Bună ziua,

Acest mesaj se adresează tuturor celor care iau cărţile postate de

alţii şi le repostează la ei în conturi ca şi cum ar fi ale lor.
Oameni buni, mişcaţi-vă fundurile leneşe şi scanaţi şi voi ceva, de
preferat alte cărţi decât cele deja existente.
Dacă tot doriţi să postaţi ceva, în conturile proprii, ajutând în
acest fel la îmbogăţirea colecţiei de cărţi în limba română de pe
scribd, faceţi-o cu cap, postând cărţi care nu au fost deja, fix în
aceeaşi formă, oricare ar fi ea.
E penibil să postaţi cărţi pentru care alte persoane au pierdut
timp, scanâdu-le.
Zicea cineva, cu nonşalanţa, ca explicaţie, că scribd nu permite
download-ul pentru cei care nu fac upload. Ok atunci de ce nu
postaţi documente simple: un word sau orice alte rahaturi fără
folos, dar făcute de voi?
Răspunsul e acelaşi mereu: Nesimţirea e la ea acasă pe aici, iar
buna creştere şi respectul, chestii elementare pe care le înveţi în
familie până la 7 ani, lipsesc cu desăvârşire.
Respectaţi munca mea şi în acest fel vă veţi respecta pe voi!
A c e st m esaj v a în so ţi to a te c ă rţile p o sta te d e m in e de
acu m în c o lo ... p o a te tre z e şte ce v a con ştiin ţe, d a că aveţi
a şa c e v a .

D a că n u ...a tu n c i n u v o i m a i p o s ta n im ic.

Celorlalţi, care chiar doresc să citească, le doresc lectura plăcută!

O zi bună, angelica.
M AX DII VEI ZI I
 MAX DU VEUZIT

VERI50ARA Y V E T T E
T r a d u c e r e : A ngela M ocanu

E D IN T E Il
1994
 Bună ziua,

Acest mesaj se adresează tuturor celor care iau cărţile postate de

alţii şi le repostează la ei în conturi ca şi cum ar fi ale lor.
Oameni buni, mişcaţi-vă fundurile leneşe şi scanaţi şi voi ceva, de
preferat alte cărţi decât cele deja existente.
Dacă tot doriţi să postaţi ceva, în conturile proprii, ajutând în
acest fel la îmbogăţirea colecţiei de cărţi în limba română de pe
scribd, faceţi-o cu cap, postând cărţi care nu au fost deja, fix în
aceeaşi formă, oricare ar fi ea.
E penibil să postaţi cărţi pentru care alte persoane au pierdut
timp, scanâdu-le.
Zicea cineva, cu nonşalanţa, ca explicaţie, că scribd nu permite
download-ul pentru cei care nu fac upload. Ok atunci de ce nu
postaţi documente simple: un word sau orice alte rahaturi fără
folos, dar făcute de voi?
Răspunsul e acelaşi mereu: Nesimţirea e la ea acasă pe aici, iar
buna creştere şi respectul, chestii elementare pe care le înveţi în
familie până la 7 ani, lipsesc cu desăvârşire.
Respectaţi munca mea şi în acest fel vă veţi respecta pe voi!
A c e st m esaj v a în so ţi to a te c ă rţile p o sta te d e m in e de
acu m î n c o l o . p o a te tre z e şte ce v a con ştiin ţe, d a că aveţi
a şa ceva.

D a că n u ...a tu n c i n u v o i m a i p o s ta n im ic.

Celorlalţi, care chiar doresc să citească, le doresc lectura plăcută!

O zi bună, angelica.
 UNU

„Mă întrebi, dragă prietene, cum de m-am hotă-

rît să mă însor şi te miri că eu, duşmanul declarat al
căsătoriei, zurbagiul ale cărui nebunii au alim entat
a tîta vreme cronicile de scandal pariziene, pot face
o femeie fericită. JMu te îndoi. Draga mea Y vette
este cea mai fericită dintre femei, deoarece o ador şi
îi sînt credincios pe de-a-ntregul. . . chiar aşa, cre­
dincios. Poate că ţi se pare imposibil ca după doi
ani de căsătorie s-o iubesc la ffcl ca în prim a zi şi ea să ,
fie stăpîna absolută a gîndurilor mele.
Atunci ascultă ! O să încerc să-ţi povestesc istoria
căsătoriei mele.
E puţin cam lungă, dar poate că te va distra în
deşerturile africane, unde bunul simţ sau poate
lipsa de judecată te-au dus, pentru a studia cine
ştie ce plante rare.
Sînt sigur că vei citi cu interes din ce în ce mai
viu aceste rînduii, care, de la bun început, te fac
s-o cunoşti pe adorabila contesină care e soţia mea
şi, cine ştie, poate Iţi vor trezi şi dorinţa să te întorci
cît mai repede în b ătrîna noastră F ranţă, care, tre­
buie să-mi dai dreptate, face mai m ult decît toate
Africile din lume.
Deci, să încep :
E ra luna m ai. . . luna iubirii şi a nebuniilor, iar
eu vlăguit şi stors de viaţa dezordonată pe care o
duceam, m-am h o tărît să merg să mă odihnesc, sau

5
m ai bine zis să m ă refac, la marchiza de Yersin,
m ătuşa din partea mamei, care locuieşte într-una din
cele mai frumoase proprietăţi din Touraine.
M ătuşa m-a prim it cii lacrimi de bucurie. Am fost
întotdeauna preferatul ei şi atunci cînd m-a văzut,
frînt de oboseala drum ului, ca şi din alte motive,
pe ta re cu siguranţă le bănuieşti, m-a prim it cu bra­
ţele deschise. ,
Cu toate acestea, primele cuvinte au fost de re­
proş :
— E posibil, dragul meu, ca a tîta tim p s-o uiţi
pe bătrxna ta m ătuşă?
— N-am uitat-o, din moment ce mă aflu aici,
scum pa mea naşă.
. — Aşa mai merge ! însă, bagă de seamă, că nu
te voi lăsa să pleci a tît de repede. Timpul este fru­
mos, o să avem o societate veselă şi sînt sigură că
nu te vei plictisi, numai să nu faci vreo prostie.
— Mătuşico — am protestat — m-am făcut bă­
iat serios.
Zîmbi eu indulgenţă.
— Vezi tu, eram a tît de puţin obişnuită să aud
aşa ceva. . .
— Numai că acum e lucru sigur, îţi garantez. Am
douăzeci şi nouă de ani şi cred că mi-a venit m intea
la cap.
— Cu cine crezi că vorbeşti? — exclamăvea, ridi-
cîndu-şi ochii spre cer. — Nimeni nu doreşte mai
m ult deeît mine, d a r . . .
Reticenţa ei mă duru.
— Văd că ai o părere proastă despre mine şi că
m ă judeci cu m ultă asprime. Mă consideri un m are
păcătos, nu-i aşa?
— Nici gînd ! N-am de gînd să te amărăsc acum,
la sosire. O să mai vorbim noi despre asta, altă dată.
— De ce? — am exclamat, îngrozit de perspec­
tivă.
— Potoleşte-te, n-am de gînd să te cert.
— în cazul acesta, răsuflu uşurat.

6
 Timp de opt zile am trăit in cea mai deplină şi
dulce lene. N-aş fi crezut vreodată că poţi simţi o
plăcere a tît de m are cind nu faci nimic !
Cu toate acestea, peste cîtva tim p m ă simţeam
sătul pînă peste cap de cîmp, de n atură şi de serile
liniştite petrecute la gura sobei!
Parisul pe care-1 bîrfim şi-l dispreţuim cind sîn-
tem acolo, dar căruia îi- simţim lipsa cînd sîntem
departe, îmi era indispensabil şi tînjeam după el.
M ătuşa mi-a înţeles starea de spirit şi a încercat
să facă ceva pentru mine, dar fără succes.
— Te-ai plictisit de bătrîna ta m ătu şă! — mă
întreabă într-o după amiază în care, aşezat lîngă ea,
trăgeam , cu permisiunea ei, dintr-o excelentă ţigară
de foi.
— Nu e chiar aşa, draga mea naşă — am încer­
cat eu să fiu amabil. Cînd sînt cu tine, nu m ă plicti­
sesc niciodată. D ar, cum e şi normal, nu putem fi
mereu împreună, cînd răm în singur, ceasurile mi se
p ar nesfîrşite.
— A sta pentru că n-ai un rost în viaţă. Ar trebui
să faci ceva folositor.
— Te pomeneşti că să m uncesc! — am excla­
m at stupefiat. — Mie, <jare n-am făcut în viaţa mea
nimic, îmi faci aceasta propunere?
— Asta-i bună ! Ce vezi rău în a începe să-ţi folo­
seşti tim pul cum trebuie ? — răspunse m ătuşa, ui-
tîndu-se atît de u rît la mine, încît m ă trecură fiorii.
— E şti voinic, inteligent şi instruit. Ai putea, dacă
ai vrea, să ai o situaţie frumoasă, o situaţie care să
te facă independent şi liber. Nu crezi că ar fi m ai
bine decît să duci v iaţa pe care ai dus-o pînă acum ?
Nu te-ai săturat de ea?
N-am răspuns nimic, deoarece, după o săptă-
m înă de odihnă, to ată oboseala îmi trecuse şi eram
gata s-o iau de la capăt.
Tăcerea nţea prudentă o făcut să ofteze :
— Vai de mine ! Ar fi prea mare bucuria, dacă aş
reuşi să te conving de la început. Deocamdată nu
îţi cer asemenea sacrificiu.

7
 — Din fericire ! — am replicat cu anum ită ironie
în voce.
Marchiza păru că nu aude obrăznicia mea şi con­
tinuă cu curaj :
— Ştii cit te preţuiesc, dragul meu .Lucien. Vă­
duvă şi fără copii, to ată dragostea mea s-â revărsat
asupra ta, fiul singurei mele surori.
— Şi-ţi sînt foarte recunoscător pentru asta,
mătuşico, — i-am răspuns, neliniştit de acest prolog
em oţionant.
— Atunci, uite ce e ! Dacă recunoştinţa ta pentru
to ată dragostea pe care ţi-o port nu e o minciună, ai
să mi-o dovedeşti, căsătorindu-te !
— Să mă căsătoresc. . . Eu ! . . . Dar, m ătuşă, e
imposibil !
Am sărit în picioare atît de brusc, incit scrumul
fierbinte al ţigării de foi îmi căzu pe degete, iar sen­
zaţia de arsură n-a făcut să-mi crească entuziasmul
la auzul acestei neplăcute propuneri.
— De ce să fie imposibil? Ai făcut tot ce ţi-a
trecu t prin cap, ai um blat pe unde ai vrut şi pe uiule
n-ai vrut, ai reuşit să-ţi toci o bună p arte din avere.
Ai douăzeci şi nouă de ani. Nu crezi că a sosit tim pul
să ai si tu o familie şi să-ţi faci un rost în viaţă ?
— Numai că rostul ăsta fcă nu fie un dezastru ! —
i-am replicat cu disperare comică în glas, deoaiece,
cu siguranţă, sugestia bătrînei mele rude nu era
decît o glumă şi nici m ăcar nu merita să fie luată în
serios.
— Un dezastru ! Un dezastru ! Nu văd cum o
căsătorie ar putea fi un dezastru. Dimpotrivă, băia­
tu l care se însoară dă dovadă că doreşte să se cumin­
ţească, să devină om serios şi asta, spre lauda lui. Să
aibă un cămin, să facă o femeie fericită.
— Nu sînt în stare să fac o femeie fericită !
— Ba eu sînt sigură că e ş ti! — protestă afectuos
marchiza. Dealtfel, dacă ai admis să vorbim despre
asta, înseamnă că ar putea exista şi posibilitatea căsă­
toriei.
— în nici un caz ! Concluzia ta e greşită ! N-am
nici cea mai mică intenţie să mă însor !

8
 — Fie ! Oricum, taci şi ascultă-mă. Am nişte
veri la Dinard. Au cinci fete încîntătoare. Una din­
tre ele, prin calităţile şi inteligenţa de care dă do­
vadă, va fi o excelentă gospodină. . . Ca să nu te
influenţez, nu-ţi voi spune cum o ch e am ă... Tatăl
şi m am a lor te ştiu de cînd erai mic şi îşi amintesc
foarte bine de tin e . . . Sezonul băilor se apropie. . .
Yrei să-mi faci plăcerea să petreci cîteva zile cu ele î
— Sezonul băilor, la sfîrşitul lui mai ! Dar, m ă­
tuşica, băile se fac în septembrie, sau, cel m ult, în
august. Un adevărat parizian nu schimbă din senin
obiceiuri de cînd lumea.
— Mai sau septembrie, ce contează, dacă ai o
masă bună, o locuinţă excelentă, o gazdă primitoare
şi cinci verişoare adorabile !
— V erişoare! Dar, mătuşico dragă, din punct de
vedere al urmaşilor, căsătoria între v e ri.. .
— Taci din gură, că spui p ro stii! Gradul tău de
rudenie cu ele e foarte în d ep ărtat. . . e un simplu
pretex t ca să te poată primi.
— Cîte spui că sînt ?
— Cinci, dar mezina nu contează. E încă foarte
mică, un copil aş putea spune. Mai răm în patru şi
cred că eşti în stare să le curtezi pe toate înainte de
a face alegerea.
— D esigur! — am afirm at cu convingere. Pe
toate p atru deodată şi dacă e nevoie şi pe m ezină. . .
Nu de asta îmi arde mie acum . . .
— Nici mie — întări m ătuşa, rîzînd copios. Sper,
totuşi, să te porţi amabil cu ele.
— Natural. Nu sînt ele verişoarele m e le ? ...
D a r. . . observai deodată încruntîndu-m ă — dacă
cea mai mică are şaisprezece ani, ce v îrstă are cea
mare ? Nu mai e o fetişcană, aşa c ă . . .
— Te înşeli, mă întrerupse m ătuşa cu un ase­
menea entuziasm, încît pe loc am ghicit că cea mare
este perla rară pe care mi-o destinase. — Te înşeli,
nu are decît douăzeci şi patru de ani.
— Cinci fete în opt a n i ! Frumos bilanţ — am zis
oarecum în glumă — E uda noastră nu e un prostă-

9i

K
n a c . . . iar nevastă-sa are cu ce să-şi petreacă tim ­
pul . . .
— Lucien ! — mi-o tăie m ătuşa scandalizată. Eşti
un o braznic!
— Iartă-m ă, dar toate astea m-au dat peste cap,
m-am scuzat eu, înclinîndu-mă ceremonios, cu un
zîmbet ştrengăresc.
— De Kervec e demn de to t respectul — afirmă
mătuşica.
M-am înclinat din nou, atît de adînc, încît frun­
tea îi atinse pliurile m ărunte ale fustei.
— îi prezint scuze acestui bărbat a tît de respec­
tabil. Şi pe urm ă retractez ceea ce am spus. Nu se
poate spune despre vărul nostru că a av u t noroc. Să
n-ai nici un băiat în opt a n i ! v
Bănuiesc că am mers cu gluma cam departe. Mă­
tu şa mea, cu toate că pretinde că e femeie modernă,
se sprijini de spătarul fotoliului, aproape sufocată.
Cit ai clipi din ochi eram în genunchi, la picioarele
ei şi îi sărutam mîinile cu m ultă duioşie.
— Draga mea m ătuşă, ai un nepot insuportabil,
care m erită pedepsit pentru că e un obraznic fără
p e re c h e ... Ceartă-mă cît v rei. . . dar nu te supăra. . .
Lucien, ce m ă fac cu tine. O să mor din cauza
ta.
— O să mori de bătrîneţe, draga mea, de bătrî-
n e ţ e ! Cînd o să ai o sută de ani.
E a îi dădea înainte cu o voce plîngăreaţă :
— Ce mă fac cu tine, băiete, ce m ă fac. E prima
rugăminte pe care ţi-o fac şi m ă refuzi. . .
Ce-ai fi făcut tu , dacă ai fi fost în locul m eu î
Probabil că acelaşi lucru pe care l-am făcut. I-am
ră sp u n s:
— Te înşeli, m ă tu şică! Nepotul tău nu este a tît
de rău pe cît crezi. Voi merge la Dinard.
— De-adevărat ? Ce băiat grozav !
— Cît se poate de adevărat. Dealtfel, din cîte am
auzit, staţiunea e încîntătoare. Şi avînd în vedere
că mi se oferă ocapia de a cunoaşte şi de a vizita
Saint-Malo, Param6, Dinan, m untele Saint-Michel
şi alte locuri interesante, profit de ea. Pe deasupra,

ÎS
mai e şi plaja preferată a englezilor şi se ştie că blon­
dele miss pot fi urîte ca dracu’ sau frumoase de-ţi
fură minţile.
— Rău, Lucien. Ia r începi?
— Nu fac altceva decît să examinez partea prac­
tică a călătoriei. . .
— Totuşi, nu uita că mergi la Dinard să-ţi alegi
o logodnică.
— Am priceput asta — am afirm at voios, deoa­
rece, la urm a urmelor, nu dădeam nici doi bani pe
proiectele matrimoniale ale naşei mele.
Totuşi, ca să vadă ce intenţii am, am a d ă u g a t:
— Dealtfel, cum viitoarea mea căsătorie este
încă problematică, prefer să uit acest neplăcut punct
din program.
— Doamne, cît de uşurateci şi de zburdalnici
sînt bărbrţii. Ce v-aţi face fără noi ?
— Sîntem construiţi în aşa fel, îneît să le lăsăm
pe femei să gîndească şi, de multe ori, chiar să acţio­
neze în locul nostru. .
— Şi totul ar merge foarte bine — a replicat
marchiza pe un ton hotărît — dacă în loc de multe
ori ar fi totdeauna. •
— Haide, mătuşico ! Nu credeam că ai idei atît
de fixe despre feminism. Întîm plător, vreuna din
cele cinci fete pe care mi le-ai propus îţi împărtăşeşte
felul de a vedea lucrurile ?
începu să rîdă cu a tîta poftă, încît m ă enervai
văzînd că întrebarea mea nu e luată în serios.
— Nu văd ce e de rîs în cuvintele m ele. . .
— într-adevăr, în cuvintele tale, n u . . . Dar mă
gîndesc cum ar fi căsătoria ta cu o feministă.
Şi începu să rîdă din nou.
— E şti atît de independent, n-ai admis nici
o d ată nici cel mai mic jug ! O plîng pe biata fată
care ar încerca să-ţi im pună gusturi şi idei care con­
travin felului tău de a fi.
— O p lin g i.. . O p lîn g i... Uite ce înseamnă in­
dulgenţa feminină ! De plîns aş fi eu dacă m-aş în­
sura cu o sufragetă.

11
 — Linişteşte-te, băiete, fetele domnului de
Kervec sînt foarte bine educate şi n-au habar des­
pre drepturile şi libertăţile femeilor.
Ridicîndu-se, m ă bătu uşor pe umeri cu i even-
taiul şi ad ă u g ă:
— Acum te las. Mă duc să scriu la Dinard. Aprin-
de-ţi din nou trabucul, pentru că ţi s-a stins în tim pul
discuţiei noastre. Fumează liniştit, pînă la masa de
seară.
După ce plecă începui să m ă gîndesc la discuţia
neobişnuită pe care am avut-o cu m ătuşa mea şi, te
asigur că gîndurile mele nu erau din cele mai plăcute.
Marchiza n-a m inţit cînd a spus că n-am admis
niciodată nici cel mai mic jug. Şi ştiind asta, mă
obligase că cedez la toate presiunile. Călătorie, şe­
dere, căsătorie, acceptasem totul, fără să mă gîn­
desc că în joc era soarta mea !
Unde-mi fusese capul şi de ce vrajă se servise
m archiza ca să-mi obţină adeziunea la proiectele
sale ?
Din fericire, nu sînt bărbatul care să^şi piardă
vremea cu lam entări inutile.
„A sta e, n-ai ce-i face !” — m-am gîndit. — Şi
avînd în vedere că nimeni nu mă poate constrînge
să fac o căsătorie care îmi repugnă, să încerc să mă
distrez, pe cît se poate.
Şi apoi, stînd strîm b şi judecind drept, călătoria
în Bretania, caie urm a vilegiaturii mele la Touraine,
îmi aducea şi ceva avantaje.
Mă scăpa de artista de la V arietăţi care începuse
să m ă plictisească, ca şi de interesanta Machin —
din baletul Operei, care — între noi fie zis — nu-şi
făcea nici un fel de probleme că m -ar putea ruina.
Totul e bine cînd se sfîrşeşte bine.
Şi aşa a fost h o tărîtă călătoria mea la Dinard” .

12
 DOI

La cîteva zile de la memorabila discuţie sosi răs­

punsul domnului de Kervec, conceput în termenii
cei mai amabili, aşa cum dorea marchiza.
Nu-mi rămînea, înainte de a pleca în Bretania,
decît să trec prin Paris ca să-mi iau alte haine şi să.
cum păr cîteva amintiri, pe care m ătuşa m ă sfăptu-
ise să le ofer celor cinci verişoare.
în după amiaza plecării, marchiza, radioasă pen­
tru că îi ascultasem sfatul, m-a însoţit la gară.
— Dragul meu Lucien, bine că m i-am adus
am inte ! — zise deodată, în tim p ce ne plimbam
aşteptînd trenul de Paris — am u itat să-ţi spun că
m otivul oficial al călătoriei tale la Dinard este do­
rinţa de a studia arhitectura nenum ăratelor monu­
m ente din regiune.
— ArhitecţUra ? — exclamai uimit. — E ceva la
care nu mă pricep deloc. Nici măcar nu sînt în stare
să deosebesc un stil gotic de unul renascentist.
— Parcă are vreo im portanţă ! De Kervec nu e
p ro s t. . . Are cinci fete nem ăritate şi, cu siguranţă
ca o să ştie să citească printre rîndurile scrisorii mele.
— Şi verişoarelei
— Cred că se pricep la arhitectură cum te pri­
cepi şi tu.A,şa zisa ta ocupaţie îţi va creşte prestigiul
în ochii lor.
— Ai găsit o formă foarte amabilă de a-mi re­
proşa lenea şi de a mă face să simt ce viaţă inutilă
duc.

13
 — încrezut mai e ş t i ! Nu cumva ai vrea să te
felicit pentru lenea ta ?
N-am mai av u t tim p să protestez. Trenul intra
în gară şi m-am grăbit să caut un loc bun unde să mă
instalez.
— Nu u ita de amintiri şi scrie-mi de cîte ori
poţi — îmi recomandă ea în tim p ce ne luăm rămas
bun şi trenul pornea.
— Mi-am deschis notesul unde era urm ătoarea
însem nare: „P entru cele mai mari un album sau o
tru să de croitorie” .
„Peiţtru cea mai mică o păpuşă, cu garderobă
com pletă” .
— Pentru cele m ari cred că e bine, dar pentru cea
mică o păpuşă mi se pare prea copilăresc ! Are cin­
cisprezece ani şi la vîrsta asta nu ştiu cît o mai in­
teresează păpuşile. D ar m ătuşa o cunoaşte mai bine
decît mine şi dacă o consideră încă un copil, probabil
că aşa e.

Am stat cîteva zile la Paris, după care am plecat

la Dinard.
Hotărîsem să iau un tren mai devreme şi să ră-
m în la Saint-Malo ca să mă odihnesc. Un drum lung
cu trenul, în general, nu prieşte nimănui şi îl indis­
pune pe cel care îl face ! N-aveam nici un fel de chef
să ajung la verii mei cu ochii în fundul capului, cu
o m utră plouată şi indispus. înseam na să le fac im­
presie proastă chiar de la sosire şi, dacă puţin îmi
păsa de părerea părinţilor, cea a fetelor mă interesa
foarte tare.
Am ajuns la Saint-Malo la cinci după amiază.
Cunoşti oraşul? Dacă îl cunoşti, ştii ce gară în­
grozitoare are, prost lum inată, afum ată şi m urdară.
Cel puţin asta a fost impresia p e care mi-a făcut-o
la sosire.
Mi-am trim is bagajele direct la Dinard, luînd cu
mine doar o valijoară. Cum nu era prea grea, am
preferat să-mi dezmorţesc picioarele şi, refuzînd

14
ofertele insistente ale şoferilor de taxi, am pornit-o
spre oraş. Totuşi, la prim a intersecţie, am ezitat.
în dreapta era Saint-Malo, oraş vechi, cu străzi
înguste, case întunecoase, înconjurat de ziduri
înalte.
în stînga, Saint-Servan, cu clădiri moderne, cu
bulevarde largi, străjuite de vile elegante, înecate în
verdeaţă, cu hoteluri frumoase şi comode.
E ra să aleg a doua variantă, cînd mi-am am intit
de motivul oficial al călătoriei mele. Să vii într-un
loc pentru a studia clădiri vechi şi să tragi într-un
oraş modern ar fi o anomalie.
Deci o pornii spre Saint-Malo.
D upă masa de seară am ieşit să fac o plimbare la
zidul care înconjoară oraşul. Nu era ţipenie de om.
Vîntul tăios, care sufla dinspre mare, îi gonea pe
eventualii trecători.
— Lucien le Parrois ! Nu m ă aşteptam să te în-
tîlnesc a ic i!
— Paul le Quereu ! Ce surpriză !
În cîn taţi de întîlnire, ne strînserăm mîinile pri­
eteneşte şi o pornirăm alături. Făcurăm primii paşi
în linişte. Aveam atîtea să ne spunem, încît nu ştiam
de unde să începem.
Ţi-1 am inteşti pe P aul le Quereu, colegul nostru!
Nu s-a schimbat deloc.
E la fel de slab, cu acelaşi păr ca flacăra şi aceeaşi
fa ţa rumenă.
Şi-a schimbat doar ochelarii, şi a lăsat să-i crească
o barbă rară şi inegală.
D ar a rămas acelaşi băiat bun şi puţin naiv, aşa
cum îl ştiam.
Ce vînt te-a adus pe la Saint-M alo! — mă
întreabă Paul. — Cînd ai sosit! Stai mai m u lt!
— Ce de în tre b ă ri! — răspunsei zîmbind. — Am
sosit de vreo trei ceasuri şi plec mîine dim ineaţă cu
prim ul vapor la Dinard.
— Deci eşti în trecere? Ţi-a fost frică să mergi
cu vaporul noaptea?
— Nu. Am rămas ca să mă odihnesc. Yin de la
P aris şi călătoria m-a obosit.

15
 {
începu să rîdă. ]
— Ia-te u ită la domnii ăştia, care practică to ate
sporturile, dar se simt obosiţi dacă stau zece ore ;
într-un vagon comod de clasa întîi. Priveşte-mi
braţele şi spune-mi dacă se compară cu ale tale,
chiar dacă pari mai voinic decît mine.
Şi îşi întinse braţele suflecîpdu-şi uşor minecile
scurtei.
Ce să mai vorbim, com paraţia îl avantaja. Mîna
m ea de aristocrat nu se putea compara eu uriaşele
lui lopeţi de carfe era atît de mîndru.
— Află, băiete, continuă, — că şi plămînii, rini­
chii şi picioarele îmi sînt la fel de zdravene. Mi se
întîm plă des să stau pînă în zori la cîte un bal, după
ce am pedalat o zi întreagă la bicicletă.
Mă uitai pieziş la trupul lui subţire şi deşirat,
care părea nesfîrşit şi zisei:
— Felicitările mele ! Nu mi-aş fi închipuit că eşti
aşa de robust.
îşi frecă mîinile, fericit de trium ful lui asupra
unui om de lume.
— Ce faci la D inard ? — m ă întreabă deodată.
— O să-i studiez arhitectura şi cîteva din clădi­
rile în stil englezesc.
Făcu ochii m ari iar eu începui să rîd.
— Nu-mă ştiai cu asemenea talente?
— Ca să fiu sincer, nu.
— N ici eu !
— A tunci?
— Glumesc, bătrîne. A ltă d ată am să-ţi explic
m ai clar. Cunoşti familia de Kervec?
— Foarte b in e .. .
— Ştii că au cinci fete, toate nem ăritate.
— Cum să n u ! De familie, frumoase foc şi cu
zestre pe cinste !
— Exact. Sîntem rude mai de departe. O sărmi
petrec cîteva zile acolo.
— Fericit m uritor !
Şi oftă atît de adînc, încît îl întreb :
— Mă invidiez i ?

16
 — Tot aşa te-aş invidia şi dacă ai locui în Para­
dis ! O să te simţi ca în sînul lui Avram. Bine hrănit,
r ă s f ă ţa t... o să respiri parfumul Theresei. . .
— Mademoiselle Therese ? Cine e ?
— A doua dintre fetele de Kervec. E frumoasă,
blondă, are ochi albaştri. Nimeni n-o întrece în gra­
ţie şi distincţie.
— E şti îndrăgostit ?
— Ca un nebun, prietene !
— Şi ea îţi răspunde cu acelaşi sentim ent ?
P aul răspunse grav :
— E prea bine crescută ca să-i spun direct. . .
în sfîrşit. . . înţelegi. . . nu i-am spus niciodată nimic,
aşa că nici n-am prim it vreun răspuns decisiv. Şi
totuşi, sper să-mi îm părtăşească sentimentele.
— Spui că e frumoasă?
— Ca A u ro ra!
„Drace ! — îmi zisei în sinea mea. — Animalul
ăsta e în stare s-o fi ales, de fapt, pe cea mai fru­
moasă dintre toate !”
— Şi de Kervec, ce fel de om e?
— Un adevărat domn şi foarte apreciat la Di­
nard, e guvernatorul oraşului, nil ştiu dacă ţi-au
spu».
— Nu ştiam .
— E un adm inistrator corect şi harnic. Cei din
conducerea primăriei îi acceptă propunerile si toată
lum ea îl stimează. E foarte popular în regiune.
— D ar madame de Kervec ?
— O fiinţă ştearsă. Dacă v r e i... Cu atîtea fete
pe cap ! Acum, după ce le-a crescut şi educat, tră ­
ieşte într-o stare de beatitudine pe care nimeni şi
nimic n-o poate tulbura.
— Cam incomodă pentru fete o astfel de mamă !
-*■ De fapt, adevărata stăpînă a casei, e Clothilde,
cea mai mare. Prost sau bine, dar în m ajoritatea
cazurilor bine, ea îşi îndrum ă surorile, le alege rochile,
le controlează lecţiile şi, în sfîrşit, conduce casa. E
ceea ce se numeşte o fiinţă superioară.
— Dacă e aşa, de ce o preferi pe cealaltă ?

17
f - o. 378
 — P entru că o femeie atît de organizată mă sperie
puţin. Şi apoi Th6rese e atît de frumoasă !
— Şi celelalte surori ?
— Mărie Anne şi Germaine sînt două fetişcane ca
a tîte a altele : amabile, vesele, spirituale, amatoare
d e dans şi de distracţii.
— Din cîte văd, toate sînt pline de c a lităţi. . . D ar
n u mi-ai spus nimic de cea m ică. . .
— Y vette ? A sta e dracu’ g o l!
— O puştoaică fără im portanţă, urîtă, riu dai
•doi bani pe ea, nu-i aşa!
— H m ! U rîtă . . . E albă, poate chiar prea albă.
Are ochi negri jucăuşi şi un botişor simpatic ! E
fiinţa cea mai nesuferită pe care am cunoscut-o vre­
o d a tă ! Nu-i scapă nimic, ţi-am mai spus, e dracu’
gol ! Dacă, din întîm plare, ai ceva în neregulă la
haine, îţi atrage atenţia plină de bunăvoinţă, dar
exact în clipa în care în salon sînt cei mai m ulţi in­
v itaţi. Ai avut vreun necaz ? S-a spart camera de la
bicicletă? Vine în grabă şi se miră în gura mare că
nu ţi-ai ru p t o mînă sau un picior şi chiar regretă că
nu ţi s-a întîm plat nim ic. . . Părinţii o adoră, iar
surorile o ră sfaţă. . . Puştoaica aia e, după mine, o
adevărată pacoste ! Cînd o vezi, să fugi de ea ca de
ciumă, pentru că, dacă pune ochii pe tine, nu-i mai
scapi din gheare.
— Şi părinţii ce zic?
— Păi nu ţi-am spus că n-au ochi dec.it pentru
ea? Y vette în sus ! Y vette în jos ! Face pozne atit
de sim patice! „Cum s-o certăm ? E un copil încă,
d răguţă si nostimă !”
Tot vorbind am ajuns la hotelul unde locuiam.
— Aici e hotelul meu, dragă prietene. Iartă-m ă,
d ar am să te las. Ţi-am spus că sînt tare obosit. îţi
mulţumesc pentru inform aţii. . . Dacă mîine dimi­
neaţă vrei să m ă vezi cînd plec, îmi va face m ultă
plăcere să îţi strîng mîna.
— O să fiu acolo. în orice caz, ne rom vedea la
D inard. Merg des pe acolo. .
— Mă bucur foarte mult. Pe mîine !
— Pe mîine ! Noapte bună !

.18
 * * *
E ra ora zece cînd vaporaşul acostă la cheiul din
Dinard.
De Kervec, care fusese anunţat prin telegramă
de ora sosirii, m ă aştepta pe perna şaretei pe care o
conducea chiar el.
în tim pul drumului ne-am reînnoit cunoştinţa
şi, de la primele cuvinte, mi-a plăcut foarte mult.
E ra exact omul delicat şi amabil pe care mi-1 des­
crisese Paul le Quereu.
Cred că şi eu i-am plăcut, deoarece după un sfert
de oră, pălăvrăgeam ca doi vechi prieteni. Şi-a adus
am inte de tatăl meu, pe care îl cunoscuse bine şi, ca
să m ă facă să mă sim t în largul meu, îmi povesti
cîteva drăcii şi pozne pe care i le făcusem, de m ult,
cînd venise în vizită la părinţii mei.
Dinard e un loc plăcut, m ult mai frumos, după
părerea mea, decît Trouviile. Nu-mi părea rău că
îăcusem această călătorie pe care mi-o impusese
m ătuşa. Şi nu mi-a mai p ăru t rău deloc, cînd la o
cotitură a drumului, şareta trecu pe sub o poartă
largă şi o apucă pe o alee lungă, străjuită de stejari
uriaşi.
— Am sosit — mă lăm uri însoţitorul meu. —
încă vreo două sute de metri şi vedem turnurile
casei.
Casa, cum o numea cu modestie proprietarul, era
un p alat somptuos, cu trei etaje, cu acoperişuri as­
cuţite, dominate de elegante turnuleţe.
Cît ţ.nea faţada principală se întindea o terasă
largă, unde şezlongurile şi fotoliile de răchită îş
deschideau braţele prim itoare şi în zilele ploioase
promiteau încîntătoare ceasuri de odihnă.
Am fost prim it cu am abilitate de stăpîna casei,
care mi le-a^prezentat pe cele patru fiice mai mari în
acest mod m cîntător şi prietenesc:
— Ele sînt verişoarele dv., domnule de Parrois,
ţi sper să nu u itaţi că între veri nu există protocol.

19

iL
 I-am m ulţum it doamnei de Kervec pentru-această
mare favoare şi, din politeţe, mă interesai de Y vette,
care nu apăruse. ,
—F etiţa noastră — mă informă ea — s-a dus cu
guvernanta să-şi petreacă ziua la nişte prietene, la
Param6. Se întoarce tîrziu, aşa că doar mîine veţi
putea s-o întîlniţi.
Lipsa puştoaicei nu-mi produse nici un fel de su­
părare. îm i suna încă în urechi măgulitoarea descri­
ere făcută de Paul le Quereu.
î n timpul prînzului am vorbit vrute şi nevrute.
Stăpînul casei avea foarte m ult spirit şi ştia să
şi-l pună în evidenţă, fără a exagera, ceea ce puţini
o am en i. ştiu să facă.
Fiica cea mare era exact aşa cum mi-o descrisese
P a u l : privire şi expresie blînde, o fiinţă cum pătată
şi inteligentă.
Cealaltă, însă, mi se păru mult mai drăguţă,
într-adevăr, aiuritul ăsta de la Quereu are gust !
S tatu ra ei e elegantă, e proaspătă şi mereu amabilă.
Mi-am ocupat to ată după amiaza cu vizitarea
plajei şi a cazinoului.
E ra încă foarte puţină lume şi m ajoritatea vilelor
erau închise.
— în timpul verii — m ă informă de Kervec —
vin fel de fel de oameni pe aici. D ar noi avem un
grup destul de numeros de prieteni şi asfel reuş'm
să scăpăm de neplăcutele cunoştinţe de ocazie. La
cină îi vei cunoaşte pe cîţiva dintre ei, credincioşi
locului, pe care frigul nu-i face să părăsească regi­
unea.
După ce ne-ara întors de la primbare, le-am oferit
vei işoarelor cadourile pe care le adusesem şi care le-au
bucurat mult.
— Ştii că sîntem cinci? — şopti, roşindu-se, Ger-
maine, cea mai mică din cele patru.
— Ştiu şi am în valiză şi un pacheţel pentru
Y vette.
Sînt sigur că cea mai mare ardea de dorinţa de a
vedea cadoul destinat surorii sale, dar cum îndoielile

20
mele asupra alegerii acestuia nu se risipiseră, am
tăcu t mile şi nu am spus că era o păpuşă.
— Să dau mai întii ochi cu ea — mă gîndeam —
şi dacă copila de care îmi vorbea m ătuşa o fi o dom­
nişoară, ea surorile ei, îi cum păr mîine altceva.
*
* *
Masa de seară nu s-a prelungit m ult şi în dimi­
neaţa urm ătoare, complet refăcut, m-am deşteptat
cu noaptea în cap.
— Cu siguranţă că to ţi dorm la ora asta. Ar tre­
bui sâ profit şi să vizitez splendidul parc pe care îl
văd pe fereastră.
Mi-am pus pe mine un costum uşor de plimbare şi
am coborît. Am ieşit din castel şi am pornit-o la
întîm plare pe una din nenumăratele alei, care tăia
şerpuind, o pădurice deasă si răcoroasă. Ici şi colo
răsuri înflorite dădeau o notă veselă cochetă frun­
zişului verde închis.
Mersesem destul cînd, în sfîrşit. dădui de zidu,1
care mărginea proprietatea. O apucai de-a lungul lui
şi, deodată, mă oprii. Zărisem o portiţă întredeschisă :
— O ieşiie ! Să vedem: unde dă !
Un drumeag stiîm t, care tăia păduricea deslrul de
rară,"pleca de la poartă. Am luat-o pe el.
După cîţiva paşi, apăru marea printre ramuri.
F ără să-mi dezlipesc ochii de la panglica argintie
care seînteia sub razele soarelui îmi continuam dru­
mul.
Deodată mă împiedicai de nişte picioare întinse
în mijlocul cărării, pe care nu le văzusem.
Surprins, sării cît colo :
— Ce prostovan ! — exclamă o voce mînioasă.
Crede că picioarele mele sînt un buştean.
O fetişcană, ciufulită, cu părul numai inele, se
ridică în faţa mea.
E ra încîntătoare, blondă, cu ochi m ari negri,
seînteind de furie.

21
 — Bietul meu picior ! Uite în ce hal e ! O să am
o vînătaie cît toate zilele şi, cu siguranţă, n-o fă p o t
um bla fără ciorapi.
Am mormăit nişte scuze, aducînd în sprijinul meu
im prudenţa de a se fi culcat de-a latul drumului*
— Cînd mergi pe jos, te uiţi pe unde c a lc i! . . .
Dacă nu eşti în stare să mergi singur, îţi iei o guver­
n an tă să te conducă !
în timp ce protesta astfel, se aşeză pe un trunchi
răsturnat şi, ridicîndu-şi puţin fusta, începu să se
descalţe liniştită. Surpriza mă paraliză.
F ără nici un fel de jenă examina cu tristeţe urm a
roşie şi întinsă care îi însemnase piciorul. Puteam
astfel admira, spre încîntarea mea, o gleznă perfect
modelată.
— Sînt un sălbatic dacă am fost în stare să fac
rău unui picior atît de frumos ! — exclamai ruşinat.
— Fără îndoială, un adevărat sălbatic ! .— confir­
m ă ea cu convingere. — D ar vrei să încerci, pe cît
se poate, să repari stîngăcia de care ai dat dovadă?
— Ce întrebare !
— Atunci pune mîna pe batista asta şi ud-o în
băltoaca din spatele copacilor.
Am luat batista, din care se ridica un parfum îm -
b ătător, ce mi se urca la cap. Cred că şi ochii necunos­
cutei mă ameţiseră puţin.
— Ce mai aştepţi? — m ă întrebă nerăbdătoare,
văzînd că nu m ă mişc din faţa ei.
încet, m ă îndreptai spre groapă. Cînd era să moi
în apă petecul de organdi, tînăra strigă :
— Nu acolo ! Nu vezi că e cu noroi? Mai la mij­
loc !
Nu era prea comod să-i satisfac dorinţa. Sim­
ţeam deja umezeala pătrunzîndu-m i în pantofi şi
dacă aş fi înaintat, cu siguranţă că mă udam la
picioare.
D ar cum să nu te sacrifici dacă ţi-o cere o tînără
încîntătoare? A§a c‘ă, puţin după aceea, m ă întoar-
ceam trium fător cu batista udă.
— Dă-mi voie să repar eu răul pe care l*am făcut
— am rugat-o îngenunchind lîngă ea.

22
 Ou o mişcare bruscă mi-o smulse din mină şi o
puse pe picior.
— Ce ghinion ! B atista e mică şi nu pot s-o leg.
I-am oferit-o pe a mea, pe care încă nu o folosi­
sem. A luat-o şi văzînd că e de mătase, m ă privi cu „
curiozitate.
Am profitat de ocazie pentru a-i arunca una din
privirile mele cele mai pătrunzătoare, ceea ce, fără
îndoială, a distrat-o, deoarece izbucni într-un rîs
sonor.
î n aceeaşi clipă, o voce neplăcută îi întrerupse
brusc veselia:
— Miss ! Missa ! Nu ridicat fusta ! Oh ! Nu decent
a ră ta t picior aşa !
O englezoaică — deoarece, evident, doar o en­
glezoaică putea m asacra gramatica în halul acesta—
venea spre noi.
Dînd cu ochii de mine, se o p ri:
— Cine este tipa asta care privit la domnişoara ?
— Cel mai neîndemînatic om pe care l-am întîl-
n it pînă acum — răspunse frumoasa necunoscută,
punîndu-şi liniştită ciorapul.
— Nu se poate ! .
— Ai dreptate ! A tîta neglijenţă, chiar că nu e
de înţeles !
Privirea întrebătoare a englezoaicei mergea de
la mine la tînără, ca şi cum ar fi vrut să citească pe
feţele noastre ce se întîmplase. Eu nu ştiam ce ati­
tudine să iau. Aveam un chef nebun să rîd, dar înţe­
legeam că buna creştere m ă obliga să păstrez o serio­
z itate demnă.
— Cînd cunoscut la domnul?
— E u ? Pînă acum nu !
— Yorbit cu un b ărbat care nu cunoscut?
Fetişcana dădu obraznic din u m e ri:
— Dacă îţi ftiehipui că mi-a făcut mare- plăcere
«ă-1 întilnesc. . .
Se ridică şi îşi scutură muşchiul care i se prinsese
de rochie.
Cu pălăria în mînă, mă înclinai, din nou, respec­
tuos în faţa ei şi punînd, poate involuntar, o mîn-

23
gîiere în voce şi o flacără în priviri, îi exprimai din
nou întreaga mea compasiune.
— Yă rog, încă odată, să acceptaţi toate scuzele
mele pentru acest neplăcut incident. . . Sînt dezolat
de prostia m e a ... Aş vrea s-o repar dar nu ştiu cum.
Cu toate acestea v-aş ruga să fiţi a tît de amabilă şi
să-mi spuneţi unde aş putea a fla . . .
Nu mă lăsa să termin.
— I n u t i l ! Răul n-a fost a tît de mare încît să
m erite deranjul dv.
— Ar fi pentru mine o fericire imensă dacă m-aş
linişti în privinţa urmărilor acestui accident — şop­
tii cu voce mică, ca să mă audă doar ea.
în d rep tă spre mine o privire rece şi severă.
— Repet că e inutil, stimate domn !
Schiţă un salut şi se îndepărtă, spunîndu-i înso- /
ţito arei sale,- cu voce tare, fără să-i pese că s-ar pu­
tea s-o aud :
— Ce caraghios ! îm i confundă picioarele cu un
buştean, nu ştie să deosebească o apă curată de una
m urdară, poartă b atistă de mătase şi, sînt convinsă,
m ă ia drept ce nu sînt.
— Nu a fost de mirare ! Mademoiselle arătat pi­
cior la e l !
— Mis ! Chiar crezi că a văzut ?
— Shocking ! V ă z u t! Om prost e curios !
Vocile se îndepărtau şi n-am mai auzit răspunsul
tinerei. Sincer, mi-a p ăru t rău. Aş fi v ru t să ştiu ee
părere are despre mine.
Cînd cele două doamne dispărură printre copaci,
m ă întorsei şi eu, încet, acasă.
A ventura aceasta îmi trezise din nou în mine
to ate instinctele de cuceritor. Cîrlionţii aurii ai ne­
cunoscutei, ochii ei negri, tenul im aculat, ţin u ta

24
zveltă şi elegantă, glezna bine modelată, m u l ei
cristalin şi vocea cu intonaţii ghiduşe, toate acestea
m ă îm bătau.
Aş fi v ru tă să ştiu cine e şi unde locuieşte, dar
după ce am fost atît de brutal — e drept fără voia
mea — ar fi fost prea de to t să mai fiu şi indiscret.
Şederea mea la Dinard căpătă, deodată, un far­
mec nou ; uitînd complet de verişoare şi de dorinţa
m ătuşii, începui să visez la ochii catifelaţi ai necu­
noscutei mele.
 TREI

La castel îl întîlnii pe de Kervec, care m ă aştepta

pe terasă.
— Felicitările mele, prietene, văd că eşti matinal.
D ar, haide să ne grăbim. Doamnele ne aşteaptă la
micul dejun şi cred că plimbarea ţi-a trezit apetitul.
Ne-am aşezat imediat la masă şi am constatat
că verişoara mea cea mică to t nu venise.
— Y vette nu s-a întors încă? — întrebai.
— S-a întors, dar cred că doarme. O s-o cunoşti
mai tîrziu şi sînt sigur că veţi deveni prieteni buni
cu to ate că e destul de năzdrăvană.
— O să te aducă la disperare — afirmă, cu voce
joasă, Mărie Anne, care şedea în stînga mea;
— Crezi?
— Cu siguranţă. Cum a aflat că vii s-a pregătit să
te facă să-ţi ieşi din sărite.
— î ţ i sînt extrem de recunoscător pentru că mi-ai
spus. Crezi că se face să m ă port şi eu cu ea în acelaşi
fel?
— F ără îndoială. La război, ca la război.
— E a tît de îngrozitor copilul ăsta ?
— Dacă te-ar auzi că îi pui copil !
— Nu-i place? D ar acum, pentru că nu ne aude,
e chiar a tît de poznaşă ?
— Nu, doar infernală.
Acest d iar era încuraja or.

26
 — La urm a urmelor, se poartă copilăreşte, —
încheiai eu, plin de indulgenţă.
— Copilăreşte, copilăreşte, dar o să-ţi dea de
furcă.
Zîmbii cu dispreţ, dar toate acestea avură darul
de a m ă face curios s-o cunosc pe domnişoară, chiar
dacă, după aceea, o să doresc s-o văd la zece leghe
de mine.
Cind a ] rînz intrai în salonul în care se afla re­
unită întreaga familie, madame de Kervec veni în
întâmpinarea mea.
— Domnule de Parrois, iat-o pe Y vette, de care
întrebai azi-dimineaţă.
Mă întorsei s-o văd pe celebra verişoară, dar, deo­
dată, rămăsei îm pietrit, fără să fiu în stare să articu­
lez nici un sunet, recunoscînd în Yvette pe frumoasa
mea necunoscută de azi-dimineaţă.
E a, la rîndul ei, cînd m ă văzu, izbucni într-un rîs
cristalin, nestăvilit.
Nu ştiu cum aş putea descrie uimirea întipărită
pe chipul celor de faţă, care asistau la această scenă
ciudată.
Cînd tîn ăra mea verişoară redeveni serioasă, îmi
întinse mîna.
— Nu voi uita niciodată forma originală şi ne­
prevăzută în care ne-am cunoscut, dragul meu văr.
— Ai dreptate. Chiar dacă nu are alt avantaj
decît că te face să rîzi.
îşi muşcă buzele pentru a-şi stăpîni un nou
hohot.
— în c ă nu s-a term inat. Stai să vezi ce m utră o
să facă Miss K a tt cînd o să te vadă.
— Y -aţi şi cunoscut ? — întrebă, în sfîrşit, de
Kervec, care nu reuşise să priceapă nimic din discu­
ţia noastră.
în puţine cuvinte, Y vette le povesti părinţilor
eum ne-am întîlnit.
Nici nu term ină bine, că intră englezoaica.
Cînd dădu ochii fle mine, se zbîrli toată, de parcă
a r fi văzut cine ştie ce dihanie.
— Ah ! Oh ! Domnul caraghioasă a ic i!

27
 — Care domn? — întrebă Y vette cu aerul cel
mai natural din lume.
— Cel văzut picioare la tine, dim ineaţă !
Şi spuse aceste cuvinte cu o asemenea expresie de
dezolare, încît îi răspunse un hohot general.
B iata femeie, îm pietrită de uimire, căscă peste
m ăsură ochii şi gura şi nu mai zise nimic.
Prînzul a fost deosebit de vesel. Cele patru fete
m ai mici rîdeau din orice, în ciuda semnelor pe care
sora cea mare le făcea, ca să se poarte cum se cuvine.
Y vette nu-şi dezlipea ochii de la mine, cu o pri­
vire atît de batjocoritoare, încît îmi tăia pofta de
mîncare prin insistenţa cu care îmi pîndea cele m ai
mici gesturi.
Avea dreptate P aul le Quereu cînd mi-a spus cît
e de răzgîiată. Nu ştia să se poarte cum trebuie la
m asă şi îi dădea m ult de furcă bietei guvernante,
miss K att.
La desert şi-a m încat prăjiturile într-un mod ori­
ginal, dar puţin recomandabil de a fi im itat de fetele
educate.
Cu vîrul degetului lua din cremă şi apoi o lingea
cu poftă.
Miss K a tt se sufoca, iar Clothilde, în zadar îi
arunca priviri ucigătoare. Yvette nu se lăsă pînă nu
linse to ată crema şi doar atunci, ca şi cum nimic nu
s-ar fi întîm plat, lăsă în farfurie foaia golită şi, su-
rîzînd m ulţum ită, îşi adună mîinile,
Cînd ne-am ridicat de la masă, m ă apropiai de
ea pentru a-i spune :
— Felicitări pentru felul în care savurezi crem a
de la prăjituri.
— Fiecare m ănîncă cum crede de cuviinţă. Nu
to ţi se satură cînd îi văd pe alţii mîncînd.
— îm i reproşezi că te-am privit prea m ult în
tim pul prînzului ? Mi se pare, însă, că şi dum neata. . .
— Cu mine e altceva ! De dim ineaţă eram a tît de
ocupată să-mi examinez bietul picior, încît n-am
av u t tim p să te privesc. Dar, ce părere ţi-ai făcut
despre mine după întîlnirea de azi-dimineaţă?

28
 — Că eşti încîntătoare şi că ai cele mai frumoase
glezne din cîte am văzut pînă acum.
Mă privi pieziş.
— Te pricepi la aşa ceva?
— Puţin.
— în acest caz sînt încîntată de aprecierea dumi-
tale — declară în bătaie de joc. Apoi adăugă, încer­
când să-şi ia un aer de circum stanţă : închipuie-ţi că
miss K a tt e de părere că te uitai la gleznele mele cu
un fel de spaimă, oarecum scandalizat că sînt îngră-
zitor de urîte. Şi atunci m-am sim ţit um ilită !
F ără să mai îmi dea tim p să-i răspund sau să
protestez îm potriva unei astfel de opinii greşite,
începu să rîdă şi fugi la surorile ei.
U upă masă mi-a d at o mică probă de zburdăl­
nicie.
Trebuie să ia masa cu noi un preot vîrstnic din-
tr-o parohie apropiată. Cînd sosi, Y vette îi sări de
gît şi îl sărută.
— Bună ziua, părinte ! Nici nu vă daţi seama ce
plăcere ne face vizita dvs. !
— Ei, haide, haide, fetiţa mea, zise bătrînul res-
pingînd-o cu blîndeţe. E şti foarte am abilă şi-mi eşti
tare dragă, dar ţi-am mai spus de atîtea o ri.. .
n-ar trebui să fii atît de ex p an siv ă... Nu te arunci
de gîtul oamenilor atît de impetuos !
— Ce e rău în faptul că vă îmbrăţişez, părinte ?
M-aţi văzut doar născîndu-mă.
— Asta aşa este. E şti prietena mea şi te consider
ca pe o nepoată.
— Deci pot să vă s ă r u t !
— D a ! D e sig u r... în g e n e ra l... d ar un preot
nu se s ă ru tă . . .
— De ce? — protestă mica diavoliţă.
— Nu văd de ce nu trebuie să vă arăt cit vă
iubesc şi cît vă stimez, iar pe unchiul A rthur m ă
obligă to ţi să-l sărut şti nici măcar nu-1 pot suferi,
fiindcă nu face niciodată ceea ce îl rog.
Preotul nu m a i. ştia ce să zică.
— F etiţa mea, asta nu se face pentru că nu e
frumos.

29
 — Dar de ce? De ce? — exclamă Yvette. Nu
ascult de ordine pe care nu le înţeleg.
— De ce? Ţi-am spus d o a r ... ,
De Kervec îi sări în ajutor bietului preot, care
era din ce în ce mai stînjenit.
— Hai, Y vette, lasă-l pe părintele în pace ! N-ai
m inte d eloc! Ai fi în stare să-l săruţi pe domnul de
Parrois? Şi cu părintele e acelaşi lucru.
Yvette se întoarse spre mine şi sp u se:
— De ce nu? E vărul meu !
Şi înainte de a-i putea ghici intenţia, se aplecă şi
simţii pe obraz două sărutări sonore.
Dacă un trăznet ar fi căzut din senin, cu sigu­
ra n ţă că n-ar fi produs efectul pe care l-a avut acea­
stă scenă.
Chiar şi madame de Kervec se. scandaliză.
în ceea ce m ă priveşte, îţi m ărturisesc că liber­
ta tea verişoarei mele nu m-a jignit, nici nu mi-a
displăcut, dim potrivă !
— Y vette ! — porunci sever madame de Kervec.
— Treci în camera ta ! Azi ai să mănînci singură !
— De ce? — întrebă din nou tînăra neascultă­
toare. — E u rît să-ţi săruţi vărul ?
Tatăl, de team a unor noi explicaţii, care ar pu­
tea de naştere la noi întrebări, in terv e n i:
— Lăsaţi-mi floricica mea albă în pace ! Nu-mi
certaţi privighetoarea ! O să aibă grijă viaţa să-i des­
chidă ochii. Şi, într-adevăr, o sărutare atît de fră­
ţească nici nu m erită pedepsită.
De Kervec, care-şi adora fiica ş i . trem ura numai
la ideea de a nu o vedea la masă, insistă pe lîngă so­
ţie s-o ierte.
— Fie ! — acceptă ea. — D ar trebuie să stea
potolită în tim pul mesei. Dacă nu,'o trim it la culcare
la prim a năzbîtie pe care o mai face.
La cină Y vette stătea lîngă mine.
— M-ai săru tat ca să-mi arăţi că m-ai iertat
pentru ceea ce s-a întîm plat de dimineaţă?
— Că te-am. iertat ? Poate, dar n-a fost numa din
cauza asta.
— Atunci?

30
 — Am v rut să te sărut astăzi pentru că încă sîn-
tem prieteni. Mîine, cine ştie. . .
— M îine. . .
— Poate că n-o să ne înţelegem a tît de bine.
— Frum oasă perspectivă ! Şi de ce ?
— Poate şi pentru că ai u itat să-mi aduci ceva,
aşa cum le-ai adus surorilor mele.
— Mîine voi repara greşeala draga m ea verişoară.
— Şi de ce nu astăzi ?
— P entru c ă . .. nu mai am cum.
— Nu mai ai cum?
— Nu. E ste foarte tîrziu şi nu vei putea să-mi
apreciezi gestul.
înţelegi că, după ce am văzut-o pe Y vette, nu
m ă mai puteam gîndi să-i dăruiesc o păpuşă. Aş fi
fost teribil de ridicol şi am avut întotdeauna groază
de asemenea momente.
I-am dat, deci, acest răspuns vag, dar mai ră-
mînea chestiunea cadoului pe care trebuia să-l aleg.
— Oricum — mi-am zis în sinea mea — voi alege
ceva asemănător cu ceea ce am oferit surorilor-...
Sarcina nu e uşoară, deoarece magazinele, în m area
lor m ajoritate, s în t,închise acum . . . în sfîrşit, vedem
noi mîine.
A doua zi am alergat prin toate magazinele din
Dinard, fără să dau de ceea ce aş fi dorit. Tot ce
îmi arătau era de o banalitate înfiorătoare şi, ori­
cum, nu putea fi dăruit. M-am gîndit atunci la o
bijuterie.
D upă noi căutări, am găsit, în sfîrşit, o brăţară
originală şi, într-adevăr, frumoasă.
E ra un simplu cerc de aur, avînd încrustat un
şir de pietre cu o strălucire deosebită.
— Aceste pietre — m ă informă bijutierul — îşi
schimbă culoarea şi devin mai întunecate, în funcţie
de tem peratură. Dim ineaţa, de exemplu, pot fi
verzi, după masa albastre, iar noaptea aproape
negre.
— Ce curios ! Cum se numesc ?
— Proserpine !
— B răţara îmi place. Cît costă ?

31
 — Şase sute de franci.
— Şase sute de franci ? Cred că g lu m iţi!
— Deloc, domnule. Acesta este preţul. Şi asta
pentru că e puţină lume la Dinard. Peste două luni,
fără nici un fel de problemă, o să mi se ofere o mie
de franci şi chiar mai mult.
Banditul m inţea cu neruşinare, deoarece simţise
cît de m ult îmi plăcea bijuteria şi n-a scăzut nici o
centimă din preţ.
Am plătit, deci, şi am ieşit cti preţiosul meu p a ­
cheţel.
Intorcîndu-m ă acasă, am întîlnit-o în parc pe
Y vette şi pe nelipsita guvernantă.
Culegeau flori.
— E foarte plăcut să culegi flori pe un timp atît
de frumos, nu-i aşa?
— E, într-adevăr, foarte plăcut — răspunse în­
ţep ată Yvette — e o zi frumoasă. De fapt asta e
sarcina mea zilnică. Nu ştiai ? — adăugă.
— Te distrează?
— Nici chiar aşa ! E monoton să faci mereu ace­
laşi lucru ! Dar, toţi spun că eu nu sînt bună de ni­
mic, dimineaţa, în casă. Clothilde a găsit pretestul
acesta ca să scape de mine. Miss K a tt — continuă
ea întoreîndu-se spre englezoaică — viei să fii atît
de drăguţă şi să duci florile, deoarece Clothilde le
aşteaptă. După aceea, poţi să te întorci din nou. Eu
şi domnul de Parrois o să mergem încet pe aleea prin­
cipală, dacă tovărăşia mea nu te deranjează —
adăugă întoreîndu-se spre mine cu un surîs poznaş.
Mă înclinai ceremonios, dar în sinea mea profund
m irat, deoarece mi-am dat seama că doreşte să ră-
m înă singură cu mine.
De ieri, părerea mea despre ea se schimbase
considerabil.
Cit timp n-o cunoscusem, o consideram fetiţa cea
m ai dulce din cîte sînt pe lume, dar, cind mi-am d a t
seama ce copil răzgîiat şi insuportabil este, entuzias­
m ul meu s-a răcit brusc si am trecut în defensivă.
Făcurăm cîţiva paşi îu linişte.

32
 — Ai fost la Dinard în dimineaţa aceasta, nu-i
aşa, dragul meu văr?
— Am fost. Aveam de pus o scrisoare la poştă.
— Şi ceva de cum părat pentru mine — adăugă
ea liotărît.
Perspicacitatea ei m ă suprinse.
— Nu cumva mă înşel ?
— Nu. într-adevăr, acesta a fost motivul care
m -a făcut să ies. Cine ţi-a spus?
— Nimeni. Am ghicit din răspunsurile de ieri
seară. Deci, ai uitat de mine i
— Să admitem că aşa ar fi. îm i dai voie să-mi
repar acum greşeala — i-am cerut, eu, înmînîndu-i
cu tiu ţa albă care conţinea brăţara.
— Cu cea mai mare plăcere ! Numai că îmi pare
rău că ţi-am vorbit ieri despre asta. Am comis o
indiscreţie.
— E ceva normal ! Dar, te asigur, chiar dacă nu
spuneai nimic, eu to t m ă gîndisem să-ţi ofer ceva.
— Mai bine a şa . . . Am vrut să-mi cer scuze şi
■de aceea am îndepărtat-o pe miss K att.
în tim p ce vorbea, defăcea pachetului. Ridică
uşor capacul şi văzu brăţara, ale cărei pietre aveau
în clipa aceea o nuanţă nedefinită între verde şi
albastru.
— Ce brăţară frumoasă ! exclamă ea, roşind de
bucurie. E prea mult, domnule de Parrois, surorile
mele o să fie geloase ! •
— Nu cred. Sînt prea nobile pentru a proceda
astfel.
— Ce m ulţum ită sînt ! — spuse admirîndu-şi mîna.
— Numai să-mi dea voie părinţii s-o port.
— De ce nu?
în sinea mea eram şi eu de acord că nu tocmai o
b răţară ar fi fost cadoul cel mai nimerit pentru veri-
şoara Y vette şi aşteptam destul de neliniştit, păre­
rea părinţilor ei.
F ără îndoială, aceeaşi team ă o încerca şi pe ea,
d ar cum avea un spirit puţin înclinat spre m editaţii,
luă hotărîrea să-şi pună b răţara la încheietura deli­
cată a mîinii, unde venea minunat.

33
I - c. 387
 Zîmbi din nou fericită şi, arătîndu-m i brăţara,
copilăreşte, îmi zise :
— Va răm îne aici cît timp vom fi prieteni buni.
în ziua în care armonia dintre noi se va strica, o voi
scoate.
— Ce idee ciudată !
— Destul de comodă, în orice caz pentru a n e
înţelege fără cuvinte. Va fi un fel de pedeapsă pe
care ţi-o voi da cînd m ă voi supăra. Să dea Dumne­
zeu să consimtă părinţii mei să păstrez această bi­
juterie frumoasă.
O idee fericită îmi trecu prin cap. .
— Vine ta tă l dumitale. Mă duc să vorbesc cu el.
Cred' că am găsit mijlocul de obţine consimţă-
mîntul.
— Du-te, îmi spuse şăgalnic — şi dacă totul e
cum trebuie, scoate-ţi p ă lă ria ; eu m ă duc pe terasă,
să aştept semnul !
Mă părăsi zglobie şi uşoară, iar eu, urm ărind-o
cu privirea, nu putui să nu zîmbesc, în tr-atît ţinuta»
ei m îndră şi nobilă contrasta cu purtarea copilă­
rească.
în cîţiva paşi îl ajunsei din urm ă pe de Kervec,
care, cu mîinile la spate, stătea de vorbă cu unul din
consilierii municipali.
După ce acesta se despărţi de noi, îi spusei în
puţine cuvinte castelanului ceea ce mi se întâm­
plase.
î i povestii despre păpuşa cum părată şi despre
cît am fost de necăjit cînd am văzut-o pe Y vette -r
i-am vorbit despre greutăţile întîm pinate la Dinard
şi, în sfîrşit, despre brăţara cum părată, evident,
fără să îi spun cît m ă costase.
— Trebuie să îi cumperi o cutie cu bomboane. Ie-
şeai m ai ieftin. îm i închipui ce sumă astronomică ai
d a t!
— O cutie cu bomboane nu ar fi bucurat-o a tît
de m ult pe Yvette.
— Cred şi- eu ! Fetele astea, de cînd se nasc,
încep să se gîndească la rochii, la dantele şi la biju­
terii. Dar, dă-mi voie să-ţi spun, prietene, ai făcut

34

t
foarte bine că nu i-ai vorbit de păpuşă. Cred eă nu
te-ar fi iertat niciodată.
Şi ideea i se păru atît de nostimă, încît începu să
rîdă cu poftă.
— F iţi liniştit. Yoi şti să păstrez se c re tu l... îm i
■daţi voie s ă . . .
— Desigur — m ă întrerupse el. — Şi aşa ai avut
destulă bătaie de cap, nu vreau să te m ai necăjesc
şi eu cu prejudecăţile mele. Şi apoi, faptul că eşti
rudă cu noi, cu toate că îndepărtată, îţi dă acest
drept.
M-am u itat spre terasă şi a văzut-o pe Yvette
plimbîndu-se dintr-o parte în alta. Mi-am ridicat
uşor pălăria, aşa cum îmi recomandase. Şi atunci,
fără să ţin ă seama de nimic, începu să danseze şi să
b ată din palme, de bucurie.

35
 PATRU

Mai trecură cîteva zile fără să se întîmple nimic

deosebit.
P entru a-i face pe plac marchizei de Versin, d e
la care primisem o scrisoare lungă, îmi studiam veri-
şoarele.
Pe şase foi lungi de hîrtie m ătuşa îmi cerea să»
nu îi u it recomandările.
„Dragul meu fiu — îmi scria ea — ai datoria de
onoare de a nu lăsa să se stingă numele. Amin-
teşte-ţi că eşti ultimul reprezentant al ilustrei fa­
milii de Parrois şi că P atria îţi cere fii care Bă ducă»
mai departe tradiţiile nobililor tăi înaintaşi. Căsă-
toreştete, Lucien. Voi muri îm păcată numai după.
ce-1 voi vedea botezat pe primul tău fiu”.
T oată scrisoarea era scrisă în asemenea termeni
şi cum i-arn p u rta t întotdeauna mătuşii mele o sin­
ceră afecţiune, mi-au trebuit şase zile ca s-o citesc
toată. O pagină pe noapte era de ajuns pentru a m ă
face să adorm — tratam ent ce nu dă greş şi pe care
îl recomand persoanelor nervoase sau care suferă de
insomnii.
B iata mea m ătuşă, dacă ar fi ştiut că proza ei
îmi servea drept somnifer !
Cu toate acestea, în forai meu intim recunoşteam,
şi partea bună a sfaturilor mătuşii. O soţie, un că­
min, copii — a tît de cîntate de poeţi.
Mai rău e că realitatea e m ult m ai puţin plăcută,
decît poezia. O soţie cicălitoare şi nişte copii mior­

36
lăiţi — iată cum se transform ă paradisul în infern.
Verisoaiele mele, fără nici o îndoială, erau fete
încîntătoare, dar nici u na dintre ele nu mi se părea
a fi tovarăşa ideală de viaţă, femeia în stare să-mi
sucească capul a tît de tare, încît să i enunţ la liber­
ta te . .. această scumpă libertate, atît de preţuită de
m ajoritatea burlacilor !
în zilele ploioase, dacă n-ar fi fost Y vette să m ă
distreze cu poznele şi drăciile ei, lîngă celelalte su­
rori aş fi m urit de plictiseală.
Cu Y vette n-aveai cum să te plictiseşti sau să te
superi ! Nu-mi lăsa o clipă de tihnă, trebuie să fiu
mereu cu ochii' în şapte, pentru a nu cădea în cap­
canele pe care, dibace, mi le întindea, uneori.
De m ulte ori, conversaţia ei vioaie părea aiurită
şi aparent fără rost. Merita s-o auzi. Am să-ţi dau o
mică m ostră :
— E şti poet, domnule de Parrois ? — m ă întrebă
într-o zi, cînd m ă surprinse privind pierdut la nes-
fîrşitul albastru al mării.
— C îteodată. . . dar foarte rar.
— Poate că e mai bine. Fiindcă poeţii în care
credem şi îi considerăm buni şi generoşi, sînt în rea­
litate reci şi egoişti!
— Sper să nu m ă po'ţi acuza niciodată de astfel
de defecte.
— Sper şi e u . . . De aceea porţi pantofi de lac ?
— Nu văd rostul unei asemenea întrebări.
— Ce întrebare?
— Nu pricep ce poate avea un poet cu pantofii
de lac !
— Nu pricepi?
— Chiar deloc !
— Nici eu ! !
— !!
Din aceste rînduri poate ai să crezi că verişoara
mea, Y vette, era o gîsculiţă.
Te înşeli, dragul meu. Xşi sublinia cuvintele cu un
zîmbet a tît de maliţios, imprimînd gurii un surîs
poznaş, încît pe loc îţi dădeai seama că fetişcana asta
drăguţă se distrează pe seama ta.

37
 Felul său de a zîmbi m erita un poem. N-am cu­
noscut încă pe cineva care să aibă un zîmbet a tît de
deschis şi în acelaşi timp, atît de expresiv.
Şi pentru ca s-o poţi cunoaşte mai bine, îţi voi
povesti cîteva din poznele pe care mi le-a făcut.
într-o zi, nu ştiu cum, reuşi să-mi scoată b atista
din buzunar şi să mi-o înlocuiască c u . . . dar să nu
anticipăm !
Chiar în acea zi erau mai m ulte persoane în vi­
zită, iar eu simţeam un început de guturai. Lucru
absolut banal, care se întîm plă oricui.
Avînd nevoie de'batistă, o căutai în buzunar şi
scosei un obiect grosolan, căruia la început, nu-i
dădui nici o atenţie.
î l desfăcui.
Ce oroare ! Nici mai mult, nici mai puţin, era un
şerveţel de copil, cu o căldăruşă şi o lopeţică brodate
cu roşu..
Miloasă, Y vette îmi dădu miniusculul petec de
organdi, cu care, de obicei, îşi şterge năsucul tra n ­
dafiriu. D ar drăcoaica a calculat în aşa fel lucrurile,
încît toţi cei de faţă şi-au dat seama de incident
şi, oricîte eforturi au făcut să răm înă serioşi, n-au
reuşit să-şi stăpînească hohotele.
Cum e normal, am făcut la fel cu ceilalţi. . . ara
rîs şi eu, dar destul de mînzeşte, te asigur !
A ltă dată, am hotărît să ne plimbăm la Pararn^.
Cînd, la plecare, am vru t să-mi pun pălăria pe
care o lăsasem în cuierul din vestibul n-am reuşit.
E ra foarte strim tă şi nu-mi intra pe cap.
După ce am controlat iniţialele din interior şi am
văzut că e a mea, m-am urcat în trăsură cu pălăria
în mînă, pentru a nu-i face să m ă aştepte pe ceilalţi.
Aveam intenţia să caut, în tim pul drumului, cauza
micşorării acelui complement al vestim entaţiei mele.
Am cercetat-o şi n-am găsit nimic anormal la ea !
Am încercat să mi-o pun din nou. Im posibil! îm i
era foarte mică şi stătea pe vîrful capului.
Verişoarele mele începură să rîdă, în afară de
Y vette, care se încăpăţîna să privească pe geamul
landoului şoseaua albă şi prăfuită.

38
 A titudinea ei m ă făcu să nu mai am nici un fel de
îndoială. E a era au1 oarea !
Privii mai atent la nefericita mea pălăfie şi,
văzui că, între banda de piele din interior şi paiul din
care era confecţionată, cineva băgase un sul de hîr-
tie. î l desfăcui. E ra u n jum aL
— Foarte practici pentru a fi citit în timpul
drumului — am spus în glumă. — Dar cum, din nefe­
ricire, îmi cumpăr întotdeauna pălăriile pe măsură,
îmi e imposibil să le mai adaug şi astfel de podoabă.
P u p ă ce am îm păturit jurnalul cu grijă, i l-am
dat Yvettei.
— Dă-mi voie să-ţi restitui jurnalul şi să-ţi mul­
ţumesc pentru atenţie. “D ar nu-mi place să citesc
cînd merg la plimbare.
— D a r. . . n-am fost eu autoarea — protestă
zglobie.
— Spune mai bine că nu vrei să m ărturiseşti. în
orice caz, umilul dum itale sclav, nu vede de ce n-ar
putea să te considere autoarea poznei.
Cu altă ocazie a reuşit să-mi pună în fiecare din
buzunarele hainei cîte un pietroi greu şi eu, timp de
două ore, pasionat de o aventură africană pe care de
Kervec mi-o povestea, m-am plimbat încărcat cu
asemenea balast.
De frică să nu mai rîdă de mine am devenit mai
neîncrezător şi atunci i-a fost mai greu sa-şi conti­
nue farsele.
Şi-a schimbat şi ea tactica, ceea ce era şi mai ne­
plăcut.
în tr-o dim ineaţă, pe cînd eram la micul dejun,
se întoarse spre mine şi m ă întrebă cu cel mai nevi­
novat aer din lume :
— Domnule de Parrois, care este deosebirea
dintre o rîşniţă de cafea şi o zaharniţă?
Am crezut că e vorba de vreuna din ghicitorile pe
care le spun d es copiii. Mi-am stors creierii, m-am
gîndit, m-am răzgîndit şi n-am găsit nimic.
— Mă dau b ă t u t ! — zisei, în sfîrşit.
— Te-ai gîndit bine ?

39
 — M-am gîndit şi n-am reuşit să ghicesc. D ar,
la urm a urmelor, care e deosebirea?
— Care e deosebirea? Păi te-am întrebat, tocm ai
pentru că n-o ştiam.
Nu mai are rost să spun că, în ciuda privirilor
Clothildei, cele trei surori izbucniră în rîs. Cît despre
Y vette, îşi păstră seriozitatea im perturbabilă şi con­
tin u ă să mănînce pîine p răjită şi cafea cu lapte, cu
cel mai liniştit aer din lume.
— E extraordinar — zise ea într-un sfîrşit cu
aere de savantă — ce spirit de observaţie poţi avea !
N eapărat, trebuie să existe o deosebire între o rîş-
n iţă de cafea şi o zaharniţă. Yăd că pînă acum n-ai
binevoit să acorzi atenţie acestor banale obiecte
casnice.
— Ce plăcere simţi — am întrebat-o cînd ne-am
ridicat de la masă — să-ţi baţi mereu joc de m ine. . .
Te distrează?
— Nespus de mult. î ţ i adm ir ră b d a re a ! E şti
prim a persoană alături de care m ă aflu de a tîta
tim p fără să m ă cert.
— O să devin un în crezu t! Dar, n-ai putea să mă
scuteşti un pic?
— Dacă aşa doreşti. . . numai c ă . . . eşti sigur
că nu te vei căi de cererea aceasta?
— Niciodată ! — afirmai foarte convins.
Cu toate acestea, mărturisesc că timp de două
zile, în care m-a lăsat în pace, m-am sim ţit a tît de
plictisit, încît eu am fost primul care am căutat-o,
b a chiar am provocat-o. Am avut cu diavoliţa asta
de fată nişte discuţii nostime şi încîntătoare.
Se întîmplă, totuşi, ca în cursul certurilor noas­
tre, datorită vreunei glume din care ieşeam şifonat,
să m ă simt răn it în orgoliul meu de bărbat şi să dau
acestor nevinovate pozne — după cum vei vedea în
cele ce urmează — o im portanţă pe care n-o meri­
tau.

în tr-o dimineaţă în care de Kervec mergea cu

familia să asiste la o decernare de premii, în tim p ce

40
\
 4

doamnele se pregăteau pentru serbare, eu hoină­

ream prin încăperi, cu speranţa de a da de Yvette,
pentru a o necăji puţin.
Clothilde, care apăru din senin, îmi întrerupse
plimbarea.
— Vrei să te distrezi puţin, domnule de Parrois?
— Ou cea mai m are plăcere.
— Atunci, du-te să asişti la lecţia de pian a
Yvettei. îţi prom it că n-ai să te plictiseşti.
— Yvette are oră? Am căutat-o peste to t şi
n-am d at de ea.
— N-ai fost unde trebuie. Lecţia de pian a
Yvettei e ceva senzaţional. Cum m ama nu putea
suporta to ată zdrăngăneala asta, a trimis-o să-şi
facă ora în pavilionul de jos, dintre pini. Acolo îşi
asasinează Yvette -sonatele şi cîntă cît o ţine gura
melodii gingaşe. -
— Deci sora dum itale e o negaţie muzicală?
Clothilde surise :
— Du-te s-o auzi şi judecă singur !
— Mă tem să nu fiu indiscret.
— în nici un caz. Ferestrele pavilionului sint
larg deschise şi oricine poate auzi ce se petrece acolo.
F ără grabă, m ă îndreptai spre pavilion, care se
afla la vreo cincizeci de'Jnetri de castel.
Spun „fără grabă” , deoarece perspectiva de a-mi
fi sparte timpanele nu mă prea încînta.
Eram încă destul de departe, cînd se auzi vocea
iritată a Yvettei :
— Vă înşelaţi doamnă. Am studiat piesa !
— Nu s-ar spune ! De şase săptămîni o to t repeţi
şi încă n-ai reuşit să treci de- introducere.
— D ar dacă vă spun că o ştiu pe de rost pînă la
ultim a notă?
— Atunci, de ce nu cînţi ?
— Fiindcă nu apuc să cînt nici prijnele măsuri şi
dum neavoastră m ă opriţi. Nu mai s u p o rt!
— Mademoiselle ! Mademoiselle ! — strigă vocea
ascuţită a englezoaicei. A tenţie cum v o rb it! Nu se
poate consimte p u rta t aşa cu profesoara distinsă
cum d o am n a!

41
 — Nu vă contest meritele. Vă cer numai să fiţi
la fel de indulgentă cu mine, cum sînteţi cu surorile
mele.
— Surorile dum neavoastră studiază cu mai m ultă
plăcere, este deci normal să 16 arăt că sînt m ulţu­
m ită. Să vedem, doriţi să repetaţi încă odată bucata ?
— Nu. Sînt obosită şi nu mai cînt.
— Cum doriţi. D ar datoria mea este să-l infor­
mez pe domnul de Kervec asupra acestui incident.
— Făceţi-vă datoria, doamnă ! — i-o trînti veri-
şoara mea pe un ton im pertinent.
î n clipa urm ătoare ieşi din pavilion o femeie
în a ltă şi slabă, în culmea furiei.
Trecu pe lîngă mine fără să m ă vadă, exprimîa-
du-şi profunda nemulţumire cu voce tare :
— Dumnezeule ! Ce lipsă de educaţie ! Cît de
tare m ă scîîie !
Speranţa de a o vedea pe Y vette înfuriată, îmi
dădu curaj să-i înfrunt mînia.
N u se ridicase încă' de la plan. Ochii ei negri
aruncau fulgere de mînie, iar năsucul trandafiriu
îl frem ăta ca la pisicile înfuriate.
în tr-u n colţ al camerei, miss K a tt, aşezată pe
u n scăunel scund, num ăra cu încăpăţînate ochiurile
de pe andrele, fără să încerce s-o potolească pe
Y vette.
Cu cît bătea mai m ult din picioare, pradă furiei,
eu a tît mai m ult guvernanta se apleca asupra lu­
crului de mînă.
— Gata lecţia, Y v e tte! — o întrebai în glumă,
— Ai fost aici şi ai auzit totul, nu-i aşa ! E şti de
acord că e ceva de nesuportat !
— în tr-ad ev ăr, o deplîng sincer pe profesoara
ta.
— Ce-ai spus? — exclamă Y vette sărind ca din
puşcă.
— Exact ceea ce gîndesc — răspunsei, privind-o
cu duioşie.
— Şi dum neata m ă învinovăţeşti? — continuă
privindu-m ă în ochi.

42
 — Să te învinovăţesc ? Doamne fereşte ! D ar nici
nu-ţi dau dreptate, fii sigură !
Oftă adine şi se aşeză din nou. îş i puse coatele pe
clape şi-şi cuprinse capul cu m anile.
Mă aşezai pe scaunul pe care, mai înainte, şezuse
profesoara.
— E a tît de greu de executat bucata asta? — o
întrebai.
Cu siguranţă să nu m i-a auzit întrebarea, deoa­
rece n-a răspuns nimic.
Privea fix în păm înt şi pe frunte i se săpase o
cută adm că.
— E şti supărată şi pe mine, draga mea veri­
şoară, în treb ai' luîndu-i mîna.
Tresări.
— De ce ai venit să m ă necăjeşti ?
— E vina mea că sînt obligat să te c e it ?
Nu răspunse im ediat.
— Mă judeci după aparenţe, domnule de Parrois,
spuse, în sfîrşit. Ştiu că te pricepi la muzică. Fii pro­
fesorul meu în dim ineaţa asta. Şi spune-mi după
aceea, sincer, părerea dumitale.
— H m ... Poare ar fi m ai bine să nu înceiei.
N-aş vrea 'să te superi pe mine.
— Şi ce dacă?
— Ce dacă? Dacă ai să te porţi cu mine cum tc-ai
p u rta t adineauri cu b iata profesoară, cu.siguranţă
că m ă voi supăra şi ar fi foarte neplăcut pentru
mine.
— Atunci îţi prom it că voi îi răbdătoare, chiar
dacă îmi vei face vreo observaţie nedreaptă. Vrei
să încep?
D ădui din cap în semn de aprobare.
P riv ită din profil, era drăgălaşă şi graţioasă. Bu­
clele care îi încadrau ovalul perfect al feţei formau o
cunună do aur. Buzele fine şi delicate, gîtul alb şi
rotund care ieşea din decolteul rochiei, pieptul care
tresălta încă de supărare, toate acestea îmi produ­
ceau o îneîntare a tît de puternică, încît, privind-o,
uitai de rolul meu de profesor. Cînd m-am u itat la
guvernantă, am văzut că datorită efortului de a nu­

43
 m ăra ochiurile, adormise deasupra andrelelor şi, nu
ştiu de ce, acest lucru îmi făcu nespusă plăcere..
Y vette, căreia nici măcar nu-i trecea prin cap la
ce m ă gîndesc, continua să cînte liniştită.
Degetele-i alergau pe clape şi puteam adm ira,
în voie, încheietura fină a braţului, pe care scînteia
încă brăţara mea.
— Ce zici ? A m cîntat bine ? — mă întreabă,
deodată, încetînd să mai cînte.
T resării.. . eram foarte departe.
— Foarte bine ! Admirabil chiar !
Eoşi de încîntare.
Poate că lauda era prea exagerată. Totuşi, tre ­
buie să recunosc că s-a descurcat destul de b in e ;
ritm , modulaţie, to tu l fusese bine înţeles. Doar la un
pasaj dificil avusese o uşoară ezitare.
— Deci, ţi-am dem onstrat că am studiat şi că
profesoara n-a a v u t dreptate să m ă certe.
E şti sigură că i-ai cîntat şi ei cu aceeaşi bună­
voinţă cu care m i-ai cîntat mie?
— Nu, nu i-am cîntat — îmi m ărturisi cu greu.
— De ce ?
— P en tru că îmi place s-o necăjesc.
— Cum se p o a te ? Ce plăcere simţi să enervezi
oamenii ?
— Nu pe toţi- Dacă ai vredea-o cît de cara- -
ghioasă e cind se supără. Are proteză şi, cum în ast­
fel de ocazii vorbeşte foarte repede, dinţii i se mişcă
şi m ă distrează teribil.
N-am p u tu t să nu zîmbesc.
La urm a urm elor, nu era a tît de grav.
Y vette adăugă pe un ton convingător:
— îm i pare rău că n-ai venit mai drevreme. P u­
teai judeca singur.
— A ltă dată. D ar nu ştiu dacă ai văzut că a ple­
cat de aici foarte nem ulţum ită şi că s-o dus direct la
p ărin ţii tăi să se plîngă.
— M-am obişnuit cu asta.
— Bine, dar cu ce preţ ?
— Restul zilei m ă obligă să stau în casă.
— P lăteşti cam scump plăcerea de a o necăji.

44
 — Aşa spune şi miss K a tt.
— Am văzut că guvernanta a adorm it cu lucrul
In m înă, î i dai atît de m ult de furcă, încît nu-i ajunge
noaptea să se odihnească?
— B una mea miss K a tt — m urm ură cu voce
joasă. A v ru t să m ă aju te ieri şi ne-am pierdut o
b ună p a rte din noapte cu cusutul.
— Dumnezeule ! Ce activitate ! Şi de ce atîta
grabă că trebuie să lucraţi şi noaptea?
— De ce atîta grabă ? E vorba de un trusou pen­
tru un copilaş care încă nu s-a născut şi ai cărui
p ărin ţi sîn t foarte săraci. Totul trebuie să fie gata
poimîine.
Vorbea simplu, considerînd normal acest gest
caritabil.
Mă uitam la ea em oţionat.
în domnişoara aceasta de familie, căreia nu-i
păsa dacă îşi pierde noaptea ca să îmbrace un copil
sărac, n u mai era nimic din drăcoaica poznaşă de
Y vette. N u mai era tîn ă ra aiurită, îmi apărea, deo­
d ată, alta, mai m atură şi de o mie de ori mai fru­
moasă. N u mai aveam în fa ţa mea un copil. E ra o
femeie inimoasă, gata să înlăture toate am arurile. . .
un suflet în stare de orice sacrificiu.
în ciuda tonului glum eţ, vocea îmi trem ura cînd
îi răsp u n sei:
— Un gest frumos, draga mea. D ar pentru a fi
com plet, du-te la profesoara, pe care o zăresc pe te­
rasă, aşteptîndu-1, pe ta tă l t ă u . ..
— Să m ă duc la ea? De ce? Nu mă interesează !
— Nici măcar nu vrei să-mi faci o plăcere?
— D um itale?
— Da, mie. P entru că îţi voi sim ţi lipsa toată
ziua.
E zită.
— Nu, 11-am să-i cer scuze. Mi-ar ţine o predică
lungă cît o zi de post, aşa că mai bine răm în în casă,
d ecît să aud numai reproşuri.
— în cazul acesta, e m ai rău pentru mine !
— Chiar aşa ! Mai rău pentru dum neata ! — răs­
punse în glumă. — Pe m îine, dragul m eu v ăr !

49
 — De ce, pe mîine?
— Pentru că peste puţin tim p o să vină după
mine să mă pedepsească.
— Şi a cui e vina?
N u răspunse.
î i luai mîna mică pe care ini-o întinsese şi o ţinui
între ale inele mai m ult decît o cereau convenienţele.
Mă privi m irată. Mă făceam că îi examinez ine­
lele.
Un deget era plin de înţepături.
— Din cauza luciului de azi noapte ai degetul în
halul ăsta ?
— Da. Dar de ce te uiţi numai la el? Celelalte
sînt şi mai frumoase !
— Da, dar acesta îmi place cel mai mult.
Şi, pentru a o convinge mai bine, îl sărutai.
— E şti nebun ! — exclamă brusc, cu vocea schim­
bată, trăgîndu-se înapoi. D atorită acestei mişcări
bruşte, trîn ti scaunul de la pian. Zgomotul căderii o
trezi pe missi K a tt, care tresări.
— Ce, miss? în c ă supărat?
— Cum să nu ! Toată lumea parcă s-a vorbit as­
tăzi să mă scoată din sărite ! Pînă şi domnul de
Parrois rîde de m in e ... Mergem, miss?
Şi fără să aştepte ca aceasta să-şi strîngă lucrul,
ieşi din pavilion în graba mare.
Reacţia ei fusese a tît de neaşteptată, încît, tre­
zit brusc la realitate, m ă ridicai cu un aer prostesc,
tacînd-o pe englezoaica să rîdă.
— Ai fost speriat cu mademoiselle, domnul de
Parrois ?
— Vă m ărturisesc-că p uţin. . .
— Copil m inunat ! Eu, bine cunoaşte la ea. Am
av u t pentru ea m are dragoste. Cînd domnul cunos­
cut m ai bine pe ea, văzut cît eu am iubit la ea.
Ani mormăit cîteva cuvinte, arătînd că sînt de
acord cu meritele Y vettei şi, tem îndu-m ă de vorbăr-
ria englezoaicei, ieşii în grabă.
Mă simţeam profund mişcat şi nu înţelegeam
încă bine ce m-a apucat de i-am sărutat mîna acestei
p u şto a ic e ...

46
 Cînd m ă întorceam la castel îl văeui pe de Kervec,
care se plimba de colo pînă colo vădit indispus.
— Cum s-o fac eu pe Y vette să aibă m inte? —
exclam ă, cînd mă zări.
— Yă referiţi la ora de pian ?
— Deci ai aflg,t ?. . . E insuportabilă ! Profesoara
m i-a spus că nu îi mai dă lecţii.
— Poate că doamna aceasta se supără prea. uşor
Y v e tte nu mi se pare a tît de vinovată, pe cît vrea ea
să o facă.
— Chiar aşa să fie, to t sînt obligat să o pedep­
sesc şi m ă doare inîma. Mai ales astăzi, cînd o să
facem o excursie cu iahtul şi am a tîta nevoie de ea !
Oftă adînc şi eu zîmbii, văzîndu-i slăbiciunile
pen tru Yvette.
— Zîmbeşti, continuă el, dar dacă ai şti cum face
orice fără să crîcnească. î ţ i face plăcere s-o vezi
cxecutînd manevrele pe iaht, sub comanda mea.
— în cazul acesta nu o pedepsiţi. Yeţi fi m ulţu­
m it şi eu de asemenea deoarece voi constata cît de
bine se pricepe la navigaţie. De altfel, cred că şi
Y vette regretă ieşirea pe care a avut-o.
— Cred şi eu — âprobă el fericit că m ă aude
apărîndu-i fata.
— Fie — hotărî, în sfîrşit. O să-i fac o morală
straşnică şi cu asta term inăm discuţia.

47
 CINCI

După nîasă, cînd ne îndreptam spre cheiul unde

se afla ancorat iahtul, y v e tte se apropie de mine.
— Nu aştepta să-ţi mulţumesc, domnule de
Parrois ! — îmi spuse.
— P entru ce, draga mea verişoară?
— N u te-am însărcinat să-mi aperi 'cauza pe
lîngă ta ta şi puteai foarte bine să nu o faci.
Mă u itai la ea eu uimire.
— Credeam că o să-ţi facă plăcere. îm i pare rău
că m-am înşelat.
— Cu toate astea ai văzut cît de m ult doream să
răm în acasă.
— N-am priceput nimic şi n-aveam cum să-ţi
ghicesc dorinţa. . . Dimpotrivă, am crezut că plim­
barea aceasta te va tenta.
— în orice altă zi n-aş fi zis ba, dar astăi am
motivele mele să nu vreau să ies.
Privirea mea exprima surpriza pe care mi-o
trezeau cuvintele sale.
— Dumnezeule ! exclamă supărată. Te uiţi la
mine de parcă aş fi o nebună.
— Adevărat e că asta e impresia pe care mi-o
laşi.
— î ţ i mulţumesc tare mult, domnule de Parrois f
P o t să ştiu din ce cauză mă consideri aşa? Nu sînt
liberă să stau acasă cînd am chef?

48
 P ărea foarte furioasă şi, în timp ce vorbea, scote»,
nervoasă cu vîrful pantofului pietricele mici de pe'
alee, pe care le arunca departe.
— Mi se pare că-mi exagerezi vina şi cauţi motiv
de ceartă. Dacă e aşa, nu m ă mai amestec. Am făcut
rău, de dimineaţă, că ni-am băgat undenu e treaba
mea. P entru asta îţi prezint scuzele mele şi îţi pro­
m it că altă dată voi fi mai rezervat.
Mă îndepărtai, Iăsînd-o descumpănită de replica
mea tăioasă.
Adevărul e că eram furios !
E ra prim a ceartă serioasă pe care o aveam cu
Y vette şi eram uim it că mă impresiona atît. de tare.
Mă întrebam în sinea m ea cum poate un bărbat de
treizeci de ani să dea im portanţă unei puştoaice de
şaptesprezece, pe care nu dai doi bani şi, pe deasupra
şi prost crescută.
Cu toate acestea, m ă simţeam a tît de jignit, încît
mă hotărîi să m ă răzbun pe despotismul ei, s-o pe­
depsesc, făcîndu-mă că puţin îmi pasă de cearta
noastră ; pur şi simplu s-o ignor.
Dacă aş fi analizat aceste fapte cu mai m ult bun
simţ şi logică mi-aş fi dat seama cît sînt de absurd,,
deoarece to ată după amiaza am evitat să m ă uit la
Yvetle şi, pentru a-mi ascunde ciuda, m ă prefăceam
că sînt de o veselie nebună. N-am fost niciodată atît
de p lin .d e vervă şi, datorită glumelor mele, spon­
tane şi reuşite, toţi pasageiii iahtului rîdeau cu
poftă.
Doar Y vette era întunecată şi tăcută.
De cîteva ori s-a apropiat de grupul nostru şi s-a
sprijinit de bord, stînd de o parte.
Şi — ce inconsecventă e inima omului ! — cu cît
o vedeam mai tristă, cu atît mă prefăceam mai vesel.
De mai multe ori de Kervec şi-a chemat fiica
pen tru a o pune să execute mici manevre, dar pri­
m ea mereu acelaşi răspuns :
— Nu, tată, azi nu sînt dispusă. Lumea şi-ar
face o idee greşită despre calităţile mele de m arinar.
— Şi eu, care îi promisesem lui de Parrois că are
să te admire.

49
- C. 387
 — O să m ă admire altă dată, tăticule.
Şi din nou cădea în reverie, privind pierdută linia
orizontului.
La puţin tim p se servi o gustare uşoară, compusă
din mezeluri şi diferite dulciuri. Clothilde îşi chemă
sora mai mică p en tru a o ajuta.
• Graţioasă, cu un surîs adorabil, deoarece, orice
s-ar fi întîm plat ştia, atunci cînd voia, să fie amabilă
şi politicoasă, verişoara mea trecea de la un invitat
la altul, oferindu-le prăjituri. Cînd îmi veni rîndul,
observai că m ă privea insistent. Intenţionat, m ă
făcui că nu-i văd privirea şi, servindu-mă, îmi conti-
nuai degajat conversaţia cu Claire Devaire.
Seara m-am p u rta t în acelaşi fel. Voiam să-i dau
o lecţie s-o usture. .. de ce oare? N-aş putea spune.
Purtarea ei fa ţă de mine mă necăjise tarft. Făcu­
sem totul, anim at de cele mai bune intenţii, ca să-i
fac o plăcere, iar domnişoara considera că eu mă
amestec unde nu e treaba mea.
F ata asta insuportabilă uita, într-adevăr, că eu
eram oaspetele tatălu i să u . . . şi încă un oaspete de
prim rang, plin de el. Se purta cu mine de parcă aş
fi fost un băieţandru de vîrsta e i! Trebuia să se ter­
mine odată, fiindcă eram sătul să to t fiu jucăria ei.
Şi aşa începui să adun to t felul de probe care îmi
m ăreau supărarea şi m ă determinau s-o fac să sim tă
că de fapt aveam dreptul să se ocupe de mine.
Azi, cînd m ă gîndesc la toate acestea, văd cît
eram de ridicol, dar te asigur că atunci eram tare
supărat pe ea.
Seara a avut loc un bal. După cum bănuieşti
nu m-am dus s-o invit pe Y vette la dans, dar în
clipa în care o conduceam pe una din surorile ei la loc,
îmi tăie calea şi îmi z ise :
— V-am rezervat valsul urm ător, domnule de
Parrois !
Am fost te n ta t să m ă scuz, pretextînd că trebuie
să dansez cu altcineva, dar privirea ei rugătoare m ă
mişcă şi răsp u n sei:
— Mulţumesc. •Chiar acum aveam intenţia să te
invit.

50
 î i străluceau ochii de bucurie.
Cînd la pian răsunară primele acorduri ale val­
sului promis, am invitat-o.
încenurăm să dansăm şi, în tim p ce ne roteam
în tăcere, îmi dădui seama că sînt îngrozitor de emo­
ţionat cînd o ţin în braţe.
— Ştii de ce am insistat alît de m ult să stau
acasă 1
— N u m ă interesează, dragă verişoară.
— Nu fii rău ! — exclamă, în tim p ce ochii i se-
umpleau de lacrimi. — N-are im portanţă, chiar şi
aşa, to t am să-ţi spun. Voiam să mai lucrez ceva la
trusoul de care ţi-am v orbit. . . Aşa că, vezi, nu era
de încăpăţînare. . .
Tăceam, fiindcă nu ştiam ce să răspund la aseme­
nea explicaţie.
— Crezi, oare, că dacă n-ar fi fost m otivul acesta,
aş fi refuzat, de dim ineaţă, să-i cer scuze profesoarei
de pian, aşa cum m-ai r u g a t... ca să rţifiu p e plac?
Şi sublime cu bună ştiinţă să-ţi jiu .
— Am u itat şi de cererea mea şi de refuzul tău,
replicai, îndîrjit, în faţa unei capitulări a tît de uşoare.
— Nu vreau să par nici mai bună nici mai rea
decît sînt. Şi acum, gatŞj s-a term inat?
— Ce?
— Cearta noastră !
— Mi se pare, totuşi, că recenta ta m ărturisire
n-a m icşorat cu nimic vina mea faţă de tine.
— Cît sînt de orgolioşi bărbaţii ! — şopti ea.
în că m ai eşti supărat pe mine. Vrei să-ţi mai cer şi
alte scuze?
— N-are ro s t. . . Dacă îţi spun că n-am dat m ultă
im portanţă incidentului. . . La început am fost
am ărît că te-am necăjit. După aceea, m-am gîndit că
am făcut-o anim at de cele m ai bune-intenţii, crezînd
că am să-ţi fac o plăcere şi remuşcările mele s-au
topit.
Nu răspunse nimic şi term inarăm valsul în tăcere.
Timp de două sau trei zile, datorită acestei neîn­
ţelegeri, relaţiile noastre au fost cam încordate.

51
 îm i tratam verişoara cu mai m ultă politeţe, iar
ea, la rîndul său, era foarte rezervată faţă de mine.
Situaţia aceasta ar fi p u tu t să se prelungească la
nesfîrşit, dacă neastîm părul ei nu ar fi îmboldit-o
să m ă necăjească din nou.

în tr-o după amiază ploioasă în care doamnele —

m am a şi fiicele — trebuiau să meargă la o reuniune
pregătitoare a unei serbări de caritate, am răm as
singur la ca ste l; de Kervec plecase şi el la D inard cu
nu ştiu ce treabă.
Mă instalasem comod pe terasă, într-un fotoliu
de rafie, la adăpost de ploaie şi, cu gîndul de a nu
ieşi din casă, eram h otărît să-mi petrec to ată după
am iaza citind.
în ain te de a pleca, Y vette — care are mereu
aten ţii drăgălaşe faţă de oaspeţii tatălu i său în gene­
ra l şi faţă de mine, în special, în ciuda deselor noas­
tre dispute — Y vette, cum spuneam, îmi aduse ju r­
nalele din Paris. E rau neatinse, cu banderola lipită.
— încearcă să nu te plictiseşti prea m ult în tim ­
pul absenţei noastre — îmi recomandă ea cti un
surîs cald şi îm b ieto r. . .
Şi, cu un gest de delicată prietenie, se aplecă spre
mine şi-mi şopti aceste cuvinte de îm bărbătare :
— P uţină răbdare, domnule de Parrois ! Voi
face în aşa fel încît m ama să nu întîrzie prea m ult
şi m ă voi întoarce la tim p pentru a-ţi servi o ceaş®ă
de c e ai. . . Pe cu rîn d . . .
— Pe curînd, dragă verişoară — îi răspunsei pe
acelaşi ton discret care părea că ţese între noi o
m ulţim e de legături nevăzute. O să avem tim p să
jucăm o partidă de şah înainte de cină, dacă vrei.
— Grozavă idee ! îm i place teribil să jucăm îm­
preună şi astă seară simt că o să te bat. La revedere .
pe curînd !
Se îndepărtă, uşoară, să-şi ajungă din urm ă m ama
şi surorile.
O urmăream cu ochii, cu un zîmbet pe buze.

53
 — E încîntătoare ! O adevărată rază de soare,
care luminează to tu l cu graţia sa !
Elogiul meu era sîncer. Atenţiile sale îmi înfrîn-
seseră egoismul. Yoia să m ă simt bine, îmi zîmbise
si asta îmi era de ajuns pentru a o găsi încîntătoare.
Noi, celibatarii uşuratici şi inconstanţi, ne tre­
zim de multe ori căzuţi în adm iraţia surorilor noas­
tre sau a prietenelor lor, a căror naiyitate ne încîntă.
Cu o privire indulgentă, mă uitam după silueta
graţioasă care se îndepărta.
La o cotitură, înainte de a intra în pîlcul de co­
paci, care avea s-o ascundă privilor mele, Y vette se
întoarse şi-mi făcu un semn prietenesc cu mîna.
Cred că aşteptam un asemenea gest de rămas bun
şi dacă Y vette nu l-ar fi făcut, aş fi fost tare deza­
măgit. De aceea, în grabă, i-am răspuns şi eu.
Salutul pe care mi-1 adresă cu mîna sa fină îmi
pătrunse întreaga fiinţă, dîndu-mi o stare de m ulţu­
mire şi simţindu-mă cît se poate de fericit, m ă insta­
lai mai bine în fotoliu.
— F ără îndoială că Y vette, cu toate defectele ei,
este o fa tă minunată.
în clipa aceea chiar şi obrăzniciile ei mi se pă­
reau su p o rta b ile .;. era să scriu foarte simpatice.
Mi-am aprins o ţigară şi mi-am despăturit încet
ziarele. Erau p atru şi, cum nu aveam altceva de ei-
tit, nici răbdare ca să ies din trîndăveala şi toro­
peala în care mă afundasem confortabil, le-am citit
de la prim ul la ultim ul rînd.
Cu toate acestea lectura m ă entuziasma destul de
p u ţin ; ziarele nu aduceau nici cea mai mică nou­
ta te !
— Ce speculanţi sînt şi ziariştii ăştia ! Pun mîna
pe cîte un subiect, îl învîrtesc pe toate părţile şi tră ­
iesc de pe urm a lui săptăm îni în şir. Ia te uită, de
cît tim p vorbesc despre' incidentul de la Danzig !
Ş i cîte articole despre procesul fraţilor H ardon !
Şi, conştiincios, citii p atru articole pe aceeaşi
tem ă în fiecare din cele p a tru jurnale.! Frazele erau
diferite, dar sensul era exact acelaşi, deoarece, aşa
cum este bine cunoscut, reporterii, fiind întotdea­

93
una de părerea contrară celei a colegului de la ziarul
concurent, au abilitatea de a spune toţi acelaşi
lucru.
Cînd madame de Kervec se întoarse cu fetele^
Y vette veni la mine.
— Domnule de Parrois, v-aţi plictisit m ult în
lipsa noastră?
— Nu, datoriţă ţie.
Şi, arătîndu-i cele patru jurnale desfăcute care
zăceau la picioarele mele, adăugai:
— După cum vezi, n-a rămas nici unul necitit.
— Le-ai citit pe toate? — întrebă făcînd ochii
mari.
— Pe toate. M-au făcut să-mi treacă tim pul mai
repede.
— Pe toate p atru ? — repetă uim ită.
— Evident — replicai, înşelîndu-mă asupra mo­
tivelor uimirii sale.
— E adevărat că spun acelaşi lucru şi că, dacă
citeşti unul, nu m ai trebuie să le citeşti pe celelalte,
în că un motiv să-mi admiri răbdarea, Y vette, deoa­
rece le-am citit de la cap la coadă. Sînt la curent
cu toate noutăţile zilei.
Un zîmbet m aliţios juca pe buzele delicate ale
interlocutoarei mele.
Şi, cu un aer nevinovat, care contrasta cu flă­
căruia care-i scînteia in ochi, m ă întreabă cu nes­
pusă dulceaţă :
— Yrei să-ţi aduc acum jurnalele de azi ?
Tre sălii.
— Ce vrei să spui ? Adică jurnalele a ste a . ..
Le luă şi arătîndu-m i d a t a :
— Sînt de luna trecută — declară foarte seri­
oasă.
— Cum ? — protestai eu, fără să înţeleg prea bine
încă. Sînt cele pe care mi le-ai dat. Aveau bandero­
lele netăiate.
Aprobă cu capul.
— Ştiu, — continuă fără a părea că o impresio­
nează. Eu le-am lipit azi de dimineaţă, special pen­
tru dumneata.

54
 Şi, arătînd cu mîna spre u ş ă :
— Cele de azi sînt în vestibul — preciză ea, im­
pasibilă. t
. Sării în sus.
în m intea mea se făcu deodată lum ină şi înţe­
lesei, în sfîrşit, neplăcuta farsă pe care mi-o jucase.
Simţeam cum m ă cuprinde mînia.
—-Se poate aşa ceva ! — strigai indignat — Spe­
cial mi-ai dat jurnalele de luna trecută. De ce?
— O idee de-a m ea. . . — îmi explică în glumă.
Mi-a fost milă de bietele jurnale pe care nu voia să
le citească nim eni. . . şi cum te ştiu bun la inim ă. ..
Cum bănuieşti, i-am tă ia t compasiunea pe care
şi-o manifesta într-o formă atît de ironică.
— E şti insuportabilă, Y vette. Nu te gîndeşti
d ecît cum să te distrezi pe seama altuia.
Cu toate acestea, mînia mea nu părea să o im­
presioneze prea tare.
— De ce te superi ? — rispostă. — Mi-ai şpus că
le-ai citit pe toate p a t r u . .. deci te-au interesat.
— Te rog să t a c i ! Sînt indignat de procedeul
tău. N u am venit la Dinard să fiu jucăria ta ! Am
im presia că abuzezi de răbdarea mea !
— A tîta vorbărie pentru nimica to ată ! — replică
ca plină de bun simţ. — Am plecat convinsă că o
să-ţi dai seama de realitate. Cine să-şi închipuie că
poveşti vechi de p atru săptămîni o să te pasioneze
a t î t a ! Cu siguranţă că luna trecută nici nu te-a
u ita t în ziare, fiindcă, dacă ai fi făcut-o, nu le-ai mai
fi considerat acum ac tu a le. . .
Şi cum mă uitam la ea destul de u rît, adăugă :
— Te asigur, domnule de Parrois, că mînia dumi-
ta le e nedreaptă.
Mă simţeam um ilit, deoarece, la urm a urmelor,
avea dreptate. Dacă aş fi citit la tim p ziarele, aş fi
descoperit pe loc că sînt de acum p atru săptămîni.
îm i închipuiam cum, cu felul ei poznaş de a fi, o
să facă din farsa asta o tem ă de batjocură pentru ea
şi p en tru cei cărora le v a povesti, iar această pers­
pectivă m ă făcea să fiu şi m ai prost dispus.

55
 — Domnişoară, vă rog să nu vă mai ocupaţi de
mine. Sînt oaspetele dumneavoastră şi aş dori foarte
m ult ca, de acum înainte, să fiu lăsat în pace.
— Oaspetele nostru ! Oaspetele nostru !
De abia atunci îşi dădu seama de efectul dezas­
truos al farsei.
— Nu m-am gîndit niciodată că o să iei totul în
serios — îngînă ea, stînd dreaptă în faţa mea şi pri-
vindu-m ă nemişcată, de parcă aş fi fost cel mai
cum plit căpcăun din lume.
Deodată se aplecă şi m ă privi drept în ochi.
— Deci, prietenul meu s-a supărat de-adevărat
pe m ine1?
Tonul era afectuos, chiar tandru, dar nu mă
mişcă. î i aruncai o privire agresivă.
— Sînt sătul de obrăzniciile tale ! Sătul ! Ai
priceput ?
— Hodoronc-tronc ! — exclamă cu o m utră amă-
rîtă. — A spus t o t u l ! Zău dacă m erită cineva să se
am ărască a tîta p en tru nişte prăpădite de foi vechi
de hîrtie !
întinse mîna şi răsuci pe încheietura delicată pre­
ţioasa brăţară pe care i-o oferisem.
— Brăţara mea dragă ! Cît de m ult îmi plăcea să .
te port . . . Eram sigură că tu eşti garanţia unei pri­
etenii veşnice. .. b iată prietenie care n-a rezistat la
cea mai nevinovată glumă !
Copilăreşte, îşi duse- bijuteria la buze şi o sărută.
— Adio, draga mea brăţară !. . . Te voi p ăstra
într-un colţişor, unde vei rămine cît tim p acest domn
morocănos îmi va face m utre. . .
Cu coada ochiului, încerca să citească pe faţa mea
efectul acestui discurs, dar proasta mea dispoziţie
nu se risipise încă şi, cel puţin atunci,' nu eram dis­
pus să u it.
— F ă cum vrei, Y vette, dar nu îuă mai plictisi
cu atenţiile tale p refăcu te. . . Te previn, în afară de
asta, că mă voi răzbuna. Pentru început, s-a zis cu
partidele de şah. N u obişnuiesc să joc cu copii obraz­
nici.
Clătină trist din cap.

56
 — Frumos ! Să te superi aşa !. .. Şi, pe deasu­
pra, fără, nici un motiv !. . . De ce eşti rău, don,nule
de Parrois ?
— Ţi-am spus să m ă laşi în pace. !
— Bine, bine, am priceput ! Am ajuns la. faza
în care „îmi iau păpuşile şi plec !'!
Spusă pe un ton de glumă, această fiază clasică
avea a tîta spirit în ea încît, în ciuda iu mulţumirii
care mă stăpînea, simţii o dorinţă neînfrînată de a
rîde.
— Zîmbeşti, dragul meu văr? — exclamă ea bu­
curoasă. F uria începe să se topească. P entru ca să-ţi
treacă de tot, îţi voi servi un ccai delicios şi prăjitu-
rele cu migdale, la fel de bune, pe care le-am pregă­
t i t azi de dimineaţă pentru dimineaţa.
— în tim p ce lipeai banderolele la jurnale — îmi
veni în gînd ideea răutăcioasă.
Şi, rezistai impulsului de a o ierta.
Y vette o pornise în grabă spre castel, cind un
„e in u til” , spus cu răceală, o reţinu.
— Nu trebuie să pregăteşti nimic pentru mine,
mademoiselle de Kervcc ! N-am clirf !
F aţa ci frumoasă-cxpriilia din nou o profundă
decepţie.
Ia r eu, fericit că am" reuşit s-o amarase, adăugai,
pe un ton superior cu un aer indiferent.
— Nu mai plouă, aşa că iau masa în ci aş.
— A devărat? — exclamă Yvettej am antă. — Re­
fuzi ceaiul împăcării ?
— Refuz, înainte de orice, să mai lungesc discu­
ţia a s ta . . . ,
N u răspunse. în tăcere se uita la mine cum îmi
aranjez cravata îmi iau pălăria şi îmi pun mănuşile.
La rîndul meu, de abia mă mişcăm, simţind o
plăcere nebună s-o văd cît de tristă şi de nefericită
este.
.. .Bănuiesc că, la citirea acestor rînduri, mă
vei face prost pentru că am dat proporţii incidentu­
lui şi l-am lungit a tît de m ult.
Acum sînt şi eu de părerea asta, atunci, însă,
gîndeam altfel. Şi, avînd în vedere faptul că la înce­

57
p u t ţi-am promis să-ţi spun numai adevărul, vreau
să-ţi povestesc, punct cu punct, to t ce mi s-a întîm plat.
P rin urmare, cu cît mai nefericită o vedeam p e
tîn ăra mea verişoară, cu a tît mai m ult mă închi­
deam în m uţenia mea de gheaţă.
Cînd, în sfîrşit, plecai cu hotăiîrea ferm ă de a, nu
m ă lăsa impresionat de necazul ei, o auzeam în urm a
mea protestînd în fu ria tă :
— Din cauza unui jurnal v e c h i! Din cauza unor
h îrtii fără im portanţă ! Dacă le-a citit de la un cap
la altul, înseamnă că l-au interesat.
Evident, încă îi m ai părea rău că i-am considerat
farsa ca pe o glumă de prost gust.
N-am mai văzut-o decît seara.
îş i etala b raţul gol, de unde dispăruse brăţara.
Mă, făceam că nu pricep şi mă purtam cu cea m ai
m are degajare.
N u mi-a mai adresat nici un cuvînt, iar eu la
rîndul meu, am procedat cu ea, ca şi cum nu ar fi
e x is ta t!
Cînd m-am dus în camera mea, am găsit, pe albul
strălucitor al pernei, cele patru ziare de az i. . .
Le-am aşezat cu grijă pe noptieră şi, cu toate că
nu-m i era somn, n-am v ru t să le deschid.
Insom nia dură ceva tim p. în faţa ochilor, care
se încăpăţînau să stea deschişi, apărea, din cînd în
cînd, pe bezna care domnea în casă, o figură delicată
şi auzeam, îm preună cu şuieratul vîntului prin
coroancle pinilor, sunetul unei voci cristaline care
m ă întreba grav :
— Prietenul meu e de-adevărat supărat pe mine ?
Frază magică şi emoţionantă, care m ă apăsa şi
nu m ă lăsă să dorm m are parte din noapte.
Cît de ridicol fusesem ! De-abia atunci mi-am
d at seama şi doream să vină odată dim ineaţa pentru
ca to tu l să se risipească. . . Şi cu m ult înainte d e
micul dejun, noroii se risipiseră şi între mine şi
Y vette domnea iarăşi pacea.
Şi totuşi, cearta aceasta nu va fi ultim a.
Verişoara mea era suficient de poznaşă pentru a
se lăsa de trăznăile care îi treceau prin cap !

58
 ŞASE

în ziua aceea cernea o ploaia m ăruntă şi deasă şi,

în fa ţa unui cer neîndurător, de culoarea plumbului,
renunţarăm la proiectata plimbare, p en tiu a ne
reuni to ţi ■pe terasa castelului.
Y vette avea o m utră tare ghiduşă şi, mă privea
cu nişte ochi în care i se citea un chef nebun de rîs,
încît m ă lua cu frig.
De vreo douăzeci de ori mi-a venit s-o întreb ce
o distrează atît de tare, d ar, to t de atîtea ori, am
tăcu t, curajos, de frica răspunsului.
Din nefericire, Marie-Anne, una din surorile ei,
nu păstra aceeaşi rezervă.
— La ce te gîndeşti, Y vette? Yăd că rîzi sin­
g u ră? — o întrebă.
— La ce mă gîndesc? — răspunse, răsucind cu
degetele dantela gulerului mare care îi împodobea
rochia. — La o poveste nostimă pe care am auzit-o
de curînd de la una din prietenele mele.
— Dacă e nostimă, povesteşte-o, — o rugară în
cor Marie-Anne şi Germaine.
— E foarte copilărească şi nu cred că îl va distra
pe domnul de Parrois.
Protestai de formă, deoarece' mă tem eam . . . şi
Dumnezeu ştie cîtă dreptate am avut !
— Cred, dragă verişoară — afirmai — că de ne­
num ărate ori am fost mai m ult decît indulgent cu
to ate copilăriile -tale.

59
 — Atunci o să povestesc şi dacă istoria o să te
plictisească, nu u ita că am spus-o la cererea dumi-
tale.
Felul în care sublinie la cererea dumitale şi privi­
rea pe care mi-o aruncă, mă îngroziră. Eram sigur
că-m i rezervase un rol în povestea pe care începu
s-o s p u n ă :
— Una din prietenele mele — începu Y vette —
are o rudă, nu ştiu bine dacă îi e v ăr sau unchi, dar
a v en it să petreacă cîteva săptăm îni la ei.
— H m ! — îmi zisei în sinea mea. Ia tă un tip
pe care ar putea foarte bine să-l cheme contele de
P a rro is. . . în sfîrşit, să vedem şi r e s tu l!
— Acum cîteva zile — continuă fa ta cu un zîm-
b e t diabolic — prietena mea Lucie — de fapt nu o
cheam ă aşa — avea nevoie de ceva din dulapul care
era în camera ocupată de ruda eL A urcat, a b ătu t
la uşă şi, cum nu i-a răspuns nimeni a in trat. încă­
perea era goală, iar prietena mea e curioasă din fire,
chiar foarte curioasă, aş putea zice. De altfel, nu e
singurul ei defect. Aşa că, uitînd de motivele care au
adus-o a«olo, începu să-şi vîre nasul peste tot, făcînd
comentarii de genul a c e s ta :
— Nu se poate ! Pantofi nefăcuţi într-o parte,
butoni de cămaşă în altă parte ! P f u i ! Ce dezordo­
n a t m ai e şi domnul ăsta ! Cu toate acestea, feciorul
i-a făcut curat în cameră, chiar de dim ineaţă ! Ia te
u ită ! Un flacon de parfum aproape g o l. . . nu era
nevoie să dau de el ca să ştiu că e m ult întrebuin­
ţa t . . . nici nu-1 vezi bine pe stăpîn şi la nas îţi ajung
valuri de parfum, care, pentru cei ca mine care nu se
parfumează, sînt destul de neplăcute !
Peste puţin tim p, Lucie trecuse în revistă între­
gul arsenal de flacoane şi cosmetice ale rudei sale.
î n tim p ce vorbea, Y vette îşi plecase cu m ultă
modestie ochii în păm int, fixînd mozaicul, colorat
şi plin de arabescuri al terasei şi, din cînd în cînd,
o licărire răutăcioasă i se citea în ochii negri.
,,Dacă e numai a tît, n-am de ce să m ă sp e rii!” —
m ă gîndeam în sinea mea.

60
 F ata, care îşi întrerupsese povestirea, m ă privi
fix.
— N u te deranjează, domnule de Parrois? — mă
întreabă. P o t să continui?
— Continuă, dragă verişoară. îm i plac teribil
năzbîtiile copiilor curioşi.
— Crezi? — exclamă cu un surîs batjocoritor. O
să continui şi o să vezi dacă îţi mai place. Lucie,
după ce a inspectat to ată camera, s-a sim ţit deza­
m ăgită. Se aşteptase să găsească lucruri m ult mai
interesante. E adevărat că într-un colţ se găsea o
valiză m are — nu-mi amintesc bine dacă neagră,
roşie sau cenuşie — cu cheia în broască. Valiza aceea
o fascina pe prietena mea. Se gîndea şi nu ştia ce să
fa că: „D acă aş îndrăzni?” . în sfîrşit, curiozitatea
învinse şi îndrăzni. ..
— P rietena ta e foarte prost crescută — o între­
rupsei brusc.
— De acord, afirm ă Y vette cu convingere, dar
e răsfăţata familiei. De acetea, exact din cauza proas­
tei creşteri, deschise valiza. La început nu văzu decît
cămăşi, cravate, gulere, în sfîrşit, to t arsenalul folo­
sitor sexului tare pentru a-1 face mai prezentabil.
Lucie nu dădu nici o im portanţă acestor obiecte,
deoarece zilnic le putea admira în voie împodobin-
du-şi p ro p rietaru l: de aceea, umblînd în primul com­
p artim en t al valizei şi apoi în al doilea, ghiciţi ce a
descoperit ?
— Nişte rufe m urdare — sugeră una dintre
doamne.
— E rau, într-adevăr, destule şosete, — afirmă
Y vette. Dar nu era asta. Mai era şi altceva.
— O perucă?
— Tutun de prizat?
— Poate un corset? — îşi am inti madame de
Kervec. — Am auzit că sînt şi bărbaţi care p o a rtă . . .
— N-ai ghicit, mămico. Şi mai caraghios !
— O scrisoare?
— Un p ortret?
Şi tim p de cinci m inute debitară cele mai mari
prostii care le treceau prin cap. Pînă şi eu m ă între-

n
 \

'bam ce lucru extraordinar o fi găsit în valiza mea,

fiindcă n-aveam nici o îndoială asupra identităţii
Luciei şi a rudei sale.
Şi chiar dacă aş fi avut vreuna, Y vette mi-o
-alungă prin felul ironic în care mă întrebă :
— Nu spui nimic ? Cred că eşti cel mai în măsură
să ghiceşti ce se poate găsi în valiza unui bărbat
bine.
— Pe cuvînt de onoare că nu ghicesc. Şi, în afară
-de asta, nu mă pricep deloc la enigme. Nu sînt în
stare să le dezleg.
— P ă c a t ! . . . D ar nu vă pun prea m ult răb­
darea la încercare. .. Prietenă mea a găsit o păpuşă
m inunată, aşezată cu grijă pe un teanc de chiloţi
de mătase.
— O păpuşă ? ! — ziseră în cor cei de faţă. — Era
un tîn ăr sau un copil ?
— Un copil între douăzeci şi cinci şi cincizeci de
ani ! . . . ■ •
— Atunci, ce făcea cu păpuşa?
— Nu ştiu şi îmi pare rău ! Poate că i-o fi plăcut
să legene copii m ici; cine ştie dacă nu regretă că nu
e o respectabilă doică.
— Poate că n-o fi întreg la m inte ! — exclamă
m adam e de Kervec, care rîdea cu lacrimi.
— Şi eu sînt de aceeaşi părere — declară baro­
nul de Z .. . care ascultase sfîrşitul povestirii. — Un
om cu scaun la cap şi în deplinătatea facultăţilor
m intale nu călătoreşte în ziua de azi cu păpuşi în
valiză.
î ţ i poţi închipui ce m utră am făcut cînd am auzit
to ate comentariile astea, cu atît mai neplăcute, cu
cît nimeni nu-şi dădea seama de rolul principal pe
care-1 aveam în povestirea Yvettei.
— E şti sigură — întrebai, prcfăcîndu-mă indi­
ferent, — că prietena ta , Lucie, n-a glumit cind-ţi-a
spus asemenea poveste de necrezut?
— Dimpotrivă* sînt sigură că mi-a spus adevărul.
— Şi ce-a făcut după ce a descoperit-o ?
Y vette roşi şi p ăru stînjenită.

62
 — N u ştiu prea b i n e .. . dar cred că a închis va­
liza, a luat păpuşa şi a culcat-o pe patul rudei sale.
— Şi pe u rm ă i
— P e urmă, de team ă să nu fie descoperită, a
fugit şi i-a spus unui servitor să facă ordine în ca­
meră.
Ultimele cuvinte ale Y vettei au fost prim ite-cu
un hohot de rîs general.
în ceca jce mă priveşte, 'm ă ridicai b ru s c ; mă
albisem numai la ideea că m ă voi face de rîs în faţa
servitorilor.
— Ce ai, domnule de Parrois ? — m ă întreabă
verişoara mea cu cea mai mare candoare.
A treb u it să fac un efort ca să-i pot răspunde
calm :
— Nimic. .. Absolut nim ic. . . M-a pişcat un ţîn-
ţar ! N -are im portanţă. ..
Ai grijă — observă baronul de Z. . plin de
bunăvoinţă. Există ţîn ţa ri infectaţi şi văd că te'-a
în ţep at destul de tare, pentru că te-ai albit tot.
încercai să rîd, afirmînd că nu am nimic.
— P oarte bine ! Cu a tît mai bine ! — declară
Y vette, cu un aer nevinovat. — Voiam sa te rog
să cîntăm împreună la p atru mîini.
Cum to ţi ochii erau aţin tiţi asupra noastră, a
treb u it să-i satisfac dorinţa şi, trecînd în salon, unde
to ţi ne urm ară, mă aşezai la pian lîngă ea.
Ghidul, însă, îmi era în altă parte şi de aceea fă­
ceam greşeli peste greşeli.
— Nu eşti prea bine dispus astăzi — obiectă
Y vette, cu voce scăzută.
îi aruncai o privire de gheaţă.
— Cînd te vei putea dispensa de compania mea,
te rog să-mi spui.
— Chiar acum ! — declară în aceeaşi clipă, ridi-
cîndu-se. Nu mi-a. plăcut niciodată să-i incomodez
pe alţii.
Cu cîtă neobrăzare afirm a asta !
M-am ridicat şi eu şi m-am îndreptat spre uşă.
— Pleci? — întrebă TM rese.
— Doar pentru cîteva clipe. Mă întorc imediat.

63
 — Nu întîrzia ! A stat ploaia şi mergem să no
plim băm prin parc înainte de masă.
Am urcat la mine in cam erăţ cînd eram în drep­
tu l uşii, verişoara mea mă ajunse din urmă.
— Domnule de Parrois — îmi spuse. Ia tă cheia
de la valiza d um itale. . . Şi acum, un sfat. N-o mai
lăsa altă dată unde nu trebuie.
— E şti nesuferită. înainte de a mă face să mă
sim t ridicol, ar fi treb uit să te informezi asupra anu­
m itor lucruri.
— Dar n-am spus despre cine este vorba.
— Mare lucru ai f ă c u t! Servitorii vor bate toba !
Dealtfel, trebuie să fii tare neobrăzată, ca să proce­
dezi aşa cum ai procedat !
— N-am fost a tît de rea pe cît par şi eşti nedrept
— m urm ură Y vette, a cărei voce trem ura uşor.
Şi se îndepărtă, încet.
In tra i în cameră şi îmi aijuncai ochii pe pat. E ra
neatins. Nimeni nu umblase acolo.
Alergai la valiză şi o deschisei. Păpuşa era în
acelaşi Joc în care o lăsasem.
Răsuflai u ş u r a t.. . Y vette se lăudase cu o rău­
ta te pe care nu o făcuse şi, pe loc simţii remuşcări
p en tru felul b ru tal în care m-am p u rta t cu ea.
Ce logică ciudată ! — vei spune deoarece, la urm a
urmelor, fata fusese foarte indiscretă şi m ă făcuse să
stau pe jar aproape un sfert de oră. Poate că ai
dreptate, dar îţi mărturisesc, atunci am considerat
to tu l ca pe o simplă poznă. Şi, cum totul se petrecu-se
num ai între mine şi ea, fără să mai amestec şi ser­
vitorii, după cuai mă făcuse să cred, eram dispus să
o iert de tot.
L iniştit acum, cobor îi în paie, unde mă aşteptau
to ţi. Nu o zării pe Y vette, ceea ce m ă 'm iră ; mă gîn-
deam că reproşurile mele o necăjiseră şi că se supă­
rase.
în timpul cinei se purtă altfel decît avea obice­
iul, rămase foarte serioasă şi, aproape că nu scoase
o vorbă.
Baronul de A nthieux şe legă de ea din cauza mu­
tism ului în care se cufundase :

64
 — Sînteţi foarte serioasă, mademoiselle Yvette.
Aşi întîlnit vreun spirit malefic ? Se spune că bîntuie
prin landa bretonă.
— Nu cred în spirite — răspunse pe un ton tă ­
ios.
— D ar sînteţi a tît de cufundată în gînduri, încît
cu siguranţă că v-a deocheat cineva în tim p ce vă
plim baţi.
Făcu un gest negativ cu capul.
— Nii am ieşit astăzi. Dacă vreun spirit nesuferit
m-a necăjit asta s-a întîm plat la castel, nu în afara
lui.
— Doamne fereşte ! Nu cumva ne acuzaţi?
— E u nu acuz pe nimeni ! Dum neavoastră vă
încăpăţînaţi să spuneţi că l-am văzut pe dracu’ ! Şi
«uni n-am pus azi piciorul afară din casă, atunci, cu
siguranţă că aici am d at de e l !
N-am reuşit să-mi ascund un zîmbet.
— Cine ştie dacă n-am fost eu cel care am jucat
acest rol pe lingă tine, draga mea verişoară!
— Se prea poate !
Replică fusese d ată cu atîta rapiditate şi cu o
astfel de expresie de dispreţ, încît Clothilde crezu de
cuviinţă că e cazul să o.pună la punct.
— Nu fii prost crescută, Y vette şi nu-ţi vărsa pe
alţii supărarea.
F ata dădu din um eri cu un gest obraznic.
— Atunci, n-aveţi decît să mă lăsaţi în pace.
— E u sînt vinovatul — declară baronul de An-
thieux. — V-am provocat .
— Nu, nu sînteţi vinovat. Numai că astăzi, cînd
vorbesc, spun atîtea prostii, încît prefer să tac.
Şi oftă din inimă.
— La vîrsta asta nu poţi fi înţelept — afirmă
“baronul, care o privea cu un fel de duioşie care mă
scotea din fire. — Cîte prostii n-am spus şi eu cînd
eram tîn ăr ! Aşa e tinereţea ! Cine să vă certe pentru
ea?
— Sora mea şi propria conştiinţă ! — declară
a t î t de solemnă şi cu amărăciune, încît to ţi izbucniră
în rîs.

65
-5. - o. 387
 Se înroşi cdborind privirea în farfurie şi nu m ai
scoase o vorbă.
î n zadar, m ai, încercam să privesc în ochii ei
m ari şi negri, din care dispăruse to ată veselia.
P oate de aceea m asa îmi păru a tît de tristă şi
nesîîrşită în ziua aceea.

Cina fusese servită m ai devreme, deoarece era

bal la castel. La scurt tim p după, aceea, invitaţii în­
cepură să sosească şi saloanele se um plură de fracuri
negre şi de rochii în culori pastelate.
Ca nişte fluturaşi încîntători, verişoarele mele
mergeau de la un grup la altul, făcînd conversaţie
cu surîsuxi amabile şi obligîndu-i pe recalcitranţi să.
le invite pe domnişoarele puţin solicitate la dans.
— Ai văzut-o pe Y v e tte 1? — m ă întrebă Clot­
hilde cînd trecu pe lîngă mine.
— Nu. Credeam că sînteţi împreună.
— Unde s-o fi băgat ? E ra gata înaintea noastră.
— Vrei să merg s-o caut?
— Dacă nu te deranjează prea m ult, te-aş ru g a. . .
Dacă o vezi, spune-i să vină la mine.
Am străb ătu t de două sau de trei ori saloanele,
fără să dau de verişoara mea şi era să m ă întorc la
Clothilde pentru a o informa asupra insuccesului,
cînd dădui de Y vette ascunsă după un palm ier
uriaş. Miss K a tt era alături de ea.
— Sora ta, Clothide, te caută — i-am spus.
— Mă duc acum — declară ridicîndu-se.
— Vrei să-mi dai voie să te conduc?
E zită.
— Mulţumesc, nu trebuie. Mă conduce Miss K a tt.
Şi dîndu-i b raţu l englezoaicei, se îndepărtară
amîndouă.
E ra o căldură insuportabilă şi, cum n-aveam
chef de dans, ieşii pe terasă, m ă rezemai de parapet
şi aprinsei o havană.
Noaptea era încîntătoare. O briză uşoară, încăr­
cată de aromele puternice ale piniloi', de care era

66
plin parcul, îmi mîngîia obrajii. De pe cerul smăl­
ţu it cu stele, luna îşi trim itea pe păm înt luiriina ei
dulce şi blîndă, argitînd ramurile copacilor.
T ransportat de sunetele stinse ale orchestrei, mă
sim ţeam de parcă aş fi tră it un vis încîntător.
Deodată tresării. O mînă mică şi fierbinte mi se
aşeză pe um ăr şi o voce dulce întrebă :
— Lucien, eşti tare supărat pe m ine?
Mă întorsei şi o văzui pe Y vette. Rochia ei albă,
presărată cu boboci de trandafiri, strălucea în lu­
m ina lunii.
F a ţa ei palidă, încadrată de părul scurt, avea
expresia melancolică a madonelor italiene pe care
a tîţia pictori le făcuseră nemuritoare.
— De ce mă necăjeşti atîta, dragă verişoară?
Se sprijini de terasă, alături de mine.
—N u ştiu — spuse cu voce joasă, privind în gol.
E (jeva care mă împinge să fac aşa, cînd sîntem îm­
preună. Dar, aşa cum s-a întîm plat azi, imediat îmi
pare rău. Cînd te-am 'v ăzu t pălind din cauza cuvin­
telor mele, am avut chef să strig, să plîng. Cu toate
acestea, n-am rezistat tentaţiei de a-ţi prelungi sufe­
rin ţa şi ţi-am cerut să m ă acompaniezi la pian.
— Asta e cruzime ! .
— Poate ! Numai că inima mea înregistra toate
notele false şi înţelegîndu-ţi nerăbdarea m ută, am
suferit ca un cîine.
Vocea aceea dulce m ă emoţiona şi, fără să vreau,
sîngele începu să-mi clocotească în vine.
— Cum să cred că suferinţa mea te-a mişcat, dacă
a i continuat să rîzi şi să vorbeşti, ca şi cum puţin
ţi-ar fi păsat ? Ştii că în fundul sufletului meu te-am
acuzat că eşti rea şi crudă şi ţi-am atribuit toate
defectele.
— Ştiu că nu eşti deloc indulgent cu mine.
însă, imediat ca orice femeie în to ată puterea
■cuvîntului, profită de vaga mea remuşcai'e pentru a
m ă am eţi şi îmi aruncă în faţă toate păcatele :
— M-ai jignit cînd m -ai făcut „nesuferită” . . .
Credeam că însem ceva pentru dum neata, dar acum
văd că m ă consideri un copil. . . Orice ar face suro­

67
rile m ele, nu vei fi niciodată a tît de sever cu e l e .. -
Şi, ascunzîndu-şi faţa în palme, începu să sus­
pine.
Lacrimile acelea m ă tulburară m ai m ult decît
cuvintele. N-am p u tu t suporta niciodată să văd
plîngînd o femeie sau un copil.
î n afară de asta cuvintele^ Y vettei, oricît ar fi
fost de ocolite, îmi dădeau aripi.
Auzisem de a tîte a -ori aceste vorbe pe buzele fe­
meilor aşa că nu puteam să m ă înşel.
Y vette plîngea ! . . . Din cauza m ea. .. îmi făcea
rep ro şu ri. . . reproşuri ta n d re . . . de fapt o m ărturi­
sire . . .
Licoare magică, care mă încînta şi m ă îm băta în
acelaşi tim p !
Stîngaci, din dorinţa de a o linişti, am tras-o spre
mine.
— Y vette ! — exclamai cu căldură. — Nu plînge !
Rîzi de mine, dacă v r e i ! Dar nu plînge !
Lacrimile îi curgeau şi mai tare.
— Ai fost foarte rău cu mine, foarte, rău ! — re­
p eta ca un copil răsfăţat carp nu adm ite să fie con­
trazis.
— Din cauza dum itale am suferit prim a dezamă­
gire !
în zadar încercam s-o pbtolesc. N oaptea parfu­
m ată, trupul ei tîn ăr şi mlădios pe care îl simţeam
înfiorîndu-se, capul culcat pe umerii mei, şuviţele
blonde care îmi mîngîiau faţa, totul m ă îmbăta.
' Simţeam o dorinţă nestăvilită de a-i şopti cu­
vinte dragi, de a o strînge la p ie p t.. .
Am îm brăţişat-o mai tare, m-ain aplecat spre
buzele sale şi nu ştiu ce aş fi făcut, dacă Y vette
brusc, nu s-ar fi desprins din braţele mele şi nu ar fi
fugit.
Adînc mişcat, am rămas ţin tu it locului, fără să
îndrăznesc să o urmez şi încercând să-mi analizez,
sentim entele necunoscute care m ă stăpîneau.
Unde era oare scepticul care cunoştea a tît de
bine lumea, care nu credea în femei şi în dragoste f

6 8
 Cu toate aeeastea, m ă socoteam a tît de invulne­
rabil, încît nici m ăcar o clipă nu mi-a trecut prin
cap că aş putea fi îndrăgositt de Yvette. Am pus
tulburarea mea pe s< ama emoţiei de moment, ca şi
stării în care m ă aflam, datorită melodiilor stranii
interpretate de 01 chestia de ţigani.
Să fim cinstiţi, p entru ea, pentru drăguţa mea
verişoară, prim ejdia era m ai mare, m ult mai mare,
decît pentru vanitatea m ea masculină, pentru că
eram încrezut, deoarece Y vette ora o fată nevinovată
curată la tru p şi la suflet, fără cea irfai mică expe­
rien ţă de viaţă. Dacă nu puneam lucrurile 1a, punct
de la început, ar fi p u tu t să se îndrăgostească de mine
de-a-binelea şi, cu siguranţă că ar fi suferit din cauza
asta. Aşa că trebuie să evit cu orice p reţ o asemenea
situaţie. Primele dezamăgiri sînt îngrozitoare şi eu
n u voiam ca din cauza m ea Y vette să sufere.
Astfel că, de la'bun început, trasai un plaţi de bă­
taie, cu scopul de a o dezamăgi în privinţa mea şi
m ă hotărîi să o invit la dans. şi să vorbesc cu ea nor­
mal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîm plat între noi.
Am căutat-o dar'n-am d at de ea. După ce am um blat
peste to t, m-am hotărîţ, ca ultim ă soluţie, s-o întreb
pe Miss K a tt, care, impasibilă, ca o adevărată en­
glezoaică, privea cum alunecă pe parchet perechile
înlănţuite.
— Nu o văd pe Y v ette — i-am spus. N u cumva
nu vrea să danseze în seara a s ta î
— Miss Y vette foarte tulburat a z i . . . Miss Clot­
hilde nu a voit lăsat, dar eanu ascultat, ea mers în ca­
mera ei şi plîns m u lt.. . pasăre părăsit , căzut din cuib.
N u ştiu dacă păsărelele plîng atunci cînd cad din
cuib, dar, cu siguranţa că englezoaica avea convin­
gerea form ată în această privinţă, deoarece oftă
adînc.
Cum e normal, luai un aer consternat, cerut de
îm prejurări.
— B iata pasăre ! — zisei la rîndul meu, plin de
compasiune.
Şi ne uitarăm unul la altul cu ochi trişti.

69
 Ou toate acestea, numele Clothildei, pe care en­
glezoaica îl pronunţase, îmi sună neplăcut la urechi.
— I-a spus Clothildei de ce plîngea ? — o între­
bai uşor iritat, bănuind că mica mea îndrăgostită
i-a făcut confidenţe surorii mai mari.
Miss K att, se pare, nu aprecie întrebarea.
— Oh ! Nu ! Miss nu v ru t spus nimic niciodată !
Siguranţa ei m ă linişti.
— Poate că Y vette era cam obosită astăseară —
făcui eu pe nevinovatul. Mîine va fi din nou în
formă.
Miss K a tt clătină din cap.
— Miss rîs m u lt. . . m ult prea. Toţi cred ea o
baby, ea deja o lady. Cu voi acelaşi lucru, domnul
de Parrois crezut că ea e copil, asta rău.
O privii pe englezoaică întrebător şi, cum ea nu
zicea nimic, ad ău g ai:
— De ce credeţi că n-o iau pe Y vette în serios?
Koşi deodată, ca şi cum ar fi spus ceva necuviin­
cios.
. — Ah ! . . . E u v ă d . . .
— Fiindcă glumesc cu ea şi o necăjesc?
— Yes.
— Dar nu sînt singurul. E un copil cu care toţi
glumesc cu plăcere.
— î n to t caz, mai bine domnul nu glum it. . .
— D ar de ce ?
— E u nu ştiut explica. . . eu v ă z u t. . . fost milă.
' Zîmbi, descoperind un şir de dinţi lungi şi gal­
beni.
— Apoi, poate în ţe la t. . . Cine p u tu t ghici ce
gîndeşti fata?
Şi, cum m ă uitam la ea cu ochii m ari de uimire,
încercînd să pricep ce-mi spune, adăugă v io i:
— Plec ! Merg la ea !
Se îndepărtă, lăsîndu-m ă am eţit şi preocupat de
ceea ce credeam că am înţeles din observaţiile ei
confuze şi puţin burleşti şi, to t mai h o tărît să înlătur
rău l pe care, fără voia mea, i-1 făcusem Yvettei.
Conştiinţa îmi spunea că mă purtam cu ea altfel
decît cu surorile ei.

70
 Mereu glumeam, rîdeam şi-i vorbeam altfel decît
celorlalte tinere care veneau la castel.
Şi chiar dacă o făceam fără nici un gînd ascuns,
m ă întrebam în sinea mea, cu o anum ită nelinişte,
dacă nu depăşisem limitele unei simple camaraderii,
deoarece acesta era genul de relaţii pe care doream
să le am cu Yvette.
Şi dacă, printr-o prostească lipsă de înţelegere,
mi-ar fi interp retat altfel intenţiile, nu-mi răm înea
decît s-o lămuresc, cît mai blînd cu putinţă.
— în fine — mă gîndeam plin de mine — mai
bine că verişoara mea m -a ales pe mine ca obiect al
primei sale pasiuni — pe m in e. . . care sînt ta r e . , .
invulnerabil, aş putea spune. Oricare altu l s-ar fi
d istrat şi ar fi chinuit fiinţa aceea fragedă, lipsită de
experienţă. . . în tim p ce eu am suficientă stăpînire
şi sînt foarte liniştit, aşa că văd în ea doar o copilă,
în tr-ad ev ăr, m ai bine că s-ă întîm plat aşa !
Şi, în tim p ce îmi ridicam în slăvi stăpînirea şi •
liniştea, îţi m ărturisesc că niciodată nu m-am sim ţit
a tît de am ărît ca în noaptea aceea.
Orele îmi păreau mai lungi ca niciodată şi trem u­
ram de nerăbdare auzind tangourile care uim au val­
surilor, polcile, fox-troturilor, într-un iureş care pă­
rea că nu se mai sfîrşeşte.-
De abia • aşteptam dim ineaţa ca să o văd pe
Y vette. D ar şi ea ce idee anapoda a avut mergînd
la culcare ! -Ar fi treb u it să ghicească ce m ult m ă
necăjeşte cu asta !
Se lum ina de ziuă cînd am intrat în cameră şi să
ştii că bine am făcut, deoarece pur şi simplu cădeam
din picioare de oboseală şi de enervare. Am dormit
îngrozitor.
Toate întîm plările din ziua aceea se repetară şi
în somn.
O revedeam pe Y vette melancolică, cu m îna fină
sprijinită de parapetul terasei, mîna aceea delicată
pe care se vedea din nou o b răţară în tonuri întune­
cate, b ră ţa ra mea, sau, m ai bine zis brăţata, pe care
i-o dăruisem.

71
 Auzeam din nou fraza care m ă tulburase atît de
m u lt:
„Credeam că însemn ceva pentru dum neata, dar
acum văd că nu m ă consideri decît un copil !”
Şi, totuşi, personajele erau a lte le : nu mie mi se
adresa Y vette ci unui bărbat în frac, care apărea în
visul meu alături de ea, şi în care l-am recunoscut
pe locotenentul Lenseigne, steaua m asculină a acele
veri, care sucise capul m ultor femei.
Tînărul acesta locuia la castel de cincisprezece
zile.
Poate din cauza acestui coşmar m-am răsucit to t
tim pul în p at şi m-am trezit, dim ineaţa, cu o durere
de cap îngrozitoare.
 ŞAPTE

La micul dejun, singuia mea companie a fost de

Kervec, deoarece soţia, fiicele şi ceilalţi invitaţi încă
m ai dormeau la ora aceea. D ar, nici nu apucai să mă
ating de ceaşca cu ciocolată, cînd Y vette in tră în
sufragerie.
O priveam înm ărm urit.
Credeam că am s-o văd abătută, cu ochii umflaţi
de plîns, dar era trandafirie şi proaspătă ca o
floare. . . cu privirea maliţioasă şi strălucitoare, o
adevărată întruchipare a bucuriei şi a tinereţii.
După ce îşi îm brăţişă tatăl, îmi întinse mîna.
— E şti încîntătoare în dim ineaţa aceasta, draga
mea verişoară ! exclamai galant, uitînd complet de
toate hotărîrile înţelepte din ajun.
Mă examina cu un aer im pertinent şi, cu o strîm-
bătu ră poznaşă, replică :
— R egret că nu pot să-ţi spun acelaşi lu c ru !
Arăţi foarte rău ! Nu, într-adevăr, chiar dacă aş
vrea să fiu amabilă, nu pot !
— N u e de mirare. Poate că ştii că atunci cînd
m-am dus să mă culc, la p atru dimineaţa, dormeai
de p a tra sau chiar de cinci ceasuri bune.
— Yăd că eşti un dansator neobosit, dragtil meu
văr, continuă glumind. Cum a fost? Te-ai distrat
bine ?
— M-aş fi distrat şi m ai bine dacă ai fi fost acolo.
Ţi-am sim ţit foarte m ult lipsa.
— Nu m ai spune !

73
 — Şi, mă. rog, de ce te-ai supărat ieri I — întrebă
d e Kervec.
— N u m-am sim ţit b in e . . . Şi cred că au fost de
vină şi două cupe de şampanie pe care le-am
b ă u t ! . . . Nu-mi mai amintesc, dar cred că am făcut
prostie după p ro s tie !
Se întoarse spre mine şi ad ă u g ă:
— Tare aş mai vrea să ştiu ce ţi-am spus ieri pe
terasă ? Cît trebuie să fi rîs de mine !
Văzînd cît de liniştită vorbea despre un lucru
care m ă emoţionase a tît de m ult, am sim ţit cum mi
se strînge inima. Deci, sufletul fetei acesteia vibrase
num ai sub acţiunea stim ulantă a unei cupe de şam­
panie ?
— Te înşeli, n-am rîs deloc — i-am răspuns poate
p rea serios. Am lu at cuvintele tale ca pe ale unui
copil care nu ştie ce spune.
Cu toate că făceam eforturi deosebite ca să par
liniştit, vorbeam pe un ton aproape vehement.
— Ai făcut bine că ai interpretat astfel to t ce
ţi-am spus şi îţi m ulţumesc — declară Y vette apăsat.
Mi se păru că sim t o uşoară ironie în cuvintele ei
d a r cum faţa îi rămăsese impasibilă, s-ar putea să
m ă fi înşelat.
După masă, am ieşit pe terasă să-mi aprind o
ţigară de foi.
— Ce fată fantastică ! — mă gîndeam. E cochetă
din instinct. Cine ar putea spune la ce se gîndeşte?
E femeie sau copil ? Ceea ce mă enervează mai m ult
decît orice e felul în care trece de la o stare la alta.
Eu, care mă gîndeam cum să-i potolesc fanteziile
infantile, constat că indiferenţa ei m ă doare şi m ă
în triste a z ă ! H otărît, aerul de la D inard nu-mi pri­
eşte. E m inunat p en tru smochini şi m irt, dar ener­
v a n t pentru sim ţuri şi pentru inimă.
Vocea lui de K ervec m ă trezi din visare.
— Ce-ar fi dacă am face o plimbare călare în di-
n in e a ţa asta? Doamnele probabil se vor scula tîr-
ziu şi ca să stăm aici şi să le aşteptăm , de parcă am
fi pedepsiţi, nu-mi convine. Dacă to t nu vin, să în­

74
 cercăm să ne petrecem tim pul cît mai plăcut cu
putinţă. Ce părere ai de ideea mea?
— Că e e x c e le n tă ... D ar s-o lăsăm pe Y vette
singură ?
— Crezi cumva că o să ne lase să plecăm fără ea.
înainte de a afla răspunsul, s-a şi dus să se îmbrace.
— în cazul acesta, fac acelaşi lucru. în cinci
m inute sînt gata.
. Şi-ntradevăr, puţin după aceea, îmi ajutam ve-
rişoara să încalece.
E ra nemaipomenit de frumoasă, iar rochia al­
bastră o făcea şi mai încîntătoare, dezvelindu-i pi­
ciorul mic şi cambrat, pe caro l-am sprijinit cîteva
secunde.
Zîm betul ei radios m ă făcu să uit toate ofensele
şi m ă linişti. Oare să fie a tît de puţin sensibilă şi de
nepăsătoare la slăbiciunile inimii, aşa cum credeam
eu?
„Ce a tîta bătaie de cap? — îmi zisei. Să ne mul­
ţumim cu partea exterioară, eare e, într-adevăr,
încîntătoare ! Dacă m ajoritatea bărbaţilor se iau
numai după aparenţe, de ce eu să fiu altfel ?
Da, într-adevăr, de ce să-mi pese de indiferenţa
verişoarei m ele? Cum şi în -ce fel ar putea să mă
tulbu re?”
— Ştii unde mergem? — o întrebai strunindu-m i
, calul lîngă al ei.
— Cred că la peştera Saint Enogat. Cred că nu
e mare lucru de văzut, dar trebuie să recunosc că,
deşi, locuiesc a tît de aproape, n-am fost niciodată
acolo. '
— La urm a urmelor, ce e aşa de grozav în peş­
tera asta?
— Are o poveste a ei şi chiar numele are rezo­
nanţe de poem. Se num eşte Peştera Zînelor.
— Ce nume c iu d a t! Povesteşte-m i legenda !
— P entru numele lui Dumnezeu, scuteşte-m ă de
asemenea corvoadă. E o poveste Complicată cu zîne
dansuri şi tineri îndrăgostiţi. înţelegi că to ate astea
se amestecă în bietul m eu cap şi n-aş fi în stare să
ţi-o spun cum trebuie.

' 75

t
 — îm i pare rău că n-am o cupă de şampanie —
replicai ironic. Ţi-ar da elocinţa care îţi lipseşte.
— O luăm iar de la început? — strigă cu ochii
aprinşi de mînie.
— Atunci, află c ă . . .
îş i opri brusc calul şi, cum şi eu făcui acelaşi
lucru, de Kervec ne-o luă înainte.
— Atunci, fă bine şi ascultă, domnule de
Parrois — continuă pe up ton m ai scăzut şi cu o
voce gîtuită. Aseară n-am b ăut decît un pahar cu
ap ă în d u lc ită ... Şi acum n-ai decît să rîzi cît pof ­
teşti !
Dădu bice calului care, înfuriat de pedeapsa
n eaşteptată, o luă la goană.
Uimirea pe care mi-au produs-o cuvintele y v e tte i
şi ieşirea ei neaşteptată îmi smulseră brusc o excla­
m aţie, urm ată de alta, de data aceasta de groază, a
lui de Kervec.
La cîţiva m etri în faţa noastră Y vette şi armă­
sarul ei, care se avîntase într-o cursă nebună, dis­
p ăru ră învăluiţi în nori de praf. O porniră amîndoi
îngroziţi pe urmele ei, dar fata era, fără îndoială,
bu n ă călăreaţă şi reuşi să-şi strunească bidiviul
înainte de a o ajunge' noi. Aşa că o văzurăm cum se
întoarce, radioasă şi m îndră de succes, conducîndu-şi
calul într-un trap m ărunt.
De Kervec era furios.
— Calul e blînd, dar, n-ar trebui să-l chinuie
atîta.
N-am spus nimic. Mă simţeam copleşit de un val
de sim ţăminte necunoscute şi, de team ă să nu m ă
trădez, am preferat să tac.
î n cîteva m inute de galop, am ajuns-o pe Y vette.
Avea obrajii îm bujoraţi de goana nebunească şi,
pe chipul ei copilăresc şi poznaş nu se citea nimic
din emoţia de adineauri.
La rîndul meu, am avut timp să m ă liniştesc şi
am făcut faţă cu un aer nepăsător privirilor cercetă-
tăto are pe care mi le arunca.
— E şti im prudentă, Y vette, o certa tatăl ei,
care se speriase mai tare decît ea. Dacă mai faci aşa

76
•ceva, o să fiu nevoit să-ţi interzic plim barea călare.
Nu eşti deloc atentă şi nu vreau să-mi vii într-o
bună zi cu capul spart. Ce idee ai avut s-o iei la
goană ? ,>
— Nu ştiu, ta tă — răspunse, cu dulceaţă în glas.
— Nu ştii ?
— Nu. Ideile îmi zboară atît de repede, încît
•după cinci m inute nu-mi mai amintesc de ele.
îndulcise uşoara obrăznicie din cuvinte cu un
zîm bet a tît de drăgălaş încît ta tă l ei, dezarm at, dădu
din u m e ri:
— E şti o diavoliţă ! Vai de cel care se va însura
cu tin e ! '
— Cerul îl va răsplăti, tă tic u le . . . Şi, pe urm ă
cum am de gînd să-mi aleg un bărbat care să semene
-cu tine, vei vedea ce bine o să fie.
— Prefăcuto !
Şi întorcîndu-se spre mine :
— E şti tăcut, vere ! Sînt sigur că în sinea durni-
ta le îmi reproşezi indulgenţa faţă de Y vette !
— Dim potrivă, vă dau dreptate ! Fiica dumnea­
voastră este o vrăjitoare şi aşa se cade, ca ta tă l ei să
fie prim ul fermecat de vrăjile ei.
— Oare lista celor v răjiţi are onoarea de a se
m îndri cu numele dum itale? — mă întrebă Y vette
cu un surîs maliţios.
— Cu siguranţă, dragă verişoară ! Sînt chiar în
fru n tea e i !
— Nu s-ar zice ! — şopti ea.
Mă făcui că nu aud, iar de Kervec, ocupat să-mi
•arate priveliştea care se desfăşura sub ochii noştrii
nu cred că-1 auzise.
O apucarăm pe un drumeag îngust, cunoscut sub
numele de cărarea paznicilor. Şerpuia pe după stîncii
iar de sus se deschideau zările largi. în depărtare,
pe albastrul mării, străluceau insulele de lîngă Saint-
-Malo, iar în stînga nenum ărate castele şi vile smăl-
ţuiau ici-colo, cu pete albe, verdeaţa litoralului.
Caii mergeau încet. Legănaţi de pasul lor regulat,
tăceam , copleşiţi de o adîncă adm iraţie, care, fără

77
voie, domină şi emoţionează atunci cînd în fa ţa
ochilor n atu ra se înfăţişează în to ată m ăreţia ei.
P în ă şi Y vette tăcea, iar eşarfa cu care îşi strîn-
sese pletele, pentru a se feri de furia vintului, nu
reuşea să-i ascundă expresia* gravă a feţei.
— Femeie sau copil, înger sau diavol, ce eşti tu
în realitate, m icuţă Y vette? Şi care este motivul
acestei subite transform ări ?
Ca şi cum mi-ar fi ghicit gîndurile, se întoarse
spre mine şi surise. Apoi, arătînd cu braţul spre
nesfîrşitul mării, zise ;
— Acolo e Grand Bey, unde Chateaubriand a
vru t să-şi doarmă somnul de veci. . . Yis de mizan­
trop sau fantezie de poet, spune lumeţi. Dar, cît de
bine îl înţeleg ! Dacă puţin hui pasă de locul unde
voi fi înm orm întată, în schimb, cît de m ult aş vrea
să trăiesc pe o insulă pustie, doar cu un tovarăş
credincios care să nu m ă certe şi să-mi ierte năzdră­
văniile !
De Kervec dădu drum ul unui hohot sonor.
— Ia te uită la fata asta ! ! ! îşi perm ite să viseze
insule pustii şi tovarăşi credincioşi !
B raţul Yvettei coborî încet. O uşoară ridicare a
sprîncenelor arăta dispreţul pe care, i-1 trezise ob­
servaţia. Cu toate acestea, în pupilele negre, care
tim p de cîteva clipe m ă priviră, citeam că-mi mul­
ţum eşte pentru că nu împărtăşesc părerea tatălui ei.
Plim barea se term ină vesel şi cînd ne-am întors
la castel, am avut satisfacţia să-i găsim jje toţi scu­
laţi, complet refăcuţi după oboseala din ajun.

78
 OPT

în tr-o după amiază, pe cînd încercam să vedem

cum o să ne petrecem restul zilei, părerile erau
îm părţite.
Unii, cei mai numeroşi, ar fi vrut să meargă la
Oazino, unde avea loc un concert şi apoi să facă o
baie, care să-i pună pe picioare.
Alţii, în num ăr mai mic, lăudau virtuţiile pescu­
itului cu undiţa la Prem ur de Saint-Briac, într-un
loc lîngă izvoare, unde, în anumite perioade ale
anului, mişună păstrăvii.
Y vette făcea p arte dintre ultimii.
D upă fel de fel de discuţii, fu luată hotărîrea ca
fiecare să-şi aleagă grupul în care îi face mai m ultă
plăcere.
E u ezitam între unii şi alţii, dar Y vette veni şi
m ă scoase din încurcătură.
— Vino cu mine — îmi spuse — ştiu un loc ex­
celent, plin de peşte. Să vezi ce partidă de pescuit o
să fa c e m !
Plecarăm cu maşina.
îfe urm a o camionetă cu un servitor şi o colecţie
com pletă de undiţe, plase şi scaune portabile pentru
doam ne.
Ajunşi la malul rîului, ne luarăm ustensilele şi
fiecare o porni care încotro.
Cîteva doamne şi mai m ulţi tineri răm aseră în
g rup şi, văzînd cît de tare se distrau, aveam certitu­

79
dinea că rezultatul pescuitului lor va fi aproape nul.
— Mergem? întrebă Yvette.
— E departe? — m ă interesai, deoarece nu mă
încînta perspectiva de a fi singur cu e a ; conversa­
ţiile de acest fel mi se părea periculoase, nu atît pen­
tru ea, cît pentru mine, deoarece, nu m ai eram în
stare să rezist plăcerii de a face curte unei femei ti­
nere şi frumoase.
— Nu ! — răspunse. Vreo cincizeci de m etri mai
încolo, aproape de lagunele de la Grochais.
Şi, de parcă mi-ar fi priceput ezitarea, adăugă :
— Dacă, vrei să rămîi, n-ai decît. E u merg mai
încolo ! Dacă nu dai de peşte aici, vino după mine.
Plecă însoţită de guvernantă, cîinele ei de pază,
care o urm a ca o umbră.
— Dacă aş fi ştiut — îmi ziceam — că miss K a tt
vine şi ea, aş fi însoţit-o. Dar, la urm a urmelor, poate
că e m ai bine aşa.
Aruncai undiţa şi începui să observ micul colac
de p lu tă care dansa pe apă.
D upă un sfert de oră, căscam de disperare.
— H otărît, pescuitul nu e pasiunea mea — îmi
zisei.
Din stînga se auzeau hohotele zgomotoase ale
tovarăşilor mei.
Mă dusei şi eu lîngă ei şi aproape o oră uitai de
undiţă şi chiar de Yvette. Dar, deodată, gîndindu-mă
că d răguţa mea verişoară mă aşteaptă, începui să
am remuşcâri.
îm i părăsii prietenii şi m ă îndreptai spre locul
pe care mi-1’ indicase. O găsii instalată lîngă un stu­
făriş, la um bra unei sălcii. în coşul de papură de
lîngă ea se zbateau trei sau patru p ă s tră v i; la cîţiva
paşi, englezoaica întinsă pe iarbă, sforăia cît o ţineau
plămînii.
Mă aşezai alături de Yvette.
— Felicitările mele! O să iasă o ciorbă giozavă
de peşte !
— Mai rău e că nu se face ciorbă de p ă s tr ă v i! —
îmi spuse, zîmbind. D ar B etty, bucătăreasa noastră

CO.
ştie să-l pregătească şi sînt delicioşi. Dar, tu ai prins
m ulţi ?
— F oarte mulţi. De un ceas m-am lăsat de pes­
cuit !
Zîmbi.
— Am văzut. P rietena mea Claire e m ult mai
interesantă decît peştii.
— Ţi-am spus că am încercat.
— Nu m ă îndoiesc. D ar, dacă to t stăm aici, să
încercăm să nu pierdem exemplarul acesta superb.
Ou un gest rapid scoase din apă peştele şi bătu
din palm e entuziasm ată de succes.
Am ajuta-o să pună o nouă momeală în cîrlig
şi, in tim pul acestei operaţii delicate, inimile noastre
se atinseră.
A fost ca şi cum aş fi sim ţit un şoc electric.
— Y vette ! — strigai luîndu-i mîna m ică şi albă.
— Ce ţi s-a în tîm p la t! — mă întreabă liniştită,
fără să-şi trag ă mîna. Nu vezi că sperii peştele şi îl
alungi ? . . . Şi toate astea numai pentru că îţi face
plăcere să-mi pronunţi numele.
— P uţin îmi pasă de peşte — exclamai eu înfo­
care.
După aceea, mai blînd, continuai:
— Yvette, ştii că eşti frumoasă. .. de o mie de-
ori mai frumoasă decît oricare din prietenele tale?
— Ş tiu . . . Locotenentul Lenseigne mi-a spus-o
de nenum ărate ori.
— Cum? A îndrăznit lo co ten e n tu l... '
— Să spună cuvintele pe care le-ai p ro n u n ţa t.. .
A îndrăznit, da, domnule ! — term ină ea rîzînd.
— D ar dacă îţi face plăcere, pot să-ţi declar că nu
sînteţi singurii.
— Mai sînt şi alţii?
— De ce nu? — adăugă cu un aer superior. —
Narson mi-a oferit inima, mîna şi coama lui roşcată,
iar bancherul Clergo a venit să-mi depună la picioare
formidabila sa grăsime, banii şi prostia, trei calităţi
pe care le posedă, în egală m ăsură şi, trebuie să re­
cunoşti, nu e puţin lucru.
— Cine ar fi crezut să animalul ă s ta . . .

81
6 c. 387
 Sturîse şăgalnic.
— De care dintre ei vorbeşti ?
— De t o ţ i ! — răspunsei iritat. — Şi cine e pre­
feratul, se poate şti?
— în că nu sînt sigură pe care să-l aleg din cei
patru.
— Care p atru ?
— Num ărîndu-te şi pe dum neata, desigur.
— Mulţumesc că m-ai inclus ! Dar, din cîte ştiu,
nu ţi-am făcut nici o declaraţie!
. — Ştiu ! . . . D ar nu ţi se pare că era să mi-o faci
acum cîteva clipe?
— Atenţie ! — m ă gîndii în sinea mea — Şme­
chera îmi pregăteşte ceva.
Să încerc să o evit şi să profit de ocazie pentru a
o lăm uri asupra intenţiilor mele. Nu mai dau eu de
un asemenea prilej !
Mă privea cu coada ochiului aşteptînd răspunsul
şi, în ciuda aerului său şăgalnic, mi se păru că citesc
ceva grav şi neliniştit pe faţa ei.
— Te-ai înşelat, draga mea verişoară, dacă ai
crezut aşa ceva. Din principiu, îmi plac toate fetele
în general şi nici una în particular. Şi cum celibatul
îmi convine de minune, nu cred să existe vreo tîn ără
care să m ă facă să abdic vreodată de la această stare,
chiar dacă ar fi, ceea ce e imposibil, m ult mai fru­
moasă decît tine. De aceea evit orice flirt adevărat.
P e m ăsură ce vorbeam, surîsul Y vettei dispărea
şi pe faţa ei se întipărea o melancolie gravă.
— Neobişnuită profesiune de credinţă — m ur­
m ură — la fel de bună ca cea a lui Lenseigne care
susţine că e în stare să iubească mai m ulte femei în
acelaşi timp.,
— E şti foarte tînără, Yvette, ca să poţi înţelege
anum ite lucruri.
Brusc, îşi ridică fruntea cu un gest mîndru şi, pe
u n to n h otărît, o b serv ă:
— Te-aş ruga, dragă vere, să nu uiţi ca atunci
cînd mi te adresezi, să-mi spui domnişoara Y vette.
E a treia oară cînd uiţi s-o faci în ultimele zece mi­
nute. Spuneai adineauri, dacă nu m ă înşel, că sînt

82
foarte tîn ără — continuă ea pe un ton liniştit. Dacă
odată cu vîrsta va trebui să înţeleg lucruri neplă­
cute, în cazul acesta prefer să rămîn pentru totdea­
una copil. Să cauţi să înţelegi cum de un bărbat de
trei zeci de ani poate să judece ca un bătrîn — e vor­
ba de dum neata — iar altul de douăzeci şi opt — de
astă d ată e vorba de locotenent — poate proceda
de parcă ar avea mai m ulte inimi în p ie p t. . . Uff !
Nu e prea plăcut !
Jig n it că am fost com parat cu un bătrîn schim­
bai vorba adoptînd un ton foarte indulgent.
— Ce-ar fi dacă ne-am gîndi la pescuit, domni­
şoară Y vette — zisei, accentuînd pe cuvîntul dom­
nişoară — cred că e unica posibilitate ca să ne înţe­
legem.
— Ai dreptate.
Schimbă poziţia undiţelor şi se aşeză din nou
lîngă mine.
Tăcurăm cîteva m inute, destul de stînjeniţi pen­
tru a mai relua discuţia.
Pe furiş, îmi examinam tovarăşa, ă cărei frunte
se posomora de gînduri grele şi, ai cărei ochi mari şi
negri priveau ţin tă la apă. Buzele fine îi erau uşor
crispate, iar pieptul, se ridica în mişcări dezordo­
nate, din cauza respiraţiei agitate. Aş fi d at orice ca
să ştiu la ce se gîndeşte, mi-ar fi plăcut m ult s-o văd
descumpănită, dar educaţia o învăţase să se stă-
pînească. Şedea ca o stană de piatră şi cred că mi-ar
fi fost mai uşor de a intra în comunicaţie cu luna
decît să încerc să ghicesc ce idei îi trec prin eăpşorul
de copil.
— Cred că pentru azi talentele mele de pescar
s-au is p ră v it! zise deodată privindu-mâ, cu ochi
gîndit ori.
— P ă c a t! E u sînt cu ghinionul !
Zîmbi cu o expresie uşor dezamăgită.
— De cînd te cunosc, m-am convins că de multe
ori eşti pentru mine un geniu al răului.
— Ce curios ! Am aceeaşi părere despre dum ­
neata !

83
 — Cu atît mai bine ! exclamă cu o bucurie afec­
ta tă . Cel puţin aşa sîntem c h i t ! . . . D ar mi se pare
că sîntem strigaţi. Yrei să fii drăguţ şi s-o trezeşti
pe miss K a tt?
Mă apropiai de somnoroasă şi o'chem ai.
Nici nu se mişcă. Strigai mai tare, dar rezultatul
nu fu mai bun.
Y vette începu să rîdă.
— Sirena unui pachebot n-ar ajunge pentru a o
trezi pe miss K a tt cînd doarme ad în c. . . E nevoie
de mijloace mai energice.
în tim p ce vorbea,, se înclină deasupra guvernan­
tei şi o scutură puternic de braţ.
— Mergem, deja, miss — exclamă aceasta, ridi-
cîndu-se deodată. — E u meditam.
— „Oho ! — mă gîndii — Cum o fi cînd doarme
de-a binelea !”
Locotenentul Lenseigne se apropie de verişoara
mea şi îi oferi braţul la întoarcere.
Mă încruntai.
— Vii puţin cam tîrziu, locotenente! — declarai
apropiindu-mă. Credeam că ai văzut că duc umbrela
domnişoarei de Kervex, aşa că am întîietatea.
Tînărul m ă privi obraznic.
— în c ă un motiv, conte ! Dum neavoastră duceţi
um brela şi e u . . .
Nu term ină. Y vette îi tăie elanul.
— Nu are rost să vă certaţi, domnilor. Detest să
merg la b raţ cu cineva ; de aceea, e inutil să încercaţi
să mi-1 oferiţi.
— Eepede, doamnelor ! — strigă baronul de An-
thieux, care era cel mai vîrstnic din grup şi care,
îm preună cu ofiţerul şi cu mine, reprezenta elementul
masculin. — Uitaţi-vă ce nori cenuşii acoperă cerul.
Eiscăm să fim făcuţi ciuciulete înainte de a ajunge
acasă.
De fap t cîteva picături de ploaie începură să cadă
şi doamnele se văzură nevoite să-şi deschidă um ­
brelele.
Rochia Yvettei, dintr-o ţesătură uşoară de in, nu
o apăra de vremea rea.

84
 — O să te ude p în ă la piele — observai.
— N-am ce face ! O să cred că am făcut baie în
d upă amiaza asta.
— P oţi să te îm bolnăveşti. . . Un guturai se face
din nimic !
— Ce vrei ? N-am ce să fac !
I-am întins pelerina de m ătase pe care o purtam
mereu cu mine.
— Dă-mi voie să ţi-o ofer !
O luă fără fasoane.
— Să mi-o prind la gît. Ţine-mi umbrela.
Ne oprirăm în tim p ce tovarăşii noştri îşi conti­
nuau drumul.
Y vette îşi încheie rochia la poale iar eu îndrăznii
s-o a ju t să-şi înfăşoare umerii în acoperămîntu de
mătase.
Şi dacă aş afirma că nu am prelungit cu bună
ştiinţă această operaţie şi că nu am sim ţit o plăcere
nespusă s-o fac, ar însemna să m ă fac m ai virtuos
decît sînt în re alita te. \ .
— Să plecăm ! spuse fa ta cînd terminarăm.
— Haide ! Drumul e cunoscut.
— D ar miss K a tt nu m ă însoţeşte. . .
— Te însoţesc eu ! Nu ajunge ?
Se înroşi şi nu răspunse. Cum stînjeneala ei mă
distra, slăbii pasul cît p u tu i de mult.
— Dacă am merge mai repede — observă peste
puţin timp. O să mă certe că am întîrziat.
— Cine o să îndrăznească să te certe pentru un
m otiv a tît de neînsem nat?
— Cine?. .. „Sora P rudenţa” .
Aşa o numea pe Clothilde.'
— Sora ta Clothilde e a tît de înfiorătoare ?
— Mai m ult decît arată. De curînd am înghiţit
o predică din cauză că m-am sprijinit de dum neata
cînd am descălecat.
— Nu se poate !
— B a se poate foarte bine — afirmă cu o uşoară
iritare în voce. Din cîte se pare, prostiile mele te
obosesc şi te enervează.

85
 — Sora ta a afum at aşa ceva? întrebai surprins.
— Chiar ea.
— Bine, oricum, nu îi mulţumesc. Şi cred că ni­
mic, nici în vorbele, nici în faptele mele nu i-a dat
dreptul să afirme aşa c e v a ... dimpotrivă.
Ridică spre mine o privire temătoare.
— Te rog din suflet nu-i spune nimic. M-ar pe­
depsi fără milă.
— Nu te teme. D ar te rog şi eu ceva — adăugai,
dindu-i familiar braţul. — Promite-mi că vei fi întot­
deauna aceeaşi faţă de m ine. . . să. Nu fii ca surorile
ta le .. . Sînt încîntătoare, e adevărat, d an cum să
îţi spun cam afectate şi foarte rezervate. îm i place
m ult mai m ult felul tău de a fi, cam dur, dar na­
tural.
De d ata aceasta, Y vette se făcu roşie ca macul.
Şi, în aceeaşi clipă, intră într-o băltoacă, ceea ce
m ă făcu să c o n s ta t:
— D upă cum vezi, nu faci bine că alergi. Acum
te-ai u d at şi la picioare.
Dai1, cum de d ata aceasta părea neajutorată, am
întins pasul, gîndindu-mă, în acelaşi tim p, că dră­
guţa mea verişoară roşea acum mai des ca mai
înainte.
I-am ajuns pe tovarăşi noştri la intrarea în
parc.
— Felicitări, dragă conte, îmi spuse ironic loco­
tenentul Lenseigne. F ără îndoială, ştii să profiţi de
ocazie !
— Ce vrei să spui ? — replicai privindu-1 drept
în ochi.
Se înroşi puţin.
— Glum eam . . . e pur şi simplu o constatare
după plim barea neplăcută prjn ploaie.
— Idiotule ! zisei printre dinţi.
Nu m ai apucă să audă aprecierea, deoarece se
duse la baron, fără să-i m ai pese de mine.
Y vette se oprise şi m ă examina cu un aer trist.
— Regret confidenţele făcute mai devreme —
spuse dînd din cap. Nu m-am gîndit că le vei da a tîta
im portanţă.

8.6
 — Şi, pe deasupra, m ă şi învinuieşte, nu-i aşa?
— Nu ! P u r şi simplu constat că azi iei drept
ofensă o glumă nevinovată, de care ieri ai fi rîs....
Şi v ă d . .. acum eşti palid şi ai nişte ochi. . . că mi-e
frică. îm i place mai m ult să te văd rîzînd şi glu­
m ind, ştii ?
— Cînd copiii se amestecă în treburile celor
m ari, n-ai ce face, trebuie să te uiţi u rît la ei.
Obişnuita expresie poznaşă înveseli din nou faţa
Yvettei.
— Ce păcat că nu sînt sora d u m ita le !
— Ce id e e ! De ce ?
— Ţi-aş fi scos limba, aşa cum ai m erita !
— Sînt vărul tău , e aproape acelaşi lucru. N u-ţi
înăbuşi dorinţa numai din motive de rudenie.
în ochii ei străluci o lum iniţă jucăuşă, întredes­
chise buzele şi-i văzui limba trandafirie între dinţii
albi, dar, cu o stăpînire de moment, nu-şi duse la
capăt gestul.
— Dă-i înainte, fetiţo ! — exclamă de Kervec,
care se apropiase, fără să ne dăm seama.
Y vette tresări şi plecă fruntea cu un aer stînje-
nit, care de fapt ascundea o sinceră dorinţă de a
rîde.
— Foarte bine, prietene, — continuă castelanul,
adresîndu-mi-şe mie. — Nu te fe lic it! Văd că nu
ştii să te impui în fa ţa acestei nebunatece!
— Fiica dum neavoastră a fost în legitim ă apă­
rare. Vina a fost a mea. Am făcut-o co p il!
— Da, d a ! Atunci totul se explică — observă de
Kervec rîzînd. — Şi, bagă de seamă, s-ar zice că ai
av u t noroc. Y vette putea s-o' ia nlai în serios. Nu
adm ite să se facă glume pe seama celor şaptesprezece
ani îm pliniţi, după cum ţine să sublinieze cu mîn-
drie.
— E frumoasă şi spirituală, în acelaşi timp —
declarai binevoitor.
— O ador — îmi m ărturisi ta tă l cu un surîs in­
dulgent. — Copila asta e raza mea de soare.
î n tim p ce aprobam ceea ce îmi spunea, m ă gîn­
deam că drăcoasa de Y vette ştia cît de m ult o iubea

87
tatăl său şi abuza, destul de des de această dragoste,
tulburînd de m ulte ori liniştea acestui umil serv al
ei !
D ar sînt lucruri care se gîndesc şi nu se spun cu
roce tare.
în tre tim p sosirăm la castel şi toţi ne grăbirăm
să mergem în camere pentru a ne schimba hainele.
 NorA

Sezonul băilor de m are de abia începuse — era la

începutul lui iulie — şi, în fiecare dim ineaţă fiicele
lui de Kervec şi cîţiva prieteni coborau pe plajă şi se
zbenguiau ou plăcere nespusă în apa albastră.
Le însoţeam cîte odată, dar ca şimplu sp ectato r;
lunile în care locuisem la Saigon îmi lăsaseră, ca
am intire, nişte dureri reumatice care nu prea rimau
cu elementul lichid şi rece.
Prim a d ată cînd o văzui pe Y vette în costum de
baie albastru, descoperii că încîntătoai ea mea veri­
şoară avea, în afară de m ulte alte calităţi şi fericirea
de a fi extraordinar de bine făcută. Cu toate că în
tim pul lungii mele vieţi de pierde-vară am- avut
ocazia să văd trupuri m inunate de femeie, îţi măr­
turisesc că am rămas extaziat de formele ei sculp­
turale.
Cum nu făceam baie, m ă aşezai pe nisip să citesc,
ca să-mi treacă timpul, unul din principalele jurnale
de la Paris, d atat din ajun ; ziarele soseau la Dinard
de abia noaptea.
Y vette şedea lîngă mine cu mîinile la spate. Pe
cap, în loc de cască, îşi legase un fel de băsm ăluţă
roşie, ale cărei colţuri ridicate spre cer, îi dădeau
aerul unui drăcuşor.
— Nu faci baie, dragă vere!
— Nu, nu fac.
— P ă c a t! D ar £e va înlocui Lenseigne.

89
 — Cum, mă va în lo cu i! — exclamai, m irat şi fără
să înţeleg.
în să ea se îndepărtase şi intra hotărîtă în apă.
î n aceeaşi clipă pricepui ceea ce îmi spusese.
Locotenentul o ţinea de mină şi, cît tim p stă-
tu ră în apă, nu-i dădu drumul.
P edantul ăla, care înota cu capul sus, de frică să
nti i se strice freza năclăită de briantină, m ă călca
pe nervi.
Insistenţele sale pe lîngă verişoara mea, felul în
care îi sprijinea bustul ca s-o ajute să facă pluta afec­
tarea pe care o punea în toate gesturile, forma în
care prelungea orice atingere, totul m ă scotea din
fire. Ce e mai rău e că se pare că Y vette se simţea
foaţte b in e ; îl stropea cu apă şi, la cel mai mic val,
se agăţa de el.
Nu mai puteam suporta scena; îm păturind jur­
nalul, plecai de acolo furios pe ei şi pe mine.
în tra i la/ Cazino şi pierdui cîteva sute de franci la
ruletă. Paguba servea, cel puţin, drept pretext pen­
tru proasta dispoziţie pe care, tim p de cîteva minute,
o lasai să răbufnească.
Prezenţa Yvettei, în rochie albă, cu pălărioară
de pai cu panglică roşie de catifea, m ă scoase din
nou din sărite, cu a tît m ai m ult cu cît, m înuţa ei
înm ănuşată în alb aruncase pe postavul verde o
monedă de cinci franci.
— C um ”? Nu cum va joci? zisei printre dinţi.
— B a da ! Şi chiar am noroc. De foarte puţine
ori pierd !
— F elicită ri! Văd că eşti completă ! Nu-ţi lip­
seşte nimic !
Se u ită la mine surprinsă, uitînd să ia banii pe
care crupierul îl împingea spre ea.
— Ce ai? Ce s-a mai întîm plat?
Nu i-am răspuns şi, părăsii în grabă, sala de joc
şi cazinoul şi o pornii pe cîmp.
Mergem repede, la întîm plate, fără altă dorinţă
decît să-mi istovesc trupul şi nervii.
Cînd, după două ore, intrai pe poarta parcului,
dădui acolo de Y vette, care părea că m ă aşteaptă.

90
 Yeni drept la mine.
— Azi de dimineaţă ai fost tare im pertinent ou
mine, domnule de Parrois. Exclam aţia dum itale a
fost mai m ult decît nedelicată şi, cînd ţi-am cerut
o explicaţie, te-ai eschivat. Cum vrei să-ţi calific
p urtarea ?
— Cum doreşti, draga mea verişoară. Dacă nu
m-am p u rta t cum trebuie, de vină e prietenia sin­
ceră pe care i-o port tatălui tău şi tuturor celor apro­
piaţi lui.
— Doamne, Dumnezeule ! De ce amesteci şi nu­
mele tatei aici? El ştie că joc, din cînd în cînd dar,
cum nu abuzez, nu îmi interzice.
— Ştie cumva şi de felul scandalos în care te
afişezi cu Lenseigne?
— Cu locotenentul? Nu mă însoţeşte niciodată.
— Decît în mare ! Nu-i aşa ?
— Deci ăsta e m o tiv u l! — replică stânjenită.
Locotenentul a fost partenerul meu din această
dim ineaţă şi, dacă ai fi făcut baie, te-aş fi preferat.
— Ia r eu aş fi refuzat, deoarece consider absurdă
moda de a invita o femeie în apă, ca şi cum ai in­
vitat-o la dans. E adevărat că femeile serioase nu au
adoptat-o şi, chiar distrîndu-se, ştiu să fie demne.
Aşa procedează surorile' tale.
Y vette îşi înălţă capul într-un gest de vizibilă
revoltă.
— S înt detul de lum inată la minte şi nu văd ce
e rău aici.... cel puţin, în legătură cu dansul.
— D a? La dans ai consimţi ca un b ărb at să te
strîngă a tît de familiar în braţe, aşa cum făcea
Lenseigne ?
— Ia r în cep i! — strigă bătînd din picior. Dar
ce vezi anormal în felul de a proceda al lui Lenseigne
cu mine?
— Nimic ! . . . A titudinea sa a fost cliiar norm ală
fa ţă de libertăţile pe care i le-ai acordai. Cel puţin,
asta e părerea mea şi nu num ai a mea, ci şi a altor
doi tineri, care vorbeau în termeni puţin elogioşi
despre locotenent. Cu to ate astea, nu aveau aerul
de a fi nişte încuiaţi.

91
 — Ce exagerare ! — exclamă ridicîndu-şi braţele
— Deci vorbeau despre mine?
— Vorbeam de lo co ten e n t! . . . N-aş fi admis să
se atingă de tine, cît tim p m ă aflam acolo. . .
— î n sfîrşit, ai spus o am abilitate.
— Vorbesc aşa, pen tru că m ă gîndesc la tatăl
tău .
T înără nu răspunse. Continuă să m eargă alături
de mine, cu capul sus, cu privirea tăioasă, pierdută
în zare.
L a prînz, conversaţia abordă tem e nautice şi
fiecare se lăuda cu actele sale de curaj.
— Credeam că ştii să înoţi — zise baronul adre-
sîndu-i-se Yvettei.
— Fiica mea înotă ca un peşte — adăugă de
K ervec, cu mindrie în voce. — Nu cunosc prin îm­
prejurim i o înotătoare m ai curajoasă decît ea.
— A sta-i bună ! . . . Nimeni n-ar fi crezut asta
azi dim ineaţă !
în tim p ce baronul făcea această rem arcă, Y vette
se u ita la mine.
— ,,Ţi-am spus eu” — îi răspunseră ochii mei.
Atunci, brusc, d epărtă farfuria şi, izbucnind în
lacrim i, se ridică repede şi părăsi încăperea.
Toţi se u itară la ea uimiţi. Clothilde şi miss K a tt
ieşiră după ea.
î n ceea ce. m ă priveşte, îmi pierdusem pofta de
m încare şi, de bună seamă, m-aş fi ridicat şi eu de la
masă.
D upă prim ul m inut de surpriză, în tim p ce to ţi
încercau să găsească un m otiv pentru a explica con­
d u ita Yvettei, am tă c u t gînditor, jucîndu-m ă cu
.cuţitul.
De Kervec îi lăsă pe toţi să-şi spună părerea dar,
l-am suprins de m ai m ulte ori uitîndu-se fie la mine,
fie la Lensiegne, cu ochi cercetători. Ce-o fi gîndit
el?
S tarea de agitaţie pe care o simţeam şi nu mi-o
puteam stăpîni l-a făcut poate să ghicească o p arte
din adevăr. în sfîrşit, vorbi şi astfel căzură toate
presupunerile :

92
 — Nu e cazul să v ă neliniştiţi, doamnele mele.
Y vette, după baia de azi, s-a sim ţit rău şi e destul de
nervoasă. Nu văd nici un m otiv de îngrijorare.
Nimeni nu îndrăzni să insiste şi cînd Clothilde şi
miss K a tt se întoarseră la masă nimeni nu le întrebă
nimic.

M-am h o tărît să nu asist în ziua urm ătoare la

baia fetelor:
D ar, în clipa plecării, de Kervec îmi luă familiar
b raţu l şi, conversînd cu mine, m ă tîrî pe plajă. Cînd
ajunserăm acolo, îmi dădu un teanc de jurnale şi
îmi spuse :
— A şteaptă-m ă aici, prietene. Trebuie să vor­
besc cu unul din adm inistratorii mei, d ar n-am să
întârzii mai m ult de un sfert de oră.
Mă aşezai pe nisip, h o tărît să nu-mi ridic ochii
de pe jurnal.
Totuşi, la puţin tim p, Y vette veni să se aşeze
lîngă mine, iar miss K a tt se aşeză şi ea, ceva mai
încolo. B una miss K a tt, cum ştia ea să-şi facă cît
m ai p u ţin sim ţită prezenţa ! Rămăsei im pasibil. . ,
Niciodată, cel puţin aparent, nu m ă interesase atît
de m ult vreun ziar.
— Ai term inat de citit, domnule de P arrois? —
m ă întrebă Y vette cu voce trem urătoare. Am venit
să-ţi fac puţină companie.
— E şti foarte am abilă, dragă verişoară. D ar nu
faci baie azi?
— N u...
— De ce?
— P en tru că m-am d istrat prea m ult i e r i !
— Faci aluzie la observaţiile pe care mi-am per­
mis să ţi-le fac?
— Da, şi mai ales la faptul că te-am necăjit.
Spunînd acestea, îşi şterse o lacrim ă care îi tre­
m ura la colţul genelor.

93
 — Ce s-a întîm plat, dragă verişoară? Te mai
gîndeşti la asta? — exclamai, mişcat de um ilinţa
şi blîndeţea din vocea ei.
Ridicîndu-mi ochii spre figura ei delicată, îmi
dădui seama de neobişnuita gravitate întipărită pe
ea. E ra palidă, cu fa ţa crispată, cu ochii încercănaţi
şi se citea a tîta am ărăciune în expresia obosită a
buzelor sale încît m ă emoţionai.
D eodată îmi dădui seama cît de nefericită era
din cauza proastei mele dispoziţii din ajun. P înă
atunci nu m ă gîndisem niciodată că fetişcana aceasta
veselă şi gălăgioasă ar putea da a tîta im portanţă
unui reproş pe care, de altfel, nici nu ştiu dacă îl
m erita. î n im punătorul castel pirjolit de soare,
unde bucuria părea să se fi instalat pen tru totdea­
una, Y vette apărea ca o copilă fericită, dispusă în
orice clipă să îm partă tu tu ro r zîmbetele şi graţia
atenţiilor sale.
Yăzînd drăcuşorul acesta lipsit de voie bună, cu
ochi trişti, cu buze de pe care dispăruse zîmbetul
şi cu mersul de cîine b ătu t, mi s-a părut că am comis
un sacrilegiu.
Ia r cînd îmi dădui seama că această fa tă încîntă­
to are interpretase în mod tragic absurdele mele re­
flecţii şi că era adînc răn ită de ele, am ărăciunea mea
nu cunoscu margini.
Mă simţii cuprins de remuşcări. Aveam impresia
că s-a stins, în mod inutil, o rază strălucitoare, care
lum ina to t cerul. . . pentru unica plăcere de a-1
lăsa cufundat în beznă.
Mă aplecai spre ea şi, îndulcindu-mi vocea şi
dîndu-i inflexiuni de prieteneasca indulgenţă, îi zi­
sei :
— D u-te repede, pune-ţi costumul de baie şi
distrează-te, dragă verişoară. . , Kîzi, fii veselă ! . . .
î ţ i prom it că nu te mai cert dacă Lenseigne va glumi
cu tine.
Clătină capul.
— Prefer să răm în aici, numai să nu mă cerţi
niciodată.
— P o t eu, oare, să prom it aşa ceva?

94
 — De ce nu ? E aşa de trist cînd ne certăm . . .
O privii înflăcărat. E ra a tît de drăguţă în căinţa
sa, încît îmi păru rău că am necăjit-o. î i luai mîna
mică cu care se juca în nisip.
— Chiar aşa, dragă verişoară ? E şti a tît de nefe­
ricită atunci cînd ne certăm ?
— Cum să nu fiu ! Prim ul meu impuls e să te
scot din sărite, dar, după aceea, reproşurile pe care
mi le faci m ă întristează m ai m ult decît dacă ar veni
de la ta tă l meu. Numai Dumnezeu ştie cît încerc să
nu te supăr?
— N-am să mai fac, îţi promit, Y vette — afir-
lînai, strîngîndu-i tan dru mîna.
— Nici eu — m urm ură ştergîndu-şi altă lacrimă.
Atunci, pentru a o distra, îi arătai pe cei care se
zbenguiau în valurile albastre.
— I a te u ită la doam na aceea grasă care intră
în apă. Precis că o să se reverse m area ! D ar tipul
Ăla de colo ? E opusul ei ! . . . E a tît de slab, încît cu
siguranţă se va duce la fund. Nu ştiam că plutesc şi
cozile de m ătură.
în ciuda tu tu ro r eforturilor mele, Y vette îşi
p ăstra aerul grav.
— D acă îmi dai voie, domnule de Parrois — zise
deodată — te-aş întreba ceva.
întreabă-m ă, fără frică.
— Fie ! . . . De ce um bli eu o păpuşă în valiză ?
Kămăsei surprins. Nu m ă aşteptam să aud ase­
m enea întrebare.
— D acă ţi-aş spune adevărul, te-ai supăra.
— E u ? P entru ce?
— P en tru că din cauza ta o port cu mine.
— Cum adică? Observ că acum te superi mai
repede decît mine ! P o ţi să vorbeşti.
Cît de docilă a devenit verişoara mea — mă
gîndii cu plăcere — O bservaţia e justă. La urm a
urm elor e m ult mai bună decît mine, care m ă ener­
vez p en tru cel mai mic lucru. N-aş fi crezut niciodată
că aş p u tea fi atît de an tip atic” !
Apoi declarai cu voce tare :
— Păpuşa care te intrigă atîta, îţi era destinată.

95
 — Mie !
— Da, ţie ! M ătuşa mea ie consideră o f e ti ţ ă .. .
înţelegi acum?
Mă aşteptam 8-0 aud scoţînd exclamaţii de indig­
nare, d ar n-a fost aşa.
— De aceea ai cum părat b răţara aceea la Di­
n ard ? — zise, în sfîrşit, răsucind delicatul inel în
ju ru l încheieturii.
— E xact. E clar că nu-ţi puteam oferi o păpuşă.
Cum ai fi prim it-o?
— Eoatfe prost !
îş i sprijini coatele pe genunchi şi îşi aşeză bărbia
în căuşul trandafiriu al palm elor: Cîteva clipe ră­
mase gînditoare, privind pierdută în zare. Apoi
p ăru că ia o hotărîre şi se întoarse spre mine :
— în schimbul m ărturisirii îţi voi face şi eu alta,
dar, te rog să-mi prom iţi că o vei prim i cum am
prim it-o şi eu pe a dum itale. F ără să rîzi.
— î ţ i promit.
— Atunci să ştii că sînt m ult mai copil decît par.
B răţara mi-a plăcut m ult, foarte m ult, deoarece
îmi m ăgulea vanitatea, însă, în sinea mea, n-aş fi
apreciat mai puţin păpuşa. Mi-au plăcut întotdeauna
păpuşile ! Dacă vrei, poţi să mi-o dai pe cea care-mi
era destinată !
— Ce spui ? O viei ? — strigai uimit.
— M-ar face foarte fericită !
— A tunci îţi stă la dispoziţie, draga mea veri­
şoară. Dă-mi voie să-ţi spun că m ă uim eşti !
— Nu trebuie, ţi-am spus că sînt foarte copilă­
roasă.
— P en tru ce o vrei ? Cred că nu pentru a te juca
cu ea !
— O va înlocui pe Ju liette, pe care anul trecut
i-am dat-o unei mici bolnave nevoiaşe; avea opt
ani, b iata de ea şi nu se jucase pînă atunci decît cu
momîi îngrozitoare, din zdrenţe.'.. Mi-a părut tare
rău că a treb u it să mă despart de draga m ea Juilette.
Am fost a tît de necăjită ! D ar m icuţa era atît de
fericită, încît mi-a m icşorat durerea ! Numai că,
după aceea, a trebuit să pun într-un dnlţip leagănul

96
frumos unde obişnuiam să-mi culc păpuşa ! Cînd îl
văd gol îmi face rău ! O să-l Scot din dulap, o să-l
aranjez din nou şi-şi r a lua vechiul loc, îm preună cu
noua lui stăpînă.
Sim plitatea Y vettei m ă lăsă descumpănit. Cu
două zile înainte o auzisem cum rîd ead e adm iratori,
iar acum îmi vorbea de păpuşi, de parcă ar fi fost
vorba de fiinţe în carne şi oase ! Şi, ce e mai curios,
e că blîndeţea melancolică cu care îmi vorbea de
leagănul gol, m ă mişcă.
în sfîrşit, îşi dădu seama de aerul meu uim it şi
dădu din umeri.
— E absurd să-ţi răpesc tim pul cu asemenea co­
pilării, nu-i aşa? Abuzez de răbdarea dum itale.
— De loc, draga mea. Povestea ta m-a interesat
mult. Am ajuns la concluzia că, pe zi ce trece, te
cunosc mai puţin. Ca studiu psihologic eşti deosebit
de interesantă.
Surîse uşor, cu o expresie tristă, care m ă mişcă.
— îm i e team ă că n-o să m ă înţelegi niciodată
cum tre b u ie . . . nicio dată. . . Din păcate !
în această clipă, Clothilde se apropie de noi şi
nu putui afla ce înseamnă acel „din păcate” .
Şi mai cred că nici ea nu m i-ar fi explicat. . .
— T ata a întîrziat mai. m ult decît credea — îmi
explică Clothilde — A telefonat la castel pentru a-şi
cere scuze că nu poate veni aici, aşa cum promi­
sese . . . dar nu e vina lui.
Nu o lăsai să termine.
— P en tru Dumnezeu ! N-are nici o im portanţă.
Şi, după cum vezi, Y vette a sta t cu mine.
Clothilde se uită la sora ei.
— D raga mea, ce cum inte ai d e v e n it! Acum cî­
teva luni n-ai fi stat locului a tîta tim p. D u-te să
vezi dacă m am a e gata.
Y vette se îndepărtă însoţită, bineînţeles de miss
K a tt.
Sora m ai mare o urm ărea cu privirea.
— Cred, vere, că de m ulte ori ai considerat-o pe
Y vette p lic tisito a re ... D a r dacă ai şti ce calităţi
se ascund sub această aparenţă u şu ra tică. . .

97
7 - cd. 387
 — Ş tiu . . . ÎT-a fost nevoie de m ult tim p ca să-mi
dau seama cît e de bună, iar Y vette nu va găsi
niciodată pe cineva care să-i fie a tît de credincios
cum îi sînt e,u.
Am p ro n u n ţat aceste cuvinte cu un asemenea
entuziasm, încît Clothilde îmi m ulţum i, cu o privire
em oţionată de prietenie.
 ZECE

î n seara aceea eram cu toţi la Cazinoul din

Dinard.
O m ulţim e elegantă şi zgomotoasă um plea saloa­
nele şi înconjura mesele de joc.
Mă aflam acolo îm preună cu contele de Haume-
court şi cu Rene Frecholle, fiul industriaşului.
Ghinionul mă urm ărea.
Schimbasem deja trei bancnote de o mie de
franci, iar norocul se încăpăţîna să nu-mi surîdă.
Cînd am term inat şi ultim ul m ărunţiş, mi-am luat
din nou portm oneul cu gîndul de a mai scoate o bac notă
de o mie.
î n clipa aceea, o m înă fină, înm ănuşată în alb,
mi se aşeză pe braţ.
— Domnule de Parrois, vino repede ! Repede, te
rog ! Vino cu mine.
E ra Y vette care apăruse alături de mine.
Şi cu acel com portam ent tiranic care îi e carac­
teristic atunci cînd doreşte să obţină ceva, îmi făcu
semn să o urmez.
— A scultă — îi răspunsei cu voce scăzută —
dacă nu eşti foarte grăbită, lasă-mă să-mi mai încerc
norocul încă odată. Nu se poate ca ghinionul, care
m ă urm ăreşte de o jum ătate de oră să nu m ă pără­
sească. N-o să-mi m eargă prost chiar to a tă noaptea.
— Im p o sib il! — se încăpăţînă ea — E foarte ur­
gent.
— Ce s-a în tîm p lat!

99
 I

— î ţ i spun pe urm ă.
Destul de indispus, fără p utinţă de scăpare, pără­
sii salonul de joc.
, Cu pas vioi Y vette m ă făcu să traversez saloanele
şi ne îndreptarăm spre faleză. Mergea în fa ţa mea
a tît de h o tărîtă şi de bătăioasă încît, fără să vreau,
m ă simţii neliniştit.
Oare s-o fi întîm plat ceva grav?
— Ce e Y vette, ce s-a întîm plat?
— Yino repede, fu singurul răspuns- pe care îl
prim ii.
Ieşirăm. Lumina electrică inunda terasa cu stră­
lucirea sa de oţel.
Ici şi colo se zăreau grupuri mici. D ar se pare că
şi aceştia erau prea numeroşi pentru Y vette, care,
coborînd scara largă ajunse în strada, pe care o
trav ersă fără să rostească vreun cuvînt.
Yăzînd că se în dreaptă spre plajă, începui să
protestez :
— Stai, Y vette, unde mă duci? Ce vrei să-mi
spui ? Nu pot să merg pe nisip cu pantofi de lac !
Crede-mă, mi-e greu să merg ! '
— P ă c a t ! exclamă. Am u ita t să cer părerea
pantofilor dacă vor sau nu să calce pe nisip; Nu cum­
va picioarele îţi conduc creionul domnule de
Parrois ?
Ce poţi răspunde la o astfel de observaţie pros­
tească !
— P en tru ce m ă duci pe plajă? S-a întîm plat
vreun necaz cuiva apropiat?
— Haide, vino — repetă, de d ata asta în glumă
— să ştii că e ceva u rg e n t:
— Aşteaptă-jnă, Y vette ! Nimic nu m ă supără
m ai m ult decît să urmez pe cineva orbeşte, ca un
c ă ţe l!
— Dă-mi braţul, dacă vrei. O să te sprijin eu
deoarece, dă-mi voie să-ţi spun, pari un răţoi cînd
mergi pe nisip.
î i îndeplinii rugăm intea şi, îţi m ărturisesc, con­
tactu l cu b raţul acela catifelat, gol pînă la um ăr, mă
tu lb u ra peste măsură.

100
 Merserăm astfel în tăcere cîteva m inute. Un fel
de am orţeală încîntătoare ne încetinea paşii, pe mă­
sură ce strîngeam mai ta re braţul însoţitoarei mele.
în sfîrşit, pentru a ieşi din dulcea beţie care pu­
sese stăpînire pe mine, întrebai :
— Unde mergem, Y vette ?
— Aici.
A răta spre malul m ării pe care valurile care se
rostogoleau blînd o împodobeau cu dantele de spumă.
— De ce?
— Ca să-ţi arăt ceva, foarte frumos.
Mai făcurăm cîţiva paşi în tăcere.
Cunoşti plaja de la D inard care, noaptea, în
tim pul refluxului pare că se prelungeşte la nesfîr-
ş i t . .. ştii cît de fin este nisipul şi cum se afundă
picioarele în el, făcîndu-te să înaintezi cu paşi mici.
închipuie-ţi-o acum pe Y vette, in rochie de bal
şi pe acest umil serv al tău , in frac, plimbîndu-se sub
lum ina argintie a lumii, m îngîiaţi de briza uşoară ! . . .
Două um bre : eterna pereche. . . EL si EA !
Mai avea vreo im portanţă faptul că mergeam la
b ra ţ cu o tîn ără de şaptesprezece ani? îm i dădeam
seama de situaţie şi m ă simţeam uşor stînjenit la
gîndul că de Kervec ar putea fi contrariat dacă ar şti
că îi însoţesc fata într-o plimbare a tît de neobiş­
nuită.
Valurile mureau la picioarele noastre şi, undele,
împinse de fluxul care urca, sărutaţi nisipul.
— Uf ! exclamă Y vette răsuflînd uşurată, oprin-
du-se lîngă algele care separau nisipul ud de cel
uscat — bine că am reuşit să te iau de la jocul ăla
blestem at ! N-a fost deloc uşor !
— Cum? — strigai supărat. Ca să-mi spui asta
m-ai tîrît pînă aici?
— Nu. Nu pentru asta. U ită-te ! Contemplă şi
adm iră !
Cu un gest exagerat deschise braţele şi-mi arătă
luna.
— Apune !. Ai fi v ru t să piezi spectacolul acesta?
Mînia puse stăpînire pe mine.

101
 — Cred că n-ai fost a tît de im pertinentă să mă
iei de la joc numai ca să-mi arăţi astrul nopţii !
— B a chiar de asta ! Mi-a trebuit m ultă diplo­
m aţie ca să te salvez de la ruină. Nu te-ai fi oprit
piuă nu pierdeai t o t !
Clătina trist capul de parcă ar fi deplîns ruina
completă a unui jucător term inat. Num ai că mila ei
era foarte neplăcută.
— Şi ce-ţi pasă ţie? Y vette, cred că depăşeşti
m ăsura !
— N-ai decît să te înfurii cît v r e i! D ar recunoaşte
că am fost generoasă. E şti singur cu o fa tă frumoasă
şi bună, deloc periculoasă, contemplînd-o pe Diana
în to a tă splendoarea ei.
— Asta-i bună ! strigai furios. Diana n-are decît
să se ducă învîrtindu-se !
— Ce erezie !
— D acă-ţi place a tît de m ult să visezi cu ochii
la lună, n-ai decît să rămîi. E u mă întorc la joc.
— Te-ai u ita t bine? Vezi că luna se scaldă
înainte de a apune ? . . . î n realitatea sînt doi a ş tr i :
unul în apă, celălalt pe cer !
F a ta asta, cînd voia să fie antipatică, reuşea cu
adevărat.
Nici m ăcar nu i-am răspuns ! Mă — întorsei, ho­
tă rît să merg din nou la joc, fără a m ă oferi să o
conduc. D ar, pe cînd m ă îndepărtam , vocea ei mă
o p r i:
— Cred că marchiza de Versin va fi m ulţum ită
de intervenţia mea. De cînd eşti aici ai pierdut cîteva
mii de franci şi, din cîte ştiu, m ătuşa dum itale e
dezolată de neglijenţa pe care o m anifeşti în ma­
terie de b a n i. . .
Iiăm ăsei pironit pe loc. Constatarea Y vettei avu
efectul unei palme zdravene.
Cum de a îndrăznit ea, care e a tît de bine edu­
cată, cu to ate că uneori e cam obraznică, să spună
aşa ceva?
— Iartă-m ă, Y vette — zisei iritat, întorcîndu-m ă
spre ea — dar asta nu e treaba ta. Sînt anum ite

102
cuvinte pe care nu îţi place să le auzi. Cine ţi-a dat
voie să-mi faci asemenea observaţii?
D u ritatea mea păru că o descumpăneşte.
— Nimeni — răspunse cu mai puţină siguranţă.
Credeam că sim patia pe care ţi-o port îmi poate
p erm ite. . .
— N-are ce căuta aici sim patia ta. Cine ţi-a
vorbit despre relaţiile mele cu m ătuşa m ea?
în treb a rea fu pusă pe un ton aspru.
— N u lua tonul ăsta sever pentru a-mi vorbi —
îmi zise cu blîndeţe. U ită-te la mine şi vezi cît sînt
de nefericită. Te rog, zîmbeşte-mi. Dacă nu, am să
cred că e foarte greu pentru o fetişcană stîngace şi
prost crescută să poarte de grijă unui b ăiat mare.
— Să poarte de grijă ! zisei în culmea mirării.
Nu cumva m ătuşa m e a ...
— Nu, nu ! Cum poate să-ţi treacă prin cap aşa
ceva ? M ătuşa e încîntătoare şi pentru ea nu însemn
nimic. Sînt un copil căruia nu trebuie să-i dai aten ­
ţ i e .. . D ar asta nu înseamnă că şi fără ea nu ştiu
m ulte .lucruri ! '
Uimirea nu m ă lăsă să vorbesc. Ce era cu toată
povestea asta? De ce era amestecat numele mar­
chizei de Yersin şi ce lucruri spunea Y vette că ştie,
pe care m ătuşa mea nu le povestise nimănui ? Eram
preocupat şi situaţia era de n atură să mă îngri­
joreze.
— Vrei să-mi spui, Y vette, care sînt lucrurile
astea a tît de interesante?
îm i dădu braţul liniştită şi se rezemă de mine în­
frigurată :
— Să mergem puţin, v re i? . . . Sînt îngheţată. . .
— Trebuie să-ţi fie frig cu rochia asta subţire !
— Sînt obişnuită cu tem peratura de aici, deoa­
rece a tît vara cît şi iarna stau la Dinard. Totuşi, să
nu rămînem pe loc !
— H ai să facem cîţiva p a şi. . . D ar trebuie să-mi
s p u i...
— Dacă vrei, am putea merge pm ă la far. Intr-o
noapte a tît de frumoasă e m inunat să ne plimbăm,
singuri, pe plaja pustie, scăldată de m area nesfîr-

103
şită. P utem u ita că la cîţiva paşi de noi e un oraş cu
civilizaţia şi prejudecăţile lu i.. .
— Ajunge ! exclamai, întrerupînd-o nerăbdător .Ai
de gînd să continui' m ultă vreme pe tonul ăsta poe­
tic?
— Chiar nu-ţi place ? Am îndoi. . . singuri. . .
scăldaţi de lumina lunii, care în curînd va apune,
lăsîndu-ne învăluiţi în um bra care dă frîu liber în­
drăznelii . . . |
O astfel de frază pe buzele ei m ă lăsă fără grai.
Instinctiv, neîncrederea mea de bărbat educat
şi, mai ales, de b ărb at care nu vrea să cadă în cine
ştie ce capană, m ă făcură să mă îndepărtez de ea.
— Nu ştiu ce idei ai în seara asta, Y vette — ex­
clamai, lăsîndu-i braţul. Ştiu doar că prin atitudi­
nea ta îmi strici reputaţia de bărbat corect şi res­
pectabil . . . Şi cum nu vrei să-mi răspunzi, renunţ
şi nu mai prelungesc această discuţie. .. Noapte
b u n ă .. . mă întorc la C azino...
Izbucni în rîs.
— Ce înţelept eşti în noaptea asta. Cum o să-mi
spui cît ai pierdut ? D u-te, du-te, dragul meu domn !
Bancherul te aşteaptă să vii cu b a n ii! E u ştiu să
m ă întorc şi singură.
Tonul pe care vorbea era a tît de ironic, încît
n-avui curaj să p lec. . . să o las să se întoarcă sin­
gură pentru a-mi depune banii în mîna bancherului!
Vicleana ştia să-şi aleagă cuvintele pentru a mă
u m ili! Oare puteam sjo las eu pe plaja pustie şi să
m ă întorc la joc?
Cu mîinile la spate, începui să păşesc nervos
alături de ea.
începu atunci să fredoneze, ca şi cînd n-ar fi
d at nici o im portanţă mîniei mele.
E u am fost cel care am întrerupt această ceartă
tăcută.
— Haide, Y vette — zisei din nou — Spune-mi
cine ţi-a vorbit de m ine?
— N im eni!
— Cu toate acestea am fost şi alaltăieri la Cazi­
n o . . . şi am jucat îm preună cu alţi oaspeţi ai ta tă ­

104
lui t ă u . . . Nu mi-ai făcut atunci nici un fel de ob­
servaţie.
— P en tru că atunci nici măcar nu-mi trecea prin
cap ce atracţie exercită jocul asupra dumitale.
— O să-mi spui altă d ată ce vrei să spui cu atrac­
ţia asta. Deocamdată aş vrea să ştiu num ai cine ţi-a
vorbit de atracţia m ea? P ărinţii tăi?
— în nici un -caz ! Te stimează prea m ult !
— Asta înseamnă că sînt şi alte persoane care nu
mă stimează a tît?
— Nu da cuvintelor mele alt înţeles.
— în orice caz, Y vette, cineva ţi-a vorbit de
mine.
— Nu mi-a vorbit nimerii. Pur şi simplu am auzit.
E cu to tu l altceva.
— Te rog să-mi spui'ce ai auzit. Nu sîntem npi
prieteni? Nu m erit oare să fii sinceră cu mine?
N u m ă lăsă să continui.
— Sîntem, într-adevăr prieteni buni ? E şti sigur ?
— în ceea ce m ă priveşte, simt pentru tine o sin­
ceră simpatie.
— Şi eu îl simpatizez la nebunie pe regele Angliei.
Replica fu atît de rapidă, încît izbucnii în rîs şi,
apropiindu-m ă de e i, îi dădui din nou braţul.
— Sînt sigur, că afecţiunea mea pentru tine o
depăşeşte pe cea pe care o ai pentru M ajestatea Sa
B ritanică. . .
— Tot ce se poate ! Nu m-am gîndit niciodată
să-mi măsor sentim entele pe care mi le trezeşte
acest suveran. Aşa, că e foarte probabil să ai drep­
ta te . . .
— în cazul acesta — insistai — pentru că am
ajuns la concluzia că sîntem preteni buni, spune-mi
ce-ai auzit despre mine.
Ochii ei mari m ă fixară plini de indulgenţă.
— Linişteşte-te ! N-a fost ceva grav şi nu tre­
buia să-ţi spun nimic !
— Chiar şi aşa, spune-mi.
Pe buze îi apăru un surîs uşor.
— Cît e de nebună biata omenire ! . . . Cum ne
ajunge la urechi că se vorbeşte de noi, n-avem linişte

105
pînă nu ştim ce se sp une. . . .chiar dacă nu e în avan­
ta ju l n o s tru !
— Cred că nu sînt singurul care are slăbiciunea
de a şti ce părere au ceilalţi despre el. E un defect
caracteristic m uritorilor de rînd !
— Bieţii de n o i! Ce tris t e !
— Y vette, nu ocoli problema !
— N-are nici o im portanţă ! P ur şi simplu e vorba
de o discuţie între două din musafirele n o astre. . .
Cucoanele a ste a . .. Bîrfe de fem ei. . . nici prin cap
nu le-a trecu t că mezina familiei şedea comod insta­
lată într-un hamac între ramurile bătrînului castan.
S-au aşezat şi ele pe bancă de Ungă copac. Aşa, că
fără să vreau, am auzit discuţia.
— Trebuia să le' spui că eşti acolo.
— La început nu mi-a trecut prin c a p . .. După
aceea, cînd ţi-am auzit numele, m-a interesat şi am
ascultat !
— Au vorbit de m ătuşa m ea?
— Au v o rb it. . . Spuneau că te iubeşte fo arte.
m ult şi că îşi lasă to ată av erea. . .
— Şi ce-au mai zis?
— N-au mai zis nimic.
— Adineauri ziceai că jo c . . . şi mai ziceai c ă . . .
m ătuşa mea ar dori să fiu mai înţelept !
— Aşa e ! Şi mai spuneau că ea ar vrea foarte
m ult să te vadă în su ra t. . .
Nu reuşii să-mi stăpînesc un gest de nem ulţu­
mire şi neliniştit în tre b a i:
— Şi vorbăreţele astea două n-au d at nici un
num e ?
— Cred că nu.
întorsese faţa şi privea cu atenţie în dreapta, ca
şi cum în întuneric ar fi fost ceva care i-a atras
aten ţia şi îmi răspundea cu jum ătăţi de cuvinte.
— Y vette, vorbeşte mai clar ! E şti sigură că nu
au d a t nici un num e?
îşi păstră aceeaşi atitudine distată. Totuşi zise :
— De ce insişti? E xistă vreun nume care să fie
d a t?

106
 — Nici u n u l! afirmai nervos. Nu mă gîndesc la
nim eni. . . dar ar fi foarte neplăcut gă-mi văd nu­
mele am estecat cu al unei fe te . . . oricît de drăguţă
ar fi ea.
Y vette tăcu prudentă.
— N-am dreptate, Y vette? întrebai, pentru a
continua discuţia şi, pentru că tăcerea ei m ă irita.
— Da, poate ! . . . Personal îmi convine mai m ult
să fii burlac, fără nici un fel de obligaţie. . .
Mă înclinai spre ea, în glumă şi sim ţind nevoia
de a o certa chiar în clipa în care părea că vorbeşte
serios, z isei:
— Personal ai spus ? Să ştii că îmi place foarte
m ult acest „personal” .
De d ata această, cu to t întunericul, privirea ei
se opri asupra mea. Apoi începu să rîdă.
— N -ar trebui să uiţi că ta ta are cinci fete de
m ăritat.
îngheţai.
Expresia ei ironică putea însemna orice şi nu
eram sigur că cele două bîrfitoare nu făcuseră aluzie
lâ, proiectele mătuşii.
Şi cum ideea mă enerva, simţii nevoia să o ne­
căjesc pe cea care auzise confidenţele.
— Cum adică, cinci? E u credeam că doar patru.
Dădu din umeri.
— E vident, cea mică e încă un co p il! replică
uşor înţepată. Şi poate că ai dreptate. Un bărbat
care nu mai e tîn ăr şi care are a tît de puţină m inte
în cap, are nevoie de o femeie echilibrată, al cărei
bun sim ţ să compenseze nebuniile lui.
F u rîndul meu să m ă sim t ofensat.
— Cine te-aude poate să creadă că sînt de vîrsta
lui Matusalem !
— Dacă cuvintele nu mai e tînăr te supără, sînt
gata să le retrag şi să zic : unui bărbat a tît de tînăr,
solubili uşuratic şi frivol se potriveşte o nevastă
calmă, plină de bun simţ şi rece. Sau chiar o femeie
superioară, dacă se poate.
— U n model perfect dd v irtu ţi, nu-i aşa?
— Aproape !

107
 — P en tru ca să compenseze toate lipsurile m ele?
— Chiar aşa.
— E şti foarte amabilă. Dacă ştii pe cineva care
întruneşte toate aceste condiţii, te rog să-mi spui.
— E u ! £red că e m ai bine să te adresezi doamnei
de Yersin.
Tresării din nou. Numele m ătuşii apărea iarăşi
în discuţie.
— Doamnele de care mi-ai vorbit ţi-au sugerat
această idee fericită? Totdeauna m ătuşile au cîte o
prietenă drăguţă pe care ar vrea s-o vadă m ăritată
cu nepotul lor.
— Ce idee ai de dorinţele rudei dum itale.
— Cu siguranţă că ştii şi numele preferatei?
— Oricum al meu nu e — replică cu o uşoară
ironie.
Poate că e al vreunei prietene ?
— A r trebui să ştii mai bine ca mine.
E eticenţele, ca şi ironia din vocea ei erau un
chin pentru mine.
— Y vette, de ce nu eşti sincera?
— Sinceritate pentru sinceritate — răspunse.
— în ceea ce m ă priveşte, n-am ce confidenţe
să-ţi fac. în tim p ce tu ai auzit multe lucruri pe care
eu nu le ş tiu . . .
— Cu toate astea sînt uşor de ghicit.
— De ce îmi pui nerăbdarea la încercare ? Nu
vezi cît de necăjit sînt numai la gmdul că numele
m eu ar putea fi pus alături de al unei femei ?
— N ecăjit, de ce?
— P en tru c ă . . . oricare ar fi numele acesta. . .
sau stăpîna l u i . .. n-am de gînd să m ă însor. Te rog
să m ă c re z i! Din această cauză nu vreau să cunosc
nici o tîn ă r ă ... chiar dacă e plină de c a lită ţi!
Y v ette se u ită la mine surprinsă.
— Vorbeşti serios ? — m ă întrebă, uitîndu-se cu
neîncerdere la mine.
— F o arte serios.
—.P e cuvînt de onoare?
— Pe cuvînt de onoare.
— Ah !

108
 O pornirăm din nou, sprijinindu-se de braţul
meu.
— în cazul acesta — continuă pe un ton serios
— vreau să-ţi cer iertare pentru îndrăzneala m ea. . .
Un nume care îmi este într-adevăr drag a fost pro­
n u n ţat de limbile ascuţite de care vorbeam . . . Nu
vorbeau de ceva sigur, ci de ceva posibl. . . î ţ i măr­
turisesc că nu-mi trecuse pînă atunci prin cap
această posibilitate şi de aceea, m-a pus pe gînduri..
— De ce ? o- întrerupsei.
— P oate pentru că îmi place prietenia existentă
între dum neata, surorile mele şi m in e ... Poate şi
pentru că nu m-am gîndit niciodată la o asemenea
posibilitate. . . din acest punct de vedere. . . Ori­
cum ar fi şi adm iţînd că ar fi posibil, m-am gîndit
că datoria mea de prietenă e ca, în interesul dumi-
tale, să fiu un fel de terra-nova, deoarece pasiunea
pentru joc nu poate decît să-ţi dăuneze ! Cînd în
după am iaza asta am văzut ce era să faci, n-am
ştiu t cum să te scot din sala de joc.
— D e-asta m-ai scos ?
— D e -asta. . . Mă ierţi ?
îm i întinse mîna cu. un aer de sinceritate.
I-o luai şi o ţinui strînsă între ale mele.
— Acum spune-mi numele celor două doamne.
— A sta nu ! D enunţul e o armă pe care nu o fo­
losesc ! Şi, pe urm ă, doamnele acelea n-au spus
nimic rău despre dum neata ! Acelaşi lucru mi l-au
spus şi despre baronul de Anthieux, care m -a cerut
în căsătorie şi cred că Tissien, marele industriaş
care îi face curte uneia din surorile mele nu are re­
p u taţie m ai bună.
Nu răspunsei. Cuvintele sale îmi deschideau noi
perspective.
— De Anthieux vrea să se căsătorească cu tine,
Y v ette? — întrebai, m irat că fata asta a tît de tî­
nără era a tît de Solicitată.
De Anthieux era un bărbat de treizeci şi cinci
de ani, care se ţinea bine, bogat şi foarte pedant.
D ar ideea că el ar aspira la mîna mezinei fami­
liei de K ervec nu îmi făcu nici o plăcere ! . . . E ra ca

109
şi cum ar fi v ru t să p ună m ina pe ceva care îmi apar­
ţinea ! , ,
Şi cu toate acestea, cu cîteva m inute înainte,
cînd îi spusesem Y vettei că nu o consideram fa tă
de m ăritat, eram sincer. . .
P o ate şi dato rită acestei declaraţii mi-a comu­
nicat Y vette n o u tatea pe un ton, cît se poate de
natural. Cred că era radioasă că poate să-mi arate
că puştoaica familiei, copila, cum o num ea m ătuşa
mea, era lu ată în serios de un pretendent foarte
im portant.
Cu această ocazie, în sinea mea, îl trimisei pe
inoportun la dracu’ ! E ram în stare să-l m ănînc dacă
aş fi p u t u t !
— înţelege că nu te poţi căsători cu un asemenea
b ărb at — zisei rupînd tăcerea.
— De ce ? — întrebă senină. Domnul de Anthieux
m erită to ată consideraţia.
— D ar e prea b ătrîn pentru tine.
— Nu mi se pare !
Şi spunînd asta dădu din umeri cu indiferenţă»
— Sînt încă foarte tînără. Mai am tim p.
— Ai refuzat ? '
— T ata încă nu i-a d at răspunsul. . .
Apoi schimbă brusc to n u l:
— Te rog să consideri to t ce ţi-am spus ca o con­
fidenţă personală şi s-o păstrezi ca atare. Tatei nu
cred că i-ar face plăcere să afle că am b ă tu t to b a . . .
Doar m am a şi Clothilde sînt la c u re n t. . .
— Şi ce părere au?
— Mama spune că sînt prea tî n ă r ă ; sora Pru­
denţă zice că fac rău dacă refuz propunerea baro­
nului.
— Credeam că sora ta mai m are are mai m ult
bun sim ţ — zisei m uşcător.
Problem a Clothilde îmi deveni deodată foarte
clară.
D acă pînă atunci ezitasem, deoarece voiam să-i
fac plăcere m ătuşii, eram sigur acum că fa ta asta
îmi era extrem de antipatică.

110
 Şi, feroce, m ă gîndii cu un fel de furie volup­
toasă :
„A sta e o fa tă cu care nu m-aş însura niciodată !
Cu to ate că to ţi vorbesc doar de calităţile ei, tre­
buie să fie pedantă, invidioasă şi proastă ! E ridicol
să vrei să o căsătoreşti pe Y vette, care e o fată
încîntătoare, cu de Anthieux, care are cu optspre­
zece ani mai m ult decît ea !”
în tim p ce vorbeam, o luarăm din nou spre
Cazino.
în capul scării, în lum ina puternică a reflec­
toarelor, de Kervec vorbea cu un bărbat, întors cu
spatele spre noi. Yăzîndu-i, Y vette dădu drumul
braţului meu.
— Linişte ! Uite-1 pe ta ta cu baronul.
E ra într-adevăr de A nthieux. Ochii de îndrăgos­
tită sau perspicacitatea o făcuseră pe verişoara mea
să-l recunoască im ediat ?
Aceasta idee m ă indispuse şi mai m ult, mai ales
cînd văzui că Y vette îmi dă drumul la b ra ţ şi înain­
tează spre ei, lăsîndu-m ă în urmă.
T atăl o şi întrebă :
— Unde ai fost Y vette ? Unde te-ai băgat ? P ri­
etenul nostru voia să danseze cu tine şi te-am căutat
peste tot.
Văzui frumoasa şi nevinovata privire a veri-
şoarei mele ridicîndu-se spre cei doi b ărb aţi şi apoi,
arâtînd în direcţia farului, informă plină de graţie :
— Am fost acolo, ta tă . Ştii bine că ai o fa tă săl­
batică şi că ea preferă dunele oricărui salon a u r it. . .
E ra a tît de plăcut afară şi înăuntru te înăbuşeai de
căldură !
— Vrei să te plimbi în compania m ea ? — în­
treb ă de Anthieux.
M ulţumi cu un zîm bet care ar fi ispitit şi pe un
sfînt, apoi, dezolată, îşi a ră tă pantofii de antilopă
albă :
— Picioarele mele nu m ai re z is tă ! •Pantofii
ăştia nu sînt făcuţi pentru aşa c e v a ... îm i pare rău
că nu pot accepta.

111
 Şi continuă să-l vrăjească cu surîsul ei, de parcă
era nevoie de atîtea scuze pentru o plimbare refu­
zată !
La rîndul meu, urcai treptele scării.
îm i luasem o atitudine foarte naturală, care să
m eargă cu înălţim ea mea de un m etru optzeci şi
cinci.
D ar, cu to t aerul meu neglijent de indiferenţă
stu d iată a expresiei, simţii că privirea lui de Kervec
se aţintise asupra m ea. . . o privire adîncă, gravă şi
melancolică.
Şi, cum mi se p ăru că citesc în ochii lui un fel de
nelinişte, simţii cum m ă cuprinde uil val de feri­
cire . . .
D eodată îmi dădui seama că pot fi un obstacol,
poate unicul, în calea proiectelor pe care tatăl le
face pentru fiica s a . ..
Şi acest sentim ent a fost atît de intens, atît de
violent, încît trebuie să plec pleoapele pentru a
ascunde bucuria care mi se citea în ochi.
Y vette, draga m ea Y v e tte ! De ce neliniştea
tatălu i tă u m-a făCut a tît de fericit?
î n noaptea aceea n-am priceput. . . Cu toate
acestea ridicai îndrăzneţ ochii şi m ă uitai în ochii
lui de A nthieux cu un fel de bucurie trium fătoare.
Şi în tim p ce tu , Y vette, rapidă şi uşoară fără
să-ţi pese de nimic, intrai în Cazino, figura baronu­
lui trăd a o profundă decepţie, iar ta tă l tău, gîndi-
to r şi grav, privea m area îndepărtată.
' Trei bărbaţi, o tăcere, o p rivire. . . Se dezlăn-
ţuise o dram ă care atingea trei existenţe.

112
 UNSPREZECE

Nu ştiu cum să-ţi descriu sentimentele care, de

atunci, puseră stăpînire pe mine.
înţelesesem , în sfîrşit, că predilecţia mea pentru
Y vette era dragostea adevărată. Dragoste cu atît
mai vie, cu cît a fost a tîta vreme ignorată.
Mă simţeam fericit şi în acelaşi tim p nefericit.
Fericit pentru că iubeam, pentru că întreaga m ea
fiinţă vibra p ătrunsă de un sentiment a tît de curat,
ca cea care mi-1 trezise în suflet.
Nefericit pentru că trebuia să mă căsătoresc şi,
cu toate că eram în al şaptelea cer, mai aveam un
dinte îm potriva căsătoriei. Eram nefericit şi pentru
că verişoara mea mă descumpănea cu firea ei schim­
bătoare. Cu atitudinea ei, cînd uşuratică, cînd me­
lancolică nu reuşeam să o înţeleg, nici să ghicesc
care îi sînt sentimentele fa ţă de mine.
De douăzeci de ori era să-i declar Y vettei dra­
gostea pe care i-o port, pentru a auzi de pe buzele ei
sentinţa, d a t to t de atîtea ori am dat înapoi de team ă
să nu m ă respingă. M-ar fi rănit de m oarte în amo­
rul propriu dacă ar fi rîs de dragostea pe care mi-o
inspirase.
în afaiă de asta, o nouă farsă care, de fapt a
fost una din ultimele, m-a făcut şi mai nehotărît în
p rivinţa conduitei mele viitoare.
Trecuseră cîteva zile de cînd îi dădusem faimoasa
păpuşă cînd, într-o dim ineaţă, pe cînd îmi scriam
corespondenţa, guvernanta veni şi b ătu la uşă.

un
 — Miss a cerut la mine venit la domnul şi rugat
să vină la ea.
— L a ea? în camera ei?
— Nu, nu ! — exclam ă englezoaica ridicînd bra­
ţele într-un gest de oroare. în cabinetul său de stu­
diu.
E ra ceva ciudat. Y vette să mă roage să vin în
cam era e i ! E ra ceva în neregulă care m ă punea pe
g în d u ri. . . Dar, din m om ent ce miss K a tt m ă ruga,
nu trebuia să fiu m ai catolic decît papa.
De aceea răspunsei englezoaicei că voi veni.
D upă cîteva clipe băteam la uşa verişoarei mele,
iar inim a bătea şi ea mai re p e d e ...
Mi-a deschis chiar ea şi intrai într-o căm ăruţă
ta p isa tă eu m ătase a lb a stră ,.a cărei n u an ţă vie se
aso rta perfect cu tenul ei. Lîngă fereastă engle­
zoaica răsfoia lin iştită o carte.
— Cred că te-a surprins rugăm intea mea — îmi
spuse Y vette cu o voce a tît de dulce, încît mi se
păru că aud o m uzică cerească.
— Ca să fiu sincer, da.
—.Aş vrea să ţi-o a ră t pe dom nişoara Lucienne,
cum doarm e în leagănul să u . . . Am botezat păpuşa
cu numele d u m itale. . . Lucien, Lucienne !
Zîmbii am uzat, dar, în fundul sufletului m işcat
de gestul ei.
— Uite-o zise ea ducîndu-m ă de m înă lîngă un
leagăn mic, capitonat cu m ătase şi acoperit de dan­
tele, în care celebra păpuşă dormea. Vezi de fru­
moasă e?
— P o arte frum oasă ! — confirmai am uzat.
O lu ă pe domnişoara Lucienne cu cea mai m are
grijă în braţe.
— E şti m ulţum it? — continuă ea.
— Mai m ult decît m ulţum it ! — afirmai, rîzînd
sincer de d ata asta, pen tru că îmi vorbea foarte
serios.
S ăru tă faţa păpuşii şi apoi mi-o întinse.
— Sărut-o, te rog !
— S-o săru t? Cred că glumeşti.
— Nu glumesc deloc !

114
 îşi apropie faţa de a m ea şi astfel, descoperin-
du-şi pu ţin gîtul trandafiriu.
— Aş prefera s-o sărut pe mamă ! — zisei eu.
O lum iniţă ghiduşă îi jucă în ochi şi-mi duse la
buze păpuşa.
— M ulţumeşte-te cu fiica, n-ai ce face ! Nu vrei
Bă-mi faci şi mie o bucurie?
Ce să-ţi mai spun, prietene? Ochii ei negri, bu­
zele roşii şi gîtul său m ă vrăjiseră.
Mă aplecai asupra domnişoarei Lucienne şi atin­
sei cu buzele faţa ei rece.
Şi în clipa aceea se auzi un hohot general, se
deschise uşa mai m ulte fete tinere intrară în cam eră
şi m ă înconjurară, b ătînd din palme.
— H a, ha, ha ! E şti fantastic, ' domnule de
Parrois ! Te-ai îndrăgostit de o păpuşă?
Le priveam uşor stînjenit.
— A sta a vrut să fie o glum ă? — o întrebai pe
Y vette încruntîndu-m ă.
Drăcoaica rîdea.
— Nu-i o glumă, e un pariu.
— Şi pe ce-ţi pus pariul?
— P e u n tim bru foarte rar, pe care-1 voiau şi
surorile mele.
— Deci l-ai cîştigat.
— L-am cîştigat. Acum e al meu.
Şi, apucîndu-şi cu degetele fusta, îmi făcu zîm-
bind o reverenţă elegantă.
D ato rită dum itale, dragul meu văr.
— îm i pare bine, Y vette.
Voiam să p ar indiferent dar, în ciuda eforturilor
- pe care le făceam, tonul era rece şi aspru.
Y v ette m ă privi cu nelinişte în ochi.
— Nu cum va eşti supărat?
— Ce idee ! Ar fi absurd !
îm i întinse mîna.
— Acum, la revedere, domnule de Parrois. Nu
mai am nevoie d e . . .
Cînd rămăsei singur, îmi dădui seama că acest
indicent, a tît de m ărunt în aparenţă, m ă mîhnise
foarte adînc.

115
 — Y vette nu m ă iubeşte — m ă gîndeam eu amă­
răciune — nu m ă v a iubi niciodată f Dacă ar simţi
p en tru mine ceva, n-ar proceda aşa cum procedează.
Femeile sînt foarte exigente la acest c a p ito l! Nu
adm it ca bărbatul pe care îl iubesc să fie rid icu lizat..
m ai ales în fa ţa altor femei ! B ietul de mine, am
ajuns să fiu pentru ea o simplă jucărie care o amuză,
o fiinţă slabă din care poţi face ce v r e i !
N urţi mai spun ce sentim ente contradictorii şi
ce gînduri sumbre m ă frăm întară tim p de două ore
pînă ce, în sfîrşit, ajunsei la trista concluzie că tre­
buie să plec la Paris, s-o u it pe nebunateca Y vette
şi s-o iau de la cap cu v iaţa de mai înainte.
D ar la prînz de Kervec îmi an u n ţă apropiata
sosire a marchizei de Versin.
— Mi-a scris că o să sosească la începutul lui
august. Ne face o s u rp riz ă ... Observ însă că ştirea
nu te bucură prea tare.
— î n orice altă situaţie m -ar face nespus de fe­
ricit. Din păcate am prim it în dim ineaţa aceasta o
scrisoare de la adm inistratorul meu care m ă cheamă
urgent la Paris.
De Kervec tresări. O um bră de nelinişte i se
aşternu pe faţă şi m ă privi.
— Ai de gînd să pleci ?
— Nu sînt încă sigur. I-am scris im ediat între-
bîndu-1 dacă are într-adevăr nevoie de mine. Dacă
e aşa, v a trebui să plec.
Castelanul nu mai spuse nici un cuvînt.
Coborî ochii în farfurie ; apoi, cînd crezu că nimeni
nu bagă de seamă, se u ită pe furiş la Y vette.
E a se făcu albă şi înţepeni pe scaun, de parcă ar
fi fost îm pietrită, pierdută în gînduri.
— Ai să găseşti un mijloc să-ţi rezolvi problemele
fără să pleci la Paris, nu-i aşa, domnule de Parrois ?
— m ă întrebă, în cele din urmă, cînd ochii ni se
întîlniră.
— O să fac to t posibilul. . .
— M ătuşa nu se v a sim ţi în largul său dacă nu
vei fi la Dinard. \
— O s-o consolezi în lipsa mea. '

116
 — Şi mie o să-mi pară rău. Cînd o să-ţi rezolvi
problemele te întorci?
— N u pj omit niiric. Probabil că prezenţa mea la
Paris e necesară, din m om ent ce adm inistratorul
insistă să vin . . .
Tăcui simţindu-mă tu lb u rat de privirea cercetă­
to are care părea că îmi descoperise minciuna.
— O să-mi lipseşti — şopti eu voce mică.
— Haide, Y vette, nu fii pisăloagă — zise Clot­
hilde. Dacă domnul de Parrois spune că nu m ai poate
rămîne, nu are rost să insistăm.
Plecarea lui mă mîlmeşte — răspunse tîn ără cu
sinceritate. Domnul de Parrois era cel m ai credin­
cios p artener la dans şi cel mai bun jucător de tenis.
— D ar noi? Ne dai de o parte? — protestă Len­
seigne.
— Nu v ă dau deoparte — răspunse ea — dar
dum neavoastră jucaţi num ai cu Therese şicu Ger-
maine. N u e acelaşi lucru !
— O să joc şi cu tine, dacă vrei.
— Nu, nu. Atunci se vor plînge surorile mele !
P refer să se întoarcă domnul de Parrois.
Această declaraţie, făcută cu to ată sinceritatea
în faţa familiei şi a tu tu ro r oaspeţilor, a fost pentru
mine, în starea de spirit în care mă găseam după
farsa de dim ineaţă, ca un balsam şi simţii un senti­
m ent de uşurare.
Totuşi masa se term ină într-o atm osferă mai
p uţin veselă decît începuse. Fiecare părea că se gîn-
deşte la altceva.
De K ervec părea p re o cu p at; soţia sa nu scotea
un c u v în t; Clothilde şi miss K a tt m ă priveau cu
coada ochiului, mai ales ultim a, care, din cînd în
cînd, ofta adînc.
Numai locotenentul Lenseigne era radios, dar
buna lui dispoziţie nu era îm părtăşită de nimeni.
Seara ne duserăm la Saint Bric, unii dintre noi,
cei mai m ulţi, cu bicicleta. Alţii — de fap t doam­
nele m ai în vîrstă — în m aşina condusă de Kervec.
Bicicliştii, printre care nuVaflam, o luară înainte t

ilT
 în tim p ce alergam 'pe şosea, aplecat deasupra
ghidonului nu schimbai cu Y vette nici un cuvînt,
doar cîteva observaţii banale despre frumuseţea
peisajului şi despre căldura înăbuşitoare. Cînd ajun­
serăm la o pantă mai abruptă, ne dădurăm jos şi
urcarăm cu tricicleta de ghidon.
— Vrei să vedem care dintre noi doi ajunge mai
repede sus ? — îmi zise Y vette sărind pe bicicletă.
Protestai, pentru că mi se părea oboseală zadar­
nică. D ar ea părea Gă nu aude, aşa că trebuie s-o
urmez.
Cînd ajunserăm în mijlocul drumului, îmi arătă
p an ta care cobora şi spuse :
— H ai acum să vedem cine ajunge m ai repede
jos, vrei?
— Haide !
începui să înţeleg. Căuta să vorbească între patru
ochi cu mine.
într-adevăr, după ce străbăturăm peste un kilo­
m etru, Y vette se opri lîngă o pădurice.
— Să stăm aici şi să ne odihnim. Avem destul
_ tim p . . .
Rezemarăm bicicletele de trunchiul unui copac.
— Domnule de Parrois — îmi spuse cu voce
schim bată — nu te-am obligat, din capriciu, să faci
cursa a s ta . . . Voiam să vorbim . . .
— î ţ i s,tau la dispoziţie — răspunsei, aşezîndu-mă
pe taluz.
Rămase în picioare, în faţa mea, strîngîndu-şi
m îinile într-un gest rugător.
— F ii sincer. Ştiu că n-ai prim it nici o scrisoare
d e dim ineaţă. Deci, explicaţia dum itale nu e decît
un p retex t pentru a pleca, nu-i aşa?
— D a r . .. protestai.
— N u încerca să m ă în şe li! Crezi că nu-m i dau
seama că vrei să pleci din cauza glumei mele pros­
teşti !
— Dacă îţi spun c ă . . .
— N u mai spune nimic, pentru că m inţi î — ex­
clamă, luîndu-mi mîinile într-un elan irezistibil. Nu-i
aşa că asta a fost ? . . . Sînt sigură, sînt sigură !

118
 — Cu toate a s te a . . .
— De ce încerci să m ă înşeli ? U ită-te în ochii mei
şi spune da, dacă eşti în stare.
— N u s î n t ! — spusei rîzînd. Prefer să-ţi m ărturi­
sesc. Plec din cauza ta.
— Ştiam e u ! strigă, ascunzîndu-şi fa ţa în mîini.
Se dep ărtă de mine, dar, uitîndu-m ă la ea, văzui
că plînge. îm i păru rău de sinceritatea m ea şi, în
acelaşi tim p, lacrimile ei m ă stînjeneau deoarece
dintr-o clipă în alta puteau veni ceilalţi.
— H ai, Y vette, fii înţeleaptă. Nu m erit eu să
plîngi p en tru mine !
îşi şterse ochii şi se întoarse tre m u rîn d :
— S tă în puterile mele să te fac să rămîi la Di­
nard?
— De ce să răm în? Nu pot sta aici o v eşn icie...
într-o zi to t trebuie să p le c ...
— O să te m ai întorci ?
— î ţ i prom it că la anul.
— La a n u l! — repetă îngrozită, ca şi cum anul
viitor a r fi fost o eternitate.
—Ţi se pare că e m ult ?
— Mai bine nu te-aş fi cunoscut n ic io d a tă !
îşi muşcă buzele, de .parcă i-ar fi p ăru t rău de
cuvintele acestea şi, apucînd bicicleta, încălecă şi o
pom i.
Cu o m înă sigură o oprii şi o ţinui nemişcată.
— Spune-mi, Y vette, de ce ai fi v ru t să nu m ă fi
cunoscut niciodată?
E zită şi-şi întoarse ochii.
— P en tru c ă . . . pentru că n-aş vrea să fiu cauza
plecării dum itale. Am fi p u tu t să ne despărţim ca doi
prieteni, dar aşa, între noi, va exista întotdeauna o
anum ită rezervă.
— Ce rezervă?
— P en tru dum neata nu voi fi decît o fetişcană
in suportabilă. . . iar eu, m ă voi gîndi că n-ai v ru t să
m ă înţelegi. Ai dreptate. P le a c ă ! Ce im portanţă are
dacă pleci m ai devreme sau mai tîrziu ! Totuna este !
Vorbea cu ciudă şi tristeţe.

119
 — Iată-i şi pe tovarăşii noştri — adăugă încer-
cînd să zîmbească — Să mergem cu ei. Cînd n-o să
m ai fii aici, am să am destul tim p să m ă gîndesc la
lucruri triste.
F ără . să-i răspund şi destul de m işcat îmi luai
bicicleta. Cîteva clipe mai tîrziu, auzeam hohotele
Y v ettei de parcă nu s-ar fi întîm plat nimic.

1 2 0
 DOISPREZECE

— A venit un băiat. Vrea să vorbească cu dom­

nişoara Y vette — anunţă servitoarea intrînd în sa­
lon.
F ata se ridică, lăsă broderia pe un scaun şi cu pae
apăsat ieşi din încăpere.
După cîteva clipe se întoarse şi-i spuse mamei
sale :
— îm i dai voie să merg în seara asta la Saint-
-Enogat? A m urit nevasta lui Jacquos Morand.
— Du-te, fetiţo. . . S-o iei şi pe miss K a tt.
— î ţ i mulţumesc, mămico. Am să încerc să mă
întorc la cină.
— Ar fi bine. Ştii că m ulţi dintre oaspeţii noştri
ne părăsesc în seara asta, aşa că cina o să fie mai
devreme. Nu întîrzia, ta ta s-ar supăra.
F ata îşi sărută mania înainte de a pleca.
Trecînd pe lîngă mine, îmi zîmbi.
— Distrează-te, vere. Dealtfel trebuie să vină
Claire Devaire şi n-o să-mi simţi lipsa.
Şi, strecurîndu-m i în palm ă o hîrtiuţă, ieşi în
fugă.
Clothilde observase gestul surorii, aşa că nu-şi
mai lua ochii de la m îna mea, pe care o ţineam
strînsă. Eu, foarte intrigat de hîrtiuţă misterioasă,
nu ştiam ce atitudine să iau.
Din fericire, m ama o chemă pe Clothilde şi profi­
tai de ocazie pentru a pune bine ceea ce eu conside­
ram a fi biletul Yvettei.

121'
 Eram nerăbdător să-l pot citi. Baronul, însă, ca
un duh rău, veni la mine şi începu să-mi spună o
poveste lungă, bună de adormit copiii, cu nişte
atacuri în timpul nopţii, care, de cîteva zile îi te­
rorizau pe locuitorii din Dinard şi din împrejurimi.
A tunci nu-i dădui nici o atenţie. D ar, cînd se făcu
noapte, începui să m ă gîndesc, fără să vreau, la
asta.
Povestirea dură peste o oră, tim p în care muream
de nerăbdare. în sfîrşit, m ă lăsă, pentru a merge să
vorbească cu locotenentul, iar eu nu ştiui cum să
scap m ai repede.
Mă ascunsei după un leandru, scosei din buzunar
preţiosul bilet şi îl deschisei.
începură să zboare minuscule bucăţele de culoare
trandafirie. Le adunai cu grijă şi văzui că era un
tim bru rupt.
Descoperirea m ă lăsă fără grai. La început m ă
în treb ai ce putea să însemne asta. D ar, pe hîrtia
albă în care fuseseră înfăşurate, cîteva cuvinte aş­
tern u te în grabă cu creionul de Y vette m ă lăm uriră :
,,L-am dorit a tît de m ult şi acum îl blestem ” .
Tmi veni im ediat în m inte scena de dim ineaţă,
d in salonaşul albastru al Y vettei, în care se vorbise
de o păpuşă, de un pariu şi de un tim bru.
Mă cuprinse o emoţie vie.
— Draga mea ! Draga mea Y vette, cît de m ult
doreşte să nu plec !
Şi, schimbător ca to ţi îndrăgostiţii îmi dădui
seama că n-am nici m ai mică dorinţă de a pleca.
— Nu, n-am să plec, Y vette, draga m e a ! Te
iubesc ! Te iubesc ca un nebun şi vreau să fii soţia
m ea!
îm b ă ta t de ideea aceasta, sărutai fierbinte hîr­
tia pe care scrisese Y vette.
Cred că eram tare caraghios, dar p uţin îmi ţă s a .
Tim p de o oră străbătui parcul în lung şi în lat;.
Poate că îţi va părea prostească purtarea veri-
şoarei mele, care şi-a vărsat mînia pe micul pătrăţel
d e hîrtie, învinovăţindu-1 de un lucru de care numai

122
ea era vinovată ! Mie mi s-a părut felul ei de a pro­
ceda pur şi simplu ferm ecător !
Aşezai în portmoneu, ca pe un obiect preţios, frag­
m entele de tim bru „pe care le-a dorit a tît de m ult,
şi acum le blestem a” , pentru ca să-mi amintesc cît
de necăjit fusesem.
Clopotul care anunţa cina mă făcu să m ă întorc
la castel.
Vestibulul era plin de cutii şi de valize ale călă­
torilor care plecau în noaptea aceasta.
E ra de abia ş a p te ; Y vette încă nu se întorsese şi
a treb u it să ne aşezăm la masă fără ea.
Masa fu rapidă, dar plină de atenţii fa ţă de cei
care plecau.
în tim p ce-mi savuram şampania, m ă gîndeam,
plin de fericire că, cel puţin în viitorul apiopiat, nu
voi încerca tristeţea despărţirilor.
D ato rită prevederii mele, nu spusesem cînd am
de gînd să plec, aşa că puteam rămîne cît doresc. Şi,
de altfel, chiar asta voiam să anunţ în ziua urm ă­
toare.
în tre tim p se făcuse ora opt şi Y vette nu se
întorsese încă.
De mai m ulte ori văzui privirea neliniştită a lui
de Kervec, alunecînd, prin geamurile deschise, pe
pîlcul de pini din depărtare, ale căror vîrfuri se încăr-
cau încet-încet de umbre.
Cînd ne ridicarăm de la masă şi doamnele urcară
în camerele lor pentru a se pregăti de plecare mă
apropiai de tatăl Y vettei pentru a vorbi cu el.
Chiar atunci, un servitor îi înmînase, pe o tavă
de argint o scrisoare pe care un băiat tocmai o adu­
sese.
De K ervec o citi şi se încruntă.
— Y vette face m ereu p ro stii! Ce zăpăcită ! —
zise supărat.
— I s-a întîm plat ceva neplăcut? — întrebai
destul de neliniştit de ieşirea lui.
— Nu i s-a întîm plat n im ic ! D ar asta nu în­
seamnă că nu sînt supărat. Uite ce e : Y vette e
protectoarea unei familii care trăieşte în cea mai

123
cru n tă sărăcie. Stăpîna casei a m urit azi de dimi­
n eaţă şi ea s-a dus im ediat să le ducă ajutoare şi să-i
îm bărbăţeze. Pe deasupra a mai promis că o să fie
naşa copilului mic, care are doar 15 zile. D ar ăsta
n u e un m otiv ca să m ă anunţe că se va întoarce doar
la noapte, tîrziu.
Tăcu, reflectînd cîteva secunde, apoi co n tin u ă:
— Sînt neliniştit că to ate maşinile pe care le am
trebuie să transporte musafirii şi bagajele lor. Mi-a
răm as num ai şareta, dar noaptea nu e prudent să fie
folosită.
îm i veni în m inte faimoasa poveste pe care ba­
ronul mi-o spusese.
— Mi se pare că şoselele nu sînt prea sigure de
cîteva zile încoace.
— A treb u it să ordon m ăsuri represive.
Y-am mai spus că domnul de Kervec era guver­
n ato r la Dinard.
— Mai rău e că n-are cine s-o i a .. . Eu nu pot.
Trebuie' să merg cu oaspeţii. Surorile ei nu sînt obiş­
n u ite să b ată străzile la o oră a tît de în a in ta tă . . .
Răm în servitorii. . . Şoferii şi vizitiii au treabă. Sin­
gurul liber e grădinarul, dar nu ştiu dacă prezintă
suficientă garan ţie. . . Dacă aş fi fost acasă, nu aş fi
lăsat-o să plece. Acum nu mai e nimic de făcut,
decît să încercăm să remediem situaţia.
— Miss K a tt o însoţeşte ?
— Da. Dar ce poate să facă ea ?
— Dacă pot să fiu de vreun folos, cu cea mai
m are plăcere — m ă oferii după o uşoară ezitare de
team ă ca intervenţia mea să nu i se pară nelalocul ei.
D im potrivă fu, prim ită d in -to ată inima.
— Chiar voiam să te rog ! Yrei să fii bun şi să-l
însoţeşti pe servitorul care se duce s-o aducă? El va
conduce şareta şi îţi v a arăta drumul.
— Cu cea mai m are plăcere.
Castelanul îmi strînse mîna.
— î ţ i mulţumesc. O să-i spun să înhame caii.
Cînd vrei, p u teţi pleca.
— Chiar acum, dacă doriţi.

124
 — Cu cît mai repede, cu a tît mai bine — aprobă
el. Să ajungă cît mai' repede acasă !

Se înnegurase de-a binelea cînd bătui la uşa coli­

bei mizerabile prin ai cărei pereţi coşcoviţi, şuiera
vîntul lugubru.
Mi-a deschis miss K a tt.
Cînd in trai simţii o senzaţie de frig şi o ghiară de
fier îmi strîngea gîtul.
Casa avea o singură încăpere şi num ai dispoziţia
mobilelor arăta la ce servea.
î n p artea cea mai lum inată stăteau un b ărb at şi
o femeie în vîrstă, copleşiţi de durere.
Pe o masă lungă, rezem ată de perete, fusese im­
provizat, cu ajutorul unei saltele, un fel de catafalc,
împodobit numai cu un cearceaf alb ca laptele.
Defuncta, care părea să fi avut vreo treizeci şi
cinci de ani, se odihnea acolo, cu capul rezem at de
două perne şi cu mîinile,’ în jurul cărora erau înfă­
şurate nişte m ătănii de lemn, încrucişate pe piept.
Poziţia era atît de naturală, încît fără să vreau
m ă înfiorai.
î n ochii săi închişi, p e figura de marm oră, în ati­
tudinea de femeie care se roagă, era ceva majestuos
şi în acelaşi timp, sinistru.
B ărbatul aşezat lîngă m oartă îşi sprijinise coatele
de genunchi. Adormise, pe jum ătate căzut, de pe
vechea bancă de lemn aşezată lîngă v atră.
Celălalt colţ al camerei era cufundat în întuneric.
D ar cîtă linişte şi pace respirau acolo ! Culorile sale
luminoase şi proaspete m ă făcură să-mi amintesc
interioarele pictate de m arii m aeştri ai Şcolii Fla­
mande.
Miss K a tt încerca să dezbrace şi să culce trei
copii între şase şi zece ani care, cu părul încîlcit, cu
buzele strînse şi privirile speriate, păreau nişte mici
sălbatici.
Aşezată pe un scaun lîngă ei, Y vette legăna şi
strîngea la piept un copil rotofei şi trandafiriu.

125
 Cît de serioasă era verişoara mea ! în ochii ei
m ari şi întunecaţi se citea mai m ult decît melanco­
lie, se citea tristeţe.
Copilă încîntătoare, căreia totul îi surîdea şi care
nu se sfia să iasă din mediul aurit în care-şi ducea
v iaţa de fată bogată şi fericită pentru a-i îmbărbăta,
şi a-i aju ta pe cei sărmani şi nefericiţi !
Mă apropiai.
— Tatăl tău este foarte nelinişţit de lipsa ta d e
acasă şi te roagă să te întorci cît poţi de repede.
— Te-a rugat să vii să mă iei şi să m ă duci
acasă?
— M-a rugat. Am venit cu şareta, cu un servitor-
— î ţ i m ulţum esc. .. Ce bun ai fost că ai venit
a ic i. .. Nu e prea v e s e l!
Rămăsei lîngă ea, tăcut, aşteptînd să se hotă­
rască să plece.
Miss K a tt îi culca pe micuţi în paturile supra­
puse, care păreau nişte dulapuri m ari, fără uşi, sau
cabine de vapor.
Y vette făcea acelaşi lucru. Cu m ultă grijă, pen­
tru a nu scula copilaşul pe care îl ţin ea în braţe, se
ridică.
— Pătucul nu e făcut — şopti, uitîndu-se stîn-
jenită la mine.
E zită, dar pînă la urm ă îndrăzni.
— Ţine-1, re rog, o clipă, pînă fac patul. După ce
îl culc putem p le c a ... Doamne! Ţine-1 bine, să.
nu-ţi scape ! . . . Nici chiar aşa, că îl înăbuşi. . . a şa . . .
acum e bine.
Şi era a tît de bine, încît rămăsei în picioare, fără
să îndrăznesc să m ă mişc, nici m ăcar să respir, de
team ă să nu fac rău păpuşii vii de cincisprezece
zile.
Y vette are întotdeauna idei năstruşnice, iar una
din ele a fost să mă facă doică.
> D upă cinci m inute, care mi se părură veacuri,.
Y vette m ă eliberă de p o v ară'şi, luînd copilul, îl
băgă într-un dulap, în partea de jos.
— N-aveai unde să-l pui ? — întrebai, înclinîn-
du-m ă spre ea. Să nu cumva să-l mănînee şobolanii f.

126
 Eidică ochii şi m ă privi surprinsă.
— N-am auzit niciodată să se fi întîm plat aşa
c e v a . . . în regiunea asta, de obicei, leagănele sînt
în, p artea de jos a d u lapului. . . Văd că nu cunoşti
obiceiurile din B retania !
Şi continuă liniştită să aranjeze copilul, în timp
ce eu m ă gîndeam la cuvintele sale. Cuvinte care, de
altfel, nu mă familiarizează complet cu obiceiurile
din Bretania, deoarece făcui ochii m ari cînd văzui
că închide aproape de to t cele două canaturi ale
d u la p u lu i!
— Ciudat fel de a culca su g arii! zisei în sinea
mea. Dacă domnii de la Academia de Medicină ar
vedea, ce m utră ar mai face, ei, care pretind că aerul
e indispensabil vieţii.
în clipa aceea intră o femeie.
Y vette schimbă cu e a ' cîteva cuvinte cu voce
«căzută, apoi îşi puse pălăria şi se pregăti de plecare.
Scosei din portm oneu o bancnotă de o sută de *
franci.
— Dă-mi voie să contribui şi eu la opera ta de •
caritate. Protejaţii tăi trebuie să aibă mare nevoie
de b a n i!
îm i mulţumi cu o privire plină de recunoştinţă.
Peste zece minute părăsirăm cocioaba, însoţiţi de
binecuvîntările locatarilor ei.
— Domnul conte vrea să conducă? — întrebă
servitorul în clipa în care o înveleam pe Y vette în
blana groasă pe care prudenta Clothilde mi-o dase
la plecare.
— N u nu vreau. E noapte afară şi eu nu ştiu
bine drumul. Condu t u . .. E u merg în spate.
— Urcă în faţă, miss K a tt — îi spuse Y vette en­
glezoaicei. Merg alături de vărul meu.
Guvernanta ascultă fără să crîcnească şi, puţin
după aceea, şareta alerga uşor printre umbrele nop­
ţii.
Yîntul sufla dinspre mare şi, cu toate că m antoul
era gros, Y vette trem ura.
— Ţi-e frig? — o întrebai.
Şi, în acelaşi tim p, îi ridicai gluga.

117
 — P u ţin . . . şi cred că e şi ceva nervos. Ziua de
astăzi n-a fost o zi obişnuită. N-am văzut niciodată
pînă acum un m ort şi dacă ai şti ce sentim ente am
în cercat cînd am văzut a tîta lume plîngînd !
îşi puse capul pe um ărul meu şi, cu to t întuneri­
cul, o văzui cum se face palidă atunci cînd îşi aduce
am inte.
— De ce te-ai dus la nefeiiciţii'ăştia, draga mea-
Y v ette ? P uteai să-i ajuţi fără să te duci acolo !
— M-am dus p entiu că aveau nevoie de mine în
această zi tristă. Dacă ai şti ce nefericiţi s î n t ! Tatăl
a rămas singur cu b ătrîna bolnavă şi cu p atra copi­
l a ş i . . . N-am văzut niciodată un bărbat plîngînd
atît şi durerea lui îmi sfîşia in im a .. . Ai plîns vreo­
d a tă , domnule de Pairois?
— De mai m ulte o r i . .. cînd mi-am pierdut
m am a, sau atunci cînd eram mic şi m ă pedepsea.
Zîmbi. Cu felul schim bător al copiilor m ă întrebă,
m ai p uţin tristă :
— Te pedepseau de m ulte ori cînd erai mic?
— De multe ori. Eram dat n a ib ii! I-am dat m ult
de lucru bietei mame, care a rămas văduvă foarte
tîn ără şi s-a consacrat în întregime educaţiei mele.
— în cazul acesta, de ce eşti a tît de sever cu
alţii ?
— E u, sever?
— Da, cu mine ! P entru cel mai mic lucru mă
c e iţi. . . Şi sînt sigură că, în ciuda faptului că ai fost
foarte bun cu mine în seaia asta, în fundul sufletului
eşti furios pe mine.
— Furios pe tin e ! E u ! Ce prostie ! fiă ştii că
n-ai avut niciodată un prieten atît de devotat ca
m ine. '
— Dacă e aşa, atunci nu pleci ! îmi spuse cu voce
lugătoare împreunîndu-şi mîinile ca pc-nini rugă­
ciune şi lidicînd spre mine o privire a tît de sfîşie-
toare, încît ar fi îm bunat si un tigiu.
îm i trecui braţul prin spatele ei şi îndiăznii să-i
crfprind talia. Nu se- supără sau poate că, din cauza
hainei, nu-şi dădu seama.

128
 — Doreşti a tît de m ult să răm în? întrebai pier­
dut.
— Mai şi întrebi, Doamne ! Mai şi în tr e b i!
Exclam aţia ei m ă răvăşi.
— Draga mea Y v ette — îi şoptii cu voce scă­
zută, deoarece servitorul putea să mă audă. E ade­
v ă ra t că ţii un pic la mine ?
îşi ascunse faţa pe um ărul meu şi încet, încetişor,
încît de abia o auzii, spuse :
— Ştii că ţ i n .. . Dacă te încăpăţînezi să pleci,
nu ştiu ce am să mă fac.
O st linsei mai tare, îmi sprijinii obrazul pe fruntea
ei şi o ţinui strîns lip ită de mine, fără să îndrăznesc
să vorbesc, de team ă să nu mi se risipească fericirea.
Nici m ăcar n-am îndrăznit să-i spun că o iubesc
sau s-o întreb dacă m ă iubeşte. în clipa aceea nu mă
îndoiam.
Simţeam că amîndoi încercam aceleaşi senti­
m ente curate, iar dacă aş fi vorbit, însemna să tră ­
dez încrederea lui de Kervec.
Şareta intrase pe aleea principală a parcului, iar
um bra castanilor bătrîni făcea şi mai greu întuneri­
cul nopţii. Lumina strălucitoare a lămpilor puter­
nice de pe terasa castelului ajungea pînă la noi prin­
tre ram uri, într-un decor fantastic.
— Spune-mi, spuse deodată Y vette ridicînd
capul, mai vrei să pleci ?
îi trem ura vocea.
— N u . .. am să ră m în . . . pentru tin e . . .
— Nu ştiu cum să îţi mulţumesc !
Eidică spre mine privirea luminoasă, iar în ochii
noştri era atîta iubire, încît ne subjugă voinţele şi-mi
adormi scrupulele.
— Y v e tte !
— Lucien !
Mîinile noastre se uniră. Mă aplecai şi-i căutai
buzele, care nu m ă respinseră. O sărutare curată
pecetlui m ărturisirea.

12»
9 - c.
 TREISPREZECE

— Ai m erita să te cert pentru ce ai f ă c u t! îi

spuse pe un ton sever domnul de Kervec T v e tte i,
în tim p ce aceasta, palidă şi tulburată, se aşeza cu
guvernanta la masă.
în c ă odată ochii ei m ari îi întîlniră pe ai mei.
— N-am v ru t să te supăr, tăticule. Mi-ai spus
de atîtea ori că fiu m ilo a să... iar Jacques Morand
e a tît de n efericit!
— Are şi mila limitele e i . .. şi pentru ca să fii
miloasă n-ai nevoie să-i nelinişteşti pe ai tăi. M -ai
speriat. N u puteam să vin după tine şi dacă v ăru l
tă u nu s-ar fi oferit să te adlică, nu ştiu ce aş fi fă c u t.
— D a ta viitoare am să plec mai d e v re m e ... îţi
prom it — şopti, refuzînd unul după altul to ate felu­
rile de mîncare care i se aduceau.
— Miss T v ette nu m ănîncă ? — întrebă . engle­
zoaica făcînd să dispară o enormă bucată de p a te u .
— N-am chef — răspunse tînără dînd la o parte
farfuria.
— Te doare ceva, fetiţo 1 — întrebă de Kerveo
speriat. Doamne ! Ce palidă e ş t i !
Şi, luîndu-i mîinile între ale sale, regreta că o
certase.
— N u te speria, t a t ă . .. Sînt nervoasă şi obosită.
Mîine m ă voi simţi bine. Dacă îmi dai voie, îi spun
noapte bună mamei şi apoi merg la culcare.
Se ridică şi întinse fruntea pentru a-şi lua rămaa
bun.

130
 — Noapte bună, miss K att.
Cu ochii în păm înt, inii întinse m îna mică şi cum,
eu o ţinui mai m ult decît era nevoie, m ă privi ruşi­
n a tă şi roşie ca un mac.
D upă ce plecă, coborîi în parc. Simţeam nevoia
să fiu singur pentru a retrăi clipele m inunate pie care
le petrecusem alături de Y vette în şaretă, la um bra
castanilor bătrîni de pe alee.
— Mă iubeşte ! şopteam. Mă «iubeşte ! Mîine voi
vorbi cu tatăl ei şi peste puţin timp va fi soţia mea.
Soţia mea ! Două cuvinte care spuneau t o t u l !
îm i prom iteau ani siguri de dragoste şi de fericire !
S-a zis cu uşuraticul, cu necredinciosul! Nu mai
eram decît un b ărb at de treizeci de ani, plin de viaţă
şi de speranţă, încîntat de căsătoria pe care celălalt
din mine o ura şi dispreţuind vanitatea prostească
pe care celălalt o cultiva.
Gîndindu-mă bine, m ă hotărîi să vorbesc cu de
Kervec numai peste opt zile.
M archiza de Yersin trebuie să sosească şi se că­
dea să fie ea prim a care să-mi cunoască intenţiile.
O să fie, desigur foarte m ulţum ită cînd va afla
că neastîm păratul ei nepot s-a hotărît, în sfîrşit, s-o
apuce pe calea cea bună, pe care n-o mai considera
o nenorocire ! Nu ştiu .dacă îţi mai am inteşti de dis­
cuţia pe care am avut-o cu m ătuşa şi pe care ţi-am
relatat-o la începutul povestirii mele.
Cît de fericită va fi cînd va vorbi cu ta tă l Yvettei.
Aşa că era mai bine să aştept.
Ziua urm ătoare voi vorbi cu Y vette. După tot ce
se întîmplase între noi nu mai avem dreptul să dau
înapoi.

E ceasul zece şi Y vette încă nu s-a t r e z i t! — mă

gîndeam în timp ce răsfoiam pentru a zecea oară
ziarul în speranţa de a-mi omorî tim pul.
Mă gîndeam cu voce tare şi nu-mi dădeam seama.
— Deci tim pul ţi se pare că trece foarte greu cînd
nu m ă v e z i! şopti o voce dulce lîngă mine.

131
 Mă întorsei brusc. E ra Y vette.
— E rai aici şi nu spuneai nimic, iubita mea !
— Te observ de cinci minute şi rezultatele sînt
foarte interesante.
— Mă sp e rii! . . . Care sînt aceste rezultate !
— în prim ul rînd, în tim p ce citeai erai foarte
nerăbdător, iar politica nu părea să te pasioneze. . .
— Vai de mine ! N
— A poi. . . Dar, fiindcă veni vorba, cîţi ani ai ?
— Douăzeci şi nouă de ani. De ce?
— Douăzeci şi nouă ? Nu eşti prea tîn ăr ! . . . Ştii
că ai fire de păr alb ?
— Yai de mine ! De două ori vai de mine !
— Ai albit din cauza necazurilor ?
— N u ş t i u ... D ar să ştii că m ă îngrozeşti! Am
a tît de m ult păr alb?
— M u lt! — răspunse cu convingere — Am nu­
m ărat cel puţin cinci fire.
— Atunci respir u ş u ra t. . . Firele negre sînt mai
m ulte.
începu să rîdă iar rîsul ei, ca un clopoţel de argint
mă fermeca.
— E şti încîntătoare în dim ineaţa asta, draga mea
p rieten ă şi, dacă ai fi bună, în loc să stai a tît de
departe de mine, ai veni să te aşezi aproape de mine,
pe divanul ăsta şi am vorbi ca doi prieteni apropiaţi.
Scutură capul şmechereşte.
— Imposibil. Clothilde mă aşteaptă ca s-o ajut
să pregătească încăperile pentru m ătuşa ta. Tata
a prim it o telegram ă în care îl anunţă că soseşte
m îine dimineaţă.
— Credeam că vine abia săptăm îna viitoare.
— Se pare că s-a răzgîndit. Poate că i-o fi dor de
tin e .. . D ar te las acu m . . . uite că m ă caută miss
K a t t . .. Distrează-te, dragă vere, politica e a tît de
in teresantă !
Şi o rupse la fugă.
*
* *

N-am mai citit nimic. Ştirea sosirii mătuşii m ă

bucura m ult. Mă şi gîndeam cum îi voi spune ee pro-

132
iecte matrimoniale am. Voiam să-i fac o surpriză şi
s-o oblig să scoată ţipete de uimire cînd va afla că
alegerea mea a căzut pe puştoaica fără importanţă,
cum o considerase !
în ziua urm ătoare, lă ora nouă, Clothilde, Y vette
şi eu ne-am dus la gară ca s-o aşteptăm pe marchiză.
De K ervec n-a p u tu t să ne însoţească, fiind reţinut
de o şedinţă la prim ărie.
După primele efuziuni ale sosirii, luarăm loc în
docar.
— Ce bine arăţi, dragul meu Lucien — observă
m ătuşa. Constat cu plăcere că aerul de D inard îţi
prieşte mai m ult decît cel de la P a ris . . .
— cumva Parisul îţi făcea rău, dragă vere?
— întrebă maliţioasă Y vette. în orice caz, regretai
tare m ult Parisul cînd ai venit aici.
— Nici nu-i de m irare ! Erai a tît de antipatică cu
mine pe atunci.
Marchiza începu să rîdă.
— Văd că fetiţa asta nu s-a schim bat d e lo c .. .
T ot nebunatecă şi drăcoasă.
— Mult mai puţin, doam n^ — răspunse Yvetţe
roşind deodată. Domnul de Parrois m-a transform at.
— Protestez ! Dim potrivă, ea a făcut din mine
ce-a v ru t. Să spună şi Clothilde.
— Nu pot să judec o problemă a tît de impor-,
ta n tă — răspunse sora cea mare. P ot însă să vă spun
că domnul de Parrois a avut foarte m ultă răbdare
cu ea, iar Y vette s-a schim bat şi e a . . . Mama sus­
ţine că acum se poartă aproape ca o doamnă. După
cum vedeţi e un mare progres !
Marchiza ne ascultă cu indulgenţă, dar observai
că se u ita la Clothilde cu o expresie m ult mai bine­
voitoare decît se u ita la Y vette.
Y vette, chiar dacă avea părul artistic aranjat şi
un perm anent impecabil, chiar dacă p u rta fuste
lungi şi se comporta aproape ca o doamnă, va ră-
mîne mereu p en tru m ătuşa mea o fetişcană căreia
nu m erită să-i dai prea m ultă atenţie.
Cînd sosirăm la castel i se făcu o prim ire căldu­
roasă. Mătuşa mea a fost a tît de frumos prim ită în-

133

J
cît, tim p de mai bine de o jum ătate de oră nu reuşii
să schimb nici o vorbă cu ea. Ploua cu întrebări, din.
toate părţile, despre sănătatea ei, despre călătorie,
erau am intiţi prietenii comuni.
D ar, cum toate au un sfîrşit, madame de Kervec
socoti că a sosit tim pul să o conducă pe marchiză
în camerele care îi erau destinate, pentru ca să se
poată odihni puţin după oboseala călătoriei.

Prînzul a fost vesel, iar rîsul tim id al Yvettei,

cînd se u ita la m ătuşa mea, mă distra foarte tare.
— S-ar zică că m archiza te intimidează — obser­
vai.
— Aşa e. Oarecum. P oţi să-mi spui de ce, atunci
cînd vorbeştecum ine,foloseşteuntonindulgent, uşor
de zeflemea?
— P entru că, vede în tine pe copila năzbîtioasă
de a ltă dată.
— D ar chiar aşa de necoaptă par?
— C îteodată.. . Mai ales la în cep u t. . . Acum nu !
— Tot e bine ! Nu suport să mă considere copil f
. încercă să rîdă, dar dezamăgirea era prea mare.
O um bră de melancolie i se citea în priviri şi, fără să
vreau, aproape îmi urii m ătuşa pentru că îmi su­
părase iubita.
Totuşi, cînd ne risipirăm prin parc, văzui cu plă-
ceie cum marchiza îi ia braţul Y vettei şi se îndepăr­
tează conversînd.
P u ţin îmi pasă ce îmi spuneau, num ai să se înţe­
leagă. Dar, dacă aş fi ştiut despre ce vorbesc, le-aş
fi în treru p t şi aş fi împiedicat-o pe m ătuşa mea să o
întristeze a tît de m ult pe Yvette.
Cînd se întoarseră verişoara mea era foarte pa­
lidă şi cu greu se stăpînea să nu plîngă. La puţin
tim p o văzui pe Y v ette pe o alee solitară şi avui in­
tu iţia că se izolase pentru a lăsa lacrimile să curgă
în voie. Voiam să ştiu ce s-a întîm plat, aşa că, îndată
ce putui, îl lăsai pe baron, cu care vorbeam şi m ă
dusei să o caut.

134
 P en tru a nu trezi bănuieli, o luai pe aleea opusă
şi apoi, prin ocoluri succesive, ajunsei în locul par­
fum at de caprifoi, unde speram să o întîlnesc.
într-adevăr, dădui de ea, dar în ce hal era !
Stătea pe o bancă rustică, îşi acoperise gura cu
batista şi hohotea nefericită.
Alergai la ea şi o luai în braţe.
— Y vette, adorata mea, de ce plîngi? Cine te-a
necăjit? Spune-mi, nu-m i ascunde nimic, ştii cît
te iu b e sc !
î i acopeream mîinile cu sărutări, îi mîngîiam
faţa. I-aş fi sorbit lacrimile dacă aş fi pu tu t, dar ea
plîngea şi mai deznădăjduită !
— Din cauza ta p lîn g . . . plîng din cauza ta ! —
spuse, în cele din urm ă, printre sughiţuri.
— Din cauza mea ! Doamne ! Mi-aş da viaţa să
nu ai n ecazu ri! Durerea te face să-ţi pierzi capul,
Y v e tte . . . Spune-mi că nu sînt eu vinovatul, că nu
din cauza mea eşti necăjită !
— Ba da ! Ba da ! — se încăpăţînă ea. Ai fost
rău şi crud ! De ce nu mi-ai spus că o iubeşti pe Clot­
hilde şi că vrei să te însori cu ea ?
— E u să m ă însor cu Clothilde? Cine ţi-a spus
aşa ceva?
— Mătuşa ta.
— Cum putea m ătuşa mea să spună aşa c e v a !
strigai furios şi pornit pe venerabila mea rudă. Nu
i-am spus niciodată că o iubesc pe sora ta şi îţi jur
că nu m-am gîndit vreodată să mă însor cu ea. Apoi
continuai mai încet. De-aia plîngeai? Nu voiai
să-ţi fiu cum nat?
— Nu, nu ! Nu vreau ! Aş m uri de necaz !. ..
î ţi ascunse faţa în palme. îi înconjurai bustul cu
braţele ţinînd-o strîns la pieptul m eu îi ş o p ti:
— D ar dacă ţi-aş ruga să mă accepţi ca soţ?
— Deci mă iu b e ş ti! strigă plină de bucurie. Cu
to ate că ai ju rat că nu te însori, vrei să fii bărbatul
meu ?
— Eram nebun cînd spuneam asemenea lucruri.
Nebun, pentru că şi atunci te iubeam de m ult tim p,
draga mea Y vette. D ar tu ?

135
 — Cred că m-am îndrăgostit de tine din prim a zi.
De cînd te-am văzut am căutat să te gîndeşti numai
la mine ! Eram a tît de geloasă cînd erai cu altă fată.
N u ş tia m .. . nu înţelegeam . .. De abiâ în ziua în
care te-ai supărat că ţi-am um blat în valiză mi-am
d at seama cît de m ult te iubesc. . . D ar dacă erai
îndrăgostită de mine de a tîta vreme, de co nu mi-ai
spus?
— N-aveam încredere în tine. Vedeam că eşti
cochetă şi mi-era team ă să nu mă respingi.
— Nu era nici un pericol — şopti roşind pînă în
vîrful urechilor.
Şi, rezemîndu-se de pieptul meu, începu să plîngă
din n o u . . . de d ata aceasta erau lacrimi de bucurie.
Cît tim p şezurăm unul lîngă altul? N-aş putea
să-ţi apun. Cred că trecuse mai m ult de o oră cînd
m archiza de Versin apăru la uşa chioşcului.
— Văzîndu-ne, făcu ochii mari de m irare:
— Dumnezeule! Ce văd? Lucien, eşti nebun!
Y vette, fetiţo, nu e frumos !
E ra sufocată !
— Dragul meu nepot, te-ai în ş e la t! E u vorbeam
d e Clothilde.
— Mi-ai propus-o pe Clothilde, însă eu am ales-o
pe Y vette. P? ea o iubesc şi te rog s-o iubeşti şi pe
ea, aşa cum m-ai iubit pe mine.
t în acelaşi timp, o împingeam pe logodnica mea în
braţele sale şi, în ciuda amarei decepţii pe care o
trăise, marchiza o strînse m atern în braţe.
— Vom fi foarte bune prietene, doamnă ! promise
Y vette sărutînd-o şi îmbrăţişînd-o tandru.
— Vom fi, fetiţa mea dragă, vom fi. Dar, Dum­
nezeule, nu mă aşteptam la asemenea nebunie din
partea nepotului meu ! Nu mai face ochii ăştia, deş­
tep tu le — adăugă pe un ton antipatic. N-ai să-mi
închizi gura şi am să spun toată viaţa ce prositi faci.
Asta nu înseamnă că nu o voi primi cu nespusă bu­
curie pe nepoata pe care mi-a trimis-o Dumnezeu.
M ititica, nu e răspunzătoare de prostiile tale !
— Dim potrivă, doamnă, şopti logodnica m ea,
roşie ca sfecla şi fîsticită. Poate că am şi eu o parte

136
 de vină. Dacă Lucien e vinovat atunci sînt şi cu, pen­
tru că îl iubesc şi a fost poate şi din vina mea că m-a
preferat pe mine.
O privii cu un aer trium fător pe m ătuşa mea, a
cărei stînjeneală era vizibilă.
— Nepotul meu îţi place a tît de m ult încît m ăr­
turiseşti că ţi-a furat inim a?. . . Dar cum i-ai dat-o
pe a ta în schimb, să încercăm să aranjăm lucrurile
pe m ăsura dorinţelor voastre. . . Ar trebui să fie de
acord şi 'tatăl tău, pentru că, draga mea, nu eşti
de«ît o copiliţă !•
— T ăticu’ o să consimtă., sînt sigură. Mama s-ar
p u tea să ezite şi să nu vrea să mă m ărit înaintea
surorilor mele.
— O s-o convingem n o i ! Asta mai lipsea ! Să
refuze ce accept eu !
Excelenta mea m ătuşă fusese cucerită pe deplin
de eauza noastră şi se întoarse îm preună eu noi la
ceilalţi invitaţi. De Kervec, care ne căuta, ne întî-lni
la mijlocul drumului.
— Te văd radioasă, dragă prietenă ! Ce s-a în­
tîm p lat ?
— S-a întîm plat că am dat de nebunii ăştia doi
în al şaptelea cer. .. şi pa să vorbesc mai p'e înţeles,
derbedeul de nepot al meu şi-a luat libertatea să se
îndrăgostească de fiica dumitale. Mai grav însă e că
şi ea îl iubeşte . Văd însă că nu eşti prea scanda­
lizat de veste, prietene !
— Pe cuvînt că nu sînt ! răspunse rîzînd excelen­
tu l bărbat. Am priceput de mult.
— C u m p lit! P înă şi ta tă l era complice !
B ucuria o întinerea pe maerhiză. De m ultă vreme
n-o mai auzisem rîzînd cu atîta plăcere.
— S-o pornim acum s-o cucerim pe madame■
de K e rv e c ! exclamă jucîndu-se cu lornionul. Aici e
treaba cea mai delicată !
Mai p uţin exaltat decît m ătuşa mea, dar la fel de
m ulţum it ca şi ea, castelanul ne examina, cu o pri­
vire emoţionată.
Cum ne simţeam amîndoi puţin cam jenaţi de
francheţea şi, de dezinvoltura cu care marchiza

137
 \

aran ja căsătoria noastră, baronul se îndreptă spre

noi, ne luă mîinile în m îna sa şi spuse cu o voce ce
trem u ra de emoţie.
— Iubiţi-vă, fără griji, dragii mei şi lăsaţi în
grija mea şi a marchizei fericirea voastră. Fii fericită,
draga mea Y vette, alături de cel pe care l-ai ales.
P este cîteva luni, cînd vei pleca de aici, zilele mi se
vor părea mai lungi şi m ai triste, dar, la gîndul că
eşti fericită alături de un soţ care te iubeşte, voi fi
m ulţum it.
Mie nu-mi spuse nimic, dar, din felul în care îmi
strînse mîna şi din ochi, ghicii că, fără cuvinte, m ă
ru g a :
,,8-o iubeşti m ereu şi s-o faci fe ric ită ! E atît de
cin stită şi de curată !”
Asta îmi spuneau ochii lui şi înţelesei a tît de bine,
încît, adînc mişcat, îmi ju r a i:
Da, te voi iubi mereu, mica mea logodnică
adorată ! î ţ i ju r ! Şi poţi avea to ată încrederea, pen­
tru că un de Parrois ştie să-şi ţin ă c u v în tu l!”

N-a fost foarte greu să obţinem consimţămîntul

doamnei de Kervec. Peste şase săptăm îni eram feri­
citul soţ al Yvettei.
Marchiza a şi u ita t ceea ce num ea nebunia mea.
îm i adoră soţia şi le spune tuturor că ea a fost au­
toarea căsătoriei mele cu o domnişoară de familie.
S înt tatăl unui încîntător băieţel de nouă luni pe
care m ătuşa l-a botezat împreună cu domnul de
Kervec. Mătuşa se încăpăţînează să susţină că mi­
cuţul seamănă cu e a ; şi cu toate că sînt convinB că
e p ortretul viu al Y vettei, nu vreau să o contrazic.
Nu aş vrea să term in această lungă scrisoare,
fără a-ţi vorbi de Paul le Quereu. Frum oasa Th^rese
s-a h o tărît să-i dea un răspuns afirm ativ şi sînt trei
luni de cînd au plecat la Napoli să-şi petreacă lima
de miere. Şi se pare că mai e o noutate. Din cîte am
auzit, Clothilde se v a înhăm a'şi ea în jugul m atri­
monial.

138
 Cît despre locotenentul Lensiegne, după ce a fost
puţin ofensat că Y vette m-a preferat pe mine, s-a
consolat, învîrtindu-se mereu pe lîngă Claire Devaire.
Num ai să aibă (grijă ! Să nu se joace prea m ult Cu
focul că poate să se ardă !
„Aici se term ină povestea căsătoriei mele. După
•cum vezi, nu e banală şi cineva cu m ai m ult talent
d ecît mine ar putea să facă din ea un roman inte­
resant.
în ce mă priveşte, sînt m ulţum it să pot să-l tră­
iesc zi de zi şi că pot să-i mulţumesc Domnului care
m i-a a ju ta t ca, din aventură în aventură, să ajung
la însurătoare.
Poate că rîndurile astea te vor face să te întorci
în F ran ţa şi să-ţi cauţi un suflet pereche !
Orice s-ar spune, căsătoria e to t ce poate fi mai
bun pentru un bărbat !”