Cap 5.

RO la pacienții cu patologie carioasă

Leziunile în smalț rămân neschimbate 3-4 ani dar există și categorii de populații cu
rată a progresiei de 8 ani.
Tratamentul vizează eliminarea factorilor etiologici, prin:
● Măsuri de profilaxie
● Îndep chirurgicală, înlocuirea țes și prevenirea recidivei.

Obiectivele terapeutice:
1. Eliminarea focarelor de infecție cronică
2. Stoparea evoluției cariilor dentare în suprafață și profunzime:
o Controlul plăcii microb.
o Modificarea dietei și obiceiurilor alimentare
o Clătiri cu soluții remineralizante
o Tratamentul leziunilor prezente
3. Restaurarea arcadelor dentare.

⇨ Menținerea vitalității pulpare => încetinire ritm ciclu restaurator, prin:

- Evaluarea riscului la carie și abordarea individualizată a pac
- Înțelegerea semnificației intervenției odonto-terapeutice inițiale (pt carii active)
- Folosire tehnici și materiale documentate prin evidență științifică
( reintervenției)
- Tratamentul în doi timpi al leziunilor carioase profunde
- Tehnici de reparare în locul tehnicilor de înlocuire (în infiltrații marg, fracturi,
modif de culoare).

Factori de risc carios

o Preexistența cariilor
o Prezența restaurărilor dentare
o S. Mutans > 1 mil UFC/ml, lactobacilli> 100000 UFC/ml
o Igienă orală deficitară
o Consum crescut sucroză
o Anatomie dentară defavorabilă
o Lipsă expunere F in copilărie
o Deficiențe ale trat dentare anterioare
o Aparate orto fixe
o Condiții socio-economice și obiceiuri familiale defavorabile
o Ob vicioase- fumat, consum alcool
o Diabet, bulimie
o Medicamente ce scad fluxul salivar- antidepresive, hipnotice, tranchilizante
 o Modificarea alimentației prin renunțarea la fumat

Un pacient cu risc crescut la carie prezintă:

- 2/mai multe lez carioase, inclusiv pe supraf netede
- Număr mare de restaurări, cu leziuni carioase secundare
- Leziuni carioase complicate tratate endo
- Dinți lipsă
- Neglijență față de sănătatea oro-dentară

Examen clinic: mijloace non-invazive- inspecție și exam radiologic (la 6 luni pt carioactivitate
mare; de elecție în leziuni aproximale)
Scoruri radiologice: - 0 lipsa RxT
- 1 RxT în Sm repetăm Rx
- 2 RxT în Dentină în 1/3 aproximală
- 3 RxT în Dentină în 1/3 medie
- 4 RxT în Dentina adiacentă pulpei tratament activ

Tratamentul în 2 timpi al leziunilor carioase profunde

⇨ Controlul cariei prin: eliminarea țes infectate, tratament medicamentos și

restaurarea temporară (eliminare primară)

⇨ Teoria lui Massler:

- îndepărtarea stratului de dentină infectată și menținerea dentinei afectate sub un
material care eliberează F (CIS/ ZOE la carii medii, 10 zile) => eliminarea colonizării
bacteriene & vindecare prin crearea condițiilor de remineralizare.

⇨ Controlul tratamentului restaurator: 3 etape :

a) Tratamentul inițial
● Temporizarea tratam tuturor cavităților extinse prin obturații de control
● Tratam specific antimicrobian
● Aplicarea mijloacelor de control al P.B
● Controlul dietei
b) Evaluarea preliminară
● Răspunsul gingival
● Răspunsul pulpar al dd cu obturații de control
● Evaluarea gradului de cooperare a pac cu privire la igiena orală, medicație,
controlul dietei.
c) Monitorizarea
● Evaluarea clinică atentă
● Înlocuirea restaurărilor de control prin restaurări definitive
● Monitorizarea indicilor de placă
● Reluarea tratam antimicrobian și reevaluarea dietei atunci când sunt impuse
de cavități noi, lez carioase incipiente și niveluri crescute de S. Mutans.
 RESTAURAREA LEZIUNILOR CARIOASE SIMPLE

Criteriile selecției metodei de restaurare:

- Motivarea pac pt igienă și sănătate orală
- Gradul distrucției
- Calitatea închiderii marginale
- Poziția dintelui pe arcadă
- Relațiile cu dinții vecini
- Relațiile intermaxilare
- Motivarea pac privind reevaluarea periodică
⇨ Restaurarea => principiul biomecanic (adeziunea la țes dentare și mat cu propr
mecanice) și estetic (materiale cu proprietăți optice)

Restaurarea cu materiale compozite

-cerințe minim invazive, adeziunea micromecanică la Sm și D (creșterea rezistenței),
abordare biologică bazată pe principiul vindecării și NU al îndepărtării țes demineralizat.

Adeziunea = interacțiune între 2 materiale => structura comună

Adezivitate = material ce unește 2 substanțe diferite și e capabil să transmită o sarcină de la
un substrat la celălalt
4 tipuri: 1. Mecanică (rășina blocată în asperități de pe supraf Sm)
2. Chimică (leg cu subst org- HA și anorg- ff de colagen)
3. Difuzie (penetrarea lichidului din sist adeziv în lichidul din canalicule)
4. Combinații între ele

Generații de sisteme adezive:

- Gen. 4 – acid+primer+bonding necesită D umedă; cele mai bune
- Gen. 5 – A+ (P+B)
- Gen. 6 – (A+P)+B
- Gen. 7 – (A+P+B) incorporare DDR

⇨ 3 tipuri de cavități

1. Cavitatea modificată
- numai în cazul restaurării inițiale a leziunilor mici și medii
- formă concavă, excavată, NU necesită o configurație a pereților laterali
- obiectivul este îndepărtarea conservativă a leziunii
- conturul intern și extern sunt det de extinderea leziunii

2. Cavitatea convențională (cu design microretentiv) pentru:

- Leziuni extinse în suprafață radiculară (zone fără Sm)
- Obturarea cav mari de cls I și II pt restaurarea leziunilor inițiale
- Când se înlocuiesc obturații de amalgam

3. Cavitatea convențională cu bizou

 - Specifică cav de cls IV (crește adeziunea, omogenizare propr optice)
- Cls III și V extinse
- Când se înlocuiesc obturații cu design convențional (bizotare pe F.V cls III, IV, pe
F.V și O cls II extinsă)

Materialele compozite -> inconveniente:

- Contracția de polimerizare (în contracție, materialul se deplasează spre zona de
adezivitate maximă, deci la nivelul pereților axiali și în consecință închiderea
marginală la nivel cervical este mai slabă). Dacă marginile cavității se plasează în
dentină => sandwich deschis (închidere marginală cu CIS).

- Dificultatea de a realiza: contururile proximale, punctul de ct și refacerea

morfologiei ambrazurii ocluzale.

⇨ Situațiile clinice care implică refacerea peretelui aproximal se diferențiază prin:

1. Gradul distrucției V-O
2. Profunzimea distrucției (sub pct de ct)
3. Contactul inițial dintre dinți– fermitate, poziție, mărime
4. Caracteristicile dinților adiacenți (au sau nu restaurări)
5. Caracteristicile dinților antagoniști

Matricea trebuie să se adapteze intim în porțiunea cervicală și să reziste la forțele de

compresiune pe care le implică plasarea compozitului. O carie profundă este dificil de
restaurat folosind o bandă de contur pe o singură față proximală.
Înainte de plasarea matricei => precurbare și brunisare față de dintele vecin.

Optimizarea restaurărilor proximale (cls II) profunde:

- „Tehnica de separare progresivă”

a) Aplicăm matricea și pana fără presiune (sa NU det separarea
dinților);matricea se brunisează în ct cu d adiacent
b) Se aplică un strat de 1-2 mm de compozit/CIS la nivelul pragului (NU în exces)
+ polimerizare
c) Presiune pe pană pt a det separarea dinților
d) Al doilea strat de compozit (înaintea polimerizării lui, se plasează o cantitate
mică de material prepolimerizat înafara C.B, de formă rotundă; acest insert se
va împinge în compozitul nepolimerizat până ia ct cu pereții axiali și fața
internă a matricei => acționează ca o pană internă => reface pct de ct)

- Scurtarea matricei preoperator (în raport cu înălțimea peretelui aproximal al d

adiacent) => morfologie corectă a ambrazurii ocluzale.

- Inserturi prefabricate – din ceramică ce se aplică cu instrumente speciale în

cavitatea verticală. (îmbunătățește adaptarea marginală și crește rezistența la
uzură)
 ⇨ Pentru cavitățile de cls a III-a și a IV-a se indică compozite cu încărcare anorganică
crescută pt performanță biomecanică dar și compozite cu încărcare submicronică pt
principiul estetic.

Optimizarea cavităților de clasa a IV-a:

a) Machetă directă („mock-up”) din mat compozit direct la nivelul dintelui, fără
demineralizare etc. Se verif rel de ocluzie, se polimerizează și re real o cheie
palatinală din silicon chitos.
b) Se îndep și se prepară cavitatea (bizotarea feței V pt închidere marginală și
dirijarea adeziunii). Izolare, toaletă, aplicarea matricei (modelată oral și
aproximal folosind cheia de silicon)
c) Obturația definitvă (compozite hibride pe fața orală și cu microumplutură pe
fața V) și stratificarea anatomică pentru Sm și D.
d) S-a renunțat la pivoturi parapulpare

⇨ Pt zonele cervicale => materiale cu grad crescut de finisare și lustruire

Modalități de eșec ale obturațiilor compozite:

1. Dehiscența marginală și carie sec
2. Fractura obturației
3. Discromii
4. Uzură

⇨ Atitudinea față de restaurările anterioare:

- Obturațiile vechi cu retenție a plăcii => reconturate/reparate. Orice pată
albă/maronie de lângă restaurare => tratam preventiv și monitorizare. Cavitate în
Sm adiacentă restaurării => tratam restaurativ & profilactic.
- Contur/ contact aproximal inadecvat, recidivă de carie etc => înlocuire obturație
- Obturații anterioare modif cromatic => înlocuire
- Dicromiile marginale ce nu sunt de etiol. carioasă => reparare obturație,
marginal.

Refacerea odontală prin Metoda Indirectă

INLAY pentru refaceri cav cls I, II, III, IV, V. (de obicei în situația cav extinse)
ONLAY pentru cav cls I + II fiind o incrustație intra-extracoronară care reface cuspizii în
întregime.

Avantaje incrustații:
● Contururi proximale și ocluzale mai bune
● Se elimină contracția de polimerizare. (ea este redusă pt cantitățile de ciment
diacrilic dual)
● Cele fizionomice au o foarte bună adaptare, puțină infiltrație marginală și
sensibilitate postop redusă.
 ● Crește rezistența structurii dentare subminate de carii, traume sau restaurări
anterioare.
● Rezistența la abrazie. (materialele de restaurare indirectă sunt mai durabile)

INDICAȚII :
● Leziuni carioase mari, extinse V-O/ înlocuirea unor restaurări anterioare mari
● Când se indică creșterea rezistenței
● În coronaroplastii care au expus dentina
● Când e necesară extinderea dim M-D pt închiderea diastemelor, tremelor (pentru
asta, punctul inferior al ariei de contact trebuie plasat la 4,5 mm de creasta
alveolară- valabil si dpdv biologic pentru zona laterală)

CI pentru incrustații fizionomice:

● Plasarea marginilor preparației profund subgingival (e preferabilă adeziunea la Sm)
● Imposibilitatea de a menține un câmp uscat
● Bruxismul (exclude I. ceramice)

Obiectivele preparării pentru incrustații fizionomice:

- Asigurarea unei grosimi adecvate a materialului

- Unghiuri rotunjite ale cavității
- Conicitatea de 6 grade
- Limitele cavității în unghi de 90 de grade pentru obținerea rezistenței marginale
- Pereții V, L, gingival scoși din contactul cu dintele vecin 0,5mm (pt amprentare și
finisare)
- Retenția restaurării se apreciază prin:
▪ Nr suprafețelor la care se face adeziunea
▪ Nr și localizarea pereților retentivi
▪ Rap h/l
- Forma de rezistență prin:
▪ Rotunjirea unghiurilor interne
▪ Eliminarea zonelor de Sm subminat
▪ Scurtare cuspizi (1,5mm la cei de ghidaj și 2 mm la cei de sprijin) pt
onlay-uri
Incrustațiile ceramice:
- Excelentă biocompatibilitate
- Inerte în mediul bucal
- Rezistența la abrazie (poate cauza uzura dd antagoniști) – finisare și lustruire cu
atenție
- Fața internă se tratează cu acid fluorhidric și silanizare = adeziune chimică
- Repararea lor are o rată mare de succes
- Se obțin prin presare și tehnologia CAD/CAM de cabinet
- Se cimentează cu cimenturi diacrilice cu priză duală
- Dezavantaje : Sunt casante și pot eșua din cauza modulului de elasticitate crescut
: Se pot fractura la pac cu bruxism
 - Rezistența la fractură influențată de factorii:
>Design-ul cavității
>Adaptarea internă
>Grosimea incrustației de minim 1,5mm

Incrustațiile compozite:
- Toxicitate biologică < decât a RC polimerizate în C.B
- Ușor de finisat
- Este mai prudent să le realizăm când funcția ocluzală este împărțită cu structura
dentară restantă (inlay)
- Adeziune chimică nulă (influențează calitatea închiderii marginale)
- Microretenții prin sablare => adeziune mecanică
- CIS asigură o închidere marginală superioară cim diacrilice cu priză duală.
- Reparare mai dificilă
- Se obțin în laborator sau prin metoda semidirectă intraorală (izolare, realizare
restaurare cu mat comp, polim, dezinserție, finisare extraoral, baropolim,
adaptare intraoral) și extraorală (ampr silicon chitos transparent, , îndep
restaurarea, ampr silicon adiție, turnare model, aplicare material și polim prin
cheia de ocluzie).

Cauze de eșec incrustații Fractura

Retenția insuficientă

Carii secundare

RESTAURAREA DD TRATAȚI ENDO

Tratamentul endodontic este indicat în următoarele situații:

▪ Afecțiuni de urgență
▪ Dinți asimptomatici cu afecțiuni cronice pulpare sau periapicale
▪ Dinții cu carii simple cu distrucții coronare întinse în suprafață și profunzime
▪ Reluarea tratam endo incorecte preexistente.
▪ Expuneri iatrogene ale pulpei
▪ Dinți cu leziuni traumatice
▪ NU în scop protetic pt dinții normal aliniați => 3 excepții
- Dd malpoziționați
- Dd car vor folosi ca sprijin pt supraprotezare
- Dd cu afectare parodontală

Posibilitatea de restaurare a unui dinte depinde de cantitatea de țesut dentar restant,

poziția dintelui, solicitările funcționale și estetica.
Pierdere vitalitate => deshidratarea dentinei => modulului ei de elasticitate.
Rezistența dd depulpați e d.p cu cantitatea de țes dentar pierdut.
 Restaurarea morfo-funcțională se real direct sau indirect.
Retenția restaurării poate fi la nivel coronar, coronar + c.p sau intracanalar (prin dispozitiv
radicular DR).
Prin metoda directă = DR prefabricate + refacere coronară din amalgam, compozit, CIS
(daca se va real o coroană, restaurarea coronară va reface bontul protetic).
Prin metoda indirectă = DR turnate/ RCR (DCR).
Rolul DR: RETENȚIE ȘI STABILITATE (Nu rezistență) !!

⇨ Obiectivele complexului DR+bont:

- Înlocuiesc structura dentară
- Protecție prin transmiterea forțelor ocluzale în direcție apicală către răd și
parodonțiu

Limitele până la care un dinte tratat endo mai poate fi restaurat

-examinăm forțele-

⇨ Dd frontali max nefracturați, netratați endo, ce vor fi acoperiți de coroană de

înveliș
- lungimea preparației 3-4 mm interproximal și 5-7 mm vestibular
- forțe de tensiune = incizal pe F.V și la nivelul cingulumului pe F.O în incizie și
- forțe de compresiune = cervical pe F.V și incizal pe F.O
prehensiune
alimente
⇨ Dinte cu distrucție coronară la niv marginii cervicale a coroanei de înveliș
- DR + bont artificial
- Coroana cimentată pe bont, cu sprijin doar la nivelul marginii rădăcinii
- Forțe de tensiune = peretele Vestibular al preparației și la nivelul zonei
marginale pe F.O
- Forțe de compresiune = marginea Vestibulară a prep și întreaga suprafață
Orală a reconstituirii.
⇨ Coroană agregată pe RCR
- Coroana se sprijină pe rădăcină =>Nu se mai exercită rezistența la tensiune la
nivel marginal (asigurată în mod normal de răd)
- Forțele ocluzale transmise direct la nivelul pivotului și apoi la supraf internă a
rădăcinii
- În timpul funcției, se poate pierde adaptarea marginală => pierderea retenției
cu mobilizarea pivotului & fractura răd / pivotului.

⇨ EȘECURILE APAR ATUNCI CÂND LIMITA CERVICALĂ A UNEI PROTEZE FIXE

UNIDENTARE COINCIDE CU LIMITA CERVICALĂ A BONTULUI ARTIFICIAL !!!

Obținerea efectului de încercuire a rădăcinii („ferrule effect” ) = extinderea oricărei

coroane de înveliș cu 1,5-2 mm apical de joncțiunea bont artificial-structură dentară
restantă => rezistența la fractură a dd depulpați și stabilizarea corono-radiculară.
 Având în vedere ca marg coroanei trebuie plasate la distanță de 0,5 mm de spațiul
biologic => trebuie sa existe 2-2,5 mm de substanță dentară coronar de inserția
epitelială, echivalent cu 4-4,5 mm deasupra rebordului alveolar.
După șlefuire, țes dentinar restant => grosime de minim 1 mm coronar de limita
cervicală a prep.
Dacă pereții sunt mai înalți, îi reducem a.î. să avem grosime minimă (h=1,5mm,
grosime minim 1mm și h>1,5mm, grosime>1mm)

⇨ Când leziunea carioasă sau fractura sunt localizate subgingival, realizarea coroanei
=> violarea spațiului biologic => inflam gingivală, resorbție os și retracție gingivală.

Creăm condiții favorabile prin:

1. Expunerea chirurgicală a țesutului radicular restant
- Poziționarea apicală a marginii gingivale însoțită de îndep țes osos
- Trebuie să expună minim 4 mm de țes dentar sănătos
- Țes moale supracrestal va prolifera pe perioada vindecării acoperind răd cu
2mm
- Reconturarea osoasă trebuie făcută și la dd adiacenți pt a obține o reducere
gradată a profilului osos și o simetrie a dd omologi
- Includerea mai multor dd => invazivă, nebiologică
- Dezavantaje: poate duce la un raport cor/răd supraunitar, cu scăderea
implantării rădăcinii și creșterea lungimii coronare.

2. Extruzia ortodontică
- După endo și fixare DR
- Dacă forța e moderată => osul și epiteliul joncțional vor urma răd în mișcarea
ei spre planul de ocluzie (egresiune)
- Poate fi necesară intervenția chir de aducere a osului și marginii gingivale la
nivelul dd vecini
- După Pontoriero, aplicarea forței ortodontice trebuie să fie însoțită de
secționarea chir a ff conjunctive supracrestale (procedeu repetat la 7-10 zile)
- Rap cor/răd se modifică mai puțin defavorabil => scade implantarea dar
coroana are aceeași lungime.
- Calcularea lungimii de extruzie => se însumează valorile:
o Distanța dintre pct cel mai apical al distrucției coronare și creasta
alveolară
o 2mm = lățimea sp biologic
o 0,5mm = distanța dintre limita cervicală a coroanei și baza șanțului
gingival
o Minim 1,5mm pt obținerea efectului de încercuire axială verticală de
viitoarea coroană.

⇨ Dacă raportul coroană/răd e supraunitar, menținerea dintelui impune solidarizarea

cu dd adiacenți.
 Criterii de alegere a metodei de restaurare

Clasificarea Michael Naumann:

● Clasa I – este afectat plafonul c.p => obturarea cavității de acces endodontic
● Clasa a II-a – afectare plafon pulpar + un perete proximal => restaurarea adezivă cu
compozit
● Clasa a III-a – cavitatea mai prezintă 2 pereți, V s1i O => armarea e facultativă;
devine obligatorie când e necesară restaurarea prin coroană
● Clasa a IV-a – cavitatea prezintă un singur perete => obligatoriu DCR !!
● Clasa a V-a – cavitatea de acces nu mai are niciun perete => DCR + coroană de înveliș

Criteriile de selecție țin cont de: cantitatea de țes restant, mărimea dintelui și poziția lui pe
arcadă (molarii au c.p mare și deci se pot folosi restaurări directe; premolarii necesită
retenționare intracanalară; frontalii necesită retenție intracanalară doar dacă vor fi acoperiți
cu coroane).

Alegerea între reconstituirile turnate și pivoturi prefabricate ține cont de:

a) Gradul distrucției coronare – cu cât e mai mare => RCR
b) Configurația canalului și posibilitatea de adaptare a DR – grosimea dentinei
radiculare restante trebuie să asigure rezistența

RCR preferate pentru canalele excentrice.

Dacă folosim DR prefabricat într-un canal oval => contact minim cu pereții
canalari al acestuia => descimentare DR
Urmărim adaptarea DR la canal și nu invers
LUNGIMEA DR în canal trb să fie cel puțin egală cu distanța de la limita
cervicală a preparației coronare la planul ocluzal.
SIGILAREA CANALULUI pe o porțiune de minim 4 mm !!

Tipuri de DR prefabricate

A. DR prefabricate metalice
- Cilindrice /conice, active/ pasive
- Ni-Cr, Ti, aliaje cu Cr(evitate deoarece au rezistență mecanică scăzută și se
corodează), oțel inoxidabil, Pt-Au-Pd
- DR cilindrice sunt mai retentive decât cele conice
- DR active mai retentive decât cele pasive
- Angajarea DR active prin înfiletare în dentină creează un stres mare
- DR cilindrice au șanțuri de refluare care diminuează stresul
- Relație de inversă proporționalitate între lungimea DR metalic și gradul de
solicitare
 - Parametrii de selecție între diferitele DR metalice:
o Structura dentară restantă
o Lungimea rădăcinii – mare => grad de retenție și distribuire stres bun
o Configurația canalului și gradul de adaptabilitate
o Design-ul DR și textura suprafeței parietale
o Materialul din care e confecționat DR
o Design-ul extremității coronare a DR prefabricate influențează
capacitatea de retenționare a materialului de restaurare.

B. DR prefabricate nemetalice
- Introduse din considerente biomecanice
- Se cimentează cu cimenturi diacrilice cu priză duală ș se utilizează în
combinație cu restaurări compozite
- Se formează un complex unitar dinte-restaurare
- Se elimină posibilitatea fenomenului de coroziune intracanalară
- Pot induce stres la nivel cervical (cele metalice induc apical)
- 4 generații:
I. DR din fibră de carbon înglobată într-o matrice epoxidică
o Modul de elasticitate=20GPa (asem. cu dentina)
o Radiotransparența= inconvenient => înglobare sulfat de
bariu/ de silicat
o Inestetice (Nu cu coroane integral ceramice)

II. DR placate cu cuarț

o Radioopace, estetice
o Formă conică
o Modul de elasticitate> decât cele din ff de carbon

III. DR din materiale ceramice

o În asociere cu refaceri din mat compozit, DC din ceramică
(poate fi infiltrată cu oxid de aluminiu) sau DCR din
ceramică
o DR cu oxid de zirconiu au rezistență crescută la flexiune și
la fractură, sunt rigide. Dacă se fracturează, nu se poate
îndepărta din canalul radicular.
o Modul de elasticitate >

IV. DR din fribră de sticlă încorporate într-o matrice polietilenică

o Avantaje: permeabilitatea luminii UV până la apex &
estetice, necesită sacrificiu mic de substanță dură
o Modul de elasticitate ușor > față de cele din ff de carbon
o Se indică cimenturi rășinice cu priză duală
o Cauza de eșec - descimentarea

Alegerea materialului de restaurare coronară

 Calitățile materialului ideal folosit:
● Rezistență la compresiune
● Rezistență la flexiune
● Biocompatibilitate
● Absența infiltrației marginale
● Ușor de manipulat
● Abilitatea de a adera la structura dentară
● Coeficient termic similar cu structura dentară
● Stabilitate dimensională
● Absorbție minimă de apă
● Cario-protector
● Estetică

CIS
-cel mai favorabil pt adeziune
-coeficient scăzut de expansiune termică
-folosit când singura lipsă de substanță e
cavitatea de acces endo
-rezistență mecanică scăzuta (NU în distrucții
mari)
-pt rezistență mai mare la compresiune =>CIS
armate cu Ag
Compozit
-adeziune foarte bună la structura dentară, dar
NU la suprafețe metalice
-distrucția NU trebuie să afecteze >1/2 din
structura dentară
-contracția de polimerizare + expansiune
termică > decât dentina => infiltrație marginală
și chiar deformare sub acțiunea forțelor
ocluzale.