Gorunescu Andreea

AMG 3H

ATI

Tulburarile de ritm ventriculare

Tulburari de ritm si de conducere

Ritmul normal al inimii se numestre ritm sinusal. Este un ritm regulat cu frecventa
intre 60-100 batai/min, in functie de conditiile in care se afla organismul (odihna,
efort, emotii,etc). Centrul care determina ritmul sinusal se numeste nod sinusal si
se afla in atriul drept. Acest centru are proprietatea de automatism : descarca fara
incetare, pe tot parcursul vietii impulsuri electrice care sunt conduse pe cai
specifice la intregul muschi al inimii si comanda contractia acestuia.

Un rol important pe acest traseu are nodul atrio-ventricular: acesta face legatura

dintre miocardul atrial si cel ventricular si are rolul de a conduce impulsurile
electrice la miocardul ventricular, care este cel mai important pentru functia de
contractie.

Tot nodul atrio-ventricular are rolul de a determina o anumita intarziere in

conducerea impulsului pentru a permite miocardului ventricular sa se relaxeze, sa
se destinda si sa permita alimentarea ventriculilor cu sange care este pompat apoi
spre organe. Ventriculii se umplu cu sange in diastola si pompeaza sange in sistola.

La un ritm de 60 batai/min inseamna ca sunt 60 de contractii (sistole) dar si 60 de

perioade de umplere (diastole). La 100 batai/ min vor fi 100 de sistole si 100
diastole, dar mai scurte. Cresterea ritmului cardiac permite cresterea debitului
cardiac numai pana la o anumita limita, dincolo de care diastolele devin atat de
scurte incat ventriculii nu mai au timp sa se umple si debitul cardiac va scadea.

Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii.

Tulburarile de ritm pot avea punctul de pornire la nivelul atriilor si se numesc
aritmii supraventriculare sau la nivelul ventriculilor si se numesc aritmii
ventriculare.
 Aritmii supraventriculare:

 Bradicardia sinusala – scaderea frecventei cardiace sub 60/min. Este

fiziologica in multe situatii sau poate reprezenta un scop terapeutic – scaderea
ritmului cardiac lungeste diastola, permite o umplere mai buna a ventriculilor si
scade consumul de oxigen.
 Extrasistole supraventriculare – batai izolate sau mai multe la rand care
sunt produse de un alt focar decat nodul sinusal. Sunt descrise ca palpitatii; pot
aparea la o inima normala in conditii de suprasolicitare – emotii, oboseala, exces
de cafea, etc. sau in diverse boli cardiace sau ale altor organe (de exemplu dupa
mese la pacientii cu hernie hiatala).
 Tahicardia sinusala – cresterea frecventei cardiace peste 100batai/min.
Este un mecanism adaptativ de cate ori este necesara cresterea debitului cardiac.
 Tahicardia paroxistica supraventriculara – este o tulburare de ritm cu
frecventa de 160-180batai/min. De obicei pacientul resimte palpitatii cu ritm
regulat si ameteli, dar mai poate provoca angina, dispnee (sufocare), atunci cand
complica o alta boala cardiaca.
 Fibrilatia atriala – este o tulburare de ritm care de obicei complica o alta
boala cardiovasculara: HTA, boli valvulare, etc.

Poate aparea insa si la varstnici, fara alta afectiune cardiaca sau chiar in plina stare
de sanatate in conditiile unor excese (consum de alcool).

Este o tulburare de ritm in care atriile au o frecventa foarte mare: 600/min; aceasta
frecventa este incompatibila cu supravietuirea, dar nodul atrio-ventricular
blocheaza un numar foarte mare de impulsuri, astfel incat frecventa ventriculara
este de doar 150-180/min.

Pacientul resimte palpitatii cu ritm rapid si neregulat, ameteli, dispnee,

oboseala, slabiciune, angina etc. Fibrilatia atriala persistenta favorizeaza staza
sangelui in atrii si formarea de cheaguri dec sange, care pot migra dand embolii
periferice; cea mai redutabila complicatie este embolia cerebrala (accident vascular
cerebral embolic sau ischemic).

 Flutterul atrial – apare in aceleasi conditii ca si fibrilatia atriala. Frecventa

atriala este ceva mai scazuta si fixa – 300/min; frecventa ventriculara este de obicei
150/min

Aritmii ventriculare
 Extrasistole ventriculare – batai precoce izolate sau sistematizate, descrise
de pacient ca palpitatii. Pot aparea la o inima sanatoasa sau pot insoti foarte
multe boli cardiace (cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, etc.) sau ale altor
organe.
 Tahicardia ventriculara – batai cu frecventa mare ( peste 100/min); apar in
foarte multe boli cardiace (cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, boli cardiace
congenitale etc. Poate fi uneori bine tolerata, pacientul acuzand doar palpitatii.
Alteori tahicardia ventriculara poate produce deteriorare hemodinamica
– hipotensiune, dispnee (sufocare), sincopa (pierdere de cunostinta) sau chiar
deces.
 Fibrilatia si flutterul ventricular – sunt tulburari maligne de ritm. Ele
reprezinta o modalitate de stop cardiac. In aceste tulburari, practic cei doi
ventriculi au doar activitate electrica dar nu se mai contracta. In absenta
manevrelor de resuscitare, urmeaza asistola (absenta activitatii electrice si
mecanice)

Tratament

Tratamentul tulburarilor de ritm este abordat la fiecare pacient in functie de cauza,

afectiuni asociate, severitatea aritmiei. Unele aritmii nu necesita niciun tratament.
Alte aritmii necesita tratament de urgenta, in spital. Modalitatile de tratament
cronic sunt de asemenea variate in functie de cauza si de severitatea aritmiei:

 Medicamente antiaritmice
 Tratament interventional de ablatie a focarelor care intretin aritmia
 Implantare de dispositive antiaritmice ( defibrilator intern)
 Tratament chirurgical

Tulburari de conducere

Tulburarile de conducere constau in intarzierea sau blocarea transmiterii

impulsurilor electrice de la nodul sinusal la ventriculi.

Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III (blocul atrioventricular total).
In aceasta situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea
ventriculillor va fi preluata de un focar de inlocuire situat in ventriculi, care are un
ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm nu asigura un debit cardiac
suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este sincopa
( pierderea de cunostinta).
Blocul atrio-ventricular total simptomatic se trateaza prin implantare de
cardiostimulator.

Simptome
 
Deși adesea pacientul nu simte nimic, simptomatologia care poate apărea este
foarte variată:

 palpitații (deși uneori palpitațiile nu au semnificația de boală);

 vertij și pierderi de cunoștință – acestea sunt consecințele unor grave
perturbări ale ritmului cardiac normal;
 ritm cardiac neregulat – se poate manifesta ca o senzație de oboseală sau
de sufocare.
Explorări
 
Electrocardiografia – permite înregistrarea curenților electrici ai inimii cu
ajutorul unor electrozi plasați la nivelul membrelor și pe torace.
Înregistrarea Holter – monitorizarea continuă a tensiunii arteriale – permite
măsurarea tensiunii arteriale la intervale regulate, pe parcursul uneia sau a mai
multor zile. Valorile tensionale sunt memorate de către un aparat purtat de pacient
pe durata monitorizării.
Consecințele tulburărilor grave de ritm cardiac – moartea subită
 
După vârsta de 50 de ani, moartea subită apare de regulă la persoanele care au
arterele coronare afectate. Alte cauze sunt îngroșarea pereților inimii, afecțiuni ale
valvelor cardiace etc. Pacienții care au avut un infarct de miocard trebuie
supravegheați cu mare atenție în special în primele zile, pentru că inima lor are o
sensibilitate crescută și pot apărea diverse tulburări de ritm.

Originea ritmului cardiac

 
Inima reprezintă pompa sistemului circulator al sângelui. Pentru a-și îndeplini
funcția, ea trebuie să se contracte cu o frecvență predeterminată. Fiecare dintre
contracții este produsă de un impuls electric, care se formează într-o zonă specială
a inimii, situată în peretele atriului drept, numită nod sinusal. De aici, stimulii sunt
conduși prin pereții atriali până la un al doilea centru, situat între atrii și ventriculi.
În continuare, impulsurile electrice sunt conduse pe căi specifice până la pereții
ventriculilor, care trebuie să se contracte pentru a împinge sângele în organism.
Ritmul cardiac poate avea variații foarte importante, cum ar fi la efort sau la
emoții. Frecvența cardiacă normală este între 55 și 100 bătăi/min.