Eseu despre mamă

Mama este icoana vietii careia se cuvine sa ne inchinam, cu dragoste.

Rostim cuvintul ,,mama'' la bucurie si tristete, suferinta. Cit de bune sunt
mamele, stimati-le, iubite-le intotdeauna, pentru ca ele pentru noi treiesc pe
acest pamint. Despre dragostea de mama ne vorbesc izvoarele, ne
vorbeste freamatul de codru, ne vorbesc inimile noastre.Oriunde ne-am
afla, oricit de lung ar fi drumul intre noi si mama, nu ne vom putea desparti
nimeni si nimic, fiindca inimile noastre sunt aproape. Orcit de departe ar fi
primavara bucuriei noastre, orcit de apasatoare ar fi tristitea sufletului, e
destul sa ne amintim de mama si indata ne simtim patrunsi de o lumina
rascolitoare, de-o caldura datatoare de viata.
A doilea eseu:
Mama... Acest cuvint alcatuit numai din 4 litere, care contine atita bunatate,
lumina, caldura... E suficient pentru a semana dragoste pe acest pamint.
Totodata mama e atit de firava, gingasa, plapinda. De multe ori uitam de
ea, de miinele ei calde si trudite, de miinele care au copt piine, care au
crescut copii. Uitam de ochii ei mari de doua ceruri in care, fiind mica, m-
am,simtim ca o pasare darnica de libertate. Si atunci mama ramine singura
ca un copac la raspindii de secole, asteptind sa se intoarca pasarea la
cuibul gol. Sa nu uitam ca mama a fost fiinta care a stat zeci de nopti
nedormite la capatul nostru, ati de mult a luptat pentru fericirea noastra. Sa
nu uitam ca soarele trebuie sa rasara la fel de frumos si pentru ele. Darutiti-
va ca lumina dintr-un templu ceresc, daruiti-va asa cum doar mama poate
s-o faca.