Marele diplomat al Genevei, Nicolae Titulescu, obişnuia să spună că este oricând adeptul unor

confruntări de idei dacă acestea se înscriu în nota civilizată, respectiv dacă „curtenia este aliata
dreptului". Tot el constată, însă, cu amărăciune, că o asemenea atitudine reciprocă a adversarilor de
dialog se deteriorase în ultima perioada a vieţii sale; „... astăzi, după câte mi se pare, divorţul dintre
ele (dintre curtenie şi drept - n.n.) este complet. Mai mult, lipsind aceste două elemente, natura care
nu suportă vidul a trebuit să le înlocuiască. Astăzi, constat că în locul lor domnesc, atotputernice,
afirmaţia gratuită şi provocarea.Vă mărturisesc că sunt surprins şi îndurerat".

Tot la polemica civilizată se gândea Titulescu atunci când lansa următoarea confesiune: „Masa de
conferinţă este pentru mine ceea ce este o pistă cu iarbă pentru un cal de curse!". Figura de stil
exprimă ataşamentul solid al oratorului-diplomat faţă de ceea ce înseamnă competiţia deschisă, cu
reguli care se respectă, dar şi cu competitori care se respectă reciproc. Cu alte cuvinte, trebuie aplicat
spiritul olimpic al concursului în care valorile centrale sunt: cinstea; stima; încrederea în propriile
forţe; respectarea adversarului; deschiderea către compromis; abandonarea prejudecăţilor; cultul
argumentelor; civilizaţia limbajului.

Verbul lui Titulescu - îşi aminteşte stenograful său, Savel Rădulescu - era „când fermecător, când
sever şi incisiv,... iar în replica ce dădea adversarului s-ar spune că părea şi mai prestigios şi mai
strălucitor...; când trebuia, nici severitatea incisivă, nici chiar vehemenţa stăpânită nu lipseau, ştiind,
însă, să le armonizeze cu deosebită îndemânare."

Titulescu a reuşit nu doar să promoveze polemica civilizată, dar să o şi apere atunci când exista
pericolul ca aceasta să se transforme în confruntare veninoasă, jignitoare. Este edificator momentul
Etiopia/Abisinia când împăratul acestei ţări, Haile Selassie, a fost brutal întrerupt de unii “ziarişti”(de
facto, nişte huligani) italieni în timp ce îşi susţinea discursul oficial de la tribuna Societăţii
Naţiunilor/Geneva.Titulescu a înaintat în mijlocul sălii, rostind următoarele cuvinte: „Domnule
preşedinte, în numele justiţiei vă rog a interveni pentru a face să înceteze asemenea
acte!”.Ulterior,diplomatul român mărturisea propria opinie despre etica confruntărilor: „...dacă
Societatea Naţiunilor, după ce îşi reneagă principiile, nu rămâne cel puţin un club în care regulile
gentilomilor să fie respectate, mai bine să se dizolve imediat".

În orice împrejurare, spiritul polemic al oratorului trebuie să fie o sinteză între fermitate şi decenţă,
între echilibru şi intransigenţă. Civilizaţia limbajului nu atenuează cu nimic valoarea mesajului sau
verticalitatea judecăţilor.Cel care crede în adevărata dispută de idei are datoria de a-şi respecta
adversarul şi de a-i oferi şansa să se apăra prin propriile argumente. Talentul va fi cu atât mai mare şi
mai recunoscut cu cât, în numele unei retorici constructive, oratorul va căuta nu doar spaţiile de
divergenţă, dar şi punctele comune, reciproc acceptabile.

Chiar în diverse momente tensionate, polemica poate reveni la nota de normalitate dacă intervin
resursele subtile ale zâmbetului conciliant, ale glumei sau anecdoticii. Maniera combativă poate
îmbina incisivitatea cu autocontrolul, replica rece şi tăioasă cu gestul amabilităţii. Important este,
însă, ca disputa să rămână în spaţiul dominat de civilizaţia limbajului şi de corectitudinea dovezilor. În
acest fel, confruntarea cinstită şi decentă va deveni o penetrantă lecţie de morală pentru întregul
auditoriu.

Rezumat

Chiar în diverse momente tensionate, polemica poate reveni la nota de normalitate dacă intervin
resursele subtile ale zâmbetului conciliant, ale glumei sau anecdoticii. Maniera combativă poate
îmbina incisivitatea cu autocontrolul, replica rece şi tăioasă cu gestul amabilităţii. Important este,
însă, ca disputa să rămână în spaţiul dominat de civilizaţia limbajului şi de corectitudinea dovezilor. În
acest fel, confruntarea cinstită şi decentă va deveni o penetrantă lecţie de morală pentru întregul
auditoriu.

Cuvinte cheie

- polemică;

- război de argumente;

- război de cuvinte.

Teste de autoevaluare

1. Care sunt formele ”războiului” în polemică?

2. Ce reprezintă ”războiul de argumente”?

3. Ce reprezintă ”războiul de cuvinte”?

4. În ce constă spiritul polemic al oratorului?