NUMELE ARTHURIENE ÎN ITALIA

- SECOLELE XII-XV-

ANDREEA GHEORGHE
 Lucrarea de față își propune să clarifice pe cât posibil influența romanelor arthuriene asupra
numelor din Italia în secolele XII-XV.

Criteriile de selecție ale bibliografiei au stat la baza disponibilitații materialelor. Astfel am ales
să lucrez cu un corpus format din manuscrise și arhive de documente digitalizate, biografii
medievale care atestă autenticitatea numelor la datele notate în lucrare, dar și cu surse secundare.

Întrucât majoritatea lucrărilor ce mi-ar fi servit drept corpus nu pot fi găsite decât fizic în
bibliotecile din Italia, a trebuit să mă conformez situației și să îmi desfășor cercetarea cu ajutorul
materialelor disponibile în bibliotecile digitale.

Lucrarea este structurată în trei părți și anume:

I. Perioada în care numele arthuriene au început să pătrundă în Italia;

II. Mediile sociale în care au pătruns;
III. Legătura între circulația manuscriselor și adoptarea numelor;

I. PĂTRUNDEREA NUMELOR ARTHURIENE ÎN ITALIA

Poveștile și faima regelui Arthur pătrund în Italia prin intermediul trubadurilor, dar și prin cel al
normanzilor ce treceau prin Franța și Provența, ele vin introduse în primul rând pe cale orală și
mai târziu pe cale scrisă, fiind adaptate din franceza veche în italiană 1. Orientativ, ele ajung
pentru prima in Nordul Italiei și în Sicilia, la curtea regelui Fredrik al-II-lea, la începutul
secolului al-XII-lea. Mărturie pentru aceste afirmații stă Porta della Pescheria, sculptată în
archivolta Domului din Modena2 (1110-1120) ce reprezintă ilustrații arthuriene și Mozaicul din
Otranto3 ce îl ilustrează pe Regele Arthur (1163-1165)4.

După cum sunt deja bine cunoscuți, italienii au tendința de a italieniza inclusiv numele, așadar
acestea au fost preluate nu tocmai în forma originală ci după cum spuneam mai sus într-o formă
adaptată.

1 LACY, J. Norris, A history of Arthurian scholarship, p.191

2
Oraș aflat în provincia Emilia-Romagna, la momentul construcției se afla sub stăpânirea Sfântului Imperiu Roman
3 Oraș ce actualmente face parte din regiunea Puglia, la vremea aceea era denumită Ducatul Pugliei și al Calabriei, iar după anul

1300 a intrat sub stăpânirea Regatului Siciliei

4
ALLAIRE, Gloria, PSAKI, Regina, The Arthur of the Italians, p.187
Astfel personajul principal Arthur preia cea mai simplă formă a sa Artù, dar și alte derivate ale
acesteia cum ar fi: Artù, Artusius, Artuso, Artuxo, Arthusius, Artusetus, Arthusinus, Arthusini,
Artusetto etc. De asemenea sunt preluate și numele celorlalte personaje prezente în literatura
arthuriană tot sub diferite forme, ca exemplu avem: Galvano, Galganus, Walwanus, Ivano,
Vanni, Lancillotto, Lancelotto5.

II. MEDIILE SOCIALE ÎN CARE AU PĂTRUNS NUMELE ARTHURIENE

Literatura arthuriană a pătruns in mediile sociale nobiliare și culte și a ajuns cu repeziciune una
din lecturile preferate ale italienilor. Numele arthuriene au început să fie prezente în onomasticile
nobililor italienilor, poeții au început să facă referiri la numele acestora în câteva din operele lor,
cum ar fi: De diversitate fortunae et philosophiae consolatione6, Il novellino, I conti di antichi
cavalieri, iar mai târziu acestea își găsesc loc și în opere mari precum: Divina comedie și
Decameronul.7

Poate că unul dintre motivele pentru care mediul nobiliar italian s-a familiarizat atât de repede cu
subiectul și a preluat, transformat și adoptat numele arthuriene a fost că Italia era unul dintre
locurile în care s-au transcris numeroase manuscrise din limba franceză veche. De asemenea un
alt motiv ar fi, conform lui Emanuele Trevi în Tavola Ritonda 8 , că aproximativ 20% din
manuscrisele despre Tristan au fost scrise de scribii din Italia și de aici din nou o deschidere mai
mare către informație9.

După mediul nobiliar, cum era deja de așteptat, manuscrisele au pătruns și în mediul urban, unde
legendele despre Cavalerii mesei rotunde au făcut deliciul locuitorilor orașelor din sudul Italiei10.

5 RAJNA, Pio, Contributi alla storia dell’epopea e del romanzo medievale, V, Gli eroi brettoni nell’onomastica italiana del sec.
XII, pp. 355-365
6
Poem scris în 1190 de Arrigo da Settimello în Toscana, cunoscut ca fiind și cea mai timpurie dovadă scrisă a faptului că deja
existau noțiuni despre Regele Arthur în Italia la vremea aceea
7 KLEINHENZ, Christopher, Medieval Italy - An encyclopedia, p.68
8
TREVI, Emanuele, Tavola Ritonda, Collana Classici, Milano 1999
9
ALLAIRE, Gloria, PSAKI, Regina, Op. cit., p. 191
10
LACY, J. Norris, Op.Cit., p. 191
 III. LEGĂTURA ÎNTRE CIRCULAȚIA MANUSCRISELOR ȘI ADOPTAREA
NUMELOR

Mai jos sunt prezentate trei exemple de nume arthurian sub forma “Artura” în perioada 1133-
1196 în documente de donație către biserică, de vânzare și de zestre, ce atestă folosirea acestora
în orașul Montevergine (situat în Italia, provincia Avellino). Am ales acest oraș deoarece din
căutările făcute pentru lucrarea de față biblioteca digitală a orașului Montevergine mi s-a părut
cea mai bogată în informațiile ce-mi erau necesare pentru punerea în evidență a prezenței
numelor Arthuriene.

“209. CARTULA OBLATIONIS

1133 (4) – maggio, ind. XI, Avella
Il nobilissimo milite Artura, figlio di Presenzano di Avella, offre alla chiesa di Santa Maria,
costruita sul monte detto Vergine, la rendita di olio a lui spettante su un pezzo di terreno, tenuto
in fitto dagli eredi del chierico Ermete, sito nel luogo detto Camilliano; aggiunge inoltre che,
qualora i coloni dovessero lasciare spontaneamente il terreno o non lasciare eredi legittimi, la
stessa chiesa entrerà nel pieno dominio di quel terreno.
(Originale, PERGAMENA N. 206, mm. 156x280; scrittura beneventana).

79. SCRIPTUM VENDITIONIS

1186 – ottobre, ind. V, Mercogliano
Dodone figlio del fu Artura e la di lui sorella Gaita vendono a Giovanni figlio del fu Giordano
di Avella un castagneto, sito nei pressi di Mercogliano dove si dice Sala, realizzando la somma
di 34 tarì di moneta salernitana; aggiungono inoltre di farsi garanti anche per gli eventuali
diritti spettanti alle sorelle Clarizia e Presenza, nonché a Trotta moglie di Dodone.
(Originale, PERGAMENA N. 772, mm. 228x300; scrittura minuscola rotonda di transizione).

1021. CARTULA OFFERTIONIS

1196 – novembre, ind. XV, Avella
Alla presenza del giudice Avellano e di altri testi qualificati, la signore Solombria col consenso
del marito, il milite Giovanni figlio di Artura, dona alla chiesa di Santa Maria del Plesco un
pezzo di terra avuta in dote, sita mnelle pertinenze di Avella dove si dice Piede dell’Orto.
(Originale, PERGAMENA N. 1011, mm. 266x288; scrittura minuscola di transizione).” 11

În actul de donație nr. 209, prezentat mai sus, putem nota în primul rând faptul că în anul
1133 deja exista o persoană cu numele inspirat din literatura Arthuriană, chiar dacă nu avem o
dovada a vârstei acestuia, faptul că era în măsura să doneze un bun și funcția deținută de acesta
demonstrează că avea o vârstă nu tocmai fragedă, ceea ce plasează botezul său undeva mult mai
devreme de anul 1133.
În ceea ce privește funcția sa - milite – militar, ne arată mediul din care provine și deci mediul
nobiliar în care ajunsese vestea Regelui Arthur și de unde mai apoi s-a propagat înspre alte
medii.
Aproximativ același lucru putem observa și în textele prezentate mai jos, că cei ce purtau numele
Artura sau cei care erau descendenți ai acestora făceau parte din înalta societate și că numele lor
se regăsesc ca nume arthuriene deja de la începutul secolului al-XII-lea.

Un alt exemplu de nume arthurian foarte răspândit între secolele XII-XV este Gauvain, sub
forma italienizată Galvano, Galgano, Galganus, Galvanus. Am ales să reprezint formele
acestora într-un tabel, pentru a putea adăuga perioada în care au trăit, zona în care s-au născut
sau au trăit, dar și funcția pe care o aveau12.

Nume Funcție Perioadă Zona

Galgano Borghesi Consilier juridic d. 1469 Siena
Galgano di Duccio Pictor d. 1342 Siena
Galgano di Pagliarici Episcop d. 1348 Siena
Galvano de Bononia Canonist d. 1386 Bologna, Padova
Galvano de Levanto Terapeut Papal d. 1295 Genova
Galvanus de Padua Poet d. 1385 Padova
Galvanus Franciscus Inchizitor d.1352 Genova

11
http://www.bibliotecastataledimontevergine.beniculturali.it/index.php?it/223/1132-1139
12 WISPELWEY, Berend, Biographical index of the Middle Ages, p.405
Numele Galgano ar fi putut fi preluat din două zone total diferite.

Prima variantă și cea care mi-ar ajuta cu atât mai mult cercetarea ar fi să fi fost preluat după cum
menționam anterior de la numele Gauvain – nume arthurian, bineînțeles în urma răspândirii pe
cale orală sau scrisă a poveștilor despre Regele Arthur.

Cea de a doua variantă pentru numele Galgano ar putea să fie o preluare de la Gargano o regiune
din Puglia foarte îndrăgită de familia Pannocchieschi, al cărui membru a fost Galgano
Pannocchieschi, vescov al Voltarrei începând cu 115013.

Dacă ar fi să luam în calcul anul menționat, am putea să înclinăm spre faptul că numele său
fusese preluat de la Gargano, dar din nou nu pot ajunge la o concluzie sigură dat fiind faptul că
mai sus am regăsit nume arthuriene în aceeași perioadă cu cea în care traiește Galgano.

Unul dintre manuscrisele importante ce au circulat prin Italia este o compilație de legende
Arthuriene ce se aflau în posesia familiei Panciatichi din Florența14.

Ar fi și acesta un motiv în plus pentru care zona Toscanei a fost atât de populată de numele
Arthuriene, deși din sursele consultate nu am reușit să găsesc vreun membru al familiei
Panciatichi care să fi purtat nume arthuriene, cu siguranță faptul că aceștia dețineau un manuscris
atât de valoros a influențat registrele de botez din perioada aceea.

În concluzie, după parcurgerea numeroaselor surse în vederea cercetării subiectului numelor

arthuriene, nu am reușit să afirm cu certitudine decât faptul că legendele arthuriene au pătrus în
Italia la început de secol XII și că au influențat destul de mult alegerea numelor, cu precădere, în
mediul nobiliar.

Doresc să continui cercetarea, întrucât am gasit-o extrem de interesantă și știu că poate fi

dezvoltată mult mai mult, iar rezultatele finale vor fi cu siguranță mulțumitoare.

13 ALLAIRE, Gloria, PSAKI, Regina, op. cit., p. 186

14ALLAIRE Gloria, Il Tristano Panciatichiano, p. abstract
 BIBLIOGRAFIE

-consultată-

ALLAIRE, Gloria, PSAKI, Regina, The Arthur of the Italians, Cardiff University of Wales Press
2014;

ALLAIRE Gloria, Il Tristano Panciatichiano, D.S Brewer, Cambridge 2002;

FERRARIO, Giulio, Storia ed analisi degli antichi romanzi di cavalleria e dei poemi
romanzeschi d’Italia, Vincenzo Batelli e figli, Firenze 1830;

Instituto Dell’Enciclopedia Italiana fondata da Giovanni Treccani, Dizionario enciclopedico

italiano – Enciclopedia dell’arte medievale, Roma 1970;

KLEINHENZ, Christopher, Medieval Italy - An encyclopedia, Routledge, New York 2004;

LACY, J. Norris, A history of Arthurian scholarship, D.S Brewer, Cambridge 2006;

MURGIA, Giulia, La Tavola Ritonda tra intrattenimento ed enciclopedismo, Dottorato di ricerca

Università degli Studi di Cagliari, 2011-2012;

RAJNA, Pio, Contributi alla storia dell’epopea e del romanzo medievale, V, Gli eroi brettoni
nell’onomastica italiana del sec. XII, Romania, 1888;

WISPELWEY, Berend, Biographical index of the Middle Ages, Gruyter, Berlin 2010.

Sursă fotografie

https://s-media-cache-
ak0.pinimg.com/originals/3c/e1/00/3ce100cb895fc7d21cfdc1b22f821381.jpg