Sunteți pe pagina 1din 60

TEMA PROIECTULUI

Monitorizarea şi teleconducerea unui post de transformare, utilizând instrumentaţia


virtuală

1
Cuprins

CAP I. Procese industriale

I.1. Clasificarea proceselor industriale………………………………………………….pag


I.2. Particularităţile proceselor energetice………………………………………………pag
I.3. Necesitatea monitorizării şi teleconducerii…………………………………………pag
I.3.1 Prezentarea problematicii în concepţie sistemică………………………….pag
I.3.2 Aspecte calitativ-cantitative ale sistemului de teleconducere…………… pag
I.3.3 Informaţia în sistemul de teleconducere…………………………………...pag

CAP II. Posturi de transformare

II.1 Generalităţi…………………………………………………………………………….pag
II.2 Detalii privind posturile de transformare…………………………………………… pag
II.2.1 Clasificare………………………………………………………………… pag
II.2.2 Elementele constitutive ale postului de transformare……………………….pag
II.2.3 Răcirea transformatoarelor…………………………………………………..pag
II.2.4 Protecţia transformatoarelor…………………………………………………pag
II.2.5 Scheme de distribuţie pentru posturi de transformare……………………….pag
II.2.5.1 Elementele schemelor de distribuţie ................................................pag
II.3 Transformatoare de măsură……………………………………………………………pag
II.2.3.1 Transformatoare de curent…………………………………………………pag
II.2.3.2 Transformatoare de tensiune……………………………………………….pag

CAP III. Mediul de programare LabVIEW

III.1 Generalităţi…………………………………………………………………………….. pag


III.2 Elementele componente ale unui IV…………………………………………………… pag
III.3 Elementele limbajului G……………………………………………………………….. pag
III.4 Metode de asistare în LabVIEW...................................................................................... pag
III.5 Avantajele şi dezavantajele folosirii limbajelor de programare grafică........................... pag

CAP. IV Sistemul de achiziţie a datelor

IV.1 Sisteme de achiziţie a datelor.Elemente componente……………………………………pag


IV.1.1 Traductoare…………………………………………………………………….pag
IV.1.2 Elemente de condiţionare a semnalelor.Proprietăţi. …………………………..pag
IV.2 Caracteristicile hardware-ului folosit în achiziţia de date……………………………….pag
IV.3.Concepte în achiziţia de date…………………………………………………………….pag
IV.4 Placa de achiziţie National Instruments PCI-6024E …………………………………… pag
IV.4.1 Semnificaţia pinilor plăcii National Instruments PCI-6024E ............................pag
IV.5 Caracteristicile tehnice ale plăcii de achiziţie PCI-6024E .............................................. pag
IV.6 Configurarea conexiunilor în mod analogic …………………………………………….pag

CAP. V Macheta instalaţiei. Instrumentul virtual. Rezultatele încercărilor experimentale.


V.1. Echipament de laborator………………………………………………………….pag
V.2. Prezentare instrument virtual.Rezultatele încercărilor experimentale……………pag

2
Memoriu justificativ

În acest moment industria energetică are o cerere continuă de utilizare a tehnologiilor ce impun
supravegherea şi conducerea cu ajutorul calculatorului a diferitelor procese datorită cerinţelor noi de
exploatare şi întreţinere
Implementarea noilor tehnologii ce constau în folosirea calculatoarelor şi a echipamentelor de
achiziţie şi prelucrarea datelor a fost facilă , deoarece pentru beneficiar s-a constat o reducere a
costurilor pe termen lung şi o uşurinţă în exploatare. Puterea de calcul a crescut în ultimii ani şi astfel a
crescut şi productivitatea echipamentelor digitale,care permit o reglare foarte precisă .
Conducerea proceselor este un domeniu care a permis dezvoltarea unor noi concepte,cel mai
cunoscut fiind cel de instrumentaţie virtuală , şi totodată apariţia de hardware(interfeţe pentru cuplarea
calculatorului la proces) şi software necesar care permit realizarea aplicaţiilor de timp real.
Acest proiect îşi propune să furnizeze o soluţie pentru monitorizarea şi teleconducerea unui
post de transformare folosindu-se instrumentaţia virtuală, adică folosind un calculator dotat cu
accesoriile necesare monitorizării şi conducerii postului de transformare.
Câştigul în ceea ce priveşte calitatea şi preţul energiei este evident ,lucru demonstrat deja în
implementările din domeniul termoenergetic ce au acceptat soluţii de monitorizare cu ajutorul
calculatorului.
În cadrul proiectului va fi utilizat software-ul LabVIEW produs de firma National Instruments ,
placa de achiziţie tot de provenienţă National Instruments şi un calculator care să satisfacă cerinţele
minime de rulare a soft-ului sub sistemul de operare Microsoft Windows 2000 Professional/Windows
XP Professional.
LabVIEW oferă facilităţi de comunicare interaplicaţii, suport pentru ActiveX, construire de
aplicaţii client-server bazate pe protocol TCP/IP, generare şi analiză avansată de semnale, prezentare
de date şi stocare de informaţii din proces.

3
De asemenea sunt puse la dispoziţia programatorului unelte de dezvoltare convenţionale de
tipul setărilor de breakpoint-uri,animarea execuţiei pentru vizualizarea datelor ce intervin în program şi
rulare pas cu pas pentru o mai uşoară depanare.

Lucrarea este structurată astfel :


- în capitolul I se prezintă problemele ce apar în diverse procese industriale şi necesitatatea
introducerii monitorizării şi teleconducerii proceselor energetice;
- în capitolul II se prezintă aspectele generale ale unui post de transformare , principii
constructive, moduri de utilizare
- în capitolul III este prezentat mediul de programare LabVIEW;
-în capitolul IV sunt prezentate componentele software şi hardware ale întregului sistem de
achiziţie şi prelucrare a datelor
-în capitolul V este prezentată schema de principiu a instalaţiei de laborator , funcţionarea
instrumentului virtual creat pentru controlul şi monitorizarea instalaţiei şi rezultate ale încercărilor
experimentale.

4
CAP I. Procese industriale

I.1. Clasificarea proceselor industriale

Procesul este o succesiune de transformări ce caracterizează diferite obiecte sau fenomene în


desfăşurarea lor spaţial-temporală.
Procesul industrial se referă la asamblul de operaţiuni executate concomitent sau ordonate în
timp efectuate pentru a obţine un produs prin prelucrare ,transformare sau asamblare.Operaţiunile ce
caracterizează un proces se desfăşoară de obicei în instalaţii specializate.
Clasificarea proceselor industriale poate fi făcută după mai multe criterii:
 după comportarea temporală
 procese dinamice
 procese statice

 după natura lor


 procese mecanice : se referă la dezvoltarea unui cuplu şi forţei necesare
punerii în mişcare a unui obiect
 procese electrice : au cerinţe constând în asigurarea tensiunii la bornele
generatorului şi transformatorului sau în asigurarea circuitelor frecvenţa
constantă , puterea reactivă şi activă conform parametrilor
 procese termice : se doreşte realizarea unei variaţii a temperaturii funcţie
de legea de reglare implementată sau menţinerea temperaturii constantă.
 procese hidropneumatice : se cere asigurarea unor presiuni,debite şi
nivele conforme cu legea de reglare.

Controlul acestor procese duce la o îmbunătăţire a parametrilor pe mai multe planuri.Motivele


pentru care a apărut controlul proceselor sunt:
 economic : dorinţa de a creşte productivitatea şi de a avea preţ scăzut de producţie
 calitativ: introducerea controlului proceselor a condus la creşterea calităţii produselor
în ceea ce priveşte execuţia şi finisarea
 ecologic : s-a obţinut scăderea emisiilor poluante în aer şi apă

5
În ultimii ani s-au dezvoltat noi tehnologii şi unelte pentru controlul proceselor : control
predictiv, logica neuro-fuzzy etc. Cunoaşterea diferitelor structuri de modele şi metode de invăţare
alternative pot fi utilizate în scopul obţinerii ideii pentru alegerea celei potrivite tehnici de reglare.

I.2. Particularităţile proceselor energetice

Domeniul energetic este ramura tehnică care se ocupă cu exploatarea resurselor energetice ,
conversia , transportul şi distribuţia în condiţii de maximă eficienţă economică.
Producerea energiei electrice se poate realiza în cadrul centralelor specializate care pot fi :
hidrocentrale, termocentrale, centrale geotermice şi centrale nucleare.

Energia poate fi clasificată funcţie de modul de obţinere:


 energie primară : care este obţinută direct din natură
 energie secundară : care este obţinută prin derivarea celei primare
Centralele din cadrul sistemului energetic trebuie să satisfacă anumite cerinţe legate de protecţia
mediului , valorificarea deşeurilor industriale şi obţinerea unor indicatori de calitate cât mai ridicaţi.

Modulul de obţinere a energiei electrice din cadrul sistemului naţional necesită o supraveghere
şi conducere permanentă în vederea menţinerii integrităţii instalaţiei , calităţii energiei livrate şi
obţinerea randamentelor cerute de normative. Orice abatare de la aceste reguli de producere a energiei
se poate solda cu pierderi în partea de distribuţie şi chiar la consumatorii finali.

Asigurarea integrităţii instalaţiei de producere şi distribuţie, a randamentului global şi a calităţii


energiei electrice poate fi menţinută cu ajutorul automatizării locale a principalelor subansamble :
instalaţii conexe, generator sincron , aparataj de înaltă şi joasă tensiune , aparate termice .
Se cer avute în vedere caracteristicile consumatorului şi ale producătorilor, iar prin măsurile luate se
urmăreşte asigurarea unui echilibru continuu între producerea de energie şi cererea variabilă a
consumatorilor . Diferenţa dintre energia consumată şi energia generată este în continuu monitorizată
astfel încit să existe posibilitatea intervenţiei asupra producătorilor de energie pentru a se asigura un
echilibru dorit.
Inerţia maselor în rotaţie(de la motoare, turbine, generatoare) şi a proceselor de producţie a
energiei compensează în primele momente , dezechilibrele apărute . Trebuie luate măsuri pentru
stabilizarea parametrilor energiei , astfel să nu poată fi recepţionate modificări importante ale
frecvenţei şi tensiunii.

6
I.3. Necesitatea monitorizării şi teleconducerii

I.3.1 Prezentarea problematicii în concepţie sistemică

Dezvoltarea activităţilor pe cele cinci funcţiuni ale unei întreprinderi industriale (cercetare-
dezvoltare , aprovizionare-desfacere, producţie, personal şi financiar-contabilă) impune implementarea
la nivelul Filialelor de Reţele de Transport şi Distribuţie a Energiei a unui sistem informatic integrat,
care să contribuie la rezolvarea rentabilă a urmatoarelor probleme:

 asigurarea continuităţii alimentării consumatorilor energetici din zona supervizată de


filialele de reţele electrice;
 exploatarea raţională a instalaţiilor în condiţiile impuse de reparaţiile reţelelor de înaltă
tensiune, medie tensiune şi joasă tensiune;
 managementul operativ prin dispecer al sistemului energetic local;
 utilizarea raţională a energiei electrice pe baza urmăririi consumurilor energetice
predeterminate;
 valorificarea surselor noi cu maximă eficienţă;
 proiectarea asistată de calculator a reţelelor electrice din zona administrată de filiala de
reţele electrice , atât din punct de vedere electric şi mecanic , cât şi sub aspectul montajului
pînă la faza de probe tehnologice;
 gestionarea energiei transportate in reţelele supervizate de filialele de transport şi distribuţie
a energiei;
 culegerea , prelucrarea şi transmiterea datelor de la punctele de consum spre dispecerul
teritorial;
 protocolarea schemelor reale de funcţionare în regimuri normale, în cele de avarie şi
postavarie;
 calcularea regimurilor economice de funcţionare.

Pentru a surprinde evenimentele din teritoriu şi pe cele din structura funcţională a filialei într-o
corelaţie optimală se vor elabora modele pe funcţiuni, făcându-se apel la metodele cercetării
operaţionale.
Se vor construi scheme logice pentru informatizarea activităţilor, care vor permite calculul costurilor şi
tarifelor energetice.

7
Pe baza acestor elemente se va determina profitul generat de introducerea si extinderea calculatoarelor
de proces în sistemul local supervizat de specialiştii Filialei de Reţele Electrice de Transport şi
Distribuţie a Energiei.

I.3.2 Aspecte calitativ-cantitative ale sistemului de teleconducere

Principalele module ale sistemului informatic eleborat sau în curs de construire la nivelul filialelor
de reţele electrice pentru transportul şi distribuţia energiei în teritoriu, care permit sesizarea şi
cuantificarea problemelor pe funcţiuni, trebuie să urmărească:
- abordarea problemelor de dezvoltare a structurii tehnologico-funcţionale a reţelelor electrice
şi elaborarea proiectelor de concepere-realizare a obiectivelor şi punerea lor în funcţiune ; aceste
probleme se pot rezolva cu modulul informatic dezvoltare asistată de calculator (MDAC);
- asigurarea resurselor şi finalizarea desfacerii in variantă optimală corelată furnizor-
consumator, astfel ca pierderile de energie la nivelul sistemului local sa fie minime; în acest scop se
recomandă utilizarea modulului aprovizionare-desfacere (MAD);
- implementarea teleconducerii proceselor de transport şi distribuţie a energiei la nivelul
dispeceratelor industriale teritoriale şi a dispecerului central. Pentru soluţionarea acestor probleme se
utilizează modulul process-asistat on-line (MAP);
- rezolvarea problemelor de pregătire şi promovare a personalului , inclusiv optimizarea
condiţiilor de muncă pe baza ingineriei umane , care să impulsioneze introducerea şi extinderea în
sistem a dialogului interactiv om-calculator-proces; problemele ingineriei umane se rezolvă cu
modulul informatic MDOCP ;
- stabilirea configuraţiei modului de calcul şi urmărire a regimului optim la nivelul fiecărei
filiale, cu scopul rentabilizării activităţilor , pe funcţiuni, în condiţii de creştere a calităţii şi eficienţei
sistemului local supervizat.
- optimizarea financiar-contabila se realizeaza cu modulul informatic FICEP

Modulul informatic MDAC : permite stabilirea cerinţelor pentru retehnologizări grele


(înlocuiri şi extinderi de reţele) şi uşoare (introducerea automatizării şi robotizării), cu scopul păstrării
calităţii energiei administrate şi al reducerii, în consecinţă, atât a consumurilor proprii tehnologice, cît
şi al celor specifice în structurile reînoite.Calculatoarele necesare pentru acest modul informatic sunt
dotate cu memorie externă în funcţie de volumul de informaţie solicitat de proiectant.
Software-ul trebuie sa rezolve următoarele cerinţe :
-regim optim de funcţionare a întregului sistem supus dezvoltării, atât ca structură fizică, cât şi ca
energie posibilă de livrat în perspectivă consumatorilor;

8
- fixarea tipurilor de reţele pentru casări şi extinderi pe nivele de tensiuni şi configuraţii fizice
(coronamente, tipuri de stâlpi, materiale pentru conductori, configuraţia stâlpilor şi a posturilor de
transformare-alimentare,tipuri de izolatori, etc.);
- stabilirea structurii şi valorii eforturilor şi efectelor de dezvoltare optimală a sistemelor locale
supervizate de filialele specializate.

Proiectarea asistată de calculator a prognozei reţelelor electrice şi a fluxurilor energetice


conduce la elaborarea documentaţiei de realizare a extinderii prevăzute dacă se dispune de o bază de
date privitoare la : consumurile de putere şi energie în postdicţie şi bilanţurile energetice reale care
evidenţiază consumul net şi pierderile ; cererile de energie şi putere în predicţie inclusiv bilanţurile de
perspectivă în varianta optimizată (minimizarea consumurilor proprii), analizarea soluţiilor de
alimentare şi stabilirea schemei fizice ( caracteristicile aparatajului din schemă , precizarea rezervelor
pentru diverse situaţii de funcţionare, etc. ) , afişarea pe ecran a tuturor schemelor tehnologice, la
cererea decidentului şi modificarea structurii lor prin dialog interactiv, stabilirea traseului topologic al
fiecărei linii şi staţii noi apărute în reţea , posibilitatea urmăririi în exploatare a noii configuraţii
prognozate (determinarea nivelului de fiabilitate, rezerva elementelor în caz de avarie ), arhivarea pe
suport magnetic sau optic a documentaţiei de prognoză şi proiectare asistată a sistemului supus
dezvoltării, inclusiv calculul efortului şi efectului de dezvoltare a sistemului local cercetat.
Aplicarea algoritmului privind proiectarea asistată de calculator a soluţiei de dezvoltare a
sistemelor energetice de transport şi distribuţie a energiei se poate face cu ajutorul urmatoarelor
secvenţe: prognoză , proiectare-montaj-probe tehnologice, exploatare în regim economic de
funcţionare şi retehnologizări eficiente.

Modulul de aprovizionare cu resurse şi de desfacere a produselor realizate la nivelul Filialei de


Reţele Electrice (MAD) trebuie să fundamenteze consumurile specifice pe tipuri de resurse şi să
calculeze necesarul pe durata curentă şi de perspectivă a fiecărui regim de funcţionare. Pe baza acestor
calculaţii se realizeaza documente contractuale, care trebuie executate la nivelul proiectat fără abateri
de la calitatea resurselor comandate. Aprovizionarea Filialelor de Reţele Electrice cu echipamente noi,
piese de schimb şi de rezervă, combustibil şi energie, din ţară şi din import, trebuie sa fie ritmică
pentru a evita pagubele produse de aşteptare şi pentru a susţine dezvoltarea proiectată a întregului
sistem.
Asigurarea utilajelor noi pentru investiţii şi a resurselor activităţilor funcţionale de producţie
implică cunoaşterea normelor de consum şi a ritmului de dezvoltare a instalaţiei proiectate. Produsele-
program cu care operează modulul informatic MAD trebuie să calculeze necesarul de resurse pentru
investiţii şi producţie, să urmarească încheierea şi execuţia contractelor şi să permita corelarea

9
aprovizionării cu desfacerea pentru a depăşi blocajele financiare; în acest scop, baza de date va
cuprinde fişiere de probleme de investiţii (comenzi, contracte, studii de realizare, termen de finalizare,
probe tehnologice şi resursele necesare pentru efectuarea fără riscuri a acestor activităţi, probleme de
producţie şi probleme financiar-contabile).

Modulul informatic al procesului energetic de transport şi distribuţie a energiei asistate de


calculator MAP urmăreşte în principal rezolvarea următoarelor probleme:
 preluarea din sistemul energetic a energiei care tranzitează respectiv se consumă în structura de
transport-utilizare a reţelelor supervizate de filialele de reţele electrice;
 utilizarea încărcărilor pe linii şi staţii în ideea optimizării consumului propriu tehnologic;
 asigurarea cantităţii şi calităţii energiei preluate de consumatori, constituirea bazelor de date
pentru regimul optim de funcţionare al reţelelor electrice;
 evidenţierea livrărilor la nivelul puterilor şi energiilor naturale pentru a elabora on-line bilanţul
energetic real şi optim;
 coordonarea dezvoltării liniilor şi staţiilor din sistemul local, atît cu extinderile consumatorilor,
cât şi ale furnizorilor energetici din sistemul central;
 aplicarea on-line a instrucţiunilor pentru preluarea fără riscuri a avariilor şi restabilirea
regimului de postavarie, executarea corectă a manevrelor în staţii, pe linii şi în punctele de
alimentare a consumatorilor energetici, funcţionarea interconectată a reţelelor electrice de pe
teritoriile filialelor cu cele din sistemele energetice teritoriale;
 executarea exploatării operative a tuturor instalaţiilor, în condiţii de reparaţii programate, sau a
înlocuirii elementelor deteriorate prin uzuri pronunţate;
 facilitatea aplicării retehnologizării grele prin înlocuirea echipamentelor cu durate de serviciu
deplasabile şi a retehnologizării uşoare prin extinderea rapidă a informatizării flexibile;
 afişarea pe ecran a schemelor tehnologice curente şi previzionale şi protocolarea, la cerere, a
consumurilor energetice.

Sistemul informatic va realiza on-line telemăsurări, telesemnalizări, telecomenzi şi va permite


gestionarea informaţiilor necesare ameliorării regimurilor de funcţionare ale reţelelor electrice
supervizate printr-un reglaj optimal al fenomenelor din sistemele locale şi teritoriale. Cu ajutorul
schemelor informatice se vor putea controla rapid lanţurile energetice, ce leagă sistemul local de cel
teritorial cu scopul reducerii cauzelor care provoacă creşterea consumurilor specifice şi proprii
tehnologice.

10
Pe baza semnalizărilor şi comenzilor operative se vor prezenta la cerere imagini fizice cu
parametri precalculaţi, care vor atesta starea şi precizia sistemului controlat on-line.
Managementul operativ al sistemelor locale şi teritoriale informatizate permite:
 supravegherea on-line a funcţionării reţelelor prin urmărirea şi păstrarea constantă la valorile
nominale a tensiunii şi frecvenţei, evidenţierea indisponibilităţilor şi extinderilor posibile,
urmărirea stărilor şi regimurilor de funcţionare al protecţiei şi automatizărilor din reţea;
 aplicarea corectă şi la timp a manevrelor;
 înlesneşte analiza configuraţiei de funcţionare prin aplicarea în practică a programelor de
retragere din exploatare a elementelor perturbatoare;
 urmărirea deconectărilor prin descărcarea automată a sarcinii;
 optimizarea schemelor de funcţionare în regim normal, la avarie şi postavarie prin înlocuirea
rapidă a rezervărilor;
 realizarea comunicărilor, atât la sistemul local, cât şi pe scară ierarhică, până la dispecerul
central, urmărirea fluxurilor de date, informaţii prelucrate, decizii şi acţiuni care leagă sistemul
local de structurile ierarhice interconectate;
 controlul modului de utilizare a energiei şi îmbunătăţirea nivelului de consum energetic, pe
categorii de receptoare, în vederea eliminării cauzelor care provoaca creşterea entropiei
informaţionale(micşorarea duratelor eficiente de funcţionare şi creşterea duratei de avarie
respectiv de întreruperi accidentale);
 exploatarea profilactică a instalaţiilor de transport şi distribuţie prin impulsionarea modernizării
întregului sistem teritorial.

Principalele module informatice din structura sistemului de teleconducere a reţelelor de


transport-distribuţie sunt: supravegherea, analiza, comunicarea, urmărirea şi coordonarea activităţilor
energetice de bază şi a celor auxiliare. Pentru aceste module se construiesc fişiere specializate în cadrul
bazei de date şi al sistemului local. Cu aceste date se pot face analize tehnico-economice privind
economisirea energiei la nivelul reţelelor informatizate şi se asigură o corectă valorificare a energiei
livrate consumatorilor energetici. Aceste module lucrează interconectat, atât la nivelul legăturilor
interne, cât şi al conexiunilor realizate prin interfeţe inteligente cu sistemele teritoriale. La elaborarea
acestor module trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
 menţinerea echilibrului dintre producţie şi consum pe baza caracteristicilor de reacţie inverse a
sistemelor cibernetice;
 soluţiile preconizate să fie eficiente la funcţionarea on-line a instalaţiilor energetice;
 să permită urmărirea în timp real a sistemului şi să contribuie la perfecţionarea actualului mod
de reglare a parametrilor tehnologici şi funcţionali;

11
 particularităţile procesului energetic modelat şi manifestările acestuia în diverse regimuri de
funcţionare;
 realizarea unor scheme informatice cu elemente distribuite în teritoriu, care să cuprindă
întreaga configuraţie a reţelelor electrice dispersate; aparate de culegere, prelucrare, transmitere
şi gestionare a informaţiilor trebuie să prezinte un înalt grad de precizie, ceea ce diminuează
substanţial eroarea de bilanţ energetic; soluţiile informatice vor asigura un nivel înalt de
securitate a informaţiilor din sistemul energetic telecomandat şi vor permite verificarea
automată periodică a structurilor hardware şi platformelor software din structura în funcţiune;
 corelaţia sistemului on-line cu cel off-line trebuie asigurată prin determinarea automată a
configuraţiei de tip master-slave în funcţie de evoluţia procesului(această corelaţie se poate
realiza prin intermediul unui monitor de proces cu rol de reglaj intern şi autocontrol).
 capacitatea informatică a modulelor trebuie să satisfacă prelucrări şi gestionări a unor mari
volume de informaţii, de o mare diversitate, care se solicită secvenţial sau paralel la mai multe
noduri informatico-tehnologice de producţie-consum;

Un sistem informatic pertinent şi eficient de teleconducere a reţelelor electrice trebuie să dispună


de baze de date organizate pe fişiere (şi probleme) şi de o bibliotecă de programe care să ofere:
 generatoare de interfeţe inteligente pentru implementarea dialogului om-calculator-proces;
 un grad înalt de prelucrare şi actualizare a informaţiilor din sistem, cu scopul creşterii eficienţei
proiectelor elaborate;
 soluţii variate de identificare, simulare, optimizare, care se obţin cu ajutorul modulelor
inteligente;
 tehnici pentru asigurarea comunicării interactive între coordonatorii activităţii de transport şi
distribuţie a energiei şi utilizatorii fluxurilor energetice;
 un deviz final care să fie motivat care să conducă la eforturi minime.

I.3.3 Informaţia în sistemul de teleconducere

Sistemul de teleconducere are ca scop principal furnizarea într-un punct unic ( punct de
comandă ) unor operatori, a tuturor informaţiilor(telemăsurări , telesemnalizări) din ansamblul sau o
parte a reţelei pe care o are în sarcină sistemul şi posibilitatea operatorilor de a interveni în orice
situaţie în orice punct al configuraţiei reţelei. Volumul mare de informaţii ce trebuie transportat are ca

12
punct de plecare un dispozitiv energetic de distribuţie . Clasificarea tipului de informaţii obţinute în
cadrul dispecerului central ,funcţie de echipamentul folosit, este :
a). echipamente ale celulelor de medie tensiune şi înaltă tensiune :
- întreruptor (înaltă şi/sau medie tensiune) , separator (de bare , de linie) cu semnalizări simple cu
excepţia întrerupătoarelor unde se culeg semnalizări duble ;
b). echipamente din panouri de servicii proprii : în care se primesc informaţii de la
- întreruptoare automate de alimentare a secţiunilor de bare cu curent alternativ ;
- instalaţii de anclanşare automată pe poarta de curent continuu a redresoarelor şi invertoarelor ;
- instalaţii automate de alimentare a redresoarelor pe poarta de curent alternativ;
c). echipament de automatizare : în care se primesc informaţii de la
-instalaţii de sincronizare;
-instalaţii de anclanşare automată a rezervei;
-instalaţii de reanclanşare automată rapidă;
-instalaţii de anclanşare a rezistenţei la refuzul întrerupătoarelor;
-instalaţii de declanşare automată a sarcinii la scăderea de frecvenţă;
-instalaţii de declanşare automată a sarcinii la scăderea de tensiune.
d). alarme : oferă date despre modul defectuos de funcţionare a instalaţiei energetice. O alarmă
este creată în momentul în care o telegramă de semnalizare conţine o înregistrare diferită de cea din
baza de date . Se doreşte ca deja să se fi scos din baza de date informaţiile ce ar putea declanşa alarme
false. Un exemplu de clasificare temporală a alarmelor ar fi modelul pentru liniile de IT.
Alarmele pentru liniile de IT(înaltă tensiune) sunt :
-alarme persistente:
 defecte întrerupător (presiune scăzută la anclanşare sau declanşare);
 defecte protecţie diferenţială longitufinală sau de linie ;
 defecte la circuitele secundare (ardere siguranţă la barele de semnalizare , lipsa
curentului continuula protecţia la distanţă)

-alarme pasagere:
 pornit protecţie de distanţă;
 pornit protecţie diferenţială transversală.

13
CAP II. Posturi de transformare

II.1 Generalităţi

Energia electrică produsă în centrale trebuie transportată pe distanţe diferite. Funcţie de


cerinţele geografice şi necesarul de consum se optează pentru transportul la distanţe mari pentru linii
de înaltă şi foarte înaltă tensiune(110,220,400,750KV),pentru transportul pe distanţe de ordinul zecilor
de kilometri se preferă liniile de medie tensiune (6,10 şi 20KV),iar pentru distribuţia în interiorul
localităţilor se optează pentru linii de joasă tensiune(0,4 KV).Toate aceste linii s-au ales mai ales din
considerente economice referitoare la pierderile de energie , fiind cunoscut faptul că pentru tensiuni
mari curenţii sunt mai mici.
Staţiile de transformare sunt puncte de alimentare cu energie electrică de la înaltă sau foarte
înaltă tensiune la medie tensiune.Reprezintă elementul de legătură dintre instalaţia de racordare la
sistem şi instalaţia de distribuţie în înaltă tensiune.
Posturile de transformare sunt puncte de alimentare cu energie electrică la tensiunea de
utilizare a utilajelor şi receptoarelor – 380/220 , 220/127 , 500 şi 1000 V. Posturile de transformare
reprezintă legătura dintre instalaţia de distribuţie în medie tensiune şi cea de joasă tensiune.Schemele
de conexiuni ale unui post de transformare conţin:
-circuite primare(principale)
-circuite secundare
-servicii proprii şi instalaţii auxiliare
Circuitele primare sunt parcurse de energie electrică ce provine din centralele electrice; funcţionarea
circuitelor primare are loc la tensiuni mari şi sunt parcurse de curenţi de valoare ridicată.
Circuitele secundare sunt parcurse de tensiuni mai mici.Există o împărţire a circuitelor secundare în:
- circuite de comandă şi interblocări: ajută la acţionarea locală sau de la distanţă a
mecanismelor de conectare/deconectare (întrerupătoare, separatoare , separatoare de sarcină )
- circuite de protecţie şi automatizare
- circuite de control,măsură : putere şi energie (activă,reactivă) , semnalizare (poziţii
întreruptor şi separator , funcţionarea protecţiei)

Serviciile proprii şi instalaţiile auxiliare de curent alternativ sunt formate din echipamentele de răcire a
transformatoarelor , instalaţiile de încărcare a bateriei de acumulatoare , instalaţia de ventilaţie ,
instalaţia de aer comprimat(unde este necesar) , instalaţia de stingere a incendiilor.

14
II.2 Detalii privind posturile de transformare

II.2.1 Clasificare
Execuţia are loc în mai multe tipuri constructive:
- de exterior(pe stâlp)
- interior în clădire
- prefabricat , în interior sau exterior

II.2.2 Elementele constitutive ale postului de transformare

Fig II.1
1- camera transformatorului; 2 – bare ; 3 – camera tabloului general de distribuţie ; 4 – subsol
pentru cabluri

În figurile II.2 şi II.3 se va observa structura postului de transformare de 6/0,4 kV în cabină de


zidărie cu separator de sarcină , prin vederi în secţiune transversală şi longitudinală.

15
Fig II.2

Fig II.3
1 – transformator trifazat ; 2 – separator de sarcină ; 3- separator ; 4 –dispozitivul de acţionare
al separatorului de sarcină ; 5 - dispozitivul de acţionare al separatorului ; 6- dispozitivul de închidere a
ventilaţiei ; 7 – colectorul de ulei ; 8- clapetă de ventilaţie; 9- jaluzele de ventilaţie ; 10 – grătar ; 11-
îngrădire de protecţie , în dreptul jaluzelelor de ventilaţie

Transformatorul are rolul de a cupla între ele reţele cu tensiuni electrice diferite. În raport cu
numărul de faze pot fi monofazate sau polifazate.Transformatoarele cele mai des utilizate sunt cele cu
2 înfăşurări, iar pentru puteri mari se utilizează şi cele cu 3 înfăşurări. Înfăşurările unei faze se
denumesc după valoarea tensiunii la borne şi anume: înfăşurare de înaltă tensiune(IT) , înfăşurare de
medie tensiune(MT) şi înfăşurare de joasă tensiune(JT).
Din figura II.4 se observă în secţiunile transversale şi vederea frontală elementele componente
ale unui transformator folosit în alimentarea cu energie electrică :

16
Fig II.4
1- buşon de umplere
2- conservator
3- indicator de nivel a uleiului
4- releu Bucholtz (degajare de gaze)
5- ureche ridicare
6- radiator
7- filtru de aer
8- borna de punere la pământ
9- izolator JT
10- comutator
11- izolator IT
12- robinet golire
13- ureche ridicare parte decuvabilă
14- sanie
15- cutie protecţie JT
16- robinet racord releu
17- locaş termometru
18- etichetă

Notaţii : JT – joasă tensiune; IT – înaltă tensiune .

17
Clasificare funcţie de destinaţie :
 Transformatoare de putere (sau de forţă) care sunt transformatoare monofazate sau
polifazate (de obicei trifazate cu două înfăşurări sau cu trei înfăşurari pe fază) folosite la transportul şi
distribuţia energiei electrice.
 Transformatoare de joasă frecvenţă cu înfăşurările dispuse în jurul miezului feromagnetic
pentru a se realiza un cuplaj magnetic strâns (dispersie magnetică redusă).
 Transformatoare de înaltă frecvenţă folosite în tehnica curenţilor slabi care nu au în general
miez din tole de oţel ci din ferite cu rezistivitate mare pentru a se evita pierderile prin histerezis
magnetic şi curenţi turbionari.
 Transformatoare de măsură (reductoare) de tensiune sau de intensitate (mărimi impuse
înfăşurării primare) ce permit folosirea aparatelor de măsură sau de protecţie (relee) standardizate de
tensiuni joase (100 V) şi curenţi slabi (1A) şi izolarea acestora faţă de circuitele primare care pot avea
tensiuni înalte.
 Autotransformatoare cu câte un circuit realizat ca o parte a altui circuit, (neizolat faţă de
acesta),avantajoase (se realizeaza economie de Cu si Fe) când raportul de transformare (raportul
numărului de spire) este apropiat de unitate.
 Transformatoare cu destinaţii speciale (de sudură, pentru cuptoare electrice, de încercări la
înaltă tensiune, pentru redresoare sau convertizoare, amplificatoare magnetice etc.) ce completează
diversele tipuri de transformatoare folosite.

Principalele elemente constructive ale unui transformator :


- miezul magnetic;
- înfăşurările;
- cuva cu ulei (daca răcirea se face cu ulei);
- părţile de asamblare şi accesoriile.

Miezul magnetic serveşte ca circuit de închidere pentru fluxul magnetic principal (util). Miezul este
realizat din tole de oţel,izolate între ele cu hârtie, lac, oxizi sau straturi ceramice. În construcţia
miezului se disting coloanele şi jugurile.
Coloanele sunt porţiunile de miez peste care se aşează înfăşurările, iar jugurile sunt porţiunile de
miez care închid circuitul magnetic al coloanelor. După modul de dispunere a coloanelor şi al jugurilor
se disting două construcţii de bază ale miezului: cu coloane (fig. II.5.a) şi în manta (fig. II.5.b).

18
Fig II.5

II.2.3 Răcirea transformatoarelor

Căldura dezvoltată în părţile active ale unui transformator electric trebuie cedată mediului
exterior.Mediul prin intermediul căruia are loc cedarea căldurii către exterior poate fi aerul sau uleiul.
La transformatoarele uscate , căldura dezvoltată este cedată exteriorului prin radiaţie şi prin
convecţie.Dacă aerul de răcire se deplasează în mod natural fără a se interveni cu vreun mijloc exterior
, se spune că transformatorul este cu răcire naturală , iar dacă este antrenat prin intermediul
ventilatoarelor , transformatorul e cu răcire forţată.
La transformatoarele cu puteri mari se utilizează uleiul ca mediu de răcire , care are o serie de
avantaje faţă de aer. Datorită căldurii specifice şi a conductivităţii termice mai mari decât ale aerului ,
transmiterea căldurii din părţile în care ea se face mai uşor decât la transformatoarele uscate. Uleiul de
transformator este un ulei mineral , rafinat, nu atacă suprafeţele metalice şi are o rigiditate dielectrică
de circa şase ori mai mare decât aerul. Umezeala şi impurităţile provenite din oxidare rămân în cea mai
mare parte în conservator şi astfel alterarea uleiului se face mult mai încet.

II.2.4 Protecţia transformatoarelor


Transformatoarele se prevăd cu protecţii prin relee împotriva următoarelor defecte sau regimuri
anormale de funcţionare :
- scurtcircuite polifazate între înfăşurări sau între bornele acestora;

19
- scurtcircuite între spirele aceleaşi înfăşurări;
- scurcircuite monofazate în reţelele cu neutrul legat direct la pământ;
- supracurenţi prin înfăşurări , provocaţi de scurtcircuite sau suprasarcini exterioare;
- scăderea nivelului uleiului şi degajări de gaze provocate de defecte în interiorul cuvei;
- supratemperaturi ;

Protecţiile împotriva defectelor şi a regimurilor anormale de funcţionare enumerate mai sus ,


trebuie să fie prevăzute cu declanşare ,semnalizare sau descărcare automată a sarcinii , după cum
urmează :
 pentru transformatoarele de putere de 1000 KVA şi mai mare se prevede o protecţie de
gaze împotriva defectelor din interiorul cuvei transformatorului; protecţia trebuie să
acţioneze la semnalizare în cazul unor slabe degajări de gaze , la scăderea nivelului uleiului
şi să declanşeze întreruptoarele în cazul degajării intense de gaze.
 pentru protecţia împotriva defectelor interioare precum şi pentru protecţia împotriva
defectelor la borne se prevede fie o protecţie diferenţială , fără temporizare ,fie o secţionare
de curent, fără temporizare , instalată pe partea alimentării
 împotriva curenţilor provocaţi de scurcircuite exterioare, se prevăd una din următoarele
protecţii prevăzute cu declanşare :
- o protecţie de distanţă cu caracteristică de acţionare în trepte bidirecţionată ;
- o protecţie maximală de curent de secvenţă inversă ;
- o protecţie maximală de curent , cu sau fără blocaj de tensiune minimă , la
transformatoarele coborâtoare de tensiune

20
II.2.5 Scheme de distribuţie pentru posturi de transformare

a b
Fig. II.6

Tabloul general de joasă tensiune este prevăzut la intrare cu întreruptor şi separator , cuprinzând un
sistem simplu sau dublu de bare , plecările de joasă tensiune etc. În figura II.6.a avem exemplu cu un
transformator iar in figura II.6.b constatăm existenţa a două transformatoare din pricina redundanţei ce
trebuie creeată către consumator.

II.5.1 Elementele schemelor de distribuţie


Conductoarele se confecţionează din cupru sau aluminiu şi sunt formate din fire multiplu
torsadate(funie) . Profilul conductorului ,circular sau în formă de sector , depinde de tipul şi tensiunea
nominală a cablului.
Izolaţia uzuală a conductoarelor este hârtia impregnată cu ulei . În cazul montării înclinate se
foloseşte cablu cu izolaţie de cauciuc,polietilenă sau policlorură de vinil(PVC). În anumite condiţii se
mai foloseşte şi ecranarea cablurilor(când apare fenomenul de ionizare).
Întreruptorul este cel mai important aparat de comutaţie din circuitulele primare.După
pricipiul de stingere a arcului, întreruptoarele de înaltă tensiune pot fi : cu ulei mult, ulei puţin , aer
comprimat , hexaflorură de sulf , suflaj magnetic, vid.
Întreruptorul are capacitate de rupere foarte mare şi de anclanşare încât aparatul poate suporta
anumite solicitări care se produc atunci când echipamentul sau părţi din instalaţie sunt anclanşate sau
declanşate în special în condiţii de scurtcircuit.

21
Întreruptoarele cu ulei mult(IUM) sunt din ce în ce mai putţin folosite din cauza pericolului de
explozie şi incendiu.Totuşi au o construcţie simplă ,sigură şi o comportare bună în exploatare.Sunt
folosite la staţii şi posturi de transformare de importanţă redusă.
Întreruptoarele cu ulei puţin(IUP) sunt foarte răspândite până la cele mai mari tensiuni şi puteri
de rupere.Reviziile se efectuează uşor şi sunt chiar recomandate pentru condiţiile din ţara noastră.
Întreruptoarele cu aer comprimat au o construcţie mai complicată şi necesită o instalaţie de aer
comprimat de presiune mare.Sunt folosite în special pentru puteri de rupere foarte mari.
Întreruptoarele cu hexaflorură de sulf se răspândesc tot mai mult datorită calităţilor lor
excepţionale.Au capacitate mărită de stingere a arcului şi de refacere a rigidităţii electrice.
Întreruptoarele cu suflaj magnetic sunt simple,robuste şi se comportă bine în exploatare.La
curenţi mici , efectul de suflaj magnetic este insuficient pentru ruperea arcului din care cauză în aceste
condiţii se prevăd dispozitive suplimentare(suflaj cu aer).
Întreruptoarele cu vid sunt încă în faza de dezvoltare.Vidul înaintat (10-4...10-5 torr) are o mare
rigiditate electrică , iar arcul electric se stinge de la sine în vid înainte de trecerea curentului prin
zero.Se folosesc pentru instalaţii de medie tensiune 6...35 KV.Funcţionarea echipamentului cu vid este
garantată pentru 10,20 de ani şi circa 30.000 de operaţii de comutare.
Dispozitivele de acţionare ale întruptoarelor pot fi cu resorturi,cu acţionare pneumatică ,
electromagnetice, manuale.
Întreruptoarele automate compacte de tip USOL au tensiunea nominală de izolaţie de 660V c.a.
şi curentul nominal termic de maxim 800A ,iar întreruptoarele din seria OROMAX pot funcţiona
corect şi cu valori ale curenţilor de maxim 4000A.

Separatorul este aparat de conectare care asigură pentru motive de securitate , în poziţia
deschis, o distanţă de izolare vizibilă în cadrul circuitului electric din care fac parte.Separatorul se
comută cu , curent practic nul. Spre deosebire de întreruptoare , separatorul neavând sistem de stingere
a arcului , nu trebuie deschis sub sarcină. Întotdeauna deschiderea separatorului este precedată de
deconectarea întreruptorului corespunzător. La reconectarea segmentului de reţea se reia secvenţa
inversă de conectare: primul dispozitiv comutat este separatorul şi apoi întreruptorul.
Clasificări ale separatoarelor se pot face funcţie de locul unde se montează(interior sau
exterior), după numărul de poli(monopolare,bipolare şi tripolare) ,după sau după modul de deplasare a
contactelor mobile:
 separatoare cuţit,având un contact fix şi un contact mobil tip cuţit
 separatoare rotative , având două contacte mobile
 separatoare basculante, la care contactul mobil basculează împreună cu un izolator
suport în planul axelor izolatoarelor suport ale polului

22
 separatoare pantograf, la care contactul mobil , de o construcţie specială, execută o
mişcare după direcţia axei izolatorului suport.

Construcţia separatoarelor trebuie să satisfacă condiţiile , conform normelor, de :


- stabilitate electrodinamică
- stabilitate termică;
- rigiditate dielectrică a suporţilor şi între contacte , în poziţia deschis

Fig II.7
În staţiile de conexiuni şi transformare montate în aer liber , separatoarele sunt supuse
pericolului de depunere a gheţii şi chiciurii pe contacte , ceea ce conduce la blocarea separatorului în
poziţia închis.
În soluţia 1 se execută contacte punctiforme în formă de gheară,contactul electric stabilindu-se în 2
puncte; în alt tip de separator se realizează contacte între sfere (în 4 puncte) ,iar în ultima variantă
avem 2 contacte liniare între cilindrul I şi piesele alăturate.

Separatorul de sarcină este definit ca un aparat de conectare capabil să întrerupă sarcina


nominală a unui circuit şi care în poziţia deschis asigură o distanţă minimă între contactul fix şi cel
mobil întocmai ca separatorul.
Separatorul de sarcină este utilizat în urmatoarele cazuri :
- conectarea şi deconectarea bateriilor de condensatoare pînă la puteri de 1200KVA şi 20KV;
- înlocuirea întreruptorului (de putere) în punctele reţelei unde puterea de scurtcircuit este relativ
redusă (sub 30MVA);
- ca aparat de conectare în reţelele buclate având rolul de a închide şi de a deschide bucla la
sarcina nominală de trecere;
- la conectarea şi deconectarea linilor în gol şi a cablurilor în gol , caz în care puterea de rupere
este sensibil mai mici decât în cazul întreruperilor sarcinilor normale .

23
II.2.3 Transformatoare de măsură
Sunt aparate electromagnetice care transformă valorile curentului şi tensiunii la valori
convenabile pentru alimentarea aparatelor de măsură , de protecţie şi de reglare 100 sau 110 V,
respectiv 5 sau 1 A.

II.2.3.1 Transformatoare de curent

Transformatoarele de curent (TC) a căror înfăşurare primară se conectează în serie cu circuitul


primar , iar bobinajul secundar alimentează releele de curent ,ampermetrele,bobinele de curent ale
contoarelor etc.
Curentul nominal primar I1n poate fi 5,10,15,20,30…100..1000…5000 A; curentul nominal secundar
I2n este de 1,2,5A, iar puterile nominale secundare P2n sunt 5,10,15,30,60,90VA. Raportul de
transformare nominal Kn este raportul dintre curentul primar nominal şi curentul secundar nominal :

I pn
Kn= .
I sn

Dacă în circuitele transformatoarelor se leagă relee de protecţie , este necesar un înalt grad de
proporţionalitate între curenţii primari şi curenţii secundari în zona de suprasarcină şi deci o valoare
mai mare a curentului de saturaţie.
Erorile transformatorului de curent variază cu curentul primar şi impendanţa secundară, pentru
o construcţie dată depinzând de asemenea de parametrii constructivi: forma şi dimensiunile
miezului,etc.
Se observă ca erorile sunt mai mari mai ales la curenţi mici , valorile lor crescând o dată cu creşterea
impedanţei secundare(ca modul).
Alte caracteristici importante ale transformatorului de curent sunt : cifra de supracurent , curentul
limită termic şi curentul limită dinamic.
Pentru conectarea corectă a transformatorului de curent în circuitul de măsurare , bornele sale
primare şi secundare sunt marcate , de regulă cu literele K-L(sau k-l),alteori cu L1-L2(sau l1-l2), borna
K legându-se spre sursă(bornă de intrare) , iar borna k la bornele polarizate ale aparatelor de măsurat
(în cazul contoarelor,wattmetrelor,etc).
Un transformator utilizat des în exploatare este cel de tip cleşte,în special pentru constatarea
prezenţei curentului în diferite conductoare , fără a întrerupe circuitul.

24
O menţiune specială se acordă transformatoarelor de foarte înaltă tensiune , de peste 110 KV, care se
construiesc în cascadă pentru o izolare mai sigură şi mai economică a înfăşurării secundare faţă de
circuitul primar.

II.2.3.2 Transformatoare de tensiune

Transformatoarele de tensiune(TT) a căror înfăşurare primară se conectează în paralel cu


circuitul primar, iar înfăşurarea secundară alimentează releele de tensiune,voltmetrele,etc.
Principiul lor de funcţionare constă în acceaşi utilizare a fenomenului de inducţie
electromagnetică. Deoarece în circuitul lor secundar sunt conectate circuite de tensiune ale aparatelor
de măsurat sau de protecţie , a căror impedanţă este mare, regimul lor normal de funcţionare este
apropiat de regimul de funcţionare în gol al transformatoarelor de forţă.
Transformatoarele de tensiune se construiesc pentru tensiuni primare nominale de la 380 şi
500V până la 220KV / 3 .Tensiunea nominală primară este egală cu tensiunile normalizate la noi în
ţară, iar tensiunea nominală secundară de 100V.Erorile variază mai puţin decât în cazul
transformatoarelor de curent ,deoarece tensiunea primară variază în reţele în limite reduse, iar
frecvenţa este practic constantă.

25
CAP III. Mediul de programare LabVIEW

III.1 Generalităţi

LabVIEW (Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench) este un software de


aplicaţie în mod grafic dezvoltat de National Instruments pentru a creşte eficienţa şi productivitatea în
situaţii cât mai diferite din industrie , centre de cercetare în domeniul fizicii , atomic , medical etc.
Natura sa grafică îl face ideal pentru testare şi măsurare ,automatizări , controlul instrumentelor,
achiziţie de date şi analiza datelor. Limbajele de programare obişnuite folosesc linii de text pentru a
putea face posibilă creearea de aplicaţii. În cadrul mediului LabVIEW este folosit limbajul G pentru a
creea diagrame bloc. LabVIEW este cel mai avansat pachet pentru aplicaţii de instrumentaţie şi
achiziţie de date.

Fig III.1

G este un limbaj de programare general cu librării extinse de funcţii pentru orice fel de
program.Avem la dispoziţie bilbioteci pentru achiziţie de date , control prin interfaţă serială , analiză ,
prezentare şi stocare de date. De asemenea ,G are incluse unelte clasice pentru depanare de tipul
breakpoint-urilor ,animarea execuţiei pentru vizualizarea fluxului de date şi rulare pas cu pas.
Aplicaţiile realizate în LabVIEW sunt denumite instrumente virtuale (eng. virtual instruments -
VI) deoarece aparenţa şi modul lor de operare imită instrumentele actuale .
Structura unui IV constă dintr-o interfaţă interactivă cu utilizatorul , o diagramă pentru
vizualizarea fluxului de date şi care serveşte drept cod sursă şi conexiuni astfel încât să poată fi apelat
de către un IV de pe un nivel superior. Componenţa IV-ului este :

26
 Interfaţa interactivă cu utilizatorul numită front panel , doarece simulează panoul de control al
unui instrument fizic. Front panel-ul poate conţine butoane , grafice , indicatori şi controale.
 IV-ul primeşte instrucţiuni de la o diagramă bloc (block diagram) . Diagrama reprezintă
soluţia vizuală a problemei de programare şi în acelaşi timp este considerată ca fiind codul
sursă al instrumentului.
 Instrumentele virtuale sunt organizate modular şi într-o ierarhie precisă. Pot fi folosite
individual sau ca subprograme ale altor programe. Programul apelat din cadrul altui progam se
numeşte subIV . Pictograma şi conectorul definesc vizual existenţa unui IV.

G promovează conceptul de programare modulară , astfel o aplicaţie poate fi împărţită în serii


de sarcini pînă când se va ajunge la cele mai simple componente. Execuţia unui subIV poate fi făcută
separat de restul aplicaţiei ,astfel încât depanarea este foarte uşoară.
În limbajele de programare convenţionale , bazate de text , ordinea de execuţie a instrucţiunilor din
cadrul unui program este dată de ordinea secvenţială , în care acestea apar. În LabVIEW apare
conceptul de flux al datelor(data flow) . Un bloc de instrucţiuni se execută doar când la toate intrările
sunt disponibile date ; rezultatele sunt furnizate în exteriorul blocului , doar după executarea tuturor
instrucţiunilor din cadrul blocului .

LabVIEW a fost conceput ca să permită proiectanţilor dezvoltarea rapidă a unor instrumente


virtuale , interfaţarea instrumentelor electronice tradiţionale sau a echipamentelor de achiziţie,analiză
şi prezentare a datelor. LabVIEW nu necesită cunoştinţe avansate de programare pentru furnizarea
unor aplicaţii de testare,măsurare şi control. Existenţa sutelor de biblioteci de instrumente facilitează
creearea aplicaţiilor finale. Orice VI se poate împărţi în subIV-uri şi acestea la rândul lor pot fi testate
şi depanate în mod individual.

27
III.2 Elementele componente ale unui IV

Panoul frontal

Diagrama bloc

Fig. III.2 Ferestrele unei aplicaţii LabVIEW

A. Panoul frontal(PF) reprezintă interfaţa cu utilizatorul, în vederea realizării unor operaţii interactive
de introducere variabile sau constante , fixare de referinţe ,vizualizare a datelor achiziţionate şi chiar a
celor prelucrate. Controalele şi indicatoarele sunt elementele principale ce pot apare în panoul
frontal.Meniurile derulante sunt accesibile în orice moment al execuţiei programului respectiv şi se
poate modifica modul de execuţie în timpul rulării. Controalele pot fi comutatoare (îndelinesc funcţie
booleană) , butoane cu apăsare , întrerupătoare diverse , iar indicatoarele sunt considerate a fi casetele
de afişare,graficele, diagrama de undă.

B. Diagrama bloc (DB) este fereastra de lucru în care se realizează efectiv programul dorit. În această
fereastră apar toate tipurile de reprezentare a datelor din program(real , simplă-precizie , şiruri de

28
caractere , 32 biţi etc) şi simbolurile grafice ce reprezintă subVI-uri , conectori , puncte de test ,
terminale , noduri , funcţii matematice , funcţii condiţionale etc. Editarea programului este facilă
doarece avem la dispoziţie bibliotecile cu funcţii extinse şi putem efectua conectări între nodurile
aplicaţiei.În cazul conectării greşite a unor terminale(când nu se respectă tipurile de date la intrare sau
ieşire ) se poate apela funcţia de ştergere a conexiunilor greşite(Remove Bad wires) . De asemenea în
această fereastră se poate lucra cu funcţii de tipul FOR , WHILE , CASE sau cu conversii de date ,
instrumente de tratare a intrărilor şi ieşirilor. IV-urile deja create pot fi utilizate ca subIV-uri în
aplicaţia dorită şi astfel se poate sublinia aspectul ierarhic al mediului LabVIEW (nu prea există
restricţii în ceea ce priveşte nivelele ierarhice) .
Dacă programul este în execuţie se poate urmări fluxul continuu de date de la intrări spre ieşiri
datorită unor marcaje care se deplasează. Această modalitate de funcţionare are utilitate însemnată ,
deoarece permite înţelegerea uşoară a programelor . Utilizatorul poate dicta modul de execuţie al
progamului(pas cu pas , rulare la infinit , rulare normală) cât şi întreruperea temporară sau definitivă.

C. Pictograma şi conectorul IV corespund semnăturii sau antetului (prototipul) subrutinei din


programarea strucutrată bazată pe text . Pictograma este identificatorul grafic (corespunde numelui
alfanumeric al funcţiei/procedurii ) al VI şi terminalele de intrare şi ieşire ale conectorului grafic al VI
corespund listei de parametri formali din declaraţia funcţiei/procedurii . Nu se permite apelul recursiv
(plasarea pictogramei aosciate în propria diagramă bloc) prin care un modul se autoapelează pentru
definirea funcţionalităţii .

Fig III.3 Fig III.4


Exemplul de mai sus prezintă conexiunile externe (intrări şi ieşiri ) ale instrumentului virtual numit
Write to Spreadsheet File.VI . Conectorul implicit poate fi modificat , şi prin apelarea meniului
Patterns se schimba tipurile de date care sunt conectate. Fiecare conexiune făcută în conector poate fi
făcută cu menţiunea recomandat , necesar sau opţional . Figura III.3 prezintă prezenţa implicită a VI-
ului amintit ,iar figura III.4 prezintă terminalele şi tipul de date prezent la fiecare terminal. Editorul
integrat de icoane permite schimbarea înfăţişării icoanei în mediul de programare. Programatorul
trebuie să indice corespondenţele între elementele din panoul frontal şi locaţiile conectorului , astfel :

 o asociere cu un control indică faptul că locaţia reprezintă un parametru de intrare


 o asociere cu un indicator determină ca locaţia să reprezinte un parametru de ieşire

29
III.3 Elementele limbajului G

Pentru realizarea codului sursă al unui IV nu se scriu linii de text reprezentând


instruncţiuni(respectând o sintaxă rigidă şi de multe ori anevoioasă) ; se aleg elemente de execuţie ,
care se plasează în diagrama bloc şi se realizază legături între acestea,pentru definirea fluxului datelor.
Elementele utilizate la realizarea diagramei bloc sunt clasificate în trei grupe generale:
1. noduri
2. terminale
3. fire

1. Nodurile
Sunt elementele de execuţie din limbajul G , ale unui IV. Nodurile din limbajul G corespund
operatorilor , funcţiilor predefinite , instrucţiunilor , subrutinelor realizate de utilizator – din limbajele
convenţionale de programare structurală.
Există şapte tipuri de noduri:

 funcţii predefinite ;
 subrutine (subIV oferite de firma NI sau utilizator)
 instrucţiuni pentru controlul execuţiei programelor (numite structuri);
 formule de calcul ;
 noduri proprietate ;
 variabile locale şi globale ;
 componente care permit apelul procedurilor scrise în limbajul C sau Pascal (numite
code interface nodes - CINs)

Un nod se execută doar în momentul , în care există valori disponibile pentru toţi parametrii de
intrare ; datele-rezultat sunt furnizate simultan (pe toate ieşirile) în exterior , doar după ce toate
operaţiile din corpul nodului s-au realizat. Respectarea convenţiei plasării parametrilor unui nod
facilitează “citirea” diagramei bloc , conform căreia fluxul datelor este din partea stângă spre partea
dreaptă. Nodurile sunt disponibile (mai puţin nodurile proprietate asociate obiectelor din panoul
frontal) prin caseta cu funcţii şi IV, prezentată în figura III.5

30
Fig III.5

Se observă elementele casetei care conţin funcţii aritmetice, funcţii logice, funcţii pentru tipul tablou şi
grupare de date , funcţii de comparare , funcţii pentru gestionarea fişierelor etc.
Funcţiile predefinite realizează operaţii elementare în limbajul G : calcule , obţinerea unor
informaţii despre timp/dată/fişiere , conversia datelor.Funcţiile nu sunt IV : nu posedă panou frontal şi
diagramă bloc . Unele funcţii au numărul parametrilor de intrare/ieşire variabil : pentru utilizarea
funcţiei , trebuie să se indice explicit numărul necesar de parametri .
La majoritatea funcţiilor limbajului G (numerice, şir de caractere , tablou , grupare de date ,
comparare) se întâlneşte conceptul de polimorfism. În contextul limbajului G , polimorfismul
reprezintă capacitatea (adaptivă) unui nod (element de execuţie) de a funcţiona pentru diferite tipuri
sau reprezentări de date ale parametrilor de intrare. Pentru un parametru de intrare , se acceptă valori
de tip numeric , bolean sau şir de caractere , reţinute printr-o structură scalară ,tablou , grupare de date
sau combinaţii ale acestora(excepţie în limbajul G : nu se poate defini tablou cu elemente de tip
tablou).
Polimorfismul funcţiilor se discută la nivelul parametrilor de intrare , fiind utilizat la toţi
parametrii , la o parte din aceştia sau la nici unul. Există patru instrucţiuni pentru controlul execuţiei
programelor :

31
 instrucţiunea secvenţială (Sequence)
 instrucţiunea de selecţie multiplă (Case)
 instrucţiunea repetitivă FOR (For Loop)
 instrucţiunea repetitivă WHILE (While Loop)

2. Terminalele
Reprezintă “porţi” prin intermediul cărora se realizează transferul datelor :
- între panoul frontal şi diagrama bloc (bidirecţional);
- între nodurile diagramei bloc (unidirecţional).
Terminalele se regăsesc în diagrama IV şi au asociată o reprezentare grafică sigestivă.Există 4 tipuri de
terminale :
- asociate controalelor şi indicatoarelor din panoul frontal;
- asociate nodurilor;
- constante;
- particulare instrucţiunilor pentru controlul execuţiei programelor.
Cele 4 tipuri de terminale se grupează în :
- terminale sursă;
- terminale destinaţie.
Terminalele sursă furnizează datele de intrare necesare operaţiilor din diagrama bloc , distingându-se
următoarele variante :
- terminale corespunzătoare controalelor (din panoul frontal) ;
- ieşirile (parametrii de ieşire) nodurilor ;
-constante.
Prin terminalele destinaţie se recepţionează datele de ieşire ale operaţiilor(din diagrama bloc) .Se
disting următoarele tipuri :
- terminale corespunzătoare indicatoarelor din panoul frontal ;
- terminale de intrare (parametrii de intrare) ale nodurilor.

În momentul în care utilizatorul plasează în panoul frontal un control sau indicator , mediul LabVIEW
inserează automat în diagrama bloc temrinalul asociat. Pentru fiecare control sau indicator din panoul
frontal , există un terminal în diagrama bloc. În momentul în care utilizatorul elimină
controlul/indicatorul din panoul frontal , LabVIEW şterge terminalul corespunzător din diagrama bloc.
Nu se permite îndepărtarea componentelor de interfaţă prin terminalul asociat. Terminalele asociate
controalelelor/indicatoarelor posedă o pictogramă prin care se codifică :

32
-tipul componentei(control sau indicator) ; chenarul pictogramei terminalului asociat unui control este
mai gros;
-tipul datei , dat de culoarea pictogramei terminalului;
-reprezentarea/precizia datei ,realizată , prin caractere alfanumerice , afişate în pictogramă;
-structură compusă tip tablou ; pictograma terminalului tabloului afişează între paranteze pătrate tipul
elementelor.

Culoare Tip de dată asociat


albastru întreg
portocaliu/roşu Real, complex
verde boolean , cale de fişier
roz şir de caractere
maro grupare de date cu elementele tip numeric

Unui control din panoul frontal i se poate atribui o valoare prin două metode :
- utilizatorul introduce valoarea
sau
- se transmite valoarea parametrilor actual (IV folosit ca subIV)

valoarea controlului este transferată diagramei bloc prin intermediul terminalul controlului.În urma
operaţiilor de prelucrare din diagrama bloc ,un rezultat este afişat într-un indicator din panoul frontal
după ce valoarea rezultat este atribuită terminalului indicatorului.
Se recomandă ca pentru parametrii de intrare ai funcţiilor şi subIV , tipul valorilor (parametri actuali)
să fie aceleaşi cu tipul parametrilor formali , pentru evitarea conversiilor automate de date .În general
mediul LabVIEW alocă din nou memorie pentru datele convertite.

Mediul LabVIEW realizează conversii automate ale valorilor parametrilor de intrare ori de câte ori
este necesar ; o conversie automată de date(coercion dot – punct de constrângere) este reprezentată
grafic printr-un pătrăţel umplut , plasat pe chenarul pictogramei nodului , în dreptul parametrului de
intrare(terminal) . Se recomandă (dacă este necesar) realizarea conversiei explicite a valorii furnizate la
tipul (parametrul formal) aşteptat , prin inserarea unei funcţii de conversie explicită .

3.Firele

33
Definesc şi reprezintă grafic fluxul datelor (între noduri se realizează schimbul de informaţii) în
diagrama bloc.Fluxul datelor este de la terminalele sursă spre terminalele destinaţie . Firele codifică
prin culoarea şi stilul (continuă , punctată , îngroşată ,etc) liniei tipul datelor transmise ; poziţionând
unealta de interconectare deasupra unui fir , care realizează o legătură validă se obţine în fereastra de
asistenţă descrierea tipului de dată care se transmite pe acea cale.
O legătură între două terminale se face (în general) de către programator astfel :
- se alege unealta de interconectare;
- se selectează unul din terminale;
- se eliberează butonul mouse-ului;
- se selectează celălalt terminal.

III.4 Metode de asistare în LabVIEW

Mediul LabVIEW oferă dezvoltatorilor de programe două metode de asistenţă , care


pot fi utilizate pe parcursul dezvoltării unui IV : fereastra (Help Window) şi utilitarul (Online Help) de
asistenţă. Fereastra de asistenţă se utilizează în cazurile următoare :
 la afişarea descrierii pentru obiectele din panoul frontal şi diagrama bloc ;
 la consultarea casetei de funcţii (în fereastra diagramei bloc) , se prezintă şi o descriere de
utilizare (eventual şi a parametrilor formali) a componentei , deasupra căreia se află cursorul
mouse-ului ;
 în diagrama bloc , terminalul conectorului IV , asupra căruia se opreşte unealta de
interconectare , este evidenţiat prin afişare intermitentă în fereastra de asistenţă ; metoda de
asistare este utilizată frecvent în realizarea conexiunilor la nodurile (funcţii , subIV) dotate cu
mai multe terminale , pentru selectarea exactă a parametrilor aşteptaţi;
 în diagrama bloc se permite afişarea structurii de dată , folosită pentru valoarea care se
transferă între două noduri , pe o legătură existentă: se opreşte unealta de interconectare
deasupra legăturii ; se reaminteşte faptul , că nodul reprezintă elementul de execuţie din
limbajul G.

34
III.5 Avantajele şi dezavantajele folosirii limbajelor de programare grafică

Avantaje:
a. Dezvoltarea programului într-un timp mai scurt , doarece din faza de proiectare (design step) se
trece direct în faza de depanare logică(logical debug step) , sărindu-se peste faza de depanare cod din
programarea bazată pe text. Doarece diagrama bloc reprezintă programul în sine este lesne de înţeles
de ce depanarea este foarte facilă.
b. Furnizarea de instrumente predefinite ajută la scurtarea timpului de definitivare a programului.
Un astfel de pachet software va permite dezvoltarea de panouri frontale pentru gestionarea
tuturor funcţiilor cerute .
c. Nu există erori de codificare sau de sintaxă, doarece nu avem de a face cu cod sursă. În schimb
erorile cele mai frecvente în faza de depanare pot apare la diversele conversii de date.
d. Posedă instrumente specifice pentru vizualizarea diagramei bloc şi un nespecialist în
programare va putea înţelege fluxul de date de la terminale şi înspre terminale.
e. Necesită o documentaţie mai puţin laborioasă şi există exemple de diagrame ce pot fi înţelese
fără a cunoaşte capitole anterioare.
f. Reprezentarea grafică a programelor permite o înţelegere a logicii de programare într-un timp
mai scurt.

Dezavantaje:
- cunoaşterea în amănunt a hardware-ului folosit , în special instrumentele de tip
osciloscop,frecvenţmetru etc. în cazul conceperii de aplicaţii complexe ce necesită controlul
acestor instrumente.
- LabVIEW nu rulează la parametrii nominali pe calculatoare ce nu întrunesc specificaţiile
producătorului de software

35
CAP. IV Sistemul de achiziţie a datelor

IV.1 Sisteme de achiziţie a datelor.Elemente componente

Funcţia fundamentală a unui sistem de achiziţie a datelor este măsurarea sau generarea
semnalelor din lumea reală . Pentru obţinerea unor date corecte este nevoie de următoarele
componente în cadrul sistemului :
- PC(calculator personal) dotat cu minimul necesar recomandat de producător ;
- traductoare (de curent,tensiune,temperatură,vibraţii,etc) ;
- elemente de condiţionare a semnalelor ;
- hardware pentru achiziţia de date din proces ;
- software-ul necesar pentru realizarea comunicaţiei între proces şi hardware.

IV.1.1 Traductoare

Traductoarele sunt echipamente ce convertesc fenomenele fizice cum ar fi temperatura , forţa ,


sunetul , presiunea , lumina , curgerea într-o cantitate electrică măsurabilă ca voltajul sau curentul.
Termocuplurile , termistoarele sau traductoarele de temperatură convertesc temperatura într-o
rezistenţă sau tensiune şi sunt destul de ieftine şi cu un domeniu de măsurare extins pînă la ordinul
sutelor de grade Celsius.

Traductoarele de nivel şi presiune , tensometrice convertesc debitul , presiunea şi forţa în


semnal electric. Pentru păstrarea concordanţei se încearcă folosirea unor echipamente care să aibă
semnalele electrice proporţionale cu mărimile măsurate. Echipamentele rezistive de temperatură
răspund modificărilor printr-o mărire sau micşorare a rezistenţei ,cea mai uzuală valoare fiind de 100

Termistorii sunt componente care au nevoie de o sursă de curent sau tensiune , au o ieşire
nonlineară (variaţia rezistenţei poate fi până la ordinul K) şi o senzitivitate mare.
Clasificare :
1.după principiul de funcţionare a elementului sensibil :
1a. Traductoare generatoare care funcţionează pe principiul transformării directe a energiei
mărimii de măsurat într-o energie asociată mărimii de ieşire , de regulă o mărime electrică(ex.
termocuplul)

36
1b. Traductoare parametrice care funcţionează pe baza modificării unui parametru caracteristic
a unui circuit electric(ex. termorezistenţa) .În vederea alimentării schemelor de măsurare se impune
alimentarea lor dintr-o sursă externă.

2.după natura mărimii măsurate :


 Traductoare pentru mărimi electrice (tensiune,curent)
 Traductoare pentru mărimi neelectrice (temperatură , presiune , nivel,debit ,etc)
3. după forma mărimii la ieşire :
 Traductoare analogice ce realizează dependenţa între mărimea fizică măsurată şi mărimea
rezultată , astfel încât e o funcţie continuă liniară / neliniară.
 Traductoare cu impulsuri modulate în amplitudine, durată sau frecvenţă , în funcţie de mărimea
de intrare.
 Traductoare numerice care prezintă rezultatul măsurării sub formă numerică , obţinut în general
prin măsurarea unei succesiuni de impulsuri codificate

IV.1.2 Elemente de condiţionare a semnalelor.Proprietăţi.

Semnalele electrice produse de traductoare sunt deseori slab condiţionate pentru o utilizare
corectă a lor de către placa de achiziţie . Sistemul uni/multicanal cel mai des folosit în industrie în
scopul condiţionării de semnal se numeşte SCXI (Signal Conditioning eXtensions for Instruments) .
Şasiurile SCXI conţin sloturi cu module diverse şi sunt organizate în rack-uri conectate la placa de
achiziţie.
Circuitele şi echipamentele pentru condiţionare de semnale realizează una din funcţiile
enumerate mai jos :
-amplificare;
-izolare;
-liniarizare;
-filtrare;
-alimentarea traductoarelor.
Amplificare
Cel mai utilizat procedeu de condiţionare a semnalelor este amplificarea. De exemplu , trebuie
să amplificăm semnalele de nivel scăzut provenite de la termocupluri pentru mărirea rezoluţiei.
Perifericele pentru condiţionare de semnal liniarizează nivelele de voltaj provenite de la termocupluri
astfel incât o funcţie simplă de scalare poate converti voltajul în temperatură. Amplificarea are
următoarele avantaje :

37
-se ajunge la domeniul maxim de intrare al convertoarelor ;
-creşte rata de semnal/zgomot (eng. SNR – Signal to Noise Ratio) .
Un motiv pentru a amplifica semnalele cât mai aproape de sursă în loc de a le amplifica doar în placa
de achiziţie este creşterea ratei de semnal/zgomot. Dacă amplificarea se face doar cu ajutorul plăcii de
achiziţie atunci se vor digitiza şi zgomotele introduse de căile de transmitere a semnalului , ceea ce va
conduce la rezultate neconforme cu procesul.

Izolare
Izolarea galvanică a semnalului provenit de la traductoare în raport cu PC-ul este necesară ,
doarece este posibil ca în sistem să apară frecvent tensiuni tranzitorii de valoare ridicată şi există riscul
de deteriorare a echipamentului sau electrocutarea operatorului. Pentru o utilizare corectă a căilor de
comunicaţie şi semnal electric procesat se vor lua în considerare aspecte privind folosirea cablurilor
ecranate ,torsadate şi de lungime minimă . Păstrarea cablurilor de semnal cât mai departe de firele de
curent alternativ şi monitoare va avea efect asupra reducerii zgomotului de frecvenţă 50 Hz. Figura
IV.1 prezintă zgomotul în circuitele a două plăci de achiziţie cu ecranare,respectiv fără ecranare.

Fig IV.1

Liniarizare
Echipamentul de condiţionare a semnalelor de asemenea liniarizează nivelele de voltaj de la
ieşirea traductoarelor ,astfel o simplă funcţie de scalare poate converti voltajul în fenomenul măsurat.
Software-ul folosit permite folosirea funcţiilor de liniarizare pentru termistori, detectoare rezistive ,
termocupluri,etc.

Filtrare
Filtrarea ajută în procesul de achiziţie de semnale în scoaterea zgomotului nedorit din semnalul
brut. Echipamentele de condiţionare a semnalului conţine filtre de tip trece-jos pentru eliminarea
frecvenţelor înalte care ar produce date eronate. Filtrele cele mai folosite în module SCXI sunt ajustate

38
pe frecvenţele de 4 Hz şi 10 Khz. Filtrele de antialiasing sunt folosite atunci când se digitizează
semnale de curent alternativ folosind o placă A/D .

Alimentarea traductoarelor
În procesul de condiţionare a semnalelor se va lua în considerare şi alimentarea unor
traductoare din proces. Măsurările cu ajutorul termistorilor necesită o sursă de tensiune sau curent
pentru converti variaţia rezistenţei în tensiune măsurabilă. Mărcile tensiometrice se conectează în
punte Wheatstone şi de asemenea necesită o sursă de alimentare.

IV.2 Caracteristicile hardware-ului folosit în achiziţia de date

Placa DAQ reprezintă componenta principală a sistemului de măsurători şi generare de


semnale. Achiziţia de date integrată reprezintă măsurarea şi generarea computerizată a semnalelor
analogice şi digitale în timp real (on line) , folosind plăci DAQ conectate în sistemul de calcul. Placa
DAQ conţine unul sau mai multe CAD (Convertor Analog Digital) şi CDA (Convertor Digital
Analogic) , multiplexoare şi circuite de numărare/temporizare . Funcţiunile îndeplinite de placa de
achiziţie se regăsesc în achiziţia analogică , ieşirea analogică , comunicaţii digitale(primirea şi emiterea
de valori în formă binară, reprezentând date sau coduri ale unor comenzi, transmise sub forma unor
impulsuri TTL între placa de achiziţie de date şi alte componente ale sistemului computerizat) ,
numărare şi cronometrare(primirea şi emiterea de semnale sub formă de serii de impulsuri TTL în care
informaţia este conţinută în numărul de impulsuri din serie sau în frecvenţa acestora).

Viteza(frecvenţa) de eşantionare (sampling rate)


Frecvenţa de eşantionare este exprimată prin numărul de eşantioane pe secundă , specifică cât
de des se pot realiza conversiile . Dacă se utilizează o viteză de eşantionare mare ,atunci se vor
achiziţiona mai multe puncte într-un anumit interval de timp , rezultând o mai bună reprezentare a
semnalului original.
Pentru o corectă reprezentare a semnalului se va ţine cont de teorema lui Nyquist ,care ne
indică folosirea unei rate de eşationare de cel puţin două ori mai mare decât frecvenţa maximă din
spectrul de analizat. Dacă nu se respectă această teoremă , va apare fenomenul de “aliasing” sau
netezire .

Rezoluţia

39
Numărul de biţi utilizaţi de CAD pentru reprezentarea semnalului analogic defineşte rezoluţia.
Cu cât este mai mare rezoluţia , cu atât este mai mare numărul de diviziuni în care se împarte domeniul
tensiunii şi creşte precizia. Spre exemplu un CAD de 8 biţi va avea 256 (2^8) nivele de reprezentare ,
comparat cu un CAD de 12 biţi ce are 4096 (2^12) nivele. Incrementul minim al voltajului care poate
fi convertit de CAD se numeşte LSB(least significant bit) . Figura IV.2 un semnal sinusoidal
discretizat de un convertor pe 3 biţi şi ieşirea unui convertor pe 3 biţi.

Fig IV.2

Neliniaritatea
În mod ideal dacă voltajul aplicat la intrarea convertorului A/D este crescut în mod liniar ,
codurile digitale ar trebui sa aibă o tendinţă ca în figura de mai jos :

Fig IV.3
În realitate multe plăci de achiziţie afişează non-liniarităţi. Un exemplu de ieşire a codurilor digitale
perturbate este dat în figura IV.4 :

Fig IV.4

40
Într-un caz ideal, valoarea numerică generată de către convertorul analog – digital variază liniar
cu valoarea tensiunii electrice aplicate la intrarea acestuia. Deviaţia de la o astfel de dependenţă poartă
numele de neliniaritate. Parametrul care cuantifică neliniaritatea unui convertor analog – digital este
notat DNL şi reprezintă diferenţa dintre valoarea lăţimii de cod şi valoarea corespunzătoare variaţiei
bitului cel mai puţin semnificativ. Parametrul DNL se exprimă în raport cu această a doua valoare
(LSB), având, în cazul unor plăci de achiziţie de date performante, valoarea de ±0,5 LSB.

Domeniul

Domeniul se referă la nivelele de tensiune minmă şi maximă pe care convertorul A/D le poate
manevra. Plăcile DAQ ,în mod obişnuit , au domenii selectabile în plaja de valori 0...10V sau–10...+10
V , astfel putem potrivi domeniul semnalului încât CAD să profite din plin de ajustare.

Timp de stabilizare

Construcţia circuitului de amplificare face ca acesta să necesite un anumit interval de timp,


numit timp de stabilizare, pentru a efectua amplificarea semnalului ce a fost aplicat la intrarea sa. Dacă
valoarea timpului de stabilizare este mai mare decât intervalul de timp dintre două conversii efectuate
de convertorul analog – digital, acesta din urmă va prelua de la ieşirea amplificatorului un semnal a
cărei amplificare nu a fost încă încheiată şi va genera o valoare binară diferită de valoarea reală a
semnalului măsurat.
Erorile generate de valoarea prea mare a timpului de stabilizare cresc odată cu micşorarea
intervalului de măsurare şi cu creşterea ratei de eşantionare. Aceste erori, uneori însemnate, au loc în
zona de circuite electrice analogice ale plăcii de achiziţie de date, fapt ce le face indetectabile şi nu
conduce la generarea de către placă a unui mesaj de eroare.
Riscul de preluare de către convertor a unui semnal insuficient amplificat creşte atunci când
multiplexorul baleiază un număr mare de canale. Tensiunea de la intrarea amplificatorului are în acest
caz variaţii accentuate (figura IV.5) la care amplificatorul se poate adapta cu dificultate.
Pentru majoritatea soluţiilor constructive de circuite amplificatoare utilizate în practică, în
situaţia în care intervalul de măsurare este ales, de exemplu, la o sutime din intervalul maxim
disponibil al plăcii de achiziţie de date, o stabilizare a semnalului care să asigure o precizie
corespunzătoare unei rezoluţii de 12 biţi nu se poate efectua într-un timp mai scurt de 2 µs. Cum
intervalul de 2 µs între două conversii corespunde unei rate de eşantionare de 500 kS/s şi cum această
rată de eşantionare este întâlnită la multe plăci de achiziţie de date cu rezoluţia de 12 biţi, este evident

41
că aceste tipuri de plăci nu vor putea respecta parametrii declaraţi de precizie atunci când lucrează pe
intervale de măsurare relativ reduse.

Fig IV.5

Precizia relativă
Precizia relativă, exprimată în LSB, reprezintă valoarea maximă a deviaţiei de la forma liniară
a funcţiei de transfer a plăcii de achiziţie de date. La o variaţie liniară a semnalului pe tot intervalul de
măsurare, valorile numerice binare generate de către convertorul analog – digital depind aparent liniar
de tensiunea electrică măsurată (figura IV.6). Scăderea valorilor reale ale tensiunii măsurate din
valorile numerice binare generate de către convertor (operaţie echivalentă cu o mărire a imaginii) nu
conduce însă la obţinerea unui segment de dreaptă suprapus peste abscisă (situaţie corespunzătoare
identităţii celor două seturi de valori) ci la un grafic reprezentând variaţia abaterii valorii măsurate în
raport cu cea reală. Precizia relativă a plăcii de achiziţie de date este egală cu valoarea maximă a
acestei abateri.

42
Fig IV.6
Deoarece transformarea în volţi a valorilor binare se efectuează prin înmulţirea acestora cu o
constantă, erorile datorate deviaţiei de la forma liniară a funcţiei de transfer se păstrează.

Alte aspecte privind conversia A/D


Moduri de conversii
 cu conversie tensiune/frecevenţă şi numărare;
 cu integrare;
 cu aproximaţii succesive;
 instantaneu.

Modul de declanşare a conversiei A/D :


 se începe achiziţia de date atunci când se primeşte semnalul de declanşare;
 se încetează achiziţionarea de date înainte şi după o declanşare (pretrigger şi posttrigger)
 modul de transmitere a datelor : folosind întreruperile sau folosind accesul direct la memorie
(DMA)

IV.3 Concepte în achiziţia de date


1.Conversia analog-numerică
2.Conversia numeric-analogică
3.Multiplexarea
4.Intrări/ieşiri analogice
5.Intrări/ieşiri digitale (comunicaţii digitale)
6.Intrări/ieşiri temporizate

43
1.Conversia analog-numerică
De îndată de semnalul este eşantionat ,imediat el trebuie convertit într-un cod digital . Plăcile
de achiziţie comerciale au diferite frecvenţe de eşantionare . În mod uzual pentru aplicaţii rapide este
necesară o placă cu CAN de 12 biţi şi rată de eşantionare pînă la 200 Khz.
CAN-ul este precedat de un amplificator de instrumentaţie care amplifică semnalul pînă în gama
dorită. Timpul de netezire este important deoarece o valoare cât mai mică va conduce la achiziţii
corecte şi cu viteze mari de eşantioanare. Sunt cunoscuţi mai mulţi algoritmi pentru eşantionare cum ar
fi cel cu aproximări succesive, intergrator , modulare delta-sigma,etc.

2.Conversia numeric-analogică
Plăcile multifuncţionale DAQ conţin convertoare numeric-analogice pentru a genera voltaje .
Aceste voltaje sunt utile în special pentru a furniza comenzi către echipamente. Calitatea voltajului
produs la ieşire este determinată de monotonia CNA-ului(există corespondenţă între creşterea nivelului
la intrare şi la ieşire) , rezoluţie , liniaritate , timp de stabilire şi rata de variaţie.
Timpul de stabilire (settling time) este de obicei specificat ca fiind timpul necesar ieşirii pentru
a atinge precizia dată în cazul varierii tensiunii pe întregul domeniu.
Rezoluţia de ieşire este definită de numărul de biţi ai codului digital primit la intrarea CNA-
ului . Un CNA de n biţi trebuie să producă 2n valori distincte. Un număr mai mare de biţi asigură
reducerea mărimii incremen- tului tensiunii de ieşire ,făcând posibilă generarea unor semnale variabile
în trepte mai mici.

3.Multiplexarea
Multiplexarea este tehnica folosită pentru a putea achiziţiona date cu doar un singur CAN.
Multiplexorul transferă canalele către CAN pentru conversie ,apoi selectează alt canal de intrare,
rezultând astfel achiziţie în paralel a semnalelor. Dacă numărul de canale de intrare de pe placă este
insuficient se utilizează multiplexoare externe ,dar există dezavantajul scăderii vitezei de eşantionare.

4.Intrări/ieşiri analogice
I/E analogice sunt configurabile prin jumperi sau prin software. Polaritatea de intrare şi selecţia
domeniului depind de gama de intrare aşteptată a semnalului.Alegerea unui domeniu larg sau creşterea
factorului de amplificare duc la manevrarea unor voltaje mari dar se măreşte incrementul de voltaj.

44
5.Intrări/ieşiri digitale
Componenta digitală de I/O din placa de achiziţie constă într-un complex de chip-uri care pot
accepta la intrare sau ieşire semnale compatibile TTL (de obicei). Nivelul scăzut(low) este cuprins în
gama 0..0.8 V, iar nivelul ridicat (high) este în domeniul 2 ... 5 V .
Interfeţele digitale sunt utilizate pentru controlul echipamentelor, comunicarea cu periferice sau chiar
iniţierea secvenţelor de testare.
Cu ajutorul condiţionatoarelor de semnal se pot utiliza semnalele TTL pentru monitorizarea şi
controlul tensiunilor(de ordinul KV) şi curenţilor (de ordinul sutelor de A ) din sistemul energetic
naţional.
Comunicaţiile digitale ale unei plăci de achiziţie de date, servind controlului procesului
monitorizat sau comunicării cu diverse echipamente periferice, au performanţe caracterizate în
principal prin numărul de linii digitale disponibile, rata cu care datele pot fi recepţionate sau emise prin
intermediul liniilor respective precum şi capacitatea acestor linii de a transmite semnale de o anumită
intensitate electrică.
Valorile necesare ale caracteristicilor enumerate anterior sunt determinate în primul rând de
caracteristicile echipamentelor din proces cu care placa de achiziţie de date urmează să comunice:
număr de semnale digitale ce trebuiesc recepţionate sau emise, timpul de răspuns al unui anumit
echipament sau al unei mărimi din proces, puterea electrică necesară pentru comanda sau acţionarea
unor echipamente.
În situaţia în care placa de achiziţie de date comunică, prin intermediul liniilor digitale, cu un
echipament periferic (înregistrator, procesor de date, imprimantă), este necesară posibilitatea de a
grupa din punct de vedere logic mai multe linii digitale într-un port de comunicaţie. Protocolul de
comunicaţie digitală poate de asemenea necesita derularea unor operaţiuni de sincronizare între
emiţător şi receptor, în scopul reducerii riscului de transmitere eronată a informaţiei.
În cazul generării unor semnale digitale de comandă sau acţionare, sunt rare situaţiile în care
componentele din proces (motoare, valve, relee etc.) acceptă direct semnalele TTL ale plăcii de
achiziţie de date. Majoritatea componentelor respective necesită prezenţa intermediară a unor
condiţionatoare de semnale digitale care să realizeze amplificările corespunzătoare ale valorilor
tensiunii sau intensităţii electrice.

6.Intrări/ieşiri temporizate
Numărătoarele sunt utile în aplicaţii ce necesită cronometrări de impulsuri digitale ,
numărătoare de tip count-down sau chiar pentru generarea de semnale dreptunghiulare. Simbolizarea
numărătoarelor este semnalată prin cele 3 elemente distinctive : poartă (GATE) , sursă (SOURCE) şi

45
ieşire (OUT) . Operaţia fundamentală executată de numărător/temporizator este numărarea tranziţiilor
ce se succed la intrarea sursei. Se pot număra tranziţii de la nivel scăzut->înalt ,înalt-> scăzut şi
incrementarea unui registru intern la fiecare tranziţie.
Ieşirea este cel mai des configurată în modul generare semnal sau concatenare numărătoare
pentru obţinerea de rezoluţii cît mai mari.

IV.4 Placa de achiziţie National Instruments PCI-6024E

Componenta principală a sistemului de achiziţie este placa de achiziţie.O placă de achiziţie este
compusă din convertoare A/D şi D/A , porturi(linii) I/O digitale, circuite de temporizare şi numărare .
Modelul folosit (PCI-6024E) în cadrul acestui proiect este încadrată de National Instruments în
segmentul de piaţă low-cost şi poate fi folosită în diverse aplicaţii . Dimensiunile plăcii sunt 17.5x10.6
cm (6.9x4.2 inch) şi dispune de un cablu tip SCSI-II cu 68 de pini ce se conectează într-un modul de
extensie extern cu 68 de pini. Nu se vor folosi alte accesorii decât cele livrate de producător,doarece
există pericolul de a nu se mai respecta normele de intereferenţe magnetice cu echipamentele de
măsură. Convertorul analogic/digital este de 12 biţi şi funcţionează pe principiul aproximărilor
succesive.

IV.4.1 Semnificaţia pinilor plăcii National Instruments PCI-6024E


Pinii breakbox-ului(bloc conector) extern(CB-68LP) sunt racordaţi prin intermediul unui cablu
cu 68 de pini la placa de achiziţie ce este deja este instalată în PC. Cablu folosit este model SH6868 şi
R6868. Trebuie ţinut cont în cazul confecţionării unui cablu propriu că liniile digitale şi liniile
analogice trebuie ecranate separat. Nerespectarea acestei recomandări va conduce la apariţia
zgomotelor induse de linia digitală pe traseul de cablu analogic.

46
Fig IV.7

Legendă:
*  activ pe nivel low
PFI programmable function inputs(intrări programabile ca funcţii)

47
Pinul Referinţa Direcţia Descrierea
AIGND ----- ----- Semnal folosit ca nul în modul RSE
pentru canalele analogice de intrare
ACH <0…15> AIGND In Canale analogice de intrare
AISENSE AIGND Out Folosit ca nul pentru canalele analogice
în modul NRSE.
DAC0UOT AOGND Out Semnal(voltaj) pentru canalul analogic
0 de ieşire
DAC1OUT AOGND Out Semnal(voltaj) pentru canalul analogic
analogic 1 de ieşire
AOGND ----- ----- Semnal folosit ca nul pentru canalele
analogice de ieşire
DGND ----- ----- Semnal folosit ca nul pentru semnalele
digitale de I/E

DIO <0…7> DGND I/O Liniile digitale disponibile(8 linii)

+5V DGND Out Semnal + 5V ,maxim 1 A.

SCANCLK DGND Out Semnal ce apare la fiecare conversie


A/D
EXTSTROBE* DGND Out Linie controlabilă software pentru
control zăvorâre semnale / trigerrare
evenimente.

PFI0/TRIG1 DGND In Se comportă ca PFI


Out Este TRIG1(AI Start trigger )

PFI1/TRIG2 DGND In Se comportă ca PFI


Out Este TRIG2(AI Stop trigger)
PFI2/CONVERT* DGND In Se comportă ca PFI
Out Este semnalul AI Convert

PFI3/GPCTR1_SOURCE DGND In Se comportă ca PFI(pt. numărătorul 1)


Out Sursă conectată la numărătorul 1
PFI4/GPCTR1_GATE DGND In Se comportă ca PFI
Out Poartă conectată la numărătorul 1

GPCTR1_OUT DGND Out Semnal de ieşire pt. numărătorul 1

PFI5/UPDATE* DGND In Se comportă ca PFI


Out Este semnalul AO Update
PFI6/WFTRIG DGND In PFI/Waveform trigger
Out Este semnalul AO Start Trigger
PFI7/STARTSCAN DGND In Se comportă ca PFI
Out Este semnalul AI Scan Start

PFI8/GPCTR0_SOURCE DGND In Se comportă ca PFI(pt. numărătorul 0)


Out Sursă conectată la numărătorul 0

48
PFI9/GPCTR1_GATE DGND In Se comportă ca PFI
Out Poartă conectată la numărătorul 0

GPCTR0_OUT DGND Out Semnal de ieşire pt. numărătorul 0

FREQ_OUT DGND Out Semnal de ieşire de la generatorul de


frecvenţă

IV.5 Caracteristicile tehnice ale plăcii de achiziţie PCI-6024E

Intrările analogice

Număr de canale..................16(în mod single-ended) sau 8(diferenţial)


Tipul convertorului A/D .........cu aproximaţii succesive
Rezoluţie ..................................12 biţi în 4096 valori
Rată de eşantionare ..........................200ks/s (garantat)
Gamă de intrare semnal..........................doar bipolar

Câştig semnal(selectabil software) Gamă


0.5 10V
1 5V
10 500mV
100 50mV

Voltaj maxim de lucru........11V(raportat la masă)

Protecţia la supravoltaje
Semnal Funcţionare Oprit
ACH<0…15> 42V 35V
AISENSE 40 25V

Mărime buffer FIFO...................................512s


Transferul datelor......................DMA,întreruperi,I/O programate
Mărimea memoriei configuraţiei................512 cuvinte

49
Caracteristici de transfer

Precizie relativă ................................... ±0.5 LSB cu perturbaţii normale


±1.5 LSB maxim fără perturbaţii
DNL ....................................................... ±0.5 LSB tipic, ±1.0 LSB maxim
Fără lipsă de coduri ................................... 12 biţi, garantat
Erori de compensare
Eroare precâştig(pregain) după calibrare ......... ±12 V max
Eroare precâştig înainte de calibrare ...... ±28 mV max
Eroare postcâştig(postgain) după calibrare ....... ±0.5 mV max
Eroare postcâştig înainte calibrare..... ±100 mV max
Eroare de câştig (relativă la referinţa calibrării)
După calibrare (câştig = 1) ............. ±0.02% din maximul valorii citite
Înainte de calibrare ........................... ±2.75% din maximul valorii citite câştig 1 cu eroarea de câştig
ajustată la 0 la un câştig = 1.................. ±0.05% din maximul valorii citite

Caracteristicile amplificatorului
Impedanţă de intrare
În funcţionare ........................ 100 G în paralel cu 100 pF
Oprit..................................... 4 k min
Suprasarcină.......................................... 4 kmin
Curent bias intrare................................... ±200 pA
Curent offset intrare................................. ±100 pA
CMRR (DC la 60 Hz)
Câştig 0.5, 1.0.................................... 85 dB
Câştig 10, 100.................................... 90 dB

Caracteristici dinamice
Lăţime de bandă

Semnal Lăţime de bandă

50
Mic (–3 dB)……………. ………500 kHz
Mare (1% THD) ………………..225 kHz

Timp de stabilizarepentru un pas de scală...............5 s max pentru ±1.0 LSB precizie

Zgomot în sistem (LSBrms)


Câştig Fără perturbaţii Cu perturbaţii
0.5 to 10 0.1 0.6
100 0.7 0.8

Stabilitatea
Timp recomandat de încălzire.................15 min.
Offset-ul coeficientului de temperatură
Precâştig.............................................±15 µV/°C
Poscâştig...........................................±240 µV/°C
Coeficient de temperatură al amplificării..................±20 ppm/°C

Ieşirile analogice

Număr de canale ieşiri analogice......................2


Rezoluţie ..................................12 biţi
Rată maximă de reîmprospătare
DMA...........................10kHz(depinde de sistem)
Întreruperi.................... 1kHz(depinde de sistem)

Mărime buffer FIFO...........................nu există

Caracteristici de transfer

Precizie relativă (INL)


După calibrare .............................. ±0.3 LSB tipic, ±0.5 LSB max

51
Înainte de calibrare ........................... ±4 LSB max
DNL
După calibrare .............................. ±0.3 LSB tipic, ± 1.0 LSB max
Înainte de calibrare ........................... ±3 LSB max
Erori de deplasament
După calibrare.............................. ±1.0 mV max
Înainte de calibrare ........................... ±200 mV max
Eroare de câştig (relativă la referinţa internă)
După calibrare .............................. ±0.01% din maximul ieşirii
Înainte de calibrare ........................... ±0.75% din maximul ieşirii

Semnal la ieşire
Gama ......................................................± 10 V
Cuplare la ieşire ......................................Cc(curent continuu)
Impedanţă de ieşire...................................0.1 max
Curent maxim de comandă...........................................±5 mA max
Protecţie................................................scurt-circuit la nul
Modul pornit ..................±200 mV

Şoc iniţial la pornire


Amplitudine.............................±1.1 V
Durată........................................... 2.0 ms
Şoc la resetare
Amplitudine................................±2.2 V
Durată........................................... 4.2 s

Caracteristici dinamice
Timp de stabilizarepentru un pas de scală...............10 s to ±0.5 LSB precizie
Rată de coborâre.................................10 V/s
Zgomot.......................................................200 Vrms, DC la 1 MHz
Şoc de tranziţie a scării mediane
Amplitudine........................................±45 mV
Durată........................................... 2.0 s

52
Stabilitate
Coeficient de temperatură al offsetului ................±50 V/°C
Coeficient de temperatură al câştigului..................±25 ppm/°C

Intrări/ieşiri digitale
Număr porturi…………………………………1(8 linii disponibile)

Nivel Min Max


Voltaj intrare pentru nivel coborât(low) 0V 0.8 V
Voltaj intrare pentru nivel ridicat(high) 2V 5V
Curent intrare pentru nivel coborât(low) ----- -320A
Curent intrare pentru nivel ridicat(high) ----- 10A
Voltaj ieşire pentru nivel coborât(low) IOL=24mA ----- 0.4 V
Voltaj ieşire pentru nivel ridicat(high) IOH=13mA 4.35V -----

Stare pornire...........intrare(înaltă impedanţă-High Z) cu 50k la +5Vcc


Transfer de date……I/E programate

Temporizări I/O
Număr de canale................................2 numărătoare/timere sus/jos
Rezoluţie
Numărătoare/timere .................................24 biţi
Comparatoare de frecvenţă ............................4 biţi
Compatibilitate ..........................................TTL/CMOS
Ceasuri disponibile
Numărătoare/timere.................................20 MHz, 100 kHz
Comparatoare de frecvenţă............................10 MHz, 100 kHz
Acurateţea ceasului de bază................................±0.01%
Frecevenţa maximă a sursei.............................20 MHz
Durata minimă a impusului sursei ......................10 ns în mod edge-detect(detecţie front)
Durata minimă a impusului porţii..........................10 ns în mod edge-detect(detecţie front)

Transferuri de date ..........................................DMA, întreruperi,I/E programate


Moduri DMA ........................................... transfer simplu,transfer la cerere

53
Triggere(declanşatoare)

Trigger Digital
Compatibilitate ......................................... TTL
Răspuns ................................................ Front crescător sau descrescător
Lăţimea impusului............................................. 10 ns min

Linii disponibile pentru triggere ........................................... 7

Calibrare
Timp recomandat de încălzire ................ 15 min
Interval ................................................... 1 an
Referinţă externă de calibrare ................ > 6 şi < 10 V
Referinţă de calibrare de pe placă
Nivel ............................................... 5.000 V (±3.5 mV) (valoare actuală stocată în EEPROM)
Coeficient de temperatură .................. ±5 ppm/°C max
Stabilitate pe termen lung ......................... ±15 ppm/ 1,000h

Necesar de putere
+5 Vcc (±5%)....................................... 0.7 A
Putere disponibilă la conectorul I/E…………+4.65…+5.25V la 1A.

IV.6 Configurarea conexiunilor în mod analogic

Pentru o corectă utilizare a semnalelor analogice şi a gamelor de intrare se impune ca să


cunoaştem tipurile se semnale cu care aceasta lucrează. Modurile de lucru în modul analogic sunt :
RSE(referenced single ended), NRSE (nonreferenced single ended) , DIFF (differential).
Recomandările producătorului în ceea ce priveşte conexiunile sunt:
 pentru semnal raportat la masă : DIFF ; NRSE
 pentru semnal cu sursă flotantă : DIFF ; RSE

54
DIFF(diferenţial)
Conexiunea în mod diferenţial este aceea în care fiecare semnal analogic are propria referinţă şi
măsurarea efectivă se face prin diferenţierea valorii faţă de terminalul corespunzător. Când placa este
configurată în acest mod , fiecare semnal utilizează două intrări în multiplexor.Astfel în această
configuraţie placa PCI-6024E poate măsura semnalele de la 8 canale.
În acest caz se pot folosi cabluri de conexiune de lungimi foarte mari(peste 3 m) în medii cu zgomote
puternice(se consideră zgomot în special perturbaţiile de natură electromagnetică). Modul diferenţial
este folosit pentru achiziţii de date foarte precise din punct de vedere al datelor preluate din proces.
Cablurile torsadate ecranate (STP – shielded twisted pairs) vor fi conectate la intrările CH- şi CH+ ale
plăcii.

NRSE (fără referinţă)


Sursa trebuie referită la pinul AIGND(analogic input ground). Acest mod de funcţionare are
totuşi câteva neajunsuri. Zgomotul electrostatic ce apare ca un semnal de tip diferenţial în loc de
semnal de mod comun poate fi rejectat cu ajutorul unui rezistor de circa 100 de ori mai mare ca
impedanţa sursei. Astfel calea semnalului este balansată şi aceeaşi cantitate de zgomot este cuplată la
ambele conexiuni. O altă metodă de balansare a semnalului ar fi cuplarea unui rezistor între intrare
pozitivă şi AIGND. Pinul AISENSE este folosit ca bază pentru procedeul de măsurare.

RSE(referenţiat)
Modul de conectare RSE este acela în care intrarea analogică a echipamentului este referenţiată
la un nul care poate fi împărţit de mai multe semnale de intrare. Se recomandă ca pentru acest mod de
funcţionare sa avem cabluri mai mici de 3m şi semnalele de intrare pot împărţi un nul comun cu alte
semnale. Trebuie ţinut cont că în acest fel va fi indus mai mult zgomot pe căile de măsurare a
parametrilor şi trebuie ţinut cont de aria dintre conductoarele de semnal.

Structura cu buffer FIFO pentru măsurătorile efectuate pe intrările analogice aduce avantaje
multiple. Unul din aceste avantaje este acela că atunci când o conversie A/D este terminată , rezultatul
este imediat salvat în memorie pentru o prelucrare ulterioară ,iar convertorul porneşte o nouă
conversie. Când cele 512 cuvinte sunt ocupate , placa va genera semnal de tip buffer overflow şi datele
citite pînă în acel moment sunt pierdute.

55
Achiziţia de date pe canale multiple este efectuează scanând canalele sub controlul unui contor
de scanare. Pentru desfăşurarea operaţiunilor , contorul de scanare decrementează numărul de ordine al
canalului maxim către 0 şi apoi se repetă această operaţie pînă sunt epuizate conversiile.
Ratele maxime de transfer pentru achiziţia analogică sunt determinate de timpul de conversie al
convertoarelor A/D şi de timpul de eşantionare şi reţinere al datelor. Introducerea unui câştig
necorespunzător poate genera erori de eşantionare . Un alt aspect legat de câştigul amplificatorului de
instrumentaţie este şi nivelul maxim al semnalui de intrare . Conversia A/D este o operaţie de
comparare , în care semnalul este comparat cu o valoare de referinţă şi este convertit într-o fracţie care
apoi este reprezentată sub forma unui număr codificat digital.

CAP.V Macheta instalaţiei. Instrumentul virtual. Rezultatele


încercărilor experimentale.

V.1. Echipament de laborator


Echipamentul de laborator este alimentat la tensiunea de +12V şi este prevăzut cu următoarele
elemente din schema S1.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
+5V DIO0 DIO1 DIO2 DIO3 DGND ACH AIGND DIO4 DIO5 GND +12V - ACH

56
V.2. Instrumentul virtual. Rezultatele încercărilor experimentale

Fig.V.2

V.2.1 Prezentare Panou Frontal

Monitorizare
Din figura V.2 se observă distinct partea de monitorizare reprezentată de starea separatoarelor
S1 şi S2(cu simbolurile grafice asociate  deschis/închis) şi starea întrerupătoarelor Int1 şi Int2 (cu
simbolurile grafice asociate  deschis/închis) şi valorile tensiunilor pe fiecare linie.

Valorile tensiunilor prezente în punctele de testare sunt reprezentate automat pe un grafic, pe


indicatoarele cu ac(gradate pînă la maxim 10Vlimitare impusă de placa de achiziţie) şi pe
indicatoarele digitale(canal0,canal1). Setarea limitelor maxime şi minime pentru tensiuni va avea ca
efect aprinderea LED-urilor maxim/minim canal0/1.
În cazul în care separatorul va fi deschis, utilizatorul nu va putea acţiona întrerupătorul(metodă
de interblocare software), întrerupătorul respectiv va fi dezactivat şi colorat în culoarea gri.
Dacă se respectă condiţia de închidere a circuitului pe fiecare linie de alimentare ,
consumatorul (reprezentat de bec) va avea tensiune de alimentare la borne. În cazul deschiderii
circuitului la nivel de separator sau întrerupător, consumatorul nu va putea fi alimentat.

Teleconducere

Partea de teleconducere este asigurată tot prin intermediul portului digital,care va putea fi
configurat linie cu linie în scopul citirii/scrierii de valori(reprezentate de semnal TTL). Acţionând

57
întrerupătoarele instrumentului virtual de pe liniile 4 şi 5 va putea fi deschis sau închis circuitul de
alimentare a consumatorului. Astfel este asigurată acţionarea sigură(de la distanţă) a echipamentului ,
neexistând pericol pentru operatorul uman.

Jurnalizare

În cazul în care în căsuţa “Cale fişier” nu este introdusă o cale pe un mediu amovibil , atunci
instrumentul virtual va solicita introducerea căii şi numelui fişierului necesar pentru observarea stărilor
întrerupătoarelor/separatoarelor şi valorilor tensiunilor de pe fiecare linie, dar şi a datei şi orei
evenimentului înregistrat.
Frecvenţa cu care va fi scrisă starea fiecărui element din schemă corespunde cu frecevnţa de
eşantionare(perioada de repetare a buclei WHILE).
Structura fişierului este reprezentată astfel:

Separator1 Separator2 Întrerupător1 Întrerupător1 Ora Data Tensiune Tensiune


canal 0 canal 1

Pentru o mai uşoară vizualizare se recomandă ca extensia să fie .txt sau .xls (având în vedere
avantajele fiecărui format de fişier,mod text sau calcul tabelar).Astfel analiza post-avarie este deosebit
de uşoară; găsirea cauzelor unei întreruperi a funcţionării normale se face rapid şi sigur.

V.2.2 Prezentare Diagrama Bloc

Diagrama bloc a instrumentului virtual prezentat evidenţiază clar cele 2 părţi cuprinse de
proiect: monitorizarea şi teleconducerea.

58
59
BIBLIOGRAFIE
[1] Memoratorul inginerului electrician . Editura Tehnică Bucureşti 1971 . Traducere din limba
germană a lucrării editate de specialişti ai intrerinderii Siemens.

[2] Manualul inginerului electrician VII . Editura Tehnică Bucureşti 1958 .


Prof. dr. ing. I. Gh. Lăzărescu, Prof. dr. in. Gh. Petrescu şi colaboratorii

[3] Proiectarea instalaţiilor electrice industriale. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1979.
Prof. dr. ing. Dan Comşa , Conf dr. ing. Silviu Darie , Şef lucr. ing. Virgil Maier , Şef lucr. ing
Mircea Chindriş

[4] Maşini electrice. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977.Prof. dr.ing Toma Dordea

[5] Aparate electrice de înaltă tensiune .Îndreptar . Prof dr. ing. Bercu Hrşcovici ş.a. ,Editura
Tehnică Bucureşti 1978

[6] DAQ LabVIEW Hands-On Course . April 1994 Edition . National Instruments.

[7] LabVIEW în calitatea energiei electrice.Editura Albastra Cluj-Napoca.2002.Virgil


Maier,Colin Dan Maier .

[8] 6023E/6024E/6025E .User Manual . Multifunction I/O Devices for PCI, PXI ,
CompactPCI, and PCMCIA Bus Computers . December 2000 Edition .

[9] LabVIEW Users Manual. January 1998 Edition . National Instruments .

[10] G Programming Reference Manual . January 1998 Edition . National Instruments .

60