
depăşi în nici un caz +60 C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane de
conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura echipotenţială suplimentară datorită lungimilor
mici ale acestora.
7.3. Instalaţii electrice de şantier
7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare normală, accesul unei anumite
categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa
BA4);
- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către personal calificat (clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:
AB - umiditate AB4
Necesită întreţinere
4 Instalaţii cu sursă TN-S
autonomă de rezervă
Din tabelul 7.8. se observă faptul că în majoritatea cazurilor se optează pentru schema TN-S.
7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informaţiilor trebuie legate la pământ, conform figurii 7.5.1.
7.6. Instalaţii electrice pentru încăperi medicale şi spaţii anexe
7.6.1. În încăperile medicale se pot lua următoarele măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice:
a) întreruperea automată a alimentării;
b) realizarea de legături echipotenţiale;
c) limitarea tensiunii de atingere;
d) utilizarea dispozitivelor diferenţiale de înaltă sensibilitate;
e) alimentarea cu schema IT de tip medical;
f) separarea electrică individuală;
g) folosirea TFJS de tip medical.
7.6.2. Întreruperea automată a alimentării se realizează cu aparate de protecţie împotriva supracurenţilor sau dispozitive
diferenţiale. Dispozitive de protecţie diferenţiale nu se pot utiliza în cazul schemei TN-C.
7.6.3. Între elementele conductoare din încăpere (conducte de apă, încălzire, gaze şi oricare elemente conductoare care pot fi
atinse cu mâna) trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară.
7.6.4. În încăperile din grupa 2 (în care se efectuează proceduri intracardiace), tensiunea de atingere care poate să apară în
funcţionarea normală sau în cazul primului defect de izolaţie când este utilizată schema IT, între două elemente simultan
accesibile, trebuie limitată la 50mV. Aceasta se realizează prin legături echipotenţiale sau/şi prin izolarea elementelor
conductoare.
7.6.5. Nu este necesară folosirea protecţiei diferenţiale în cazul circuitelor secundare ale transformatoarelor de separare care
alimentează receptoare individuale.
7.6.6. Alimentarea cu energie electrică a sălilor de operaţie, a sălilor de anestezie şi a sălilor destinate cateterismului cardiac
se realizează prin intermediul unei scheme IT de tip medical. Această schemă de alimentare se deosebeşte de schema IT
clasică prin limitarea foarte drastică a curentului de defect şi a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolaţiei având
caraceristicile date în normativul I.7. Transformatoarele de separare se instalează în încăperi distincte.
7.6.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin separare electrică individuală se realizează prin utilizarea unui singur
transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea nominală a circuitului secundar nu trebuie să
depăşească 250 V.
7.6.8. În cazul încăperilor sau spaţiilor înguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din punct de vedere electric,
protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură prin alimentarea la TFJS cu valoarea maximă de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.
7.6.9. Încăperile medicale în care trebuie asigurată alimentarea de rezervă de înlocuire sunt:
- săli de anestezie;
- săli de endoscopie;
- săli de operaţie;
- săli de pregătire preoperatorie;
- săli de reanimare;
- săli de cateterism cardiac;
- săli de terapie intensivă;
- săli de angiografie.
7.6.10. În cazul sălilor de operaţie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normală la alimentarea de siguranţă
trebuie realizată în cel mult 0,5 secunde. Autonomia de funcţionare a sursei de alimentare de siguranţă trebuie să fie de cel
puţin 1 oră.
7.6.11. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice sunt:
- săli de examene specializate (EEG, EKG etc.);
- săli de reanimare şi tratament intensiv;
- săli de cateterism cardiac;
- săli de angiografie;
- săli de operaţie.
Principalele echipamente electrice care pot perturba funcţionarea aparatelor electrice medicale sunt:
- distribuţiile electrice în care curentul nu este repartizat simetric între conductoarele aceluiaşi circuit;
- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;
- balasturile lămpilor fluorescente.
7.7. Instalaţii electrice pentru alimentarea de rezervă.
Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
7.7.1. Receptoarele consumatorilor, în funcţie de natura efectelor produse la întreruperea în alimentare cu energie electrică se
clasifică în următoarele categorii:
- Categoria de importanţă deosebită (vitală) la care întreruperea peste o durată critică, poate duce la explozii, distrugeri de
utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti.
Utilajele şi agregatele încadrate în această categorie nu vor fi acţionate electric decât în cazul că nu se dispune de alte forme
de energie sau acestea sunt prohibitive economic.
În aceste situaţii se vor preciza măsurile de ordin tehnologic, prevăzute pentru asigurarea securităţii oamenilor şi utilajelor în
caz de întreruperi în alimentarea cu energie electrică.
- Categoria I la care întreruperea alimentării duce la:
dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii
cantitativi şi calitativi existenţi în momentul întreruperii;
rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
repercusiuni asupra altor unităţi importante;
perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai pe durata întreruperii, iar
producţia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se
efectuează de proiectantul general împreună cu factorii interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru
cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu
avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va ţine seama de:
a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;
b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de condiţiile tehnice de
alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de alimentare cu
energie electrică a unor surse de intervenţie care vor asigura continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective,
independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de condiţiile locale (structura
reţelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de receptoarele respective, de durata
critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu energie
electrică se va urmări realizarea unor căi de alimentare cu grade de siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi
III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuţie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din sistemul intern
(bare distincte SRA, PT, PD sau staţia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de racordare a
acesteia urmând a fi justificate tehnico-economic în situaţii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în acelaşi punct de
consum, există receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit
cerinţelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate
astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă cale să poată prelua numai consumul pentru care s-a justificat
dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea
utilizării unor surse de energie neconvenţională.
În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să corespundă
sarcinii maxime de durată, cu considerarea capacităţii de suprasarcină prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea
funcţionării economice a transformatoarelor se va face în conformitate cu prevederile normativului PE145.
În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în funcţiune, în
dotarea unităţii, întreprinderii, platformei industriale, transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă,
numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-economice;
- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în caz de
întrerupere în sistem nu sunt satisfăcătoare.
În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în funcţie de
condiţiile de siguranţă cerute, centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în
conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc se face în
conformitate cu prevederile normativului I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită funcţionarea autonomă a
instalaţiilor de rezervă atât timp cât este necesar.
7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această legătură poate fi
efectuată pe tubulatura principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă
continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din
material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta este metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în următoarele situaţii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o înălţime cel puţin egală cu 2
m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui
element fiind verificate printr-o încercare a rigidităţii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel
puţin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura
racordului gurii de ventilare.
Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş sunt date
în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
Prezenţa apei AE 8 5 2*
Rezistenţa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
Protecţia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-o trapă sau
uşă situată pe plaja care înconjoară piscina, poate fi utilizată protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată
a alimentării", dacă următoarele două condiţii sunt îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.
7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele
conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protecţie ale maselor situate în aceste volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaţiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de construcţie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor sunt prezentate în tabelul
7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor
Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- separatie
Echipamente X X*(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
Aparate X X
- separatie
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecţie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura echipotenţială a
încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanţă de marginea bazinului
în piscine mici;
** - pentru iluminat.
Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi izolante sau
din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecţie decât cele
electroizolante.
7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de nepropagare a flăcării şi de
etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în instalaţia de încălzire nu poate
depăşi în nici un caz +60 C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane de
conducte metalice şi blindate şi nu este necesară racordarea lor la legătura echipotenţială suplimentară datorită lungimilor
mici ale acestora.
7.3. Instalaţii electrice de şantier
7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare normală, accesul unei anumite
categorii de persoane şi efectuarea următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa
BA4);
- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către personal calificat (clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:
AB - umiditate AB4
Necesită întreţinere
4 Instalaţii cu sursă TN-S
autonomă de rezervă
Din tabelul 7.8. se observă faptul că în majoritatea cazurilor se optează pentru schema TN-S.
7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informaţiilor trebuie legate la pământ, conform figurii 7.5.1.
7.6. Instalaţii electrice pentru încăperi medicale şi spaţii anexe
7.6.1. În încăperile medicale se pot lua următoarele măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice:
a) întreruperea automată a alimentării;
b) realizarea de legături echipotenţiale;
c) limitarea tensiunii de atingere;
d) utilizarea dispozitivelor diferenţiale de înaltă sensibilitate;
e) alimentarea cu schema IT de tip medical;
f) separarea electrică individuală;
g) folosirea TFJS de tip medical.
7.6.2. Întreruperea automată a alimentării se realizează cu aparate de protecţie împotriva supracurenţilor sau dispozitive
diferenţiale. Dispozitive de protecţie diferenţiale nu se pot utiliza în cazul schemei TN-C.
7.6.3. Între elementele conductoare din încăpere (conducte de apă, încălzire, gaze şi oricare elemente conductoare care pot fi
atinse cu mâna) trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară.
7.6.4. În încăperile din grupa 2 (în care se efectuează proceduri intracardiace), tensiunea de atingere care poate să apară în
funcţionarea normală sau în cazul primului defect de izolaţie când este utilizată schema IT, între două elemente simultan
accesibile, trebuie limitată la 50mV. Aceasta se realizează prin legături echipotenţiale sau/şi prin izolarea elementelor
conductoare.
7.6.5. Nu este necesară folosirea protecţiei diferenţiale în cazul circuitelor secundare ale transformatoarelor de separare care
alimentează receptoare individuale.
7.6.6. Alimentarea cu energie electrică a sălilor de operaţie, a sălilor de anestezie şi a sălilor destinate cateterismului cardiac
se realizează prin intermediul unei scheme IT de tip medical. Această schemă de alimentare se deosebeşte de schema IT
clasică prin limitarea foarte drastică a curentului de defect şi a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolaţiei având
caraceristicile date în normativul I.7. Transformatoarele de separare se instalează în încăperi distincte.
7.6.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin separare electrică individuală se realizează prin utilizarea unui singur
transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea nominală a circuitului secundar nu trebuie să
depăşească 250 V.
7.6.8. În cazul încăperilor sau spaţiilor înguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din punct de vedere electric,
protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură prin alimentarea la TFJS cu valoarea maximă de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.
7.6.9. Încăperile medicale în care trebuie asigurată alimentarea de rezervă de înlocuire sunt:
- săli de anestezie;
- săli de endoscopie;
- săli de operaţie;
- săli de pregătire preoperatorie;
- săli de reanimare;
- săli de cateterism cardiac;
- săli de terapie intensivă;
- săli de angiografie.
7.6.10. În cazul sălilor de operaţie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normală la alimentarea de siguranţă
trebuie realizată în cel mult 0,5 secunde. Autonomia de funcţionare a sursei de alimentare de siguranţă trebuie să fie de cel
puţin 1 oră.
7.6.11. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice sunt:
- săli de examene specializate (EEG, EKG etc.);
- săli de reanimare şi tratament intensiv;
- săli de cateterism cardiac;
- săli de angiografie;
- săli de operaţie.
Principalele echipamente electrice care pot perturba funcţionarea aparatelor electrice medicale sunt:
- distribuţiile electrice în care curentul nu este repartizat simetric între conductoarele aceluiaşi circuit;
- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;
- balasturile lămpilor fluorescente.
7.7. Instalaţii electrice pentru alimentarea de rezervă.
Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
7.7.1. Receptoarele consumatorilor, în funcţie de natura efectelor produse la întreruperea în alimentare cu energie electrică se
clasifică în următoarele categorii:
- Categoria de importanţă deosebită (vitală) la care întreruperea peste o durată critică, poate duce la explozii, distrugeri de
utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti.
Utilajele şi agregatele încadrate în această categorie nu vor fi acţionate electric decât în cazul că nu se dispune de alte forme
de energie sau acestea sunt prohibitive economic.
În aceste situaţii se vor preciza măsurile de ordin tehnologic, prevăzute pentru asigurarea securităţii oamenilor şi utilajelor în
caz de întreruperi în alimentarea cu energie electrică.
- Categoria I la care întreruperea alimentării duce la:
dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii
cantitativi şi calitativi existenţi în momentul întreruperii;
rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
repercusiuni asupra altor unităţi importante;
perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai pe durata întreruperii, iar
producţia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se
efectuează de proiectantul general împreună cu factorii interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru
cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu
avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va ţine seama de:
a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;
b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de condiţiile tehnice de
alimentare cu energie electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de alimentare cu
energie electrică a unor surse de intervenţie care vor asigura continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective,
independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de condiţiile locale (structura
reţelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de receptoarele respective, de durata
critică de realimentare a acestora şi de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu energie
electrică se va urmări realizarea unor căi de alimentare cu grade de siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi
III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuţie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din sistemul intern
(bare distincte SRA, PT, PD sau staţia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de racordare a
acesteia urmând a fi justificate tehnico-economic în situaţii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în acelaşi punct de
consum, există receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit
cerinţelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate
astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă cale să poată prelua numai consumul pentru care s-a justificat
dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea
utilizării unor surse de energie neconvenţională.
În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să corespundă
sarcinii maxime de durată, cu considerarea capacităţii de suprasarcină prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea
funcţionării economice a transformatoarelor se va face în conformitate cu prevederile normativului PE145.
În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în funcţiune, în
dotarea unităţii, întreprinderii, platformei industriale, transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă,
numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-economice;
- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în caz de
întrerupere în sistem nu sunt satisfăcătoare.
În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în funcţie de
condiţiile de siguranţă cerute, centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în
conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc se face în
conformitate cu prevederile normativului I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită funcţionarea autonomă a
instalaţiilor de rezervă atât timp cât este necesar.
7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită
propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi
metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcţionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd
gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte
echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de
încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se
respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele
trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un
curent diferenţial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi
dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la
foc a acestor elemente de construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri
rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X,
în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva
şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă
permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în
funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât
încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii
produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate
astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin
instalare, o protecţie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7
şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse
astfel încât să se elimine riscurile de explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de
protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului
I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi
ale instalaţiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare
normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la
hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care
servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor
de construcţie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de
cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului
I.7.
[top]
ANEXA 1
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12604 - Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR
praf
[top]
ANEXA 3
proiectări de apă protejat împotriva
proiectării de apă din toate x4
direcţiile
mase de apă protejat împotriva maselor
de apă similare valurilor x6
mării
scufundare protejat împotriva efectelor
prelungite ale scufundării x8
sub presiune
[top]
ANEXA 4
slabe 1
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită
propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi
metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcţionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd
gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte
echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de
încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se
respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele
trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un
curent diferenţial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi
dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la
foc a acestor elemente de construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri
rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X,
în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva
şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă
permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în
funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât
încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.4. Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate astfel încât:
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii
produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate
astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin
instalare, o protecţie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7
şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse
astfel încât să se elimine riscurile de explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de
protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului
I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi
ale instalaţiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare
normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi
pentru aparate de distribuţie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la
hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care
servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor
de construcţie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de
cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului
I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
ANEXA 2
praf
[top]
ANEXA 3
proiectări de apă protejat împotriva
proiectării de apă din toate x4
direcţiile
mase de apă protejat împotriva maselor
de apă similare valurilor x6
mării
[top]
ANEXA 4
slabe 1
3
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită
propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi
metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în
funcţionarea normală, cu arc electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd
gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte
echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de
încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se
respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele
trebuie închise în manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un
curent diferenţial rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi
dacă un asemenea dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la
foc a acestor elemente de construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri
rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 şi P 107.
- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X,
în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva
şocurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă
permanent sau pe perioade îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în
funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât
încălzirea normală în acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii
produselor utilizate sau fabricate în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate
astfel încât să împiedice trecerea atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin
instalare, o protecţie mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7
şi nu se admite deplasarea punctului de instalare.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de
protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului
I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi
ale instalaţiei care pot provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare
normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi
pentru aparate de distribuţie sunt definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la
hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de
explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care
servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor
de construcţie şi a rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10. Instalaţii electrice montate pe elemente de construcţii din materiale combustibile
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de
cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului
I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
praf
[top]
ANEXA 3
proiectări de apă protejat împotriva
proiectării de apă din toate x4
direcţiile
mase de apă protejat împotriva maselor
de apă similare valurilor x6
mării
imersiune protejat împotriva efectelor
imersiunii x7
scufundare protejat împotriva efectelor
prelungite ale scufundării x8
sub presiune
[top]
ANEXA 4
slabe 1
3
medii 5
mari 7
foarte mari 9
[top]
ANEXA 5
METODA SIMPLIFICATĂ PENTRU DETERMINAREA SECŢIUNII CONDUCTOARELOR ŞI PENTRU
ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE PROTECŢIE
Conductoare de cupru
125 160 50 25 25 100 0,060 200 0,030
160 210 70 35 35 100 0,060 210 0,028
200 250 95 50 50 120 0,050 240 0,025
250 300 120 70 70 120 0,050 250 0,025
315 340 150 70 70 120 0,050 240 0,025
315 390 185 95 95 120 0,050 250 0,024
400 460 240 120 120 130 0,046 260 0,023
400 520 2x120 120 120 290 0,021
500 600 2x150 150 150 270 0,022
630 690 2x185 150 150 280 0,021
630 730 3x120 185 185 310 0,019
630 840 3x150 185 185 290 0,021
800 960 3x185 240 240 300 0,020
Conductoare de aluminiu
20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066
32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063
100 125 50 25 25 75 0,080 150 0,040
125 160 70 35 35 85 0,070 170 0,035
160 190 85 50 50 95 0,063 190 0,031
200 220 120 70 70 100 0,060 210 0,028
200 260 150 70 70 95 0,063 190 0,031
250 290 185 95 95 100 0,060 200 0,030
315 350 240 120 120 100 0,060 210 0,028
315 400 300 150 150 110 0,054 220 0,027
315 400 2x120 120 120 230 0,026
400 460 2x150 150 150 220 0,027
400 520 2x185 150 150 230 0,026
500 560 3x120 185 185 250 0,024
500 640 3x150 185 185 230 0,026
630 730 3x185 240 240 240 0,025
800 860 3x240 240 240 260 0,023
[top]
ANEXA 6
- valoarea factorului de putere mediu al instalaţiei cos1 pe intervalul considerat (de ex. 1 an) care se calculează cu relaţia:
energia activă consumată (Wa) în intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
energie reactivă consumată (Wr) în intervalul de timp considerat.
- valoarea factorului de putere mediu cos2 cu care dorim să funcţioneze instalaţia (de regulă cos 2 = 0,92);
- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (W rc) în acelaşi interval de timp (1 an) care se
calculează cu relaţia:
Wrc = Wa(tg1 - tg2) [kvar h/anual]
- puterea bateriei de condensatoare determinată cu relaţia
tg cos
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732
1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686
1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644
1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600
1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559
1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519
1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480
1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442
1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405
1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368
1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334
1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299
1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265
1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233
1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200
1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169
1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138
1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108
1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079
1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049
1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020
0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992
0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963
0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936
0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909
0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882
0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855
0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829
0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803
0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776
0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750
0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724
0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698
0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672
0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645
0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620
0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593
0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567
0,54 0,88 0,112 0,143 0,175
Etapa II - Alegerea modului şi a tipului de compensare
Modul de compensare poate fi:
- Centralizat, când sarcina este stabilă şi continuă. În acest caz, compensarea poate fi nereglabilă şi Qc / S ≤ 15%; (S, puterea
aparentă, kVA);
- Centralizat, când sarcina este variabilă. În acest caz compensarea se face cu condensatoare statice în trepte de reglaj
automat şi Qc / S > 15%;
- Descentralizat, pe părţi de instalaţie, atunci când acestea au sarcini variabile. În acest caz, compensarea va fi numită
automată;
- Direct la receptoarele inductive, atunci când puterea anumitor receptoare este importantă în raport cu puterea totală a
instalaţiei. Se realizează numai compensare cu condensatoare statice fixe sau cu reglaj automat funcţie de variaţiile sarcinii.
[top]
ANEXA 7
Alegerea secţiunii conductoare de protecţie şi neutru
Simbol Caracteristici Observatii
Nr. Sectiunea
crt. Literar Sectiunde
Grafic** Denumire Material conductorului
minima (mm2)
activ (mm2)
0 1 2 3 4 5 6 7
Locuinte
Cu ≥ 4 mm2 Cu ≥ 2,5
s ≤ 16 sP ≥ sF
Cu Al ≥ 4 mm2 mm2
Conductor Al ---
Al
1 PE de
(OL 16 < s ≤ 35 sP = 16
protectie
echivalent)
sF ≥ 35 sP ≥ sF/2
s ≤ 16Cu sP ≥ 10Cu*** Echipamente informatice
sF ≤ 16 sN = sF
Conductor
Cu 16 < s ≤ 35 sN ≥ 16Cu
2 N neutru (nul
Al
de lucru) sF > 35 sN ≥ 25Al
Conductor
comun de Cu sPEN ≥ 10Cu
3 PEN sF ≤ 16
protectie si Al sPEN ≥ 16Al
neutru
sF - secţiunea conductorului de fază; sP - secţiunea conductorului de protecţie; sN - secţiunea conductorului neutru.
*Pentru circuitele monofazate secţiunea conductorului neutru (de nul) este egală cu cea a conductorului de fază.
**Conform SR CEI 60364-3+A1/97.
***Cu excepţia cazului când conductorul face parte dintr-un cablu sau din conductoarele în ţeavă (tuburi).
****Se pot folosi şi mai multe conductoare în paralel dacă suma secţiunilor este cel puţin 10 mm 2.
[top]
ANEXA 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
3 5
½
1 0,37 0,66 0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
2 0,55 0,71 0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
3 0,75 0,73 0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
4 1,1 0,74 0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
5 1,5 0,77 0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
6 2,2 0,79 0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
7 3 0,80 0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
1
8 4 0,82 0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25 1 EMT
(3/4)
3 5
1¼
9 5,5 0,83 0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32 1¼ EMT
(1)
3 5
1½
10 7,5 0,85 0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40 1½ EMT
(1¼)
3 5
2
11 11 0,86 0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40 2 EMT
(1½)
4 5
2½
12 15 0,87 0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50 2½ EMT
(2)
4 5
2½
13 18,5 0,875 0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50 2½ EMT
(2)
4 5
9
2½
14 22 0,88 0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63 2½ EMT
75 (2½)
4 6
9 9
3
15 30 0,89 0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50 3 EMT
90 75 (2½)
4 6
9 9
3
16 37 0,895 0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50 3 EMT
90 90 (3)
4 6
9
-
17 45 0,90 0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EMT
90 (3)
4 6
9
-
18 55 0,90 0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
90 (3)
4 6
9
-
19 75 0,94 0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
90 (3)
4 6
-
20 90 0,94 0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
4 6
-
21 110 0,94 0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reţele de JT este conform
SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese după I r nu
sunt compatibile cu siguranţa impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la
căderea de tensiune în regim de pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula I p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de furnizor.
[top]
ANEXA 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
8 10 80 0,75 0,80 48,0 79,7 100/80 3FY25 FY16 OL PVC- 3AFY50 PVC-
U50 AFY25OL U50
[top]
ANEXA 10
Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranţă la foc şi pentru
iluminat de siguranţă
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o
sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]
[top]
ANEXA 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
3 5
½
1 0,37 0,66 0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
2 0,55 0,71 0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
3 0,75 0,73 0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
4 1,1 0,74 0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
5 1,5 0,77 0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
6 2,2 0,79 0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
7 3 0,80 0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
1
8 4 0,82 0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25 1 EMT
(3/4)
3 5
1¼
9 5,5 0,83 0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32 1¼ EMT
(1)
3 5
1½
10 7,5 0,85 0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40 1½ EMT
(1¼)
3 5
2
11 11 0,86 0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40 2 EMT
(1½)
4 5
2½
12 15 0,87 0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50 2½ EMT
(2)
4 5
2½
13 18,5 0,875 0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50 2½ EMT
(2)
4 5
9
2½
14 22 0,88 0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63 2½ EMT
75 (2½)
4 6
9 9
3
15 30 0,89 0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50 3 EMT
90 75 (2½)
4 6
9 9
3
16 37 0,895 0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50 3 EMT
90 90 (3)
4 6
9
-
17 45 0,90 0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EMT
90 (3)
4 6
9
-
18 55 0,90 0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
90 (3)
4 6
9
-
19 75 0,94 0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
90 (3)
4 6
-
20 90 0,94 0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
4 6
-
21 110 0,94 0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reţele de JT este conform
SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese după I r nu
sunt compatibile cu siguranţa impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la
căderea de tensiune în regim de pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula I p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de furnizor.
[top]
ANEXA 9
Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A)
(kW) (kW) Conductori
Conductori FY Tub Tub
AFY
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
[top]
ANEXA 10
Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranţă la foc şi pentru
iluminat de siguranţă
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o
sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]