MIȘCAREA MARTIRILOR DIN

CORDOBA – INFLUENȚA SF. EULOGIU

ANDREEA GHEORGHE
 Sfântul Eulogiu se naște cu aproximație înainte de anul 819. Studiază printre clericii
Bisericii Sfântul Zoilus și se face recunoscut datorită iscusinței sale și a faptului că este un bun
învățăcel.

După ce a fost numit cap al Bisericii ecleziastice din Spania, care mai apoi ia formă și în
Cordoba, se remarcă tot mai mult prin virtuțiile sale, Eulogiu este o persoană umilă, miloasă,
blândă, dar mai presus de toate, actele sale caritabile îl fac să fie foarte îndrăgit de oameni.
Vizitele sale la mânăstiri erau tot mai dese, unde predica reguli de evlavie pentru credincioșii
doritori să-i aducă slavă Domnului1

Trecând peste perioada sa de formare, la vremea respectivă situația Cordobei era oarecum
incertă, sub dominație arabă, lupta se dădea acum pentru credință. Arabii, musulmani fiind au
pus stăpânire pe o zonă care era împărțită între crestini și evrei, așadar era cu certitudine o
disconcordanță între credințele acestora. Se instaurase o regulă: ori se converteau la islam, ori se
supuneau în pace toleranței islamice ce venea cu anumite restricții. Spre exemplu impunerea un
tribut lunar. La începutul cuceririi, convertirea nu avea o atât de mare importanță, ci din contră,
se prefera plata tributului de către creștini și evrei, pentru ca arabii să-si poată păstra armata în
picioare2

Sunt păreri împărțite în ceea ce privește atitudinea arabilor față de creștini, dar după cum însuși
Eulogiu afirma, niciun creștin nu a fost tratat cu violență sau obligat să urmeze o altă religie
decât a sa. Însă, tot acesta reclama un tribut lunar mult prea mare, făcut special pentru a-i decima
pe creștini. Problema tributului este abordată și de Alvaro, discipolul său care afirma același
lucru – tribut exagerat de mare pentru creștini. O altă nemulțumire a lui Eulogiu, la adresa lui
Abd al-Rahman al-II-lea, căci acesta era la cârma Cordobei, era faptul că a distrus foarte multe
biserici creștine, deși mai târziu, tot în operele sale vorbește despre reacția sarazinilor la auzirea
clopotului bisericii creștine 3

După cum făceam referire mai sus sunt destul de multe contradicții în ceea ce privește asuprirea
creștinilor de către arabi. Ceea ce cu certitudine pot confirma, din sursele pe care le-am consultat
este că Eulogiu a dus o luptă crâncenă împotriva islamului și a adus injurii și insulte atât religiei

1
BUTLER, Alban, Lives of the Saints, p.57
2
Ibidem, p.57
3
ROLDAN, Herrera Pedro, Obras Completas – San Eulogio de Cordoba, Akai, Madrid 2005
în sine cât și profetului Mohamed. El va fi în cele din urmă întemnițat pentru instigarea martirilor
împotriva islamului, în acel timp scrie Exhortation to Martyrdom adresată celor doua virgine
Flora și Mary ce fuseseră decapitate în 851. Eulogiu este eliberat sub condiția de a locui cu
episcopul Reccafred, ce era considerat la vremea aceea un trădător4

Dorește să construiască o persecuție a creștinilor asemănătoare cu cea a martirilor romani5 și

astfel notează faptul că judecarea creștinilor venea fără niciun advertisment anterior. Totuși cei
care sunt împotriva martirilor voluntari, afirmă că înainte ca aceștia să fi blasfemiat islamul
aceste lucruri nu se petreceau.6

Persecuția asupra creștinilor pare să fi început in anul 850, pe aceleași motive menționate și mai
sus injuriile aduse profetului, dar și convertirea multor musulmani la creștinism. În jur de 51 de
martiri creștini și-au găsit sfârșitul între anii 852-859 D.Hr. Execuțiile par să fi avut un tipar,
creștinii se prezentau în fața unui judecător musulman, unde vorbeau împotriva islamului, îl
blasfemiau pe profetul Mohamed și chiar îi îndemnau pe aceștia să se convertească la creștinism.
Urmarea era evidentă, erau întemnițați și mai apoi executați. Este foarte interesant faptul că pe
lângă preoți și călugări au fost executate și femei, dar și persoane care inițial erau considerate a fi
musulmane sau cel puțin născute într-o familie de musulmani, acestora li se oferea totuși șansa să
se convertească înapoi la islam altfel urmau să fie executate7.

Spre deosebire de martirii din antichitate, martiri din Cordoba nu au fost supuși torturii, astfel
Eulogiu explică faptul că nu este atât de important felul în care un creștin moare, prin tortură sau
prin decapitare, ci faptul că renunță la relațiile socio-umane și mai ales la bunurile lumești în
favoarea lui Hristos, iar acesta îi va ierta păcatele și îl va lua sub aripa sa pentru eternitate8.

Destul de evident de observat faptul că atacurile și blasfemiile creștinilor din Cordoba la adresa
islamului au fost recunoscute drept juste de către Biblie și învățăturile creștine 9.

Printre scrierile lui Eulogiu referitoare la sarazini, menționez cele două opere alea sale.
4
Op. Cit. Lives of the Saints, p.57
5
În primele secole după înfințarea Bisericii, creștinii romani erau persecutați și ulterior uciși de autoritățile locale pentru refuzul
lor de a venera zeii romani
6
DELGADO LEON, Feliciano, Alvaro de Cordoba y la Polemica contra el Islam – El Indiculus Luminosus, p.
7
POCHOSHAJEW, Igor, Martyrs, Madmen or Criminals: Christian Selfsacrifications in 9th Century - Cordoba from the
Prospective of Different Historiographical Traditions, pp. 4-7
8
Ibidem
9
Ibidem
1. Historia de los mozárabes, unde printre injurii precum sectanți, venetici, păgâni, profanatori
și profet blestemat, creionează din nou modul în care li se percepea pentru credința lor un tribut
înjghebat cu sânge și îi îndeamnă pe oameni printr-o rugăciune adresată Domnului să ia
exemplul martirilor “Doamne, slavă iti aducem Tie, fă astfel încât trecând peste neînțelegerile dintre noi,
inspirați de exemplul martirilor, să facem precum aceștia și să scuturăm jugul acestei seminții de
necredincioși.”10

2. Liber Apologeticus Martyrum, aici Eulogiu relatează cum a găsit în timpul unei călătorii la Pamplona
niște vechi istorisiri despre profetul Mahomed. În această scurtă istorisire se vorbește despre începuturile
profetului, viața și moartea sa. Cuvintele folosite de Eulogiu sunt evident îndreptate spre a-l calomnia și a-
l denigra pe Mahomed, citez Numitul Mahomed, profetul cel de groaznic renume a domnit timp de 10
ani, dupa care a murit si a ajuns in infern.

Numai de aici ne putem da seama că în mod evident nu exista nicio dovadă reală din care să reiasă unde a
ajuns profetul după moartea sa și că această istorisire este pură ficțiune, deși sunt convinsă că scopul
principal a fost să sublinieze păcatele menționate și în Biblie trufia, desfrânarea, lăcomia, pentru a creea o
imagine de păcătos a profetului și pentru a-i discredita orice scriere a sa. Inclusiv descrierea morții
profetului, care este una extrem de înjositoare, mă duce cu gandul la opera lui Jacopone da Todi – călugăr
franciscan, sec. XII, O Signor, per cortesía, unde în mod asemănător se vorbește despre cum ajunge
trupul, după moarte, să fie mâncat și defecat de animale.11

În concluzie, părerea mea referitoare la influența avută de Eulogiu asupra martirilor din Cordoba este că
aceștia prin scrierile și prin predicile sale au fost conduși spre a defăima și spre a se răscula împotriva
islamului.

Nu pot afirma cu certitudine aceste lucruri, întrucât după cât m-am informat, despre acea perioadă ar fi
scris doar Eulogiu și Alvaro, așadar este destul de difícil să-ți poți forma o opinie autentic-obiectivă
referitor la ce s-a întâmplat cu adevărat în Cordoba și dacă au murit, de fapt, atâția oameni din propia lor
voință sau prin manipulare au ajuns să se jertfească.

10
Sfântul Eulogiu (+857), Documentum Martyriale (trad. sp. Fr. J. Simonet, Historia de los mozárabes, p. 411)
11
DA TODI, Jacopone, Le laude – secondo la stampa fiorentina del 1490, a cura di Giovanni Ferri, Gius. Laterzza & Figli, Bari
1915, pp. 109-110
 BIBLIOGRAFIE

BUTLER, Alban, Lives of the Saints, Benziger Bros, 1894;

DELGADO LEON, Feliciano, Alvaro de Cordoba y la Polemica contra el Islam – El Indiculus

Luminosus, Cajasur, Cordoba 1996;

HERBERMANN, Charles George, The Catholic Encyclopedia, Volume 4: Clandestinity-

Diocesan Chancery, Cordova p.937, Robert Appleton Company, New York 1840-1916;

POCHOSHAJEW, Igor, Martyrs, Madmen or Criminals: Christian Selfsacrifications in 9th

Century - Cordoba from the Prospective of Different Historiographical Traditions

ROLDAN, Herrera Pedro, Obras Completas – San Eulogio de Cordoba, Akai, Madrid 2005;

SFÂNTUL EULOGIU, Documentum Martyriale (trad. sp. Fr. J. Simonet, Historia de los mozárabes,
411)

SFÂNTUL EULOGIU, Liber Apologeticus Martyrum 15-16: Adnotatio Mammetis, Arabum Principis

Referință - DA TODI, Jacopone, Le laude – secondo la stampa fiorentina del 1490, a cura di
Giovanni Ferri, Gius. Laterzza & Figli, Bari 1915, pp. 109-110