Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NP114 2014 PDF
NP114 2014 PDF
NP114 2014 PDF
CUPRINS
I.6. Pentru execuia ancorajelor se vor avea în vedere prevederile din standardul SR
EN 1537.
II.1 Terminologie
II.2 Simboluri
Litere latine
Litere greceti
D înclinarea ancorajului
G unghi de frecare la interfaa structur-teren
[a coeficient de corelare
Ja coeficient parial de siguran pentru rezistena la smulgere
JF coeficient parial de siguran pentru o aciune
JM coeficient parial de siguran pentru un parametru al pmântului (o proprietate a
materialului), inând cont de incertitudinile asupra modelului
JR coeficient parial de siguran pentru o rezisten
kl(i) pierderi de tensiune în ancorajul i datorate tensionrii ulterioare a
ancorajelor alturate
coeficient al pierderii de tensiune
'1 deplasare datorat deformrii în timp a terenului, consumat pân la
injectare
'2 deplasare datorat deformrii în timp a terenului, consumat dup
injectare
'adm deplasarea maxim admisibil a ancorajului
'ii+1,n deplasarea, în dreptul ancorajului i, datorat tensionrii ulterioare a
ancorajelor alturate
'Vb pierderi de tensiune datorate frecrilor în blocaj
'Vdt pierderi de tensiune datorit deformrii în timp a terenului din zona
elementului ancorat
'Vf pierderi de tensiune datorate frecrilor pe zona liber a armturii
'Vr pierderi de tensiune datorate relaxrii
'VO pierderi de tensiune datorate lunecrii i deplasrilor în blocaj
6'V suma pierderilor de tensiune în ancoraj
E coeficient care depinde de modul de realizare a lrgirilor
I unghiul de frecare intern al pmântului
Vpk efortul unitar de blocare (efortul unitar transmis armturii de ctre
dispozitivul de tensionare a ancorajului)
11
Standarde
Nr. Indicativ Denumire
crt.
1. SR EN 1537:2013 Execuia lucrrilor geotehnice speciale.
Ancoraje în teren.
2. SR EN 1990:2004 Eurcod. Bazele proiectrii structurilor
3. SR EN 1990:2004/A1:2006 Eurcod. Bazele proiectrii structurilor
4. SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod. Bazele proiectrii structurilor.
Anex Naional
5. SR EN 1990:2004/A1:/2006/NA:2009 Eurocod. Bazele proiectrii structurilor.
Anexa A2: Aplicaie pentru poduri.
Anex Naional
12
III.1.4. Principalele pri componente ale unui ancoraj în teren sunt prezentate în
Figura III - 1. Configuraia prezentat nu conine detaliile capului ancorajului i ale proteciei
anticorozive ale acestuia.
5 6
1 2 34
7
8
9 10
Le
Ltf
Lfree
Lt b
Legenda: Lfixed
1 - Punct de fixare a armaturii in presa la tensionare; 6 - Pamant/roca;
2 - Punct de fixare a armaturii in capul de ancorare 7 - Foraj;
in exploatare; 8 - Manson de protectie impotriva
3 - Placa de distributie; aderentei;
4 - Bloc de transfer al fortelor de intindere; 9 - Armatura;
5 - Element structural; 10 - Corp injectat (bulb).
IV.2.1. În metoda strilor limit sunt analizate: starea limit ultim i starea limit
de exploatare (serviciu). Acest tip de metod de calcul are la baz utilizarea de coeficieni
pariali de siguran difereniai pentru încrcri, proprietile/rezistenele
materialelor/elementelor structurale. Aplicarea coeficienilor pariali de siguran are
avantajul de a putea distribui diferit marja de siguran pentru diferiii parametri care intervin
în calcul.
IV.2.2. Starea limit ultim (SLU) se definete ca fiind acea stare limit care se
refer la sigurana oamenilor i a structurii.
Starea limit ultim este atins când forele perturbatoare devin egale sau depesc
forele rezistente. Marja de siguran fa de atingerea SLU este obinut prin aplicarea de
coeficieni pariali de siguran ai încrcrilor i ai materialelor.
Forele perturbatoare sunt mrite prin multiplicarea cu coeficienii încrcrilor,
obinând astfel valori de proiectare ale acestor fore. Forele rezistente sunt diminuate prin
împrirea la coeficienii pariali de material, obinând rezistenele de proiectare. Dac
rezistena de proiectare este egal sau mai mare decât fora de proiectare, se estimeaz c
exist o marj suficient de siguran fa de cedarea la starea limit ultim.
În conformitate cu SR EN 1997-1, în proiectarea geotehnic trebuie luate în
considerare urmtoarele tipuri de stri limite ultime:
EQU – presupune pierderea echilibrului structurii sau terenului, considerate ca un corp
rigid, în care rezistena materialelor structurale i a terenului este nesemnificativ în
asigurarea rezistenei;
STR – consider cedarea intern sau deformaii excesive ale structurii sau elementelor
structurale, în care rezistena materialelor structurale este semnificativ în asigurarea
rezistenei;
GEO – presupune cedarea sau deformaii excesive ale terenului, în care rezistena
terenului este semnificativ în asigurarea rezistenei;
UPL – se refer la pierderea echilibrului structurii sau terenului datorit ridicrii de
ctre subpresiunea apei sau de alte aciuni verticale;
HYD – ia în considerare antrenarea hidrodinamic i eroziunea intern a terenului
cauzate de gradienii hidraulici.
Pentru calculul la stri limit al ancorajelor în teren trebuie avute în vedere strile
limit precizate în SR EN 1997-1, seciunea 8:
- ruperea structural a tirantului sau a capului de ancorare, sub efectul eforturilor
aplicate;
- distorsiunea sau coroziunea capului de ancorare;
17
- pentru ancoraje fixate prin injectare, ruperea la interfaa dintre volumul fluidului de
injectare i teren;
- pentru ancoraje fixate prin injectare, ruperea legturii dintre oelul tirantului i
fluidul de injectare;
- pierderea forei de ancorare datorit deformaiilor excesive ale capului de ancorare
sau prin curgere lent i relaxare;
- ruperea sau deformaia excesiv ale unor pri din structur, sub efectul forei de
ancorare aplicate;
- pierderea stabilitii generale a terenului susinut i a lucrrii de susinere;
- interaciunea grupurilor de ancoraje cu terenul i cu structurile învecinate.
IV.2.3. Starea limit de exploatare (SLE) se refer la condiiile care duc la pierderea
utilitii funcionale a unui component sau a întregii structuri. Aceasta poate fi provocat de
deformaiile terenului sau ale structurii.
Starea limit de exploatare (serviciu) este atins atunci când deplasrile aprute în
timpul duratei de via a construciei depesc limitele prevzute sau dac exploatarea
normal a structurii este afectat.
Strile limit de exploatare pentru elementele ancorate cu ancoraje sunt
produse, de regul, de urmtorii factori:
- deplasarea elementului ancorat datorat alungirii ancorajului;
- o sgeat (o deformaie) a elementului ancorat între punctele de fixare cu
ancoraje;
- fisurarea elementului ancorat, în special atunci când acesta este
precomprimat.
IV.2.4. Verificarea la stri limit se va face, atunci când este cazul, i pentru
fazele intermediare de execuie a ancorajelor, precum i pentru faza de
pretensionare.
IV.2.5. În cazul în care unele restricii impun combinarea ancorajelor cu alte sisteme
de sprijinire, de exemplu praiuri, în calcul se vor considera caracteristicile de deformare
specifice acestora.
IV.3.3. Fora din ancoraj, P, trebuie tratat drept o aciune nefavorabil la proiectarea
ancorajului.
IV.3.4. Orice interaciune teren – structur trebuie luat în considerare atunci când se
determin aciunile de proiectare.
18
IV.6.1. Metodele prin care se verific strile limit sunt cele prevzute la paragraful
2.1 (4) din SR EN 1997-1, respectiv:
a) prin calcul (conform paragrafului 2.4 din SR EN 1997-1);
b) pe baz de modele experimentale sau încrcri de prob (conform paragrafului 2.6
din SR EN 1997-1).
Metodele bazate pe modele experimentale sunt indicate a fi utilizate la lucrri
complexe, la care comportarea structurii ancorate i a ancorajului în interaciune cu terenul nu
poate fi corect modelat prin metodele de calcul curente. Din aceast categorie fac parte
modelele de laborator (clasice sau centrifugate) sau la scar real.
IV.6.2. Încrcrile de prob care stau la baza proiectrii ancorajelor sau a verificrii
calculelor acestora trebuie s respecte prevederile din SR EN 1537. Modul de stabilire a
rezistenei de calcul pe baza încrcrii de prob este prezentat în acest normativ.
IV.6.3. Rezultatele calculelor se vor compara, ori de câte ori este posibil, cu experiena
specific în domeniu.
IV.6.8. Dac pentru o stare limit nu exist modele de calcul fiabile, calculul trebuie
realizat pentru o alt stare limit folosind coeficieni care s asigure c depirea strii limite
considerate este suficient de improbabil. În astfel de cazuri, proiectarea se poate face i pe
baz de modele experimentale sau încercri.
20
V.2.1.1. Valoarea de calcul, Ra;d, a rezistenei la smulgere, Ra, a unui ancoraj, trebuie
s îndeplineasc condiia limit:
Pd d Ra;d (V-1)
V.2.2.1. Valoarea de calcul a forei din ancoraj, Pd, trebuie stabilit pe baza calculului
structurii ancorate i se consider drept valoarea maxim dintre:
a) fora corespunztoare strii limit ultime exercitat de structura ancorat, dac este
relevant,
b) fora corespunztoare strii limit de exploatare (serviciu) exercitat de structura
ancorat.
V.2.2.2. În determinarea valorii de calcul a forei din ancoraj, Pd, se va ine seama de
prevederile capitolului IV al prezentului normativ i de cele din SR EN 1997-1 (seciunile 2 i
8), corelat cu SR EN 1997-1/NB.
21
NOT: În anexa A a prezentului normativ sunt prezentate, cu caracter exemplificativ, relaii de calcul al
rezistenei la smulgere a unui ancoraj în funcie de armtura acestuia (rezistena structural) sau în funcie de
teren (bulbul de ancorare).
22
d t
P SLE d A pk k
l
(V-4)
unde:
PdSLE - fora din ancoraj sub efectul încrcrilor totale de exploatare (serviciu)
pentru situaiile de proiectare persistent (permanent) sau normal i
tranzitorie (gruparea fundamental);
At - aria transversal a armturii ancorajului;
Vpk - efortul unitar de blocare (efortul unitar transmis armturii de ctre
dispozitivul de tensionare a ancorajului);
23
Valoarea coeficientului
Natura încrcrilor care produc solicitri în pentru ancoraje de clas
ancoraj
A B C
Împingerea pmântului (în principal) 1.1 1.0 0.8
Alte încrcri 1.2 1.1 1.0
i. pentru TBP:
pk - kl 0.50 ftk pentru ancorajele de clas A;
0.55 ftk pentru ancorajele de clas B;
0.60 ftk pentru ancorajele de clas C;
V.4.1.8. Pentru alte cazuri speciale de protecie pe zona liber a armturii care
pot conduce la valori mai reduse decât cele de mai sus, lungimea de armtur pe
care se resimte efectul deplasrii se va adopta pe baza indicaiilor furnizate de ctre
proiectantul sistemului de ancoraj sau a rezultatelor încercrilor special efectuate în
acest scop.
P SLU d At f
d tk (V-8)
unde:
PdSLU - fora din ancoraj sub efectul încrcrilor limit pentru situaiile de
proiectare persistent (permanent) sau normal i tranzitorie
(gruparea fundamental), respectiv pentru situaiile de proiectare
accidentale i seismice (gruparea accidental i gruparea seismic);
At - aria transversal a armturii pretensionate a ancorajului;
ft(H)k - rezistena caracteristic la întindere a armturii, corespunztoare unei deformaii
specifice H, definit prin:
pk k
l
adm (V-9)
Et L
app
în care:
'adm - deplasarea limit admis în dreptul ancorajului;
Et - modulul de elasticitate al armturii pretensionate;
Lapp - lungimea liber echivalent, respectiv poriunea din lungimea liber a
armturii pe care se resimte efectul alungirii, i care se ia egal cu:
= Ltf, pentru ancoraje injectate cu materiale permanent plastice în zona
liber, în interiorul sau exteriorul tecii de protecie;
= 3.0 m, pentru ancoraje în roci injectate cu suspensie pe baz de
ciment în zona liber;
= 0.5Ltf, (dar minim 4.0 m i maxim 7.0 m) pentru ancoraje în pmânturi
injectate cu suspensie pe baz de ciment în zona liber.
V.6.5. Dac este necesar ca ancorele temporare (clas C) s rmân în serviciu mai
mult de 2 ani, trebuie efectuat o expertiz tehnic în domeniu potrivit legislaiei în
construcii, în vigoare, i luate, împreun cu proiectantul, msurile care se impun în funcie de
constatrile/încercrile/rezultatele obinute.
În acest scop, la intervale de timp adecvate, trebuie întreprinse i urmtoarele aciuni:
a) examinarea vizual a ancorajelor acolo unde sunt accesibile;
b) verificarea periodic a strii de tensiune din ancoraje;
c) verificarea la intervale regulate a posibilelor deplasri ale structurii ancorate care
pot afecta stabilitatea acesteia;
d) verificarea efectului coroziunii asupra ancorajelor.
ANEXA A
(informativ)
R f tk At / (A-1)
t; d a
în care:
ftk - rezistena caracteristic la întindere a armturii (conform SR EN 1992-1-1);
At - aria transversal a armturii ancorajului;
Ja - coeficient parial de siguran, care se va lua conform cu Tabelul A-1.
R N s / (A-2)
a; d a
unde:
Ja - coeficient parial de siguran, egal cu:
= 2.04 pentru ancorajele de clas A i B;
= 1.78 pentru ancorajele de clas C.
Ns - fora de smulgere determinat prin calcul, pe baza valorilor caracteristice ale
parametrilor terenului. Se determin pe baza relaiilor urmtoare în funcie de
natura terenului de fundare:
Ns
D Z ai f i k (A-3)
în care:
29
Ns SDef 6 Z ai f i k (A-4)
în care:
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare, stabilit
cu relaia:
0,7 u C
Def 1,8 u [m] (A-5)
uZi
a
C - cantitatea total de ciment (în tone), introdus în zona bulbului la
injectare i reinjectare;
Def - nu se va lua în calcul cu valoare mai mare decât 3D pentru
pmânturi necoezive i, respectiv, 2.5D pentru cele coezive,
unde D este diametrul iniial de forare;
fik- rezistena caracteristic pe suprafaa lateral a zonei de ancorare,
conform cu Tabelul A-2.
Ns
D §¨ Z ai u f ik ·¸ (A-6)
ef © ¹
în care:
Def - diametrul efectiv al bulbului, inând cont de cantitatea de ciment
introdus prin injectare în zona acestuia i de porozitatea n a
terenului, dar nu mai mare de 0.5 m;
fik = 200 kN/m2.
30
Ns
D §¨ Z ai u f ik ·¸
R k A (A-7)
ef © ¹ s
în care:
E - coeficient care depinde de modul de realizare a supra-lrgirilor,
fiind egal cu 1.1 pentru metoda exploziilor i 1.0 pentru alte
metode;
As - aria suprafeei supralrgirilor, determinat prin proiecia pe plane
normale la axa ancorajului.
k
R - rezistena caracteristic pe suprafaa supralrgirilor, conform cu
Tabelul A-3.
NOT: Sumarea Zaixfik se va face numai pentru zona de ancorare în care nu sunt supralrgiri. În cazul
supralrgirilor prin explozie, diametrele vor descrete spre zona liber a ancorajului, iar numrul
supralrgirilor va fi de maxim 5.
(2) Condiia de verificare la starea limit de stabilitate a ansamblului (element ancorat – masiv de teren angajat)
este ca, sub efectul încrcrilor limit din gruprile fundamentale, accidentale i seismice, ansamblul s nu îi
modifice sensibil poziia sau forma, considerând c nu are loc cedarea ancorajului prin ruperea armturii sau prin
smulgerea zonei de ancorare.
(3) Pentru teren se vor considera valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice. Nu se vor introduce în calcul
eventualele încrcri temporare cu efect favorabil stabilitii.
Pentru simplificarea calculelor se admite ca verificarea s se fac la încrcrile din gruprile fundamentale, cu
adoptarea unui coeficient parial de siguran mai mare sau egal cu 1.5 pentru PdSLE (încrcarea de calcul
corespunztoare SLE).
De regul, din verificrile de stabilitate se deduc parametrii ancorajului (lungime, înclinare, etc.). Verificarea la
stabilitate se va face i pentru etapele intermediare de execuie.
(4) Pentru ancorajele de clas C nu mai este necesar verificarea sub efectul gruprilor accidentale/seismice.
La ancorajele de clas A se sporete nivelul de asigurare cu pân la 10%, independent de nivelul de asigurare
prevzut pentru ansamblul structurii.
La stabilirea solicitrilor se vor considera ipoteze cât mai apropiate de modul de lucru al terenului i al
elementului ancorat în momentul cedrii.
Pentru dimensionare sau verificare fora PdSLU (încrcarea de calcul corespunztoare SLU) nu se va lua mai mic
decât 1.25PdSLE chiar dac ipoteza limit considerat în calcul conduce la solicitri PdSLU mai reduse. Dac PdSLU
>1.5PdSLE se vor reanaliza ipotezele limit considerate, precum i poziia i geometria ancorajelor, i, dac în
aceste condiii inegalitatea rmâne valabil, atunci, în calcul se va adopta valoarea rezultat.
31
ANEXA B
(informativ)
i) Cazul palplanelor
Diagrama pentru stabilirea solicitrilor din ancoraje este dat în Figura B-1. Deoarece
este posibil s nu se mobilizeze întreaga rezisten pasiv a pmântului, la verificrile
corespunztoare în locul coeficientului Kp se va lua valoarea:
1
K` K - (K - K ) (B-1)
p p 3 p 0
K
S
Ka
L
Pa
d 1/3(H+d)
Pp
Kp d/3
K`p Ko
F
po=JdKo
p`p=JdK`p
În acest caz se va considera i rezistena Rp care ia natere pe cele dou fee laterale
(planele FLM din Figura B-2) corespunztoare elementului vertical. La pmânturi necoezive
rezistena Rp este dat de frecare Rp = P0 tgI , unde P0 este similar împingerii în stare de
repaus, pentru K0=1:
1 3 I
P Jd tg(45 ) (B-2)
0 6 2
I
R cd 2 tg(45 ) (B-3)
p 2
S
K
H
Pa1
M L
Pa2
d/3
2Rp
45-I/2
d
Pp
F
JdKp-J(H+d)Ka JHKa
1
K` K (K - K )
a a 3 0 a
(B-4)
1
K` K (K - K )
p p 3 p 0
Jh1Ko
A
h1
S
K
Ko
K``a
d
Kp Ko K`a
K`p K``p Ka
F
JdK`p J+d)K`a
JdK``p J+d)K``a
§1 2 ·
G ¨ I ... I ¸ (B-5)
©2 3 ¹
Pentru a ine cont de rigiditatea peretelui, pentru strile limit ale exploatrii normale,
coeficienii împingerii pmântului Ka i Kp se vor lua:
2
K`` K (K - K )
a a 3 0 a
(B-6)
1
K`` K (K - K )
p p 2 p 0
0.25H
0.25H
0.75H
H
0.75H
0.25H
JHKa
JH-4c JH
JHKa
Verificarea se face pe baza ipotezei conform creia pierderea stabilitii are loc prin
formarea unei suprafee curbe de cedare (aproximat prin planul FD) între axul de rotaie al
peretelui i axul vertical care trece prin centrul zonei de ancorare a ancorajului (Figura B-5).
Rezolvarea pornete de la echilibrul forelor care acioneaz asupra prismului AFDC,
respectiv:
G - greutatea prismului de pmânt;
Pa1 - împingerea activ pe planul DC;
Pa - reaciunea peretelui corespunztoare împingerii active a volumului FAB;
R - reaciunea pe planul FD;
S - fora din ancoraj corespunztoare situaiei de echilibru considerate.
În acest caz:
§S ·
sin¨ I Q ¸
S > a a1
a1 a
P P cos G G P sin G P sin G tg I Q @ §S
©2 ¹
·
(B-7)
sin¨ I D Q ¸
© 2 ¹
în care:
Q - unghiul de înclinare al planului FD;
I - unghiul de frecare intern al pmântului;
G - unghiul de frecare între perete i pmânt;
D - înclinarea ancorajului.
36
A B C J
D S
Pa1 G
K
D Pa1 S
G 1 /2
za 1 /2 R
G
G
Pa Pa
R
Q I
F
Acolo unde este cazul se va ine cont de prezena apei sau de caracteristicile diferite
ale straturilor.
Suprasarcina la nivelul terenului sau pe elementul ancorat se va considera doar dac va
conduce la o situaie mai defavorabil pentru planul FD, respectiv o înclinare Q mai mic, sau
dac este permanent i existent înainte de realizarea ancorajelor.
În cazul ancorajelor cu supralrgiri ale bulbului se consider c planul FD trece la
1.0m de punctul de început al supralrgirilor.
În cazul ancorajelor pe mai multe nivele se procedeaz progresiv (Figura B-6), astfel:
a) se stabilete echilibrul pentru primul prism de pmânt AFD1C1 i se obine S1;
b) se continu pentru AFD2C2 i se obine S2 i aa mai departe.
A B C3 C2 C1
D S1 Pa1 G
Pa2 Pa3 S3
K1
S2 Pa3 Pa2 S2
D1
R3
H K2 Pa1 S1
G3
S3 K3 G1 D2 G2 R2
G1 R1
G2
G D3
G3
Pa Pa
R1
I
d R2
F I
R3
I