UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPT

COOPERAREA JUDICIARĂ LA NIVELUL UNIUNII

EUROPENE

Student:
 INTRODUCERE

La nivelul Uniunii Europene s-au creat structuri specializate, atât pentru

prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere cât şi pentru identificarea
,prinderea şi tragerea la raspundere penala a autorilor unor infracţiuni care se
sustrageau.1Simplificarea procedurilor de extrădare, prin introducerea mandatului
european de arestare, reprezintă un exemplu elocvent din acest punct de vedere.
Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, deziderat declarat şi
asumat de Uniunea Europeană, nu se poate realiza decât în contextul perfecţionării
cooperării judiciare în materie penala între statele membre.
Astfel, Uniunea Europeană a adoptat o serie de instrumente legislative în
conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce:mandatul european de arestare,
mandatul european de obținere a probelor, inghețarea activelor și a probelor,
hotărârile de confiscare, schimbul de informaţii privind condamnarile, decizii
privind supravegherea neprivativă de libertate a masurilor premergatoare judecarii,
recunoaşterea reciprocă şi executarea condamnărilor, cu și fără privare de libertate.
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală reprezintă doar un
domeniu în cadrul activităţilor specifice de cooperare între statele lumii, domeniu
extrem de important care s-a impus cu necesitate încă de la începutul secolului
trecut.
Conceptul de asistenţă judiciară internaţională în materie penală are în
literatura juridica, două accepţiuni:
În sens larg, prin asistenţă judiciară internaţională se întelege asistenţa
oferită în general, în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii; în această accepţiune
se include:cooperarea organelor de poliţie judiciară, comisiile rogatorii
internaţionale în materie penală, recunoşterea hotărârilor judecătoreşti, extrădarea
etc.
În sens restrâns, asistenţa judiciară internaţională se referă la asistenţa
juridică cu caracter judiciar prin care se întelege asistenţa pe care organele
judiciare dintr-un stat o acordă în cursul procesului penal organelor judiciare din
statul în care are loc activitatea judiciară şi care constă în efectuarea, predarea sau
comunicarea unor acte procedurale necesare soluţionării acelei cauze.2
Domeniul de aplicare şi principiile generale ale cooperării judiciare
internationale în materie penală în Legea nr. 302/2004 se limitează la
următoarele3:
1
Eurojust şi Reţeaua Judiciară Europeană în materie penală
2
Mrejeru, Bogdan, Mrejeru,Theodor-Cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Asistenţa judiciară
Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă. Ed.Universitară,Bucureşti 2008, p. 10
3
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 594 din 01/07/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377/31 mai 2011 art. 1

2
a) extrădarea; b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri în materie penală; d) recunoaşterea şi executarea
hotărârilor; e) transferarea persoanelor condamnate; f) asistenţa judiciară în
materie penală;

EXTRĂDAREA
Extrădarea reprezintă actul prin care aste predat autorul unei infracțuni de
către statul care îl deține unui alt stat-la cererea acestuia- pentru a fi judecat sau
pentru a executa o pedeapsă la care a fost condamnat. Extradarea constituie o
masură de asistentă juridică interstatală în materie penală prin care se realizeaza
transferul unei persoane- urmarită sau condamnată penal-din domeniul
suveranității juridiciare a unui stat in domeniul celuilalt stat.
Temeiul juridic al extrădării îl constituie convențiile de extradare sau cele
de asistență juridică incheiate de state în acest scop, prin aplicarea principiului
reciprocității.În absența acestor convenții, temeiul juridic al extrădării sunt
convențiile multilaterale prin care se incriminează asemenea infracțiuni grave, cum
sunt crimele contra păcii și omenirii, precum și legislația internă a statelor.Statul
-in baza atributelor sale suverane- poate accepta sau refuza predarea unui
infractor.Totuși dela această regula fac excepție acele persoane care au comis
crime împotriva păcii și omenirii.
În convențiile cu privire la extradare sunt stipulate, de regula, și condițiile
de fond în care se realizează.
Astfel extradarea este admisă numai pentru acele infracțiuni care sunt
definite ca atare in reglementarile juridice a ambelor state, parți la convenția de
extradare.De asemenea, se cere ca pedeapsa prevazută să fie mai mare de un an
privațiune de libertate, în cazul în care extradarea este cerută în scopul urmăririi
penale sau juridiciare trebuie ca pedeapsa să fie de cel puțin 2 ani.In cazul în care
fapta pentru care se cere extradarea este prescrisă ori amnistiată extradarea nu
poate avea loc.În cazul in care – printr-o hotărâre definitivă sau o printr-o
ordonanță persoana respectivă este scoasă de sub urmarire penală- extradarea nu
poate avea loc.4
În dreptul international se cer întrunite două principii:
Principiul reciprocității și al specializării, ceea ce presupune că fapta să fie
prevazută în legislația ambelor state, iar judecarea și pedepsirea persoanei
respective să aibă loc numai pentru faptele care se cere extradarea.
Dacă extradarea a fost solicitată de mai multe state, de regula, se acordă
statului pe teritoriului caruia s-a consumat fapta socialmente periculoasă.

4
Mazilu, Dumitru-Dreptul international public, vol I, Bucuresti: Ed Luminex, 2005, p. 242-243

3
 Extradarea este considerată un act de asistență juridică între state, întrucât
prin aceasta se realizează transferul unui străin către autoritățile statului care este
urmărit sau condamnat pentru o faptă incriminată a acelui stat. Din punct de vedere
a dreptului internațional extradarea reprezintă un atribut al suveranitatii statului
care o aprobă. Ea se realizează pe baza unor convenții internaționale (spre exemplu
convenția incheiată la 13 septembrie 1957, între statele Consiliului Europei), pe
baza de reciprocitate, în raporturile dintre doua state sau în temeiul unor unor
dispoziții din legea interna a statului care acordă extradarea.5

ALTE FORME ALE COOPERĂRII JUDICIARE INTERNAȚIONALE

Predarea în baza unui mandat european de arestare este o procedură în
care o decizie este emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al
Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către alt stat membru a unei
persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul
executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate
Transferul de proceduri în materie penală este acea formă a cooperării
judiciare în care efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri
iniţiate de autorităţile judiciare competente ale unui stat, pentru o faptă care
constituie infracţiune, poate fi transferată unui alt stat, dacă transferul procedurii
penale serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează
reintegrarea socială în caz de condamnare.
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor este acea formă a cooperării
judiciare care presupune atribuirea unei hotărâri emise de o instanţă din străinătate
sau unui act judiciar străin a efectelor similare pe care le produce o hotărâre sau un
act judiciar emis de către o instanţănaţională.
Transferarea persoanelor condamnate constituie acea formă a cooperării
judiciare în care un resortisant al unui stat, condamnat în străinătate, este transferat,
după condamnare sau după executarea unei părţi din pedeapsă, în statul al cărui
cetăţean este, pentru executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă. 6
Asistenţa judiciară în materie penală vizează mai multe activităţi,
îndeosebi comisiile rogatorii internaţionale, audierile prin videoconferinţă,
înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite,
transferul temporar al persoanelor deţinute pe teritoriul statului solicitant,
interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi a comunicărilor, supravegherea
transfrontalieră, constituirea de echipe comune de anchetă, efectuarea de anchete
sub acoperire sau livrări supravegheate, percheziţiile, ridicarea de obiecte şi

5
Miga-Besterliu, Raluca- Dreptul internațional.Introducere in dreptul internațional public, Bucuresti, Ed All. 1997
p..156
6

4
înscrisuri şi sechestrul, transmiterea spontanăde informaţii, remiterea obiectelor şi
dosarelor, precum şi comunicarea actelor de procedură care se întocmesc ori se
depun într-un proces penal.
Asistenţa judiciară în materia penală se particularizează în relaţia între
statele membre ale Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte dispoziţiile
pentru punerea în aplicare a acordurilor privind eliminarea treptatăa controalelor la
frontierele comune, dar şi prevederi privind cooperarea în domeniul schimbului de
informaţii legate de conturile şi transferurile bancare, executarea în Uniunea
Europeană ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, aplicarea
principiului recunoaşterii reciproce a ordinelor de confiscare. În marea majoritate a
statelor, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală în următoarele materii:
extrădare;  transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ;
recunoaşterea hotărârilor; asistenţă judiciară în faza de judecată. Pentru cererile de
asistenţă judiciară în materie penală din faza de cercetare şi urmărire penală
autoritatea centrală impune transmiterea cererilor la Ministerul Justiţiei.
Livrarea supravegheată este definită chiar de lege şi constă în metoda
folosită de instituţiile sau organele legal abilitate,cu autorizarea şi sub controlul
procurorului, care permite trecerea sau circulaţia pe teritoriul ţării de droguri sau
precursori, suspecţi a fi expedia ilegal sau substanţe care au înlocuit drogurile ori
precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării
persoanelor implicate în aceste activităţi. Aşa cum rezultă din definiţia livrării
supravegheate, scopul acestei instituţii de drept, procesul penal este acela de a
descoperi întreaga reţea de traficanţi de droguri, începând de la cultivator,
producător şi până la distribuitor, cumpărator şi consumator.
Decizia de a efectua livrări supravegheate va fi luată în fiecare caz
individulal de autorităţile competente ale statului membru solicitat, cu respectarea
legilor naţionale ale acelui stat membru. 7Livrările supravegheate vor avea loc în
conformitate cu procedurile statului membru solicitat. Pentru a se realiza scopul
livrării supravegheate,se vor efectua activităţi de filaj, iar “marfa” se va urmări pe
întreg cuprinsul ţării, până la ieşirea din ţară, unde va fi preluată de organele
abilitate străine care vor continua urmărirea acesteia până la destinaţie.Este de
preferat ca,în cazul în care punctul final nu este tara in cauza, să nu se intervină
pentru confiscarea drogurilor, numai în situaţii extreme, când există riscul major
de pierdere a transportului se va proceda în acest mod deoarece scopul pentru
care se organizează aceste livrări supravegheate este să fie identificată şi prinsă
întreaga reţea infracţională.
Supravegherea transfrontalieră prevazuta în cel de-al doilea Protocol
adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, unde se
7
Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale
Uniunii Europene

5
precizeaza că agenţii uneia dintre părţi care, în cadrul unei anchete judiciare,
supraveghează în tara lor o persoană ce se presupune că a participat la săvârşirea
unei fapte pasibile de pedeapsă, care dă loc la extrădare, sau o persoană faţă de
care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau
localizarea persoanei sus menţionate sunt autorizaţi să continue această
supraveghere pe teritoriul unei alte părţi, atunci când aceasta a autorizat
supravegherea transfrontalieră pe baza unei cereri de asistenţă judiciară prezentate
în prealabil.
Cererea de asistenţă judiciară trebuie adresată organelor competente să o
aprobe, autorizarea putând fi supusă anumitor condiţii. Atunci când din
considerente de urgenţa, autorizarea prealabilă a celeilalte părţi nu poate fi cerută,
agenţii observatori care acţionează în cadrul anchetei judiciare aunt autorizaţi să
continuie dincolo de frontieră supravegherea unei persoane bănuite că a comis
fapte pasibile de pedeapsă în condiţiile urmatoare: trecerea frontierei va fi
comunicată imediat în timpul supravegherii autorităţii părţii desemnate pe
teritoriul cărei continuă supravegherea şi o cerere de asistenţă judiciară care
expune motivele ce justifică trecerea frontierei.
CONCLUZII
Având în vedere contextul economic, determinat de criza economică şi
financiară pe care o traversează majoritatea statelor lumii şi care dă naştere la
formele sale specifice de criminalitate, a dezvoltării fără precedent a crimei
organizate, a terorismul contemporan care reprezintă cea mai evoluată formă de
organizare şi acţiune pusă în slujba unor grupări anarhiste, de multe ori cu
fundamente religioase.
Apoi dezvoltarea în ultimii 30-40 de ani a unor forme ale criminalităţii
precum:traficul de droguri, traficul de armament, a celui de carne vie, activităţi
infracţionale care chiar dacă nu se ridică la pericolul reprezentat de terorism pot
constitui subiecte de analiză şi îngrijorare la nivelul fiecărui stat, trebuie să
determine o reacţie de solidaritate din partea statelor făcându-le conştiente de
necesitatea intensificării colaborării în activităţile specifice de identificare,
prindere, reţinere şi condamnare a celor vinovaţi. Scopul final al activităţii de
cooperare judiciară între statele lumii trebuie să fie acela de a realiza o reducere a
criminalităţii şi implicit a creării unei siguranţe sporite propriilor cetăţeni.
BIBLIOGRAFIE

Studii cu caracter general, trаtаtе, сursuri, monogrаfii:

6
  Mrejeru, Bogdan, Mrejeru,Theodor-Cooperarea judiciară internaţională în
materie penală. Asistenţa judiciară Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă.
Editura Universitară,Bucureşti, 2008
 Mazilu, Dumitru-Dreptul international public, vol I, Bucuresti: Editura
Luminex, 2005
 Miga-Besterliu, Raluca- Dreptul internațional.Introducere in dreptul
internațional public, Bucuresti, Editura All. 1997 p..156

Legislatie:

 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie

penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 01/07/2004,
republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377/31 mai 2011 art. 1
 Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară reciprocă în materie
penală între statele membre ale Uniunii Europene