Fiecare gest poate avea o dublă influenţă: una în plan semantic, care sustine sau modifică partial

comunicarea verbală şi una în plan motor, legat de o ergo-motricitate. De asemenea, lexicul

gesturilor implică un dublu determinism: unul biologic general, regăsit pe treptele inferioare ale
ontogeniei, cu o corespondenţă filogenetică, la animale; altul imprimat de un anumit fond socio-
cultural.

De un real folos în materie de comunicare sunt miscările mâinilor, constient comandate sau devenite
stereotipuri.

Mâna nu poate să arate decât ceea ce îi spune vorba, însă ea arată văzului ceea ce sunetele vorbirii
nu pot decât să spună urechii. Actul de indicare aduce sensibilitătii umane un incontestabil spor de
informaţie (Henri Wald). Este cunoscută semnificatia universală a “strângerii de mână” ca un gest al
prieteniei şi comunicării, al transferului de energie pozitivă

Mâinile pot întrece uşor, ca efecte, expresiile faciale şi cuvintele vorbitorului. Mâinile prea active
sau, dimpotrivă, lipsite de viată pot distrage atenţia publicului. În schimb, mâinile şi degetele care
„prelungesc" cuvintele oratorului, în deplin acord cu sentimentele acestuia, au rolul clar de a
intensifica mesajul.

Conceptul care a intrat în actualitate pe filiera anglo-saxonă (body language) desemnează ansamblul
miscărilor şi gesturilor capabile să exprime o anumită stare de spirit sau o trecere de la o stare la alta
în cursul unor conversatii, întâlniri ori altor momente de sociabilitate.

După cum au constatat mai multi cercetători, cei care stau cu mâinile şi picioarele încrucisate îşi
conservă o expresie a fetei, absolut linistită, iar convorbirea cu ei poate decurge fără vreo
constrângere; totusi, ipostazele în care acestia se află arată că în adâncul sufletului lor nu se simt
întrutotul linistiti şi încrezători. Pe măsură ce diversi participanti la exercitiul colectiv al discutiei încep
să se simtă mai siguri şi să cunoască mai bine pe interlocutori, acestia trec de la „pozitia de apărare"
(cu mâinile şi picioarele încrucisate) la o postură mai destinsă şi mai receptivă, corelată cu gesturi
similare în diferite contexte etnice.

Gesturile pot fi concepute ca un limbaj universal în sensul existenței unui fond general inteligibil
(Quintilian; Darwin; Meo-Zilio). De pildă, s-au efectuat experienţe care au demonstrat capacitatea de
întelegere, prin gesturi, între oameni apartinând unor popoare diferite; se citează, în acest sens,
exemplul unor amerindieni care au putut comunica cu persoane surdomute din Washington D.C.

Studiind diverse teorii despre elocinta gesturilor, profesorul canadian Marc Angenot se simtea dator
să recunoască: „oricât de sistematici am dori să fim în formalizarea gestului oratoric, nu se poate
reduce ambiguitatea gestului natural şi conventional, spontan şi artificial, indiciu al unui adevăr
interior şi mijloc de comunicare, obiect de cunoastere şi loc al unei adeziuni a inimii".

Cuvinte cheie

• Gestica

• Simbolistica mâinii

• Limbajul trupului

• Atitudinile afective
 Teste de autoevaluare

1. Ce se întelege prin dubla influentă a fiecărui gest?

2. Care sunt stările de spirit indicate de miscările mâinilor?

3. Ce se întelege prin limbajul trupului (body language)?

4. Ce se transmite prin ”pozitia lacătului”, atunci când ne referim la felul în care sunt încrucisate
picioarele?

5. Cu ce poate fi comparată succesiunea gesturilor?