Sunteți pe pagina 1din 41

Panica, Atacul de panică, Agorafobia

1. Criterii de diagnostic
Atacurile de panică sunt destul de întâlnite în populația non-clinică, cercetările arătând că cel
puțin o treime din populația adultă tânără a experiențiat cel puțin un atac de panică în ultimul an
(Norton & colab., 1986, apud Clark & Beck, 2010), dar ele sunt mai puțin severe, mai puțin
patologice și mai predispuse situațional.
Elementul esențial al panicii este dat de atacurile de panică neașteptate, recurente,
criteriile de diagnostic pentru panică fără agorafobia fiind următoarele [ CITATION Ame00 \l 2057 ]:
A. (1) Atacuri de panică neașteptate, recurente
B. (2 DSM IV) cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună sau mai mult de unul sau
mai multe din următoarele:
(a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare.
(b) teama în legătură cu implicațiile atacului sau cu consecințele sale (teama de pierdere a
controlului)
(c) o modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile.
B. Absența agorafobiei (nu mai exista in DSM V)
C. Atacurile de panică nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe sau ale unei
condiții medicale generale.
D. Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală (fobie socială,
specifică, tulburare obsesiv - compulsivă, stres posttraumatic sau anxietate de separare).
DSM-IV-R/ DSM V definește atacul de panică printr-o perioadă distinctă de frică intensă sau
de disconfort în care patru sau mai multe din următoarele simptome apar brusc și ating culmea în
decurs de câteva minute (10 minute) [ CITATION Ame00 \l 2057 ]:
1. palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
2. transpirații
3. tremur sau trepidație
4. senzații de scurtare a respirației sau ștrangulare
5. senzații de sufocare
6. durere sau disconfort precordial
7. greață sau detresă abdominală
8. senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin
9. derealizare sau depersonalizare
10. frica de pierdere a controlului sau de a înnebuni
1
11. frica de a nu muri
12. parestezii
13. valuri de căldură
O cerință pentru diagnosticare este apariția a două atacuri de panică neașteptate. Chiar dacă
este impusă această cerință, majoritatea atacurilor de panică sunt anticipate, deoarece ele sunt
provocate prin expunere la stresori ce pot fi identificați: teatre, supermarket-uri, magazine,
autobuze, trenuri, avioane, conducerea unei mașini, străzi, momentele de singurătate de acasă,
situațiile în care pacienții sunt departe de casă. DSM-IV-TR distinge trei tipuri de panică: cu
atacuri de panică neașteptate sau spontane (nu sunt asociate cu stimuli situaționali externi sau
interni), cu atacuri de panică declanșate situațional (apar la expunerea sau anticiparea stimulului) și
cu atacuri de panică predispuse situațional (sunt similare celor declanșate situațional, doar că nu
totdeauna se asociază cu indiciile situaționale sau nu apar cu necesitate imediat după expunerea la
stimulii situaționali). Această distincție – declanșate sau nu situațional este esențială în
diagnosticarea tulburărilor de panică și diferențierea lor de alte tulburări anxioase. Atacurile
de panică sunt prezente în majoritatea tulburărilor anxioase și sunt asociate unor situații specifice,
diagnosticul de panică necesită prezența a două atacuri neașteptate, spontane, neasociate situațional.
DSM V diferențiază doar între atac de panică neașteptat și atac de panică așteptat.
Atacurile de panică nocturne sunt frecvente, apar în procent de 25-70% dintre pacienții
diagnosticați cu atacuri de panică, un procent de 18-33% raportează atacuri nocturne recurente
(Barlow, 2002 apud Clark & Beck, 2010). Fenomenologic, ele sunt similare atacurilor de panică ce
se manifestă în timpul zilei și constă în trezirea bruscă din somn în stare de panică în special în
perioada de tranziție de la Stadiul 2 la Stadiul 3 al somnului.
Au fost identificate și atacuri de panică limitate în simptomatologie, adică cerința de
manifestare a cel puțin 4 din 13 simptome nu este îndeplinită, fiind prezente mai puțin de 4
simptome.
În declanșarea atacurilor de panică cel mai important lucru nu este prezența simptomelor
fiziologice ci modul în care acestea sunt interpretate. Prin urmare, o caracteristică esențială a atacului
de panică este interpretarea eronată a manifestărilor fiziologice ca fiind semne ale unor catastrofe
iminente fie biologice (moarte), mentale (nebunie) sau comportamentale (pierderea controlului).
O serie de cercetări (Barsky & colab., 1994, Lint & colab., 1995, Taylor & colab., 1986 apud
[ CITATION Cla10 \l 2057 ] susțin că pacienții diagnosticați cu atac de panică nu manifestă mai multe
aritmii decât persoanele monitorizate într-un interval de 24 de ore, dar care nu au acest diagnostic, că
o rată ridicată a bătăilor inimii sau a altor manifestări fiziologice nu se asociază cu atacurile de
panică raportate de pacienți și cele mai multe episoade de hiper - arousal fiziologic se manifestă în
2
lipsa atacurilor de panică. Pacienții cu atac de panică sunt mai vigilenți și răspund mai repede la
simptome fiziologice specifice relaționate cu o teamă centrală, dar concluziile studiile sunt
controversate în ceea ce privește ideea că pacienții diagnosticați cu atac de panică sunt mai abili în a
detecta schimbările stării lor fizice.
Indivizii cu atac de panică raportează un distres emoțional puternic în timpul atacurilor și
dezvoltă astfel o aprehensiune considerabilă legată de posibilitatea de a avea un nou atac de panică.
Această frică de panică este o altă caracteristică distinctă a tulburării și este inclusă de DSM ca fiind
un criteriu de diagnosticare. Anticiparea atacurilor de panică va conduce la comportamente de evitare
fobică și la cele de căutare a siguranței.
O altă caracteristică a atacului de panică este credința pacientului de a fi dominat de o
anxietate incontrolabilă.

2. Conceptualizare clinică
Au fost dezvoltate numeroase cercetări asupra atacului de panică și a tratamentelor
psihoterapeutice ale acestuia, încă de la includerea sa ca și entitate separată de diagnostic în DSM-
III-R. Până în anii 1980, o atenție deosebită a fost acordată teoriilor biologice și tratamentelor
farmacologice. Începând cu anii ’80 atenția s-a concentrat asupra intervențiilor psihoterapeutice,
susținere empirică dobândind tratamentele cognitiv-comportamentale. S-au conturat astfel două
modele, unul aparținând grupului lui David H. Barlow (Boston University, SUA), iar celălalt echipei
lui David A. Clark (University of New Brunswick, Canada) [ CITATION San10 \l 1048 ].
Modelul cognitiv al panicii (Clark & Beck, 2010)
Modelul cognitiv al panicii propus de Clark & Beck (2010) implică următoarele elemente:
Faza I Producerea răspunsul anxiogen imediat
1. Evenimentul activator, stimulii – principalii stimuli pentru atacurile de panică sunt modificările
ce survin la nivel intern cum ar fi senzațiile fiziologice (dureri în piept, bătăi intensificate ale
inimii) sau procesele mentale (derealizarea, depersonalizarea, senzația de vid mintal). Asocierea
dintre acești stimuli interni și stimulii externi prezenți la declanșarea atacurilor de panică
recurente, le oferă acestora din urmă calitatea de stimuli declanșatori ai următoarelor atacuri de
panică. Indivizii cu predispoziție spre panică își orientează atenția selectiv spre procesele interne
somatice sau mentale, modul lor de orientare scanează lumea internă și externă pentru a depista
rapid indiciile interoceptive ce ar putea reprezenta un pericol iminent pentru supraviețuire. Modul
de orientare este un concept propus de Beck (1996) ca reprezentând un cluster de scheme ce
oferă o scanare inițială, foarte rapidă a situației cu care individul se confruntă. Modurile de
orientare operează la nivel pre-conștient, automat și oferă o percepție instantanee a stimulilor
3
negativi ce ar putea reprezenta o posibilă amenințare pentru supraviețuirea organismului. Ele sunt
de natură perceptuală, prelucrarea informației fiind una bottom-up, ascendentă, plecând de la
trăsăturile fizice ale stimulilor. La acest nivel, detectarea stimulilor este una nediferențiată, fiind
identificată mai mult valența acestora (negativă, pozitivă, neutră) și relevanța lor potențială
pentru persoană.
2. Modul primar – Activarea schemelor pericolului fizic și mintal – Dacă modul de orientare
detectează informație posibil amenințătoare rezultă activarea simultană, automată a schemelor
amenințării sau pericolului ce formează modul primar [ CITATION Bec96 \l 1048 ]. El numește
aceste moduri ca fiind primare pentru că ele vizează obiectivul bazal al organismului și anume
maximizarea siguranței și minimalizarea pericolului. Aceste scheme sunt rigide, inflexibile și
reflexive, formează un sistem de răspuns rapid ce permite detectarea imediată a amenințării astfel
încât organismul să fie capabil să ia măsuri în vederea maximizării siguranței și minimalizării
pericolului. Odată activate, schemele modului primar acaparează la maximum resursele noastre
atenționale și domină sistemul de procesare a informației. Modul primar conține scheme
cognitive, comportamentale, fiziologice, motivaționale și afective. În cazul atacurilor de panică
recurente, modul primar constă în scheme legate de pericolul pe care îl reprezintă anumite
schimbări fiziologice și mentale. [ CITATION Cla10 \l 1048 ] descriu următoarele scheme ale
amenințării fiziologice și mentale activate de stimulii simptomatologici specifici atacului de
panică:
a. palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac,
durere sau disconfort precordial – schema vulnerabilității la un atac de cord;
a. senzații de scurtare a respirației sau ștrangulare, senzații de sufocare – schema unei
sufocări posibile și a morții;
b. greață sau detresă abdominală – schema vomei incontrolabile;
c. senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin – schema pierderii controlului și a
acțiunilor jenante, schema posibilității de a înnebuni, credința în prezența unei tumori;
d. parestezii – schema posibilității de a avea un accident cerebral, de a înnebuni;
e. tremurături - schema pierderii controlului asociată cu panică puternică;
f. oboseală, tensiune, agitație - schema pierderii controlului asociată ce ar putea duce la un
atac de panică sever și la o eventuală pierdere a capacității de a funcționa;
g. derealizare sau depersonalizare – credința că va înnebuni;
h. lipsa concentrării, neatenție, uitarea informației – schema pierderii controlului asupra
propriei funcționări mentale.
3. Consecințele activării modului primar sunt:
4
a. Interpretarea catastrofică a senzațiilor interne – reprezintă mecanismul central al
persistenței panicii. Senzațiile fiziologice sunt interpretate ca fiind un dezastru iminent
fizic (moarte) sau mintal (acte jenante). Chiar și trăirea unui nou atac de panică este
văzuta ca fiind o catastrofă. Interpretarea catastrofică este un răspuns involuntar, automat,
rapid și inconștient.
b. Intensificarea manifestărilor sistemului nervos autonom – cu cât pericolul este apreciat ca
fiind mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea ca manifestările fiziologice
intensificate ale sistemului nervos autonom să fie interpretate ca fiind amenințătoare.
Interpretările catastrofice vor conduce la intensificarea senzațiilor interne ale anxietății,
precum și a vigilenței și focalizării pe indiciile interoceptive. Apare astfel cercul vicios,
intensitatea manifestărilor fiziologice sau mentale întăresc mai departe interpretările
catastrofale cu privire la iminența unui dezastru fizic sau mental.
c. Răspunsuri de apărare – odată cu intensificarea simptomelor și a interpretărilor
catastrofice, crește și încercarea de a fugi. Aceste eforturi de a fugi, de a scăpa sunt
răspunsuri automate și involuntare la activarea schemelor panicii și a interpretărilor
catastrofice.
Faza II Elaborarea și Re-evaluarea secundară - Este o fază în care procesările de informație
nu sunt atât de rapizi, sunt mai elaborate, implică mai mult efort, au loc la nivel conștient. Aceasta se
va reîntoarce în modul detectării amenințării reducând sau intensificând activarea.
4. Evaluarea resurselor de coping – constă în evaluarea capacității proprii de a face față amenințării
percepute. Este intenționată și voluntară. Implică încrederea în sine (evaluarea pozitivă a
capacității și resurselor proprii de a face față amenințării și de a rezolva problema) și credința că
au deprinderile necesare confruntării cu sarcina. În anxietate, indivizii percep resursele proprii de
coping ca fiind ineficiente, încrederea în sine este înlocuită cu vulnerabilitatea. În atacul de
panică, individul se vede copleșit de anxietate, apreciind-o ca pe o stare incontrolabilă ce crește
rapid.
5. Căutarea indiciilor de siguranță – în anxietate căutarea siguranței este echivalată greșit cu
reducerea imediată a anxietății prin comportamentele de asigurare și nu cu strategii de coping de
lungă durată. Persistența atacurilor de panică este susținută de comportamentele de evitare și de
comportamentele de asigurare (să aibă asupra sa un anxiolitic în caz de urgență, să fie însoțit(ă)
de altcineva, suprimarea emoțiilor puternice și a gândurilor nedorite).
6. Modul gândirii constructive – schemele acestui mod se formează pe parcursul vieții și
promovează activități productive prin care sporesc resursele vitale ale individului. Aici intră
capacitatea gândire reflexivă, capacitățile meta-cognitive, deprinderi de rezolvare de probleme,

5
reevaluarea perspectivei pe baza contra-argumentelor. Beck & colab. (2005, apud Clark & Beck,
2010) disting în anxietate două sisteme: sistemul inhibitor primar care survine ca răspuns la
activarea modului primar, scopul lui fiind de protecție și apărare și sistemul de reducere a
anxietății care procesează întreaga informație despre situație, este mai elaborat, mai încet. În
tulburările anxioase, sistemul inhibitor domină procesarea informației și blochează accesul
schemelor constructive de reducere a anxietății.
7. Inițierea îngrijorării – îngrijorarea este produsul proceselor de reevaluare secundară, ea oferind
individului susținerea energetică în vederea găsirii strategiilor eficiente de rezolvare de probleme.
În anxietate, îngrijorarea devine patologică, incontrolabilă, datorită intensificării evaluării
automate inițiale. În atacul de panică, neliniștea și îngrijorarea se focalizează exclusiv pe
recurența acestuia și pe intoleranța stării crescute de anxietate.
8. Reevaluarea amenințării – se face prin intermediul proceselor de evaluare secundară, în sensul
diminuării sentimentului de vulnerabilitate prin identificare indiciilor de siguranță existente în
realitatea și prin reevaluarea strategiilor de coping. În anxietatea, vulnerabilitatea este întărită de
aceste procesări secundare, gândurile ruminative anxiogene susțin evaluarea inițială generată de
modul primar, ele fiind responsabile de menținerea anxietății.
În concepția lui Beck, o condiție necesară pentru declanșarea atacului de panică este
disocierea dintre procesele de reevaluare secundare și procesele cognitive primare. Pierderea
capacității de reevaluare este responsabilă pentru menținerea anxietății și a panicii. Activarea
schemelor amenințării fiziologice și a interpretărilor catastrofice domină procesarea informației și
inhibă capacitatea individului de a găsi interpretări alternative, realiste ale situației anxiogene.
Incapacitatea proceselor secundare de a corecta interpretarea primară automată menține panica și
conduce le dezvoltarea tulburării de panică.
Modelul cognitiv al panicii[ CITATION Bar01 \l 2057 ]
1. Factori de vulnerabilitate – sunt factorii care conduc la intensificarea simptomelor
neurovegetative. Un factor de vulnerabilitate este sensibilitatea față de anxietate și anume
tendința de a percepe anxietatea ca fiind generatoare de rău. Sunt cercetări care susțin valoarea
predictivă a sensibilității la anxietate în apariția atacului de panică, aceasta fiind mai crescută
decât cea a anxietății ca trăsătură (Lilienfeld, 1997, apud Barlow, 2001). Această propensiune de
a vedea anxietatea și mai precis simptomele fiziologice ale anxietății ca fiind cauzatoare de rău se
naște fie din experiențele aversive pe care individul le trăiește pe parcursul vieții (ființă
bolnăvicioasă), fie se învață pe baza de model (hipocondriaci în familie) sau se preia din
informația transmisă de persoanele importante (supraprotecția). Un alt factor de vulnerabilitate,
relaționat cu sensibilitatea la anxietate este selectivitatea crescută a atenției pentru detectarea
6
stimulilor interoceptivi, ei fiind mai conștienți de manifestările lor fiziologice, fiind mai abili în
detectarea acestora comparativ cu persoanele care nu au atacuri de panică.
2. Experiența primului atac de panică - De obicei, primul atac de panică nu are loc acasă, ci afară, în
diferite situații, însă toate acestea sunt: a) scene de viață în care senzațiile corporale sunt
percepute ca amenințătoare pentru funcționarea individului (în timp ce conducem mașina), b)
situații gen “prins în cursă” (călătoria cu avionul, lift), c) situații sociale în care individual poate
fi supus evaluării negative (loc de muncă, școală, evenimente), d) distanțarea de locurile sigure
(locuri nefamiliare). Cercetările arată că pacienții cu diagnosticul de panică au o reactivitate
autonomă mai ridicată, astfel 48% dintre aceștia raportează ca manifestând înaintea atacului de
panică senzații fiziologice similare acestuia, dar mai puțin intense [ CITATION Bar01 \l 1048 ].
3. Factori de menținere – Frica acută de frică ce apare după experiența primului atac de panică
constă în frica de anumite senzații fiziologice asociate cu atacul de panică. Ea este menținută de:
a. Condiționarea interoceptivă sau teama condiționată de stimulii interni - reacțiile
fiziologice sunt condiționate clasic de o frică intensă, de durere și distres emoțional
puternic. Condiționarea interoceptivă este inconștientă și rezistentă la extincție.
b. Interpretarea eronată a senzațiilor corporale – acestea sunt interpretate ca semne ale unui
pericol iminent (moarte, atac de cord, pierderea controlului), apar gândurile de
catastrofare. Persoanele diagnosticate cu tulburare de panică sunt mai atente la cuvinte
exprimând amenințare fizică și catastrofe, evită realizarea unor sarcini care implică
manifestări fiziologice similare atacului de panică.
Natura impredictibilă a fricii contribuie la intensificarea nivelului de neliniște, aprehensiune
anxioasă și la menținerea anxietății anticipatorii relaționată cu apariția unui nou atac de panică.
Aprehensiunea crește probabilitatea manifestării panicii prin evidențierea, identificarea senzațiilor
fiziologice asociate prin condiționare de panică și prin creșterea vigilenței atenționale față de acești
stimuli interni.
Comportamentele de evitare sunt cele care mențin gândurile negative despre reacțiile
fiziologice. Teama de situațiile în care au apărut atacurile de panică reprezintă un alt factor de
menținere, aceasta generând agorafobia, care la rândul ei întărește teama de reacțiile fiziologice.
3. Evaluare clinică
Evaluarea în tulburarea de panică ar trebui să înceapă cu interviul clinic structurat. Pot fi
folosite în acest sens SCID – I [ CITATION Fir07 \l 1048 ] sau ADIS – IV [ CITATION Bro94 \l 1048 ].
Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice pe Axa I a DSM (SCID-I, [ CITATION
Fir07 \l 1048 ] este împărțit în șase module, tulburările anxioase fiind incluse în modulul F (tulburare
de panică cu agorafobia, tulburare de panică fără agorafobia, tulburare obsesiv - compulsivă,
7
tulburare de stres posttraumatic, tulburare anxioasă datorată unei condiții medicale generale,
tulburare anxioasă indusă de o substanță, tulburare anxioasă fără altă specificație). Se recomandă a fi
utilizat cu adulții având o educație de cel puțin 8 clase. Înainte de evaluarea specifică pe diagnostic,
interviul are o primă parte de Imagine de ansamblu a tulburării prezente și a episoadelor anterioare
care poate oferi suficientă informație, astfel încât clinicianul să poată pune un diagnostic diferențial
prezumtiv. Evaluarea sistematică a criteriilor DSM-IV se face cu ajutorul a două volume separate:
 Broșura de administrare (Interviu clinic) ce cuprinde întrebările din interviu și criteriile de
diagnostic, poate fi refolosită. În coloana din stânga sunt incluse întrebările interviului, iar în
coloana din dreapta criteriile de diagnostic DSM-IV;
 Fișa de evaluare prezintă criteriile de diagnostic și este folosită pentru fiecare pacient în parte,
clinicianul notându-și deciziile de diagnostic. Are o structură tot de două coloane, în coloana din
stânga sunt trecute criteriile de diagnostic, iar în cea din dreapta cotarea: „?”, „-”, „+”. Atunci
când informația nu ne permite o evaluare clară a itemului se răspunde cu „?”. Se cotează cu „-”
atunci când criteriul descris este absent sau simptomul este sub nivelul descris de criteriu.
Semnul „+” va fi folosit atunci când afirmația criteriului este adevărată, când pragul pentru
criteriu este atins.
Atât în broșură cât și în fișa de evaluare, fiecare item evaluat are o etichetă constând în litera
modulului, F în cazul tulburărilor anxioase și o cifră, situate în partea stângă și partea dreaptă a
itemului. De exemplu, criteriul A1 atacuri de panică inopinate recurente are eticheta F1.
Interviul clinic pentru tulburările anxioase descrise în DSM-V. Versiunea pentru adulți
(ADIS – V (Brown, & Barlow, 2014 permite evaluarea și diagnosticarea diferențiată a tulburărilor
anxioase în conformitate cu criteriile DSM-V. Distinge între atacurile de panică situaționale și cele
neașteptate, evaluează severitatea fiecărui simptom și culege informații cu privire la teama față de
viitoarele atacuri de panică, stimulii declanșatori, sensibilitatea interoceptivă, comportamente de
evitare, comportamente de asigurare și impactul negativ al atacurilor recurente asupra funcționării
individului.
Indexul sensibilității la anxietate [ CITATION Rei86 \l 1048 ] este unul dintre cele mai utilizate
chestionare de evaluare a tendinței de a fi anxios. Reiss, Peterson, Gurskey, & McNally (1986), Reiss
(1987, apud Rodriguez, Bruce, Pagano, Spencer, & Keller, 2004) conceptualiza sensibilitatea la
anxietate ca fiind frica de senzațiile fizice relaționate cu anxietatea ce rezultă din cogniția că
senzațiile fizice pot avea consecințe somatice, psihologice sau sociale periculoase. Chiar dacă autorii
au conceptualizat sensibilitatea la anxietate ca fiind unidimensională, cercetări ulterioare au
evidențiat o structură cuprinsă din mai mulți factori (2-4). Rodriguez, Bruce, Pagano, Spencer, &

8
Keller (2004) confirmă o structură de trei facori pentru varianta de 16 itemi propusă inițial:
Preocupare cu privire la starea fizică (36,5%), Preocupări cu privire la incapacitatea mentală
(10,9%), Preocupări cu privire la capacitatea de relaționare socială (9,1%). Componența itemilor pe
factor este următoarea:
 Preocupare cu privire la starea fizică: 3, 4, 6, 8, 9, 10, 11, 14;
 Preocupări cu privire la incapacitatea mentală: 2, 12, 15, 16;
 Preocupări cu privire la capacitatea de relaționare socială: 1, 5, 7, 13.
O critică adusă variantei de 16 itemi este tocmai repartizarea itemilor pe subscale, prima
înglobând 8 itemi, iar celelalte câte 4 itemi fiecare, acest lucru ducând la o fidelitate mai slabă a celor
doi factori.
Prin urmare au fost propuse variante cu mai mulți itemi. Taylor & Cox (1998, apud (Taylor &
colab., 2007) au propus o variantă cu 36 de itemi, cei din urmă autori dezvoltând o variantă cu 18
itemi. Au fost evidențiați tot trei factori: Preocupări fizice, Preocupări cognitive și Preocupări
Sociale. Repartizarea itemilor pe subscale este următoarea: Preocupări fizice: 4, 12, 8, 7, 15, 3;
Preocupări cognitive: 14, 18, 10, 16, 2, 5 și Preocupări sociale: 9, 6, 11, 13, 17, 1. Se obțin
coeficienți ai fidelității peste .70.
Cercetările anterioare arată că sensibilitatea la anxietate corelează cu prezența atacurilor de
panică, dar și cu dezvoltarea ulterioară a tulburării de panică la subiecții care nu au manifestat
niciodată această problemă de sănătate mentală (Schmidt, Larew, & Jakson, 1999). De asemenea,
sensibilitatea la anxietate se asociază cu panica în situații de provocare a panicii (Zinbarg, Brown,
Barlow, & Rapee, 2001).
Itemii ambelor variante sunt prezentați în Anexa 1.
Chestionarul Albany pentru Panică și Fobie (Rapee, Craske, & & Barlow, 1994/1995) a fost
dezvoltat pentru a măsura o dimensiune distinctă a fricii și anume cea de activitățile producătoare de
senzații. Autorii au evidențiat 3 facori: frica de situații agorafobice (9 itemi), frica de activități
producătoare de senzații somatice (8 itemi) și frica de situații sociale (10 itemi). Coeficienții de
fidelitate se întind între valorile de .87 și .80. O analiză mai recentă a scalei este realizată de Brown,
White, & Barlow (2005). Aceeași trei factori au fost relevați: Fobie socială (30%), Agorafobia
(17%) și Frica de reacțiile interoceptive (7%). Din cei 27 de itemi originali au fost excluși 3 (7, 17 și
26) și astfel componența pe subscale este următoarea: Fobia socială: 1, 5, 8, 9, 12, 15, 21, 22, 23, 24;
Agorafobia: 2, 11, 13, 14, 16, 18, 20, 25, 27 și Frica de reacțiile interoceptive: 3, 4, 6, 10, 19.
Coeficienții consistenței interne au următoarele valori: Fobia socială: .89, Agorafobia: .85 și Frica
de reacțiile interoceptive: .86.

9
Chestionarul senzațiilor corporale (Chambless, Caputo, Bright, & Gallagher, 1984) conține
17 itemi ce vizează frica asociată cu simptomele fiziologice ale anxietății. Scala are o bună fidelitate
(alfa Cronbach = .87). Subiecții cu atac de panică obțin scoruri mai ridicate la această scală decât
subiecții nonclinici.
Fișe pentru înregistrarea contextului și frecvenței panicii
Fișa de de înregistrare săptămânală a atacurilor de panică și a stării acute de anxietate
(Clark & Beck, 2010) trebuie completată încă de la prima întâlnire cu clientul și introdusă ca temă de
casă săptămânală. Pentru o mai bună acuratețe a observațieie, clientul trebuie să completeze fișa
imediat după ce a avut un atac de panică. Trebuie înregistrate atât atacurile de panică cu cel puțin
patru simtome, cât și cele limitate în simptomatologie, alături de starea de neliniște și aprehensiune.
Se înregistrază durata atacului de panică la intensitatea lui maximă. În descrierea contexutului în care
apare atacul de panică se evidențiază orice stimul intern sau extern cu sepcificație pentru starea
respectivă de anxietate. Se evidențiază simptomele fiziologice de intensitate ridicată. Coloana cu
interpretări țintește consesințele, preocupările clientului legate de manifestările fiziologice. Rubrica
dovezi pentru alternative vizează orice explicație pe care clientul o are pentru a arăta că atacul de
panică a fost mai puțin serios decât s-a gândit. În ultima coloană se notează modalitatea în care s-a
sfârșit atacul de panică.
Fișa de analiză situațională (Clark & Beck, 2010) poate fi folosită alături de ADIS-IV pentru a
culege informații despre contextul și fenomenologia atacurilor de panică.
Fișe pentru înregistrarea sensibilității interoceptive
Fișa de automonitorizate a senzațiilor fiziologice și Fișa de evaluare a reacțiilor fiziologice
intense (Clark & Beck, 2010) alături de Chestionarul senzațiilor corporale furnizează date importante
pentru clinician despre reacțiile, senzațiile fiziologice care sunt cele mai problematice pentru client.
Fișe de monitorizare a cognițiilor
Pentru înregistrarea interpretărilor pe care clientul le dă manifestărilor fiziologice pot fi
folosite Fișa de de înregistrare săptămânală a atacurilor de panică și a stării acute de anxietate,
Fișa de automonitorizate a senzațiilor fiziologice, Fișa de automonitorizare a gândurilor de
neliniște, Fișa de identificare a erorilor de gândire, Fișa de automonitorizare a îngrijorării, Fișa de
reevaluare a simptomelor (Clark & Beck, 2010).
Fișe de monitorizare a comportamentelor
Pentru monitorizarea comportamentelor de evitare și de asigurare se poate face apel la Fișa
de răspuns comportamental la anxietate, Fișa de răspuns cognitiv la anxietate și Ierarhia stimulilor
anxiogeni (Clark & Beck, 2010).
Fișe de evaluare a mecanismelor de coping

10
Această categorie include Fișa de de înregistrare săptămânală a atacurilor de panică și a
stării acute de anxietate, Fișa de reevaluare a simptomelor și Fișa de reevaluare a anxietății (Clark
& Beck, 2010).
4. Protocolul terapeutic
Protocolul terapeutic (Barlow & Craske, 2000)
Urmărește să modifice evaluarea catastrofală a atacurilor de panică, să diminueze
anxietatea, răspunsul de hiperventilație, teama condiționată de reacțiile fiziologice și
respectiv evitarea situațiilor agorafobice.
Ședința 1
Obiectivele ședinței 1 sunt:
 Identificarea patternului anxietății și a situațiilor în care apar anxietatea și atacurile de panică;
 Identificarea gândurilor catastrofice;
 Descrierea aspectelor cognitive, fiziologice și comportamentale ale anxietății și atacului de
panica;
 Descrierea primului atac de panică, ca manifestare a anxietății, stresului, identificarea
stresorilor și a modului în care ei au contribuit la intensificarea arousalului fiziologic și la
activarea schemelor legate de pericol;
 Descrierea anxietății;
 Explicarea tratamentului;
 Motivarea pentru tema de casa și auto-monitorizare;
 Tema auto-monitorizarea.

Ședința 2
Obiective:
 Educația pentru boală - se explică mecanismele de apariție a atacului de panică;
 Citirea materialelor ca și temă de casă.

Valoarea și funcția protectivă a anxietății și a panicii


Anxietatea și panica sunt stări emoționale naturale ce sunt trăite de către toți oamenii.
Anxietatea este manifestată de toți oamenii ori de cate ori ei gândesc că ceva rău sau ceva
amenințător poate să se întâmple. Aceste amenințări pot fi a) de natura fizică (posibilitatea unei boli,
unui accident, a morții), sociale (posibilitatea unei situații jenante, respingerii, ridiculizării),
amenințare mentală (posibilitatea de a înnebuni, de pierdere a controlului, de pierdere a deplinătății
mentale). Din punct de vedere științific, anxietatea imediată sau de scurtă durată este numită răspuns
fugă-atac, deoarece efectele ei au ca și scop lupta sau fuga de pericol.
Deci scopul principal al panicii este de a proteja indivizii de pericol. Când oamenii primitivi
locuiau în peșteri era vital pentru ei ca un răspuns automat să apară atunci când se întâlneau cu un
pericol, răspuns care să conducă la o acțiune imediată. Chiar și în ziua de azi, mecanismul luptă-fugă,
atac-fugă este necesar. Imaginează-ți o situație în care o persoană trece strada în timp ce pe lângă ea
trece o mașina în viteză claxonând. Dacă persoana nu ar simți anxietate, ar putea fi omorâtă de
mașină. Ce se întâmplă însă, sistemul atac - fugă intra în acțiune și persoana fuge din calea mașinii.
Ce putem învăța de aici – scopul primar al panicii este să protejeze oamenii nu să le facă rău. Este un
mecanism uman de supraviețuire. Panica înseamnă să cauți supraviețuirea.
Bazele fiziologice ale senzațiilor trăite în timpul panicii și anxietății și funcția de
supraviețuire a acestor mecanisme
Când corpul detectează pericolul, creierul trimite mesaje sistemului nervos autonom. Acest
sistem are doua ramuri simpatic și parasimpatic. Ambele sisteme sunt implicate direct în controlarea

11
nivelelor de energie ale organismului și a pregătirii pentru acțiune. Sistemul nervos simpatic (SNS)
este sistemul atac-fuga, el eliberând și radiind energie corpului pentru acțiune. Sistemul parasimpatic
este sistemul de refacere, ce readuce corpul la starea normala. Activarea sistemului nervos simpatic
cauzează cele mai mult simptome ale atacului de panică.
Un lucru important este acela ca SNS tinde să fie un sistem de tipul totul sau nimic. Când este
activat, toate părțile sale răspund. Acest lucru ar explica de ce cele mai multe atacuri de panica
implică multe simptome fizice, nu numai unul sau doua. De asemenea, SNS răspunde imediat, de
îndată ce pericolul se apropie, de aceea simptomele atacului de panica pot apărea spontan, imediat în
câteva secunde. SNS eliberează doi neurotransmițatori/ adrenalina și noradrenalina din glandele
suprarenale situate la deasupra rinichilor. Acești neurotransmițători sunt folosiți de SNS ca și
mesageri pentru continuarea activității, așa că aceasta odată începută continuă sau se intensifică
pentru ceva vreme.
Activitatea SNS crește rata bătăilor inimii și tăria bătăilor inimii. Acest efect este vital pentru
pregătirea organismului pentru acțiune pentru că ele cresc presiunea sangvina și oferă oxigen
țesuturilor musculare necesare reacției de atac - apărare. O rată ridicată a bătăilor inimii este trăita în
anxietate sau panică. Direcționarea sângelui se schimbă. Sângele este luat din locurile unde nu este
necesar prin constricția vaselor de sânge și este trimis zonelor care au nevoie prin dilatarea vaselor de
sânge. De exemplu sângele este luat din piele, degete de la mâini și picioare. Acest efect este util. Să
ne gândim la oamenii primitivi. Extremitățile corpului erau cele mai probabile părți de a fi atacate
sau rănite. Ca rezultat al acestui efect pielea se albește și se răcește, în special mâinile și picioarele.
În schimb se pompează sânge în grupele mari de mușchi cum ar fi coapse, inima și bicepși care au
nevoie de oxigen pentru răspunsul atac – apărare.
Răspunsul atac - fugă afectează și respirația. Ea devine mai rapidă și mai profundă deoarece
organismul are nevoie de mai mult oxigen pentru a fi capabil să lupte sau să fugă. Oxigenul este
sursa energetică pentru mușchi. Uneori respirația poate fi dezechilibrată, fără a crea rău însă
determină simptome neplăcute cum ar fi sufocare, dureri în piept, tuse. De asemenea sângele ce
merge spre cap poate să descrească în cantitate, această descreștere e mică și nu e periculoasă, dar
produce simptome neplăcute cum ar fi amețeala, tulburări de vedere, confuzie, derealizare și valuri
de căldură. Schimbările fiziologice protective produc simptome fizice ce sunt inconfortabile, dar nu
sunt cauzatoare de rău sau nu sunt un semn ca ceva nu este în regula cu noi.
Răspunsul atac - fugă intensifică transpirația. Transpirația împiedică organismul să se
supraîncălzească și permite individului să continue acțiunea. De asemenea face organismul lunecos
și dificil de prins. Transpirația este un simptom comun anxietății și panicii.
Pupilele se dilată pentru a permite luminii să intre mai mult în ochi. Acest lucru ajută
individul să scaneze mediul pentru a depista pericolul și pentru a avea o vedere mai bună.
Schimbarea pupilelor poate cauza alte simptome cum ar fi tulburări de vedere, luminițe, steluțe în
fața ochilor, sensibilitate la lumina puternică. Un alt efect este descreșterea salivației, rezultând gura
uscata. De fapt, întregul sistem digestiv încetinește, astfel încât întreaga energie ce ar fi folosita
pentru digestie să fie direcționată spre mușchi. Acest lucru are ca efect greață și nod în stomac,
uneori chiar diaree.
Multe grupe musculare sunt tensionate în răspunsul atac - fuga. Acest efect rezultă în
tensiunea și uneori durere, junghiuri, tremur și pierderea echilibrului. Un alt efect interesant este
eliberarea analgezicelor naturale din creier astfel încât corpul nu simte durere când persoanei ii este
teamă. Sigur, scopul este să ajute organismul pentru răspunsul atac - fugă. Relaționat cu acest lucru,
se eliberează coagulantele și limfocitele în sânge, fapt ce ajută la vindecarea rănilor. Mai mult,
contracțiile splinei eliberează mai multe celule roșii cu scopul de a purta mai mult oxigen iar ficatul
eliberează mai mult zahăr pentru mușchi. Deoarece răspunsul atac - fugă activează tot corpul și
implică multă energie, de obicei persoana se simte obosită, secată, fleașcă după aceea.
Rolul fricilor de anumite senzații corporale învățate și mediate cognitiv

12
Răspunsul atac-fugă este de înțeles să apară atunci când o persoană este atacată, blocată în
lift, programată pentru o operație dificilă. Atacul de panică este un răspuns normal al fricii.
Răspunsul este anormal atunci când apare într-un moment nepotrivit, atunci când nu există nici un
motiv de îngrijorare. Așa cum am menționat mai devreme, persoanele cu atac de panică manifestă
teamă de simptomele fiziologice ale fricii. Cu alte cuvinte, atacul de panică înseamnă teamă de
teamă.
Atacul de panică urmează o secvență tipică: în primul rând, senzații fizice neașteptate sunt
trăite, în al doilea rând apare frica de aceste simptome, rezultând panica. A doua parte a secvenței
este ușor de înțeles. Răspunsul atac-fugă determină creierul să caute pericolul. Uneori o amenințare
evidentă nu poate fi găsită, cum este cazul atacurilor de panică neașteptate. Dar cei mai mulți oameni
nu acceptă să nu aibă o explicație. Deoarece nu poate fi găsit nimic în exterior, atenția se îndreaptă
spre interior – Ceva nu e în regulă cu mine. Apoi creierul inventează ceva de genul - Sunt pe moarte
sau înnebunesc. Dar amintiți-vă, scopul răspunsului atac-fugă este să protejeze organismul nu să-i
facă rău. Din păcate, aceste gânduri negative despre reacțiile fiziologice nu fac decât să întărească
anxietatea și simptomele atacului de panică.
Se pune întrebarea de ce apar reacțiile răspunsului atac-fugă atunci când nu există nici o
amenințare exterioară? O explicație ar fi stresul care produce un nivel ridicat de adrenalină și alte
substanțe. Scopul este de a pregăti organismul pentru confruntarea cu stresul. Aceste efecte pot crea
simptome similare atacului de panică. O altă explicație este teama de panică. Anticiparea anxioasă
contribuie la un nivel ridicat de tensiune și prin urmare mai multe simptome fiziologice. Anxietatea
determină persoana să își focalizeze atenția asupra lucrului de care îi este teamă. Persoana scanează
corpul pentru manifestări fiziologice neobișnuite și ia în considerare manifestări care de altfel ar
trece neobservate în lipsa anxietății. Deci anxietatea de atac de panică creează mai multe simptome și
determină o mai puternică focalizare a atenției asupra reacțiilor fiziologice.
O a treia explicație ar fi senzațiile fizice care apar la oricine, reacții relaționate cu
condiționarea interoceptivă. Condiționarea urmează principiul generalizării stimulilor. Conform
acestui principiu, stimulii care sunt similari unui stimul primar pot cauza reacții învățate de teamă.
De exemplu, frica de simptomele atacului de panică poate fi generalizată altor reacții fiziologice cum
ar fi durerea de cap sau poate apărea teama de a consuma cofeină, de a face exerciții fizice, de foame,
de entuziasm și furie, umiditate, oboseală etc. Toate acestea produc reacții fiziologice similare celor
din atac de panică. Mulți oameni cred că își vor pierde controlul atunci când se panichează. Cred că
se vor bloca, vor fi ca paralizați, că nu vor fi în stare să se miște, că nu vor ști ce să facă și ar putea
să-i rănească pe cei din jur.
În timpul atacului de panică, întreg organismul este în acțiune și persoana simte nevoia să
scape. Răspunsul atac - fugă nu determină persona să facă rău celorlalte persoane din jur care nu
reprezintă un pericol și nici nu determină paralizii, dimpotrivă, scopul este să ajute persoana să scape
de pericol. Nimeni nu a înregistrat nici un caz de violență sau nebunie în timpul atacului de panică.
Chiar dacă sunt simptome de depersonalizare sau derealizare, persoana poate funcționa și gândi. Alți
oameni pot crede ca nervii lor o să slăbească și o să cedeze. Panica se bazează în principal pe
activitatea SNS care este echilibrat de SNP. Nervii nu sunt ca niște fire electrice, iar anxietatea nu
poate distruge nervii.
Mulți oameni cred că atacurile de panică sunt atacuri de cord, probabil datorita lipsei de
informație despre atacul de cord. În bolile de inimă, de obicei respirația diminuă, apar dureri în piept
și ocazional palpitații și slăbiciuni. Aceste simptome sunt direct relaționate cu efortul, cu cât efortul e
mai mare, cu atât simptomele sunt mai puternice. Simptomele bolilor de inimă dispar repede la
odihnă. Acest lucru este diferit în atacul de panică, simptomele acestuia apărând în perioada de
odihna de obicei. Deseori simptomele atacului de panica se intensifica la exercițiu, dar nu dispar la
relaxare. Bolile de inimă produc modificări electrice ale inimii ce sunt înregistrate de EKG, în cazul
atacurilor de panica singurul lucru pe care EKG-ul îl înregistrează este rata ridicata a bătăilor inimii.

13
Rata ridicată a bătăilor inimii nu este periculoasă decât atunci când atinge cote extreme, peste 180 de
bătăi pe minut.

Ședința 3
Obiective:
 Controlul respirației - Clientul este rugat sa hiperventileze voluntar, stând in picioare, inspirând
și expirând repede și profund ca și cum ar umple un balon, timp de 1 minut și 30 sec. Este rugat
să se așeze, să închidă ochii și să respire foarte încet cu pauză la fiecare respirație până când
simptomele se diminuă. Se discută apoi similaritatea în simptomatologie cu anxietatea și
atacurile de panica (50-60% raportează similaritate). Deoarece exercițiul este făcut intr-un mediu
sigur, cei mai mulți clienți vor evalua anxietatea ca fiind mai mica decât dacă aceleași simptome
ar apărea natural. Aceasta distincție este important de făcut pentru că demonstrează importanța
perceperii siguranței în declanșarea anxietății. Se analizează atribuirea greșită a simptomelor și
condiționarea interoceptivă.
 Educația cu privire la bazele fiziologice ale hiperventilației cu scopul de a înlătura interpretarea
greșită - Hemoglobina din sânge captează oxigenul, elementul care eliberează oxigenul fiind
dioxidul de carbon. Când hemoglobina întâlnește dioxidul de carbon, oxigenul este deblocat,
astfel încât să poată ajunge în celulele corpului. De aceea, deși este important să inspirăm oxigen,
este la fel de important să existe dioxid de carbon în sânge, pentru ca acesta să elibereze
oxigenul. Respirația accelerată crește anxietatea nu pentru că inspirăm prea mult oxigen, ci
deoarece expirăm prea mult dioxid de carbon. Respirația accelerată micșorează nivelul de dioxid
de carbon, în timp ce respirația lentă îl sporește. Organismul funcționează cel mai bine când
există o balanță între oxigen și dioxid de carbon. Când respiri accelerat, sângele este încărcat cu
mai mult oxigen decât dioxid de carbon, iar când are loc acest dezechilibru, apar în organism
anumite schimbări: îngustarea vaselor de sânge, cantitatea de sânge care circulă spre creier
descrește, iar hemoglobina își sporește capacitatea de a capta oxigenul și oxigenul transportat de
sânge este puțin probabil să fie eliberat în celule. În mod paradoxal deși respirația accelerată
presupune inspirarea unei cantități mari de oxigen, mai puțin oxigen este, de fapt, trimis către
anumite părți ale creierului și organismului. Acest lucru declanșează senzațiile despre care am
mai discutat: Senzația de scurtare a respirației, Amețeală, Palpitații, Furnicături sau amorțeală în
picioare, brațe sau pe față, Rigiditatea mușchilor, Sentiment de sufocare. Analizând senzațiile
fizice produse de hiperventilație, observăm o suprapunere cu simptomele care apar de obicei în
timpul atacurilor de panică. Oamenii pot interpreta greșit senzațiile produse de hiperventilație ca
semne ale unor boli fizice grave. În acest caz le crește anxietatea, hiperventilează mai mult și
astfel își înrăutățesc sau prelungesc simptomele.
 Se învață controlul respirației, cu focalizare pe diafragmă nu pe piept - Puneți palma dreaptă pe
piept și cea stângă pe abdomen. Inspiră adânc. Dacă palma dreaptă se ridică, deplasându-se
înainte, iar cea stângă se deplasează înapoi, ai o respirație toracică. Dacă palma dreaptă rămâne în
poziția inițială, iar cea stângă se deplasează înainte, ai o respirație abdominală. Pacientul este
învățat să respire ușor și lent pe nas (3-4 secunde inspirația, 4 secunde expirația). Respirând calm,
după modelul de mai sus, se generează răspunsul de relaxare. Pacientul va spune în gând
“Relaxează-te” de fiecare dată când expiră. Terapeutul îi explică pacientului că această tehnică de
control a respirației prin încetinirea ritmului respirator trebuie folosită la primele semne ale respirației
accelerate, pentru că numai așa simptomele vor dispărea în decurs de 1-2 minute și nu va mai experimenta
atacul de panică. Pacientul exersează tehnica de control a respirației timp de 5 minute, iar
terapeutul este atent la corectitudinea realizării acestui exercițiu.
 Tema de casa - continuarea auto-monitorizării și exercițiul de respirație de 2 ori pe zi cel puțin 10
minute.

Ședința 4

14
 Verificarea temei de casă - Se discuta experiența de control a respirației ca și temă de casă.
 Restructurare cognitivă - se introduc erorile de gândire; Sa abordeze gândurile ca fiind ipoteze și
nu fapte.
 Estimarea exagerata sau tragerea unor concluzii pripite cu privire la apariția unor evenimente
când de fapt probabilitatea este una mica sau nula - “Te poți gândi la un eveniment în care ai fost
sigur de ceea ce o să se întâmple când vei fi anxios și totuși acel lucru nu s-a întâmplat?” De
obicei clienții atribuie greșit neapariția pericolului - semnale externe de siguranța sau
comportamente de siguranța (Am reușit să găsesc ajutor” “am tras pe dreapta” “am luat xanax”)
sau norocului. De asemenea clienții pot considera că singurul motiv pentru care sunt în viață,
sănătoși, în siguranță este pentru că nu a apărut atacul de panica. Ei cred ca intensitatea atacului
de panica crește riscul rezultatelor catastrofice cum ar fi riscul de moarte, de a pierde controlul de
a înnebuni.
 Se dispută cognițiile.
 Tema de casă este să practice exercițiul de respirație, să înregistreze erorile de gândire făcute și
să le restructureze, căutând evidențe.

 Inferențe arbitrare - se trag concluzii specifice și ferme fără a fi susținute de evidențe sau
chiar în ciuda evidențelor contradictorii, de exemplu după ce a luat un 6 în loc de 10 elevul
concluzionează că nu va fi capabil să treacă clasa.
 Abstractizări selective - conceptualizarea unei situații pe baze unui detaliu și ignorarea altor
posibile explicații. De obicei aspectele negative ale situației vor fi procesate și reactualizate
mai repede decât cele pozitive. De exemplu, un individ căruia îi este frică să nu fie implicat
într-un accident de mașină deși nu șofează, va fi atent la toate știrile despre accidente de
mașină pentru a-și confirma că este periculos să conduci.
 Suprageneralizarea - extragerea unei reguli generale din una dau două incidente izolate și
aplicarea ei pentru mai multe situații. O singură instanță este reprezentativă pentru o clasă
largă de situații caracteristice. De exemplu, doar să auzim despre un jaf în oraș concluzionăm
că toți vom fi jefuiți, dacă am înregistra un eșec în consilierea unui adolescent vom
concluziona că nu vom fi niciodată un consilier eficient pentru adolescenți.
 Exagerarea (catastrofarea) sau minimalizarea - un eveniment este văzut mai semnificativ
sau mai puțin semnificativ decât este actualmente. Sunt anticipate rezultate negative fără o
substanță și sunt minimalizate șansele rezultatelor pozitive. De exemplu, dacă o adolescentă
nu este invitată la o petrecere este sfârșitul lumii.
 Personalizarea - atribuirea evenimentelor externe nouă înșine, fără o dovadă concretă. Se
asumă că o acțiune este direcționată, determinată de noi mai degrabă decât de o altă cauză.
De exemplu părinții se blamează pe sine de fiecare dată când copiii se poartă urât.
 Gândire dihotomă - categorizarea situației în extreme, evenimentele sunt etichetate ca albe
sau negre, bune sau rele. Se aplică legea totul sau nimic. De exemplu, un elev își vede
rezolvarea sarcinii fie ca un succes total, fie ca un eșec total.
 Citirea gândurilor – sunt asumate, ghicite acțiuni, atitudini viitoare ale altora, fără nici o
evidență. Un elev care nu ridică mâna pentru a răspunde poate avea convingerea “degeaba
ridic mâna că tot nu-mi va solicita răspunsul”
 Afirmații de tip trebuie – imperative absolute adresate sieși sau celorlalți. Un elev poate
gândi: “școala ar trebui să fie ușoară!”
 Etichetarea și etichetarea greșită – ne caracterizăm pe baza greșelilor, imperfecțiunilor,
permițându-le să ne definească identitatea. Un elev ce înregistrează insucces școlar ar putea
afirma: “Sunt un ratat și ar trebui să mă las de școală imediat”
 Descalificarea pozitivului – experiențele pozitive nu sunt luate în calcul, ele fiind considerate
mai puțin valide decât cele negative.

15
 Gândire emoțională – cineva poate concluziona că simțindu-se într-un fel, situația este de
acest fel, doar pentru că așa simte.

Ședința 5
 Controlul respirației si restructurare cognitivă pentru catastrofare (Atacul de panică este cel mai
rău lucru pe care-l trăiesc”, Tot evenimentul o sa fie ratat dacă o să mă simt anxios” “Ceilalți o să
mă evalueze negativ și asta e groaznic”. Se verifică scenariul cel mai groaznic
 Tema - controlul respirației, identificarea exagerărilor și disputarea lor.

Ședința 6
 Expunerea interoceptiva - Se reia conceptul de condiționare interoceptivă. Se începe cu evaluarea
răspunsului clientului la o serie de exerciții. După ce clientul a realizat exercițiul el evaluează
nivelul anxietății (0-8), intensitatea senzației (0-8) și similaritatea simptomelor cu cele ale
atacului de panica (0-8)
 Exerciții:
o scuturatul capului dintr-o parte in alta -30s
o să pună capul între picioare 30 s și să ridice capul repede
o să fugă sau sa coboare scările pentru 1 min
o să mențină o tensiune musculara pentru 1 minut
o să se rotească cu un scaun 1 min
o hiperventilare 1 minut
o să respire foarte încet pentru 2 m sau având ceva prins de nări
o sa fixeze pentru 60 sec un loc pe perete sau propria imagine in oglinda.
o Dacă aceste exerciții nu produc simptome similare cu atacul cel puțin moderata
similaritate, atunci se dezvolta altele. Se aleg acele exerciții care obțin un punctaj de cel
puțin 3 puncte.
 Tema de casă este să practice exercițiul de respirație, să înregistreze erorile de gândire făcute
și să le restructureze, căutând evidențe.

Ședința 7
 Se începe expunerea cu itemul cel mai puțin anxiogen dintre cei aleși în ședința 6
 Pentru fiecare încercare de expunere, clientul este rugat sa înceapă inducerea și să semnaleze prin
ridicarea mâinii când trăiește pentru prima dată senzația fiziologică și apoi se continuă inducerea
pentru 30 sec cu scopul de a împiedica evitarea și de a rezista senzației.
 După exercițiu se evaluează anxietatea și i se dă timp clientului să aplice exercițiul de respirație
și restructurarea. Se discută experiența cu clientul
 În timpul discuției se accentuează importanta trăirii senzației, concentrării asupra senzației și
identificării cognițiilor specifice și a disputării lor.
 Se poate întreba - “Ce s-ar fi putut întâmpla dacă te-ai fi rotit cu scaunul 60 sec?”
 Tema de casă - să practice expunere interoceptivă.

Ședința 8
 Se continuă restructurarea și expunerea interoceptiva înaintând în ierarhie
 Se menține tema de casa

Ședința 9-10-11
 Se extinde expunerea interoceptivă la stimuli naturali
 Se continua restructurarea cognititivă

16
 Stimulii naturali sunt acele activități zilnice care sunt evitate sau îndurate cu detresă ridicată
deoarece ele sunt asociate cu frica (exerciții aerobice, să mănânce mâncare ce creează
senzația de plin, ridicarea rapidă din poziția șezând, să conducă cu geamul închis și cu
căldura pornită, consum de cafea)
 Se evaluează acești stimuli și se realizează ierarhia
 se identifică cognițiile disfuncționale și se restructurează înaintea fiecărei activități
 se identifică și se elimină obiectele, comportamentele de siguranță (tel mobile, sa stea
aproape de dispensar, să meargă încet etc.)
Ședințele 10-11 (in protcolulinițial în care agorafobia făcea parte din diagnostic)
 Tema de casa se discută (sa practice 2 itemi din ierarhie cel puțin de 3 ori într-o săptămână)
 Se începe expunerea la stimulii agorafobici, se identifică aceștia, se evaluează anxietatea și se
realizează ierarhia.
 Se face expunere in vivo
 Se aduce in terapie persoana semnificativă și este instruită cum să ajute clientul în timpul
expunerii prin încurajări, evaluarea anxietății, restructurarea cognitivă
Ședința 12-15 la 2 săptămâni, în aceeași manieră

Protocolul terapeutic (Clark & Beck, 2010)


Ședința 1.
- Educația clientului cu privire la modelul cognitiv al atacurilor de panică recurente. Se poate
selecta un exemplu din Fișa de de înregistrare săptămânală a atacurilor de panică și a stării
acute de anxietate. Se va folosi informația obținută până atunci din procesul de vealuare. Se
va completa fișa de mai jos
Cercul vicios al anxietății
1. Stimuli declanșatori (faza I) ___________________________________________
__________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
___________________________________________________

2. Simptome fizice, emoționale, mentale inițiale (faza I) _______________________


___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_____________________________________________
3. Primele gânduri / imagini anxiogene (faza I, schemele amenințării) ___________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
__________________________________________
4. Principalele simptome intensificate (faza II) ______________________________
___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_____________________________________________
5. Gânduri / imagini legate de pericolul iminent (faza II, interpretări catastrofale) ___
___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
17
________________________________________________________________________
_______________________________________

Încercarea de a face față/ de a controla Panică


(evitare, comportamente de asigurare)
- Se atrage atenția asupra interpretărilor catastrofale și asupra existenței altor posibile
interpretări.
- Se dă temă de acasă completarea în continuare a Fișei de de înregistrare săptămânală a
atacurilor de panică și a stării acute de anxietate
Ședința 2- final
- Inducerea simptomelor și activarea schemelor- se fac exerciții de inducere a simptomelor cu
scopul de a activa schemele și de a oferi posibilitatea de a disputa interpretările catastrofale
legate de simptomele fiziologice. Realizând aceste exerciții, clientul învață că nu totdeauna
sensațiile fiziologice sunt semn al prezenței unei amenințări și că ele nu conduc la rezultatul
interpretărilor catastrofale pe care el le face. Aceste exerciții sunt folosite ca și prime dovezi
contra interpretărilor catastrofale pe care clientul le face. Înainte de începerea exercițiilor de
inducere, este important să ne asigurăm că pacientul nu prezintă nici o problemă fizică (boală,
handicap) ce ar putea împiedica efectuarea lor.
- Exerciții posibile:
o Hiperventilare 1 min;
o Să-și țină respitația pentru 30 secunde;
o Să sufle într-un pai îngust 2 min;
o Să se învărtească la un ritm mediu 1 min;
o Să stea cu capul între picioare 30 secunde și să-l ridice repede;
o Să scuture capul dintr-o parte în alta pentru 30 de secunde;
o Să tensioneze toți mușchii corpului pentru 1 min;
o Să alerge pe loc 1 min;
o Să ste cu fața la o sursă de căldură 2 min;
o Să-și apese limba cu o spatulă 30 de secunde;
o Să se uite la o lumină fosforescentă pentru 1 min și apoi să încerce să citească;
o Să se uite la propria persoană în oglindă, timp de 2 min;
o Să fixeze cu privirea un punct pe perete 3 min.
- Exercițiile sunt simple și pot fi realizate și acasă ca și temă de casă;
- Se identifică posibilele erori de gândire pe care pacientul le face în momentul în care simte
senzațiile fiziologice induse și se generează posibile explicații ale acestora.
- Se verifică scenariul cel mai groaznic și se folosește Fișa de re-evaluare a simptomelor.
- Se arată clientului cum interpretarea catastrofală contribuie la intensificarea simptomelor
fizilogice.
- Pot fi folosite Fișa Evaluărilor Anxioase: Căutarea dovezilor și Fișa interpretărilor
alternative;
- Se poate face apel la experimente comportamentale de testare a ipotezelor. Ele constă în
expunerea deliberată la situații declanșatoare de anxietate, pentru a induce simptomele
fiziologice și a activa interpretările eronate. Se analizează rezultatul experimentului și se
generează interpretarea alternativă. De exemplu putem ruga clientul să își țină respirația și

18
apoi să respire normal, să observe diferența între cele două situații în termen de interpretări.
Un alt exemplu ar putea fi realizarea de activități fizice pentru a observa că intensificarea
simptomelor fizice nu generază anxietate.

Fișa Evaluărilor Anxioase: Căutarea dovezilor

Nume: _________________________________ Data: ________________________


1. Scrieți mai jos gândul anxiogen: _______________________________________
2. Scrieți probabilitatea la care vă gândiți că acest lucru se va întâmpla, atunci când sunteți
anxios (0% nu se va întâmpla și 100% sigur se va întâmpla) ____________
3. Apreciați cât de catastrofal evaluați dumneavoastră rezultatul (0% defel, 100%
catastrofă): ________________________________________________________
Dovezi pentru gândurile anxiogene Dovezi împotriva gândurilor anxiogene
1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. 4.
5. 5.
6. 6.
4. După ce ați căutat dovezi, scrieți probabilitatea la care vă gândiți că acest lucru se va
întâmpla, atunci când sunteți anxios (0% nu se va întâmpla și 100% sigur se va întâmpla)
____________
5. După ce ați căutat dovezi, apreciați cât de catastrofal evaluați dumneavoastră rezultatul
(0% defel, 100% catastrofă): _______________________________

Fișa interpretărilor alternative

Nume: _______________________________________ Data: ____________________


1. Descrieți cel mai rău lucru posibil la care vă gândiți când sunteți anxios (anxioasă):
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________
2. Descrieți scenariul ce ați dori să se realizeze atunci când sunteți anxios (anxioasă):
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________
3. Descrieți rezultatul cel mai realist legat de anxietatea dumneavoastră:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________
Dovezi pentru scenariul de Dovezi pentru scenariul dorit Dovezi pentru scenariul
groază realist
1. 1. 1.
2. 2. 2.
3. 3. 3.
4. 4. 4.
5. 5. 5.
Ședința 3 – final (in protocolul vechi in care agorafobia era inclusa in diagnostic)
– expunerea în vivo se introduce devreme în terapie dacă simptomele agorafobice sunt puternice;

19
- Toleranța simptomelor – exercițiile de expunere ajută la dezvoltarea toleranței față de
simptomele fizice; de exemplu, pacientul este pus să facă exerciții fizice și să observe
intensificarea bătăilor inimii, faptul că ele se intensifică la efortul fizic este o dovadă adusă
împotriva gândirii catastrofale, o dovadă a faptului că simptomele fizice pot fi tolerate și că
ele nu sunt periculoase, terapeutul va sublinia faptul că pacientul poate tolera simptomele
fizice ca și toți ceilalți oameni. O altă modalitate de creștere a toleranței la simptomele
fiziologice ar fi jurnalul reacțiilor fizice care apar în absența anxietății, toate aceste date
înregistrate în jurnal sunt o dovadă a faptului că reacțiile fiziologice pot fi tolerate fără a simți
anxietate. În expunerile gradate, clientul învață de asemenea că poate tolera simptomele
fiziologice ale anxietății manifestate la intensificarea gradată a acesteia.
- Interpretările stimulilor siguranței – se redirecționează atenția clienților spre stimulii care
denotă siguranță; Terapeutul poate întreba – Ce aspecte ale situației exprimă siguranță? Poți
găsi un indiciu care să îți spună că situația respectivă este mai puțin periculoasă decât ai
crezut că este inițial? Reanalizând situația, ce indicii ale siguranței au fost prezente pe care tu
le-ai ignorat? Poate fi folosită fișa de re-evaluare a simptomelor.
Ultimele ședințe
– prevenirea recăderilor – clientul trebuie să se aștepte la manifestarea ocazională a
atacurilor de panică, că va avea manifestări fiziologice neașteptate și că anxietatea este parte
normală din viață. Se oferă clientului materialele folosite în terapie, i se poate scrie un plan pe
care să-l urmeze în cazul reapariției simptomelor. O strategie foarte eficientă este aceea în a
determina pacienții ca în situații anxiogene să își provoace intenționat simptomele fiziologice
de care se tem.
- exercițiul de respirație este considerat a fi opțional în acest protocol, deoarece
respirația controlată poate fi folosită ca răspuns evitativ al anxietății, deseori în atacurile de
panică nu apare hiperventilarea și sunt studii care susțin faptul că această tehnică nu aduce un
beneficiu în plus terapiei cognitiv-comportamentale (Schmidt & colab., 2000, apud Clark &
Beck, 2010).

20
Anexa 1
Indexul sensibilității la anxietate
Rodriguez, Bruce, Pagano, Spencer, & Keller (2004)
Citiți cu atenție fiecare afirmație și apreciați gradul în care vi se potrivește.
defe puțin modera mult foartemult
l t
1. E important pentru mine să nu 0 1 2 3 4
arăt că sunt nervos (nervoasă).

2. Când nu mă pot concentra pe o 0 1 2 3 4


sarcină, mă îngrijorez că aș putea-
o lua razna.
3. Mă sperii când simt că tremur. 0 1 2 3 4

4. Mă sperie senzația de leșin.

5. E important pentru mine să-mi 0 1 2 3 4


controlez emoțiile.

6. Mă sperii când inima începe să-mi 0 1 2 3 4


bată repede.

7. Mă simt jenat(ă) când stomacul 0 1 2 3 4


meu bombăne.

8. Mă sperii când am senzații de 0 1 2 3 4


greață.

9. Când simt că inima îmi bate 0 1 2 3 4


puternic, mă îngrijorez că aș putea
avea un atac de cord.

10. Mă sperie senzația de a nu avea 0 1 2 3 4


aer suficient.

11. Când mă deranjează ceva la 0 1 2 3 4


stomac, mă gândesc că pot avea o
boală serioasă.

12. Mă sperii când nu mă pot 0 1 2 3 4


concentra pe ce am de făcut.
13. Ceilalți observă când nu mă simt 0 1 2 3 4
bine.

14. Mă sperie orice senzație 0 1 2 3 4


neobișnuită a corpului meu.

15. Când sunt neliniștit, mă îngrijorez 0 1 2 3 4


că aș putea avea o boală mentală.

21
16. Mă sperii când sunt agitat. 0 1 2 3 4
Indexul sensibilității la anxietate
Taylor & colab. (2007)
Citiți cu atenție fiecare afirmație și apreciați gradul în care vi se potrivește.
defe puțin moderat mult foarte
l m
ul
t
1. E important pentru mine să nu arăt că 0 1 2 3 4
sunt nervos (nervoasă).

2. Când nu mă pot concentra la o sarcină, 0 1 2 3 4


mă îngrijorez că aș putea s-o iau razna.

3. Mă sperii când inima începe să îmi 0 1 2 3 4


bate repede.

4. Când mă deranjează stomacul, mă 0 1 2 3 4


gândesc că aș putea să fiu foarte
bolnav.

5. Mă sperii când nu reușesc să mă 0 1 2 3 4


concentrez la ceea ce trebuie să fac.

6. Când tremur în prezența altor 0 1 2 3 4


persoane, îmi este teamă de ce ar putea
ele să gândească despre mine.

7. Când pieptul mă strânge, mă sperii că 0 1 2 3 4


nu am să pot respira cum trebuie.

8. Când simt dureri în piept, mă 0 1 2 3 4


îngrijorez că aș putea avea un atac de
cord.

9. Mi-e teamă că ceilalți ar putea observa 0 1 2 3 4


anxietatea mea.

10. Când simt că plutesc, mi-e teamă că 0 1 2 3 4


am să înnebunesc.

11. Mă sperii când roșesc în fața altora. 0 1 2 3 4

12. Când simt că inima nu-mi bate normal, 0 1 2 3 4


mă îngrijorez că aș putea avea o boală
gravă.

13. Când încep să transpir în prezența 0 1 2 3 4


altor persoane, mă gândesc că acestea
ar putea gândi ceva negativ despre

22
mine.

14. Când gândurile nu-mi dau pace, mă 0 1 2 3 4


îngrijorez că aș putea-o lua razna.

15. Când simt că nu mai am aer, mă 0 1 2 3 4


îngrijorez că aș putea să mă sufoc până
la moarte.

16. Când nu pot gândi clar, mă îngrijorez 0 1 2 3 4


că ceva este neînregulă cu mine.

17. Cred că ar fi oribil pentru mine să 0 1 2 3 4


leșin în public.

18. Când am senzația de vid mental, mă 0 1 2 3 4


îngrijorez că ceva e teribil de rău cu
mine

23
CHESTIONARUL ALBANY DE EVALUARE A PANICII și FOBIEI
Brown, Di Nardo, & Barlow (1994)
Folosind scala de mai jos, evaluați gradul de frică pe care credeți că l-ați trăi în fiecare dintre
situațiile descrise mai jos dacă ele vi s-ar întâmpla săptămâna viitoare. Încercați să vă
imaginați făcând fiecare activitate în parte și modul în care v-ați simți.
Scala fricii
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Nu-mi Îmi este ușor Îmi este frică Îmi este frică Îmi este foarte
este frică moderat frică
frică

1. Vorbesc cu oamenii.
2. Sunt la spălat cu mașina.
3. Să fac sport într-o zi toridă.
4. Să umflu repede o saltea.
5. Să mănânc în fața altora.
6. Să mă cațăr într-o zi toridă.
7. Să simt mirosul de la dentist.
8. Să întrerup o întâlnire.
9. Să țin un discurs.
10. Să fac exerciții fizice singur (ă).
11. Să fiu plecat(ă) departe de casă.
12. Să intru într-un grup și să mă prezint.
13. Să mă plimb singur(ă) într-o zonă mai izolată.
14. Să conduc pe autostradă.
15. Să port haine extravagante.
16. Să mă confrunt cu probabilitatea de a mă fi pierdut.
17. Să beau o ceașcă de cafea tare.
18. Să stau în mijlocul sălii de cinema.
19. Să urc scările fugind.
20. Să merg cu metroul.
21. Să vorbesc la telefon.
22. Să mă întâlnesc cu străini.
23. Să scriu în fața altora.
24. Să intru într-o sală plină de oameni.
25. Să stau peste noapte undeva înafara casei.
26. Să simt efectul alcoolului.
27. Să merg pe un pod foarte lung și jos.

24
Chestionarul Senzațiilor Corporale

Chambless, Caputo, Bright, & Gallagher (1984)

Mai jos veți găsi o listă cu senzații corporale ce pot apărea atunci când sunteți
neliniștit(ă) sau în situații în care vă este teamă. Folosiți scala de cinci puncte pentru a evalua
cât de mult vă este teamă de aceste senzații:

1 2 3 4 5
Defel Un pic Moderat Mult Foarte mult

1. Palpitații 1 2 3 4 5
2. presiune sau senzație de greutate în piept 1 2 3 4 5
3. amorțeli în brațe sau picioare 1 2 3 4 5
4. furnicături în vârful degetelor 1 2 3 4 5
5. amorțeală într-o parte a corpului 1 2 3 4 5
6. senzația de scurtare a respirației 1 2 3 4 5
7. amețeală 1 2 3 4 5
8. tulburări de vedere 1 2 3 4 5
9. greață 1 2 3 4 5
10. fluturași în stomac 1 2 3 4 5
11. nod în stomac 1 2 3 4 5
12. nod în gât 1 2 3 4 5
13. picioare de cauciuc 1 2 3 4 5
14. transpirații 1 2 3 4 5
15. gât uscat 1 2 3 4 5
16. sentimental că ești dezorientat și confuz 1 2 3 4 5
17. sentimental de a fi rupt de corp: numai în parte prezent 1 2 3 4 5
18. altele (vă rugăm descrieți) 1 2 3 4 5

25
Fișa de de înregistrare săptămânală a atacurilor de panică și a stării acute de anxietate
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: _______________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Folosiți această fișă pentru a înregistra orice atac de panică veritabil, atac de panică limitat în simptome sau stare de
neliniște pe care le-ați trăit în ultima săptămână. Încercați să realizați înregistrări care sunt cât mai apropiate de ceea ce ați simțit în
realitate.

Data, ora Stimuli Severitatea Descrierea Interpretarea Dovezi pentru Rezultatul


și durata declanșatori /Intensitatea simptomelor anxioasă a interpretări atacului de
episodului Etichetați anxietății (senzațiilor) simptomelor alternative panică
cu (0-100) anxioase fizice și
AA/ANA Etichetați mentale
AV, ALS, SN

AA – atac de panică așteptat


ANA – atac de panică neașteptat
AV – atac de panică veritabil
ALS – atac de panică limitat în simptomatologie
SN – stare de neliniște

26
Fișa de analiză situațională
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: _______________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Vă rog să notați orice situație care declanșează un răspuns anxios. Descrieți această situație pe scurt în coloana 2. În
coloana a treia, notați durata (număr de minute) și intensitatea anxietății folosind o scală de 0-100. În coloana 4 notați cel mai evident
simptom anxios pe care l-ați simțit, iar în coloana 5 notați gândurile imediate care vi-au venit în minte. În ultima coloană se înregistrează
răspunsul imediat pe care l-ați avut la anxietate.

Data/Ora Situația Intensitatea Simptome Gânduri Răspunsul


anxietății (0-100) anxioase anxioase imediat la
și Durata (min) imediate anxietate

27
Fișa de automonitorizate a senzațiilor fiziologice
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Vă rog să notați în această fișă orice experiență sau situație care este relaționată cu o stare crescută de anxietate pe
care o resimțiți. Fiți atent (ă) dacă resimțiți oricare dintre senzațiile notate în această fișă. Folosiți scala de evaluare pentru a nota
intensitatea reacției respective (0=nu am avut senzația respectivă, 50=am simțit puternic senzația respectivă, 100=senzația a dominat, m-a
copleșit) și anxietatea legată de ea (0=nu am fost anxios în legătură cu acea senzație, 50=am fost destul de preocupat că voi avea acea
senzație, 100=am simțit anxietate, panică în legătură cu faptul că voi avea acea senzație).
1. Descrieți pe scurt situația anxiogenă: ____________________________________________________________________________
Notați nivelul anxietății în acea situație (0-100): _______________________________________________________________________
Evaluați reacțiile fiziologice simțite în acea situație:
Senzația fiziologică Intensitatea senzației fiziologice Anxietatea legată de senzația fiziologică
(0-100) (0-100)
Dureri, strângeri de piept
Intensificarea bătăilor inimii
Tremurături
Dificultăți de respirație
Tensiune musculară
Grață
Amețeală, stare de leșin
Slăbiciune
Senzații de căldură, transpirații
Gură uscată

28
2. Descrieți pe scurt situația anxiogenă: ____________________________________________________________________________
Notați nivelul anxietății în acea situație (0-100): _______________________________________________________________________
Evaluați reacțiile fiziologice simțite în acea situație:
Senzația fiziologică Intensitatea senzației fiziologice (0- Anxietatea legată de senzația fiziologică (0-
100) 100)
Dureri, strângeri de piept
Intensificarea bătăilor inimii
Tremurături
Dificultăți de respirație
Tensiune musculară
Greață
Amețeală, stare de leșin
Slăbiciune
Senzații de căldură, transpirații
Gură uscată

29
Fișa de evaluare a reacțiilor fiziologice intense
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: _______________________________________________________________________________________


Data: __________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Mai jos veți găsi o listă cu senzațiile fiziologice care pot apărea într-o stare intensă de anxietate sau în timpul
atacului de panică. Vă rog să identificați intensitatea senzațiilor fizice pe care le-ați avut în timpul unei stări intense de anxietate sau în
timpul atacului de panică. Fișa trebuie completată în timpul episodului anxios sau chiar imediat după. Încercuiți primele senzații
fiziologice pe care le resimțiți.

Senzația fizică Absentă Ușoară Moderată Puternică Foarte


puternică
Tensiune musculară
Durere muscular
Slăbiciune
Spasme, zvâcniri musculare
Înțepături în mâini și picioare
Furnicături în mâini și picioare
Greață
Crampe stomacale
Indigestie
Senzație de urinare urgent
Diaree
Senzație de mucus în gât sau nas
Gură uscată
Dificultate în respirație, scurtări ale
respirației

30
Senzația că nu pot tuși
Strângere de piept
Dureri în piept
Palpitații
Bătăi neregulate ale inimii
Tremurături
Încordare
Senzația de realizare
Zvâcniri musculare
Amețeală
Stare de leșin
Minte încețoșată
Pierderea echilibrului
Valuri de căldură sau frisoane
Transpirații
Alte senzații

Fișa de automonitorizare a gândurilor de neliniște


(Clark & Beck, 2010)
Nume și prenume: _______________________________________________________________________________________
Data: __________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Vă rog să notați orice experiență sau situație care se leagă de o stare crescută de anxietate pe care ați resimțit-o.
După evaluarea nivelului anxietății răspundeți la întrebările afișate în următoarele coloane. Încercați să completați fișa în timp ce simțiți
anxietate sau chiar imediat după.

Situația declanșatoare de Nivelul de anxietate Cel mai rău lucru ce s-ar Ce nu este corect în Ce ar alina anxietatea?
anxietate (descrieți pe (0-100) putea întâmpla (care legătură cu situația (Cum s-ar putea
scurt și includeți data este cel mai rău lucru (ce este tulburător în schimba situația
și ora) ce s-ar putea legătură cu situația pentru a diminua
întâmpla?) sau în legătură cu anxietatea? Cum v-

31
ceea ce simțiți sau ați putea schimba
faceți? Cum ar trebui dumneavoastră sau
să se comporte ceilalți ceilalți pentru a se
față de diminua anxietatea?)
dumneavoastră de v-
ați tulbura?)

32
Fișa de identificare a erorilor de gândire
(Clark & Beck, 2010).

Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Mai jos veți găsi o listă cu erorile de gândire pe care persoanele anxioase le fac. Puteți descoperi că dumneavoastră
manifestați doar unele dintre ele atunci când sunteți anxios, dar se prea poate să descoperiți că toate aceste erori vă caracterizează. Citiți
lista și explicațiile pentru fiecare eroare și marcați acele gânduri pe care le aveți. Oferiți exemple din momentele în care vă simțiți anxios
și notați primele gânduri care vă vin în minte.
Eroarea de gândire Definiție Exemple personale
Catastrofare Aprecierea experienței ca fiind cel mai rău
lucru ce se poate întâmpla.
Concluzii pripite Se apreciază o probabilitate ridicată a
apariției unui rezultat nefast
Viziune de tunel Focalizarea doar pe un singur aspect al
amenințării și ignorarea altor semnale
că suntem în siguranță
Aprecierea imediată a amenințării Tendința de a presupune că amenințarea
este iminentă
Gândire emoțională Se pune semnul egal între anxietate și
amenințare, cu cât simt că anxietatea
este mai mare cu atât înseamnă că
pericolul este mai mare
Gândire de totul sau nimic

33
Fișa de automonitorizare a îngrijorării
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Folosiți fișa de mai jos pentru a evalua orice îngrijorare legată de starea dumneavoastră de anxietate. În prima
coloană notați situații în care ați simțit anxietate și evaluați intensitatea ei pe o scală de la 0-100 în coloana a doua. Încercați să identificați
primele gânduri anxioase care vă vin în minte și notați-le în coloana 3. În ultima coloană scrieți ce anume vă îngrijorează în legătură cu
anxietatea sau cu starea de anxietate, precum și durata (în minute sau ore) a acestei îngrijorări.

Situația anxiogenă Intensitatea anxietății Primele gânduri anxiogene Conținutul îngrijorării (Există
(descrieți pe scurt și includeți (0-100) ceva în legătură cu situația
data și ora) sau efectele anxietății care
vă îngrijorează? Vă
îngrijorați în legătură cu
anumite consecințe
negative? Cât timp vă
îngrijorați?)

34
Fișa de reevaluare a simptomelor
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Folosiți fișa de mai jos pentru a scrie orice altă explicație alternativă la care vă puteți gândi atunci când aveți
senzațiile fizice față de care simțiți anxietate și panică.

Senzațiile fiziologice Alte explicații alternative pentru apariția senzațiilor Evaluați credința în Evaluați Eficiența
resimțite fiziologice, altele decât posibile catastrofe explicația credința în explicației în
respectivă când nu explicația diminuarea
simțiți anxietate respectivă când anxietății
(0-100) simțiți anxietate (0-100)
(0-100)

35
Fișa de răspuns comportamental la anxietate
(Clark & Beck, 2010).
Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________
Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Veți găsi mai jos câteva comportamente pe care oamenii le pot avea ca răspuns la anxietate. Vă rog să apreciați cât
de des faceți fiecare comportamente când simțiți anxietate, cât de eficientă este strategia pentru a reduce sau elimina anxietatea și dacă ea
conduce în mod neintenționat la menținerea anxietății.

Răspunsuri comportamentale sau Cât de des Eficiența în reducerea Menține anxietatea (0=nu o
emoționale (0=niciodată, 50= anxietății (0=defel, menține, 50=are o contribuție
jumătate din timp, 50=eficiență moderată, moderată, 100=e un factor
100= tot timpul) 100=elimină complet important în menținerea
anxietatea) anxietății)
1. Încerc să mă relaxez (exerciții de
relaxare, exerciții de respirație)
2. Evit situația în care simt anxietate.
3. Părăsesc situația ori de câte ori simt
anxietate.
4. Iau medicație.
5. Caut suport din partea persoanelor
apropiate.
6. Mă angajez într-un ritual compulsiv
(număr etc.)
7. Mă distrag cu alte activități.
8. Reprim sentimentele.
9. Consum alcool sau droguri.
10. Mă emoționez până la lacrimi,
11. Îmi ies din fire și am un acces de
furie
12. Devin agresiv fizic.

36
Fișa de răspuns cognitiv la anxietate
(Clark & Beck, 2010)
Nume și prenume: _______________________________________________________________________________________
Data: __________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Mai jos veți găsi exemple de modalități prin care oamenii încearcă să își controleze anxietatea și gânduri anxiogene.
Vă rog să indicați gradul în care vă angajați în fiecare dintre aceste răspunsuri atunci când simțiți anxietate și cât de eficientă este
strategia în reducerea anxietății.
Răspuns de control cognitive al Cât de des folosiți strategia Eficiența în reducerea anxietății
anxietății (0niciodatăa, 50= jumătate din timp, (0=defel, 50=eficiență moderată,
100= tot timpul) 100=elimină complet anxietatea)
1. În mod deliberat încerc să nu mă gândesc
la ceea ce m-ar face anxios (anxioasă) sau
îngrijorat (ă).
2. Îmi spun că totul va fi OK și că se va sfârși
cu bine.
3. Încerc să explic anxietatea, încerc să
găsesc explicații de ce ar putea fi
nerealiste îngrijorările mele.
4. Încerc să mă distrag, gândindu-mă la
altceva.
5. Încerc să înlocuiesc gândurile anxiogene
cu altele mai pozitive.
6. Mă critic în legătură cu faptul că sunt
anxios (anxioasă).
7. Îmi spun STOP, nu mai gândi așa.
8. Îmi spun ceva confortabil sau mă rog.
9. Repet gândurile anxiogene și îngrijorările.
Mă gândesc în continuu la ce s-a întâmplat
în trecut și ce s-ar putea întâmpla în viitor.
10. Încerc să îmi controlez anxietatea să nu
arăt neliniștit (ă) sau supărat (ă).

37
Ierarhia stimulilor anxiogeni
(Clark & Beck, 2010)
Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________
Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Scrieți 15-20 de situații, obiecte, senzații fizice, gânduri, imagini intrusive în legătură cu care vă îngrijorați.
Ierarhizați apoi acești stimuli de la cel mai puțin anixiogen până la cel mai puternic. În prima coloană notați nivelul de anxietate pe care îl
așteptați să-l resimțiți în situația menționată. În coloana 2 notați gândurile anxiogene asociate cu fiecare situație.
Descrieți pe scurt situații, Nivelul de anxietate/evitare Cel mai puternic gând
obiecte, senzații, gânduri așteptat asociat cu exemplul dat.
sau imagini intrusive de
care vă este teamă și le
evitați
Anxietatea cea mai mică 1.
2.
3.


4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
Anxietatea cea mai puternică
20.

38
Fișa de reevaluare a anxietății
(Clark & Beck, 2010)

Nume și prenume: ________________________________________________________________________________________


Data: ___________________________________________________________________________________________________
Instrucțiuni: Vă rog să completați fișa de mai jos pentru ca compara situația în care simțiți anxietate cu situați în care nu simțiți
anxietate. Când simțiți anxietate, descrieți cel mai rău lucru ce s-ar putea întâmpla și evaluați probabilitatea lui de manifestare pe care o
apreciați (0=nu o să se întâmple defel, 100= o să se întâmple cu siguranță). Apreciați apoi cât de bine ați putea face față anxietății și
apreciați încrederea pe care o aveți în dumneavoastră (0=defel, 100=încredere totală). Faceți aceleași aprecieri pentru situația în care nu
simțiți anxietate. Analizând acele situații, care este rezultatul la care vă așteptați și cum percepeți capacitatea dumneavoastră de a face
față anxietății?

Când simt anxietate Când nu simt anxietate


Rezultatul de care mi-e frică Capacitatea de a face față Rezultatul de care mi-e frică Capacitatea de a face față
(descrieți cel mai rău lucru anxietății (descrieți (descrieți cel mai rău lucru anxietății (descrieți
ce s-ar putea întâmpla și modalitatea în care faceți ce s-ar putea întâmpla și modalitatea în care faceți
evaluați probabilitatea față fricii și încrederea evaluați probabilitatea față fricii și încrederea
lui pe care o aveți că puteți lui pe care o aveți că puteți
0-100) să faceți față anxietății 0-100) să faceți față anxietății
0-100) 0-100)

39
Fisa de înregistrare a atacului de panica
Barlow & Craske (2000)

Data: __________________Ora începerii atacului de panică: ________________


Stimuli declanșatori: _________________________________________________
Așteptat: __________________ Neașteptat: _________________________
Frica maximă:

0 1 2 3 4 5 6 7 8
lips puțin moderat puternic foarte
a ă ă ă puter
nică
f
r
i
c
i
i

Simptomele prezente cel puțin la intensitate medie:

Dificultății de respirație __ Dureri în piept ___


Accelerarea bătăilor inimii ___ Sufocare ___
Furnicături ____ Derealizare ___
Tremur ____ Amețeala/ leșin___
Greața/ distres abdominal __ Frisoane/transpirații __
Frica de pierdere a controlului ____ Frica de moarte __

40
Fisa de evaluare a stării de dispoziție zilnice
Barlow & Craske (2000)

Evaluați la sfârșitul fiecărei zile nivelul mediu zilnic de anxietate, depresie și îngrijorare
legate de apariția unui atac de panică

0 1 2 3 4 5 6 7 8
defe puțin modera puterni foarte
l t c pute
rnic

Data Anxietate media Depresie media Îngrijorarea legată de


panică media

41