MICROCLIMATUL SI RADIATIILE

Aerul interior: trebuie sa satisfaca trei cerinte de baza:

1. confort termic
2. mentinerea in limite normale a concentratiei gazelor respiratorii
3. mentinerea poluantilor din aerul interior la un nivel care sa nu afecteze confortul sau sanatatea celor
expusi (prin difuzie sau eliminare)

Notiuni generale:
 Ambianta termica sau microclimatul se defineste ca o notiune complexa care inglobeaza totalitatea
factorilor fizici (temperatura, umiditate, miscarea aerului si temperatura radianta) care isi exercita
influenta asupra organismului, ca excitanti ai functiei de termoreglare.
 Omul – homeotem datorita termoreglarii (termogeneza si termoliza).
 Termogeneza – rol in expunerea organismului la temperatura scazuta
 Termoliza – rol in in expunerea organismului la temperatura crescuta. Se realizeaza prin :
o pierdere prin radiatie (de la corpuri calde la reci), se pierde 45-50%
o pierdere prin conductie (transfer prin suprafete de contact), 2-5%
o pierdere prin convectie (prin intermediul aerului), 15-20%
o pierdere prin evaporare (evaporarea apei de la suprafata pielii si a ap. resp.), 25-30%

Actiunea variatiilor externe ale ambiantei termice asupra organismului

A. Cresterea temperaturii – in locuinte, vara, incaperi aglomerate; produce o intensificare a
mecanismelor de termoreglare, soliictand diferite aparate si sisteme.
 Temperatura cutanata – sub influenta unui microclimat cald, in diferite regiuni tegumentare –
creste cu 2-30
 Temperatura centrala – 0,5-10, efect nociv
 Aparatul repirator – intensifica atat respiratia pulmonara (frecventa, amplitudinea resp., ventilatia
pulm.) cat si schimbul de oxigen.
 Metabolismul apei – pierde cantitati mari de apa prin transpiratie.
 Sangele –initial volumul creste, prin apa de la tes, apoi hemoconcentratie.
 Aparat cardovascular – pulsul poate ajunge pana la 150/min
 TA- scade datorita scaderii tonusului vaselor periferice.
 Aparat renal – eliminarea apei se face extrarenal – oligurie
 Aparat digestiv – senzatie de sete, scaderea secretiei gastrice si intestinale
 Ficat – scade functia glicogenetica
 Vezicula biliara – se modifica compozitia bilei
 SNC – scade atentia, precizia si coordonarea miscarilor, capacitatea de acomodare, viteza de
reactive
B. Scaderea temperaturii – organismul este mai rezistent la scaderea temperaturii
 Temperatura centrala – variatii de 0,3-10
 Temperatura cutanata – scade cu 2-30
 Tegumentele – palide, datorita vasoconstrictiei periferice
 Aparat respirator – micsorarea frecventei si amplitudinii resp., consumul de O creste
 Sangele – scade volumul, concentratia, pulsul, TA
 Ficat, muschi – intensificarea reactiilor chimice
 Aparat renal – poliurie, polakiurie
 Frecventa crescuta a afectiuniloe “a frigore”

Metode de apreciere confortului si disconfortului termic

 Senzatia de caldura – doua ambiante cu caracteristici fizice deosebite pot fi considerate ca
echivalente daca subiectii, trecand dintr-o ambianta in alta, exprima aceeasi senzatie termica.
 Determinarea temperaturii efective se face cunoscand temperatura aerului, umiditate relativa si
viteza curentilor de aer, cu ajutorului tabelelor si graficelor.
 Temperatura efectiva corectata – pe langa T, U, miscarea aerului si radiatiile calorice.
 Zona de confort reprezinta totalitatea conditiilor microclimatice care asigura senzatia de confort
termic, in cadrul limitelor date.
 Pentru nou-nascuti si imaturi – zona de confort termic este mai ridicata decat pentru adulti.
 Batrani – zona de confort mai ridicata decat la adulti, deoarece au un metabolism mai scazut.
 La efort – zona de confort trebuie sa fie mai scazuta, deoarece metabolismul este mai crescut.

Metode se determinare a solicitarii functiei de termoreglare a organismului

 Temperatura centrala – cea mai constanta este temperatura rectala
 Temperatura cutanata
 Frecventa cardiaca – pana la 28-290 puls normal
 Procesul sudoral
- <250 – in repaus nu transpira, pierderea de caldura prin perspiratie,
- 25-280 – transpiratie usoara,
- >290 – transpiratia este evidenta si creste proportional cu temepratura,
- la >350 toata caldura se pierde prin transpiratie.
 Reactivitate neuropsihica – urmarirea dinamicii functiilor in relatie cu ambianta termica.
NORME IGIENICO-SANITARE
 Temperatura aerului – 18-220C, diferente pe orizontala max. 2-30, pe verticala 1,5-20,
in 24 h max 2-3 la incalzire centrala si 4-6 la incalzire locala.
 Umiditate – 35-65%
 Viteza de miscare a aerului:0,1-0,3m/sec
 Radiatiile calorice – temperatura peretilor sa nu difere cu m.m. de 4 fata de T aer.
 Temperatura corpurilor de incalzit sa nu depaseasca 800C

RADIATIILE
DEF = Factori fizici ai mediului, in functie de energia pe care o transporta au un efect de
activare/ionizare asupra materiei.
In functie de acest efect :
- radiatii neionizante – energia determina o deplasare a electronilor pe orbita de pe
stratul inferior pe superior.
- radiatii ionizante – fenomenul de smulgere al electronilor de pe orbita datorita energiei
foarte mari.
RADIATIILE IONIZANTE
1. Radiatii electromagnetice – formate din fotoni, nucleu, electroni, reprezentate de
radiatii gama (emise de nucleu) si X (emise de electroni).
Caracteristici : putere mare de penetrare (foarte periculoase in iradieri externe), gradul
de ionizare pe care il produc este cel mai redus (folosirea lor in scop explorator)
2. Radiatii corpusculare – particule alfa, beta, flux de electroni, neutroni si protoni.
SURSE
1. Naturale (fond radioactiv natural) – determinat de prezenta in factorii de mediu (apa,
aer, sol, vegetatie) a unor izotopi radioactivi naturali avand ca provenienta radiatia
cosmica (origine solara si galactica – risc pt. personalul navigant si calatorii) si radiatia
terestra (izotopi primordiali U238, Toriu232).
Radioactivitatea naturala modificata tehnologic – prousa datorita activitatii umane in
urma folosirii unor tehnologii care aduc din stratul subteran acesti izotopi radioactivi
naturali (tehnologii de minerit, rocile fosfatice, apele geotermale)
2. Artificiale – dau radioactivitate artificiala datorita folosirii izotopilor in aproape toate
domeniile activitatii umane. Din : explozii nucleare, reactori nucleari. Risc : iradierea
medicala (expuneri profesionale) si iradierea in scop de diagnostic si tratament.
EFECTE PRECOCE
A. boala de iradiere acuta
a) faza prodomala – in primele ore – greturi, varsaturi, tahicardie, hTA
b) faza de latenta – atenuarea/disparitia simptomelor (30 min-3 sapt)
c) faza de stare – in functie se doza de expunere:
- forma hematologica – dupa o expunere de la 1-5 Gy, dupa o latenta de cca 3 sapt., debut
brusc : stare generala, frisoane, manif. Hemoragipare (poate surveni deces).
- forma gastro-intestinala – dupa expunere de >5 Gy, perioada de latenta de 2-5 zile apoi :
anorexia, greata, varsaturi, febra, diaree sangvinolenta, deshidratare (mortalitate 50%)
- forma cerebrala - >20 Gy, se instaleaza brusc (30 min – 3 h), cu faza prodromala violenta,
apoi : somnolenta, apatie, tremor, convulsii, dureri abdominale violente.

B. Iradierea localizata : iradierea unei anumite zone a corpului : leziuni cutanate,

oculare, ale gonadelor.

C. efecte teratogene in urma iradierii in uter – cel mai mare risc intre zilele 9-90.
Mortalitatea intrauterina poate sa apara la expunere de >0,2 Gy, iar la >0,5 Gy mortalitatea
este de 50%. La 10-20 Gy – avortul, ca si conduita medicala.

D. Tardive :
a. radiocarcinogeneza – modificari genetice la nivelul celulelor somatice
b. in urma unor expuneri repetate a unor zone la radiatii : radiodermita,
cataracta, alterari permanente ale formulei sangvine.
c. efecte genetice asupra celuleor de reproducere (la o doza de 1 Gy a cele
germinale, nr. leziunilor induse este de cca 200 la 1 mil de descendenti.