Prefaţă

Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză a cursurilor de Algebră vectorială,

Geometrie analitică şi diferenţială ţinute de autor la Facultatea de Ar-
hitectură şi Urbanism şi la Facultatea de Construcţii la Universitatea
Tehnică din Cluj-Napoca. Ea se adresează ı̂n primul rând studenţilor de la
aceste facultăţi, dar poate fi folosită şi de studenţii celorlalte facultăţi de profil
tehnic.
Cartea este structurată ı̂n două părţi: Curs şi Culegere de probleme.
Scopul cursului este de a pune la dispoziţia studenţilor un material concis
şi sistematic, cu un conţinut corespunzător planului de ı̂nvăţământ. Având
ı̂n vedere numărul mic de ore afectat studierii matematicii la aceste facultăţi,
cursul a fost elaborat ı̂n ideea de a ajunge la un text minimal, ı̂n care toate
(sau aproape toate) teoremele să fie demonstrate. Am redus, pe cât a fost cu
putinţă comentariile, urmând ca acestea să fie prezentate la curs, ı̂n funcţie
de interesele celor cărora li se adresează cursul. În tot cursul, exemplele care
ı̂nsoţesc textul asigură aprofundarea noţiunilor prezentate.
Culegerea de probleme urmează structura cursului. Problemele sunt ur-
mate de răspunsuri, astfel ı̂ncât studenţii să aibă posibilitatea de a verifica
rezultatele obţinute. Culegerea conţine atât probleme de rutină, având ca scop
verificarea şi aprofundarea cunoştinţelor predate la curs cât şi probleme cu un
grad de dificultate sporit, care se adresează studenţilor care au pasiune pentru
matematică şi se pregătesc pentru Concursul de matematică Traian Lalescu.
Cartea este astfel concepută ı̂ncât să se poată face o trecere cât mai uşoară
de la matematica predată ı̂n liceu la cea predată ı̂n ı̂nvăţământul superior. Am
ı̂ncercat să păstrăm ı̂n linii mari stilul, terminologia şi notaţiile din manualele
de liceu.
Oferind studenţilor acest material de studiu, pe care l-am dorit complet,
unitar şi ı̂ntr-o formă cât mai accesibilă, sper să le fie util la asimilarea ı̂n
condiţii cât mai bune a cunoştinţelor de matematică.

Prof. dr. Vasile Miheşan

3
4
Cuprins

1 Algebră vectorială 9
1 Sisteme de coordonate carteziene şi polare . . . . . . . . . . . . 9
1.1 Reper pe dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Sisteme de coordonate ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Sisteme de coordonate ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Calcul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.1 Vectori liberi ı̂n E3 . Operaţii cu vectori . . . . . . . . . 12
2.2 Dependenţa liniară a vectorilor. Coliniaritate şi copla-
naritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Reprezentarea analitică a vectorilor din V3 . . . . . . . . 16
3 Produse cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3.1 Produsul scalar şi produsul vectorul . . . . . . . . . . . 18
3.2 Produsul mixt a trei vectori. Dublu produs vectorial . . 22
3.3 Schimbări de repere de coordonate . . . . . . . . . . . . 24

2 Planul şi dreapta ı̂n spaţiu 27

1 Planul ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.1 Ecuaţia generală a planului. Plane particulare . . . . . . 27
1.2 Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare.
Ecuaţia planului prin tăieturi . . . . . . . . . . . . . . . 29
2 Dreapta ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.1 Ecuaţiile canonice (simetrice) ale dreptei. Ecuaţiile pa-
rametrice. Ecuaţiile dreptei determinate de două puncte
date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2 Ecuaţiile generale ale dreptei . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3 Perpendiculara comună a două drepte din spaţiu . . . . 32
3 Poziţia relativă a planelor şi dreptelor . . . . . . . . . . . . . . 34
3.1 Poziţia relativă a două plane. Fascicul de plane . . . . . 34
3.2 Poziţia relativă a două drepte ı̂n spaţiu . . . . . . . . . 35
3.3 Poziţia unei drepte faţă de un plan . . . . . . . . . . . . 36
4 Distanţe şi unghiuri ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

5
6

4.1 Distanţe ı̂n spaţiu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

4.2 Unghiuri dintre plane şi drepte . . . . . . . . . . . . . . 39

3 Conice şi cuadrice. Generarea suprafeţelor 40

1 Curbe plane de gradul doi. Conice . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.1 Noţiunea de conică. Intersecţia unei conice cu o dreaptă 40
1.2 Centrul unei conice. Coardă. Diametru . . . . . . . . . . 43
1.3 Reducerea conicelor la forma canonică . . . . . . . . . . 45
2 Suprafeţe de gradul doi. Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.1 Generalităţi. Teoreme de simetrie . . . . . . . . . . . . . 48
2.2 Elipsoidul. Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.3 Hiperboloidul cu o pânză. Hiperboloidul cu două pânze 51
2.4 Paraboloidul eliptic. Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . 54
2.5 Generatoare rectilinii ale cuadricelor. Plan tangent . . . 56
3 Generarea suprafeţelor riglate şi de rotaţie . . . . . . . . . . . . 58
3.1 Teoria generării suprafeţelor . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2 Generarea suprafeţelor cilindrice . . . . . . . . . . . . . 60
3.3 Generarea suprafeţelor conice . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.4 Generarea suprafeţelor conoide . . . . . . . . . . . . . . 64
3.5 Generarea suprafeţelor de rotaţie . . . . . . . . . . . . . 66

4 Curbe plane 68
1 Reprezentarea analitică. Tangenta şi normala . . . . . . . . . . 68
1.1 Reprezentare analitică a curbelor plane . . . . . . . . . 68
1.2 Tangenta şi normala la o curbă plană . . . . . . . . . . 69
1.3 Puncte singulare ale curbelor plane . . . . . . . . . . . . 70
2 Asimptote. Convexitate. Reprezentare grafică . . . . . . . . . . 70
2.1 Asimptotele unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.2 Convexitatea unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . 71
2.3 Reprezentarea grafică a curbelor plane . . . . . . . . . . 72
3 Element de arc. Curbura. Ecuaţia intrinsecă . . . . . . . . . . . 74
3.1 Elementul de arc al unei curbe plane . . . . . . . . . . . 74
3.2 Curbura unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4 Contactul a două curbe plane. Curbe osculatoare . . . . . . . . 76
4.1 Contactul a două curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2 Curbe osculatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5 Înfăşurătoare. Evoluta unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . 78
5.1 Înfăşurătoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . . . 78
5.2 Evoluta unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

5 Curbe ı̂n spaţiu 82

1 Funcţii vectoriale de o variabilă reală . . . . . . . . . . . . . . . 82
 7

1.1 Definirea funcţiei vectoriale de o variabilă reală . . . . . 82

1.2 Derivata unei funcţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . 82
2 Reprezentare analitică. Elementul de arc . . . . . . . . . . . . . 84
2.1 Reprezentarea analitică a curbelor din spaţiu . . . . . . 84
2.2 Elementul de arc al unei curbe din spaţiu . . . . . . . . 85
3 Tangenta şi planul normal. Planul osculator . . . . . . . . . . . 86
3.1 Tangenta şi planul normal la o curbă din spaţiu . . . . . 86
3.2 Planul osculator al unei curbe din spaţiu . . . . . . . . . 87
4 Triedrul mobil. Versori. Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . 89
4.1 Triedrul mobil al unei curbe din spaţiu . . . . . . . . . . 89
4.2 Versorii triedrului mobil . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.3 Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5 Curbura şi torsiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
5.1 Curbura unei curbe din spaţiu . . . . . . . . . . . . . . 92
5.2 Torsiunea unei curbe din spaţiu . . . . . . . . . . . . . . 93

6 Suprafeţe 96
1 Funcţii vectoriale de două variabile reale . . . . . . . . . . . . . 96
1.1 Definirea funcţiei vectoriale de două variabile reale . . . 96
1.2 Derivate parţiale şi diferenţiala unei funcţii vectoriale . 97
2 Reprezentare analitică. Curbe trasate pe o suprafaţă . . . . . . 98
2.1 Reprezentarea analitică a suprafeţelor . . . . . . . . . . 98
2.2 Curbe trasate pe o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . 98
3 Plan tangent şi normala la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . 99
3.1 Plan tangent la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . 99
3.2 Normala ı̂ntr-un punct al unei suprafeţe . . . . . . . . . 100
4 Prima formă pătratică fundamentală . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.1 Definirea primei forme pătratice fundamentale . . . . . 101
4.2 Lungimea unui arc de curbă trasată pe o suprafaţă . . . 102
4.3 Unghiul a două curbe trasate pe o suprafaţă . . . . . . 103
4.4 Elementul de arie al unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . 104
5 A doua formă pătratică fundamentală . . . . . . . . . . . . . . 105
5.1 Curbura unei curbe trasate pe o suprafaţă . . . . . . . . 105
5.2 Curburile principale ale unei suprafeţe ı̂ntr-un punct . . 106

1 Culegere de probleme
Algebră vectorială 110
1 Sisteme de coordonate carteziene şi polare . . . . . . . . . . . . 110
2 Calcul vectorial. Produse cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . 113

2 Planul şi dreapta ı̂n spaţiu 121

1 Planul ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
8

2 Dreapta ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

3 Poziţia relativă a planelor şi dreptelor . . . . . . . . . . . . . . 125
4 Distanţe şi unghiuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5 Probleme diverse asupra planului şi dreptei . . . . . . . . . . . 134

3 Conice şi cuadrice. Generarea suprafeţelor 139

1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
2 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
3 Generarea suprafeţelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

4 Geometrie diferenţială 151

1 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
2 Curbe ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
3 Suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

Bibliografie 168
Capitolul 1

Algebră vectorială

1 Sisteme de coordonate carteziene şi polare

1.1 Reper pe dreaptă
O dreaptă (D) poate fi descrisă de un mobil ı̂n două sensuri. Unul se va
numi pozitiv şi se va indica pe dreapta (D) cu o săgeată. O dreaptă (D) pe
care s-a ales un sens pozitiv se va numi dreaptă orientată.
Să presupunem că pe o dreaptă orientată (D) s-a fixat un punct O numit
origine şi o unitate de măsură u; u = kOU k; O, U ∈ (D).

Definiţia 1.1.1. O dreaptă (D) pe care s-a fixat un sens pozitiv, o origine
şi o unitate de măsură se numeşte axă.
Teorema 1.1.1. Dacă dreapta (D) este o axă, atunci există o aplicaţie
biunivocă ı̂ntre mulţimea punctelor dreptei (D) şi mulţimea numerelor reale.
Pe baza acestui rezultat, fiecărui punct M ∈ (D) i se asociază ı̂n mod unic
un număr real x ∈ R, care se numeşte abscisa punctului M , notat M (x).
Dreapta (D) se notează cu Ox şi se numeşte axa absciselor.
Dacă u este unitatea de măsură şi x este abscisa punctului M , atunci
numărul real ux se numeşte mărimea algebrică a segmentului |OM |. Dacă
A(x) şi B(y) sunt două puncte ale axei atunci numărul real u(y − x) repre-
zintă mărimea algebrică a segmentului |AB|, iar u(x − y) reprezintă mărimea
algebrică a segmentului |BA|. În acest mod am dat o orientare segmentelor
−→ −→
de pe o axă (D). Notăm segmentul orientat prin AB. Segmentul orientat AB,
−→
unde A(x), B(y) are lungimea k AB k = |x − y|. A se numeşte originea şi B
extremitatea segmentului, iar orientarea este de la A la B.

9
10 CURS

1.2 Sisteme de coordonate ı̂n plan

1.2.1. Reper cartezian. În mod analog se pot reprezenta punctele unui
plan, folosind perechi ordonate de numere reale.
Să considerăm două drepte concurente (D1 ) şi (D2 ), pe care le organizăm
ca axe, luând ca origine comună punctul lor de intersecţie O şi aceeaşi unitate
de măsură OU1 = OU2 .

Fie (P ) planul determinat de (D1 ) şi (D2 ). Are loc următorul rezultat.
Teorema 1.2.1. Între punctele planului (P ) şi elementele produsului car-
tezian R × R = R2 există o corespondenţă biunivocă.
Observaţie. Cele două drepte le notăm cu Ox şi Oy. Ox se numeşte axa
absciselor, Oy se numeşte axa ordonatelor.
Dacă M0 ∈ (P ) şi prin M0 ducem paralele la axele Ox şi Oy, care inter-
sectează axele ı̂n M1 (x0 ) şi M2 (y0 ), atunci perechea de numere (x0 , y0 ) ∈ R2
formează coordonatele punctului M0 şi se notează M0 (x0 , y0 ); x0 se numeşte
abscisa iar y0 se numeşte ordonata punctului M0 .
Dacă axele de coordonate sunt perpendiculare şi prin rotirea lui Ox ı̂n jurul
originii cu un unghi de 90◦ , aceasta coincide cu Oy (şi ca sens pozitiv) atunci
sistemul xOy se numeşte sistem de coordonate cartezian direct, denumire
dată de matematicianul francez Descartes. Sistemele de coordonate carteziene
se mai numesc şi sisteme de coordonate rectangulare sau ortogonale.
Axele de coordonate ı̂mpart planul (P ) ı̂n patru regiuni, numite cadrane.
Deoarece punctele de pe axa Ox au ordonata y = 0, ecuaţia y = 0 se numeşte
ecuaţia axei Ox; analog ecuaţia x = 0 se numeşte ecuaţia axei Oy. În particu-
lar, originea O are coordonatele O(0, 0).
1.2.2. Reper polar. Poziţia unui punct ı̂n plan poate fi determinată
şi cu alte coordonate, decât cele carteziene. Dacă notăm ρ = OM , ρ > 0 şi
u=M \ Ox, u ∈ [0, 2π) atunci perechea (ρ, u) corespunde ı̂n mod unic punctului
M şi reciproc. Notăm M (ρ, u) punctul M de coordonate polare ρ şi u,
unde ρ se numeşte raza polară şi u este unghiul polar. Între coordonatele
carteziene (x, y) şi coordonatele polare (ρ, u) avem legătura
 ( p
x = ρ cos u ρ = x2 + y 2
respectiv y (1)
y = ρ sin u tg u =
x
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 11

√

Exemplu. Să se găsească coordonatele polare ale punctului M −2 3, 2 .
π
Aplicăm formulele (1) şi obţinem u = − + kπ, k ∈ Z.
6  
π 5π 5π
Observăm că M ∈ (C2 ) deci u = − + π = şi M 4, .
6 6 6

1.3 Sisteme de coordonate ı̂n spaţiu

1.3.1. Repere carteziene. Fie dreptele (D1 ), (D2 ), (D3 ) care nu sunt
coplanare şi oricare două neparalele, concurente ı̂n O. Dacă cele trei drepte le
organizăm ı̂n raport cu originea comună O şi cu aceeaşi unitate de măsură ca
axe, se obţin axele unui sistem ı̂n spaţiu. Cele trei drepte le notăm Ox, Oy, Oz.
Axa Ox se numeşte axa absciselor, Oy se numeşte axa ordonatelor iar Oz
se numeşte axa cotelor. Planele xOy, yOz, zOx determinate de cele trei axe
se vor numi plane de coordonate. Şi ı̂n cazul spaţiului ı̂ntâlnim două tipuri
de sisteme de coordonate: sisteme rectangulare (când cele 3 axe sunt două
câte două perpendiculare) şi sisteme oblice.
Are loc un rezultat analog cu cel din Teoremele 1.1.1 şi 1.2.1.
Teorema 1.3.1. Între mulţimea punctelor din spaţiul ambiant şi spaţiul
cartezian R3 = R × R × R există o corespondenţă biunivocă.
În baza acestui rezultat, fiecărui punct M din spaţiu i se asociază ı̂n mod
unic tripletul (x, y, z) ale cărui componente se numesc coordonatele punctului
M şi se notează M (x, y, z); x se numeşte abscisa, y se numeşte ordonata şi
z se numeşte cota punctului M .
Definiţia 1.3.1. Spaţiul ambiant ı̂nzestrat cu un sistem de coordonate
Oxyz se numeşte spaţiu tridimensional sau spaţiu cu trei dimensiuni
şi se notează E3 .
Dacă se dă un punct M ∈ E3 , atunci coordonatele sale se determină ducând
prin M plane paralele cu planele de coordonate care intersectează axele Ox,
Oy, Oz ı̂n punctele M1 (x), M2 (y), M3 (z). Abscisele acestor puncte reprezintă
coordonatele punctului M , M (x, y, z).

Mulţimea punctelor din planul xOy au cota egală cu 0, deci ecuaţia z = 0

este ecuaţia sa. Analog x = 0 este ecuaţia planului zOy; y = 0 este ecuaţia
12 CURS

planului zOx. Mulţimea punctelor axei Ox au ordonata şi cota egale cu 0. Deci
sistemul y = 0, z = 0 reprezintă ecuaţiile axei Ox. Similar: Oy are ecuaţiile
x = 0, z = 0; Oz are ecuaţiile x = 0, y = 0.
1.3.2. Repere polare. 1) Poziţia unui punct M din spaţiu poate fi unic
determinată de un triplet (ρ, u, z) cu ρ ≥ 0, 0 ≤ u < 2π, unde (ρ, u) sunt
coordonatele polare ale proiecţiei punctului M ı̂n planul xOy, iar z este cota
punctului M . Tripletul (ρ, u, z) se numeşte reper de coordonate semipo-
lar sau coordonate cilindrice. Între coordonatele cilindrice şi coordonatele
carteziene ale unui punct M există relaţia x = ρ cos u, y = ρ sin u, z = z.
2) Poziţia punctului M din spaţiu se poate determina ı̂n mod unic şi prin
tripletul (ρ, u, v), ρ ≥ 0, 0 ≤ u < 2π, 0 ≤ v ≤ π, unde ρ este distanţa de la
origine la punctul M , u este unghiul măsurat de la OX la OM ′ , iar v este un-
ghiul dintre OZ şi OM . Numerele (ρ, u, v) se numesc coordonate polare sau
coordonate sferice ale punctului M şi sunt legate de coordonatele carteziene
prin relaţiile
x = ρ cos u sin v, y = ρ sin u sin v, z = ρ cos v (2)
Exemplu. Să se găsească
 coordonatele carteziene ale punctului M dat
π
prin coordonatele sferice M 4, π, .
4
π
Deci ρ = 4, u = π, v = . Aplicând formulele (2) obţinem
4
√ √  √ √ 
x = −2 2, y = 0, z = 2 2 şi M −2 2, 0, 2 2 .

2 Calcul vectorial
2.1 Vectori liberi ı̂n E3 . Operaţii cu vectori
Numeroase fenomene pot fi modelate matematic prin utilizarea noţiunii de
vector liber, vector alunecător sau vector legat.
Definiţia 2.1.1. Se consideră punctele A, B ∈ E3 şi |AB| ⊂ E3 . Acest
−→
segment se numeşte orientat de la A la B şi se notează prin AB, dacă dreapta
AB este organizată ca axă cu sensul pozitiv de la A spre B.
−→
Pentru segmentul orientat AB, A se numeşte origine, B extremitate,
distanţa de A la B se numeşte lungimea segmentului sau norma sa şi se
−→
notează k AB k, dreapta AB suportul segmentului orientat, iar mulţimea
−→
dreptelor paralele cu AB, direcţia segmentului orientat AB. Se observă că un
segment orientat este caracterizat de direcţie, sens, lungime (normă).
−→ −→
Segmentul orientat BA este opus lui AB.
−→
Definiţia 2.1.2. Orice segment orientat AB⊂ E3 se numeşte vector le-
gat.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 13

−→ −→
Dacă A = B atunci vectorul legat AA= O se numeşte vector legat nul.
−→
Doi vectori legaţi sunt egali dacă A = A′ , B = B ′ . Doi vectori legaţi AB şi
−→
CD au acelaşi sens dacă dreptele AB şi CD sunt paralele şi punctele B şi D
se află ı̂n acelaşi semiplan determinat de dreapta AC.
−→
Dacă vectorul legat AB se mişcă de-a lungul dreptei suport, păstrând
−→
acelaşi sens el devine vector alunecător. Doi vectori alunecători nenuli AB
−→ −→ −→
şi CD sunt egali dacă i) AB şi CD au aceeaşi dreaptă suport;
−→ −→ −→ −→
ii) AB şi CD au acelaşi sens; iii) k AB k = k CD k.
Se constată că originea şi extremitatea celor două segmente orientate nu
trebuie să coincidă pentru a defini acelaşi vector alunecător. Vectorul alu-
−→ −→
necător BA se numeşte opusul lui AB. Definim ı̂n continuare vectorul liber.
−→ −→
Definiţia 2.1.3. Doi vectori legaţi AB şi CD din E3 se numesc
−→ −→
echipolenţi şi se notează AB∼CD dacă
−→ −→
i) AB şi CD au aceeaşi direcţie (ABkCD);
−→ −→ −→ −→
ii) AB şi CD au acelaşi sens; iii) k AB k = k CD k.
−→
Definiţia 2.1.4. Mulţimea tuturor vectorilor echipolenţi cu AB se numeşte
−→ −→ −→ −→
vector liber adică AB= {P Q⊂ E3 | P Q∼AB}.
−→
Notaţie. Vectorul liber se notează cu AB sau ~v , mulţimea vectorilor liberi
din E3 se notează prin V3 . Uneori vom nota norma vectorului ~v prin v.
Doi vectori liberi sunt egali dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi
−→ −→ −→
lungime. Dacă AB∈ V3 , atunci BA∈ V3 este opusul lui AB.
Operaţii cu vectori.
a) Adunarea vectorilor
Definiţia 2.1.5. Adunarea vectorilor liberi este o operaţie binară prin care
fiecărei perechi (~u, ~v ) ∈ V3 × V3 ı̂i corespunde suma lor w
~ = ~u +~v ∈ V3 , definită
astfel: fie A un punct arbitrar din E3 şi luăm ca reprezentat al vectorului ~u
−→
segmentul orientat AB; analog luăm ca reprezentat al vectorului ~v segmentul
−→ −→ −→ −→
orientat BC. Suma lor este prin definiţie w
~ = ~u + ~v =AB + BC=AC.
Acest procedeu de definire a sumei se numeşte regula triunghiului.
−→ −→
Dacă considerăm reprezentantul lui ~v segmentul orientat AD şi dacă AC
−→ −→
este diagonala paralelogramului construit pe segmentele orientate AB şi AD,
−→ −→ −→
suma vectorilor este de asemenea w
~ = ~u +~v =AB + AD=AC. Acest procedeu
se numeşte regula paralelogramului.
14 CURS

Teorema 2.1.1. (V3 , +) este grup comutativ, adică (∀) ~u, ~v , w ~ ∈ V3

1) (~u + ~v ) + w
~ = ~u + (~v + w)
~ (asociativitate);
2) ∃ ~0 ∈ V3 astfel ı̂ncât ~u + ~0 = ~0 + ~u = ~u (element neutru);
3) ∀ ~u ∈ V3 , ∃ u~′ ∈ V3 astfel ı̂ncât ~u + u~′ = u~′ + ~u = ~0 (element opus);
4) ~u + ~v = ~v + ~u (comutativitate).
−→ −→ −→
Demonstraţie. 1) Considerăm pentru ~u, ~v , w
~ reprezentanţii AB, BC, CD.
Folosind regula triunghiului obţinem
−→ −→ −→ −→ −→ −→
(~u + ~v ) + w
~ = (AB + BC)+ CD=AC + CD=AD;

−→ −→ −→ −→ −→ −→
~u + (~v + w)
~ =AB +(BC + CD) =AB + BD=AD .
−→ −→ −→
2) Fie ~u =AB un vector arbitrar. Dacă luăm ~0 =BB se obţine ~u + ~0 =AB
−→ −→ −→ −→ −→ −→
+ BB=AB= ~u; dacă luăm ~0 =AA atunci ~0 + ~u =AA + AB=AB= ~u.
−→ −→
3) Fie ~u ∈ V3 un vector arbitrar, ~u =AB. Dacă u~′ = −~u =BA se obţine
−→ −→
~u + (−~u) =AB + BA= ~0.
4) Comutativitatea adunării rezultă din regula paralelogramului.
b) Înmulţirea unui vector cu un scalar
Definiţia 2.1.6. Înmulţirea unui vector liber cu un scalar este o operaţie
binară, care face ca la orice pereche (α, ~u) ∈ R × V3 să ı̂i corespundă ı̂n mod
unic vectorul λ~u ∈ V3 determinat astfel: 1) kλ~uk = |λ| · k~uk.
2) Pentru ~u 6= 0 şi λ > 0 vectorul λ~u este orientat la fel ca şi ~u. Pentru
~u 6= ~0 şi λ < 0 vectorul λ~u are orientarea opusă lui ~u. Pentru ~u = 0 sau λ = 0,
λ~u = ~0 este vectorul nul cu orientare nedeterminată.
Teorema 2.1.2. Operaţia de ı̂nmulţire a vectorilor cu scalari are urmă-
toarele proprietăţi pentru orice ~u, ~v ∈ V3 şi α, β ∈ R.
1) (α + β)~u = α~u + β~u 2) α(~u + ~v ) = α~u + α~v
3) (α · β)~u = α(β~u) 4) 1 · ~u = ~u.
Definiţia 2.1.7. Se numeşte versor un vector ~u a cărui normă este egală
cu unitatea.
1
Pentru un vector ~v 6= ~0, versorul său este ~u = · ~v .
k~v k
Folosind operaţia de adunare a vectorilor şi cea de ı̂nmulţire a vectorilor cu
−→ −→ −→
scalari putem defini de asemenea, scăderea vectorilor prin OB − OA=AB.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 15

2.2 Dependenţa liniară a vectorilor. Coliniaritate şi coplana-

ritate
Definiţia 2.2.1. Vectorii liberi ~ui ∈ V3 , i = 1, n, n ≥ 1 se numesc liniar
Xn
independenţi dacă din orice combinaţie liniară nulă a lor αi ~ui = 0,
i=1
αi ∈ R, i = 1, n rezultă α1 = α2 = . . . = αn = 0. Dacă vectorii liberi ~ui ,
(i = 1, n) nu sunt liniar independenţi atunci se numesc liniar dependenţi.
Definiţia 2.2.2. Vectorii ~ui ∈ V3 , i = 1, n, n ≥ 1 se numesc coliniari
dacă au aceeaşi direcţie şi se numesc coplanari dacă există ı̂n E3 un plan
(P ) astfel ı̂ncât vectorii (~ui ) sunt paraleli cu (P ).
Vectorul nul ~0 se consideră coliniar cu orice vector din V3 şi coplanar cu
orice alţi doi vectori din V3 .
Teorema 2.2.1. Doi vectori ~u, ~v ∈ V3 sunt coliniari dacă şi numai dacă
sunt liniar dependenţi. Trei vectori ~u, ~v , w ~ ∈ V3 sunt coplanari dacă şi numai
dacă sunt liniar dependenţi.
Demonstraţie. Fie ~u, ~v ∈ V3 coliniari şi ~u 6= 0, atunci există λ ∈ R astfel
ı̂ncât ~v = λ~u. Într-adevăr, dacă ~u şi ~v au acelaşi sens atunci λ = k~v k/k~uk, iar
dacă ~u şi ~v au sensuri opuse, atunci λ = −k~v k/k~uk. Dacă ~v este nul atunci se
ia λ = 0. Deci vectorii ~u şi ~v sunt liniar dependenţi.
Reciproc, dacă ~u şi ~v sunt liniar dependenţi, rezultă că există λ şi µ ∈ R, nu
amândoi nuli astfel ı̂ncât λ~u +µ~v = ~0. Presupunem µ 6= 0 atunci ~v = (−λ/µ)~u,
ceea ce arată că vectorii sunt coliniari. 
Din teorema precedentă rezultă că dependenţa liniară a trei vectori din V3
este echivalentă cu coplanaritatea celor trei vectori. În consecinţă, dacă trei
vectori ~a, ~b, ~c ∈ V3 nu sunt coplanari, atunci ei sunt liniar independenţi. De
fapt numărul maxim de vectori liniar independenţi ı̂n V3 este trei, adică oricare
patru vectori din V3 sunt liniar dependenţi, după cum va rezulta din teorema
următoare.
Teorema 2.2.2. Dacă ~a, ~b, ~c ∈ V3 sunt trei vectori necoplanari, atunci
oricare ar fi d~ ∈ V3 , există scalarii α, β, γ unici, astfel ı̂ncât: d~ = α~a + β~b + γ~c.
Demonstraţie.

−→ −→ −→ −→
Fie OA, OB, OC, OM , reprezentanţi ai vectori ~a, ~b, ~c, d.~ Punctele O, A,
~
B, C nu se află ı̂n acelaşi plan. Considerăm că d nu este coplanar cu nici una
16 CURS

din perechile de vectori (~a, ~b), (~b, ~c), (~c,~a). În acest caz M nu se află ı̂n nici
unul din planele OAB, OAC, OBC. Ducem o paralelă la OC prin M , care in-
tersectează planul OAB ı̂n M0 . Paralelele prin M0 la OA şi OB intersectează
−→ −→ −→
aceste drepte ı̂n A′ şi B ′ deci OM 0 =OA′ + OB ′ = α~a + β~b. În planul deter-
minat de M0 M şi OC, paralela prin M la OM0 intersectează pe OC ı̂n C ′
−→ −→ −→
şi d~ =OM =OM 0 + OC ′ = α~a + β~b + γ~c, adică se obţine descompunerea vec-
torului d~ după vectorii ~a, ~b, ~c. Unicitatea descompunerii se demonstrează prin
reducere la absurd. Presupunem că mai avem o descompunere a vectorului d~
după vectorii ~a, ~b, ~c; d~ = α′~a + β ′~b + γ ′~c, de unde se obţine
(α − α′ )~a + (β − β ′ )~b + (γ − γ ′ )~c = 0,
şi din necoplanaritatea vectorilor ~a, ~b, ~c rezultă α = α′ , β = β ′ , γ = γ ′ . 

2.3 Reprezentarea analitică a vectorilor din V3

Considerăm o dreaptă (D) ⊂ R3 şi ~a ∈ V3 un vector arbitrar. Presupunem
că (D) a fost organizată ca axă şi ~u este versorul axei (D).

−→
Fie A ∈ (D) şi AB un reprezentant a lui ~a. Notăm cu A′ proiecţia punctului
−→ −→
A pe (D). Vectorul liber generat de segmentul orientat AA′ notat prin AA′ =
−→
prD~a se numeşte proiecţia vectorului ~a pe dreapta (D). Deoarece AA′ şi
−→
~u sunt coliniari, există λ ∈ R astfel ı̂ncât AA′ = λ~u. Scalarul λ reprezintă
mărimea algebrică a proiecţiei vectorului ~a pe dreapta (D). Prin convenţie,
proiecţia vectorului ~a ∈ V3 pe vectorul ~b ∈ V3 se defineşte ca proiecţia lui ~a pe
o dreaptă suport a lui ~b şi se notează pr~b~a = prD~a.
Teorema 2.3.1. Dacă (D) este o axă şi ~u este versorul pe axa (D), atunci
proiecţia are următoarele proprietăţi
1) pru~ (~x + ~
y ) = pru~ ~x + pru~ ~
y , (∀) ~x, ~y ∈ V3 ;
2) pru~ (λ~x) = λpru~ ~x, (∀) λ ∈ R, (∀) ~x ∈ V3 .
Până ı̂n prezent am definit un vector liber cu ajutorul a trei elemente:
direcţie, sens şi mărime. Vom arăta ı̂n continuare că dacă raportăm spaţiul
la un sistem cartezian, unui vector dat ı̂i corespunde ı̂n mod unic un triplet
ordonat de numere reale, care reprezintă mărimea algebrică a proiecţiilor vec-
torului pe cele trei axe. Fie deci un sistem cartezian Oxyz. Sensurile pozitive
pe cele trei axe sunt date de versorii ~i, ~j, ~k, pe care ı̂i vom numi ı̂n continuare
versorii axelor de coordonate.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 17

Teorema 2.3.2. Dacă Oxyz este sistemul cartezian ı̂n E3 , ~i, ~j, ~k sunt
versorii axelor de coordonate Ox, Oy, Oz atunci pentru orice vector ~v ∈ V3
există ı̂n mod unic numerele x, y, z ∈ R astfel ı̂ncât

~v = x~i + y~j + z~k (1)

unde x~i = prOx~v , y~j = prOy~v , z~k = prOz~v .

Demonstraţia este similară cu cea a teoremei 2.2.2.

Descompunerea lui ~v după versorii ~i, ~j, ~k se numeşte reprezentarea ana-

litică a vectorului ~v . Coordonatele (x, y, z) ale lui ~v ı̂n baza {~i, ~j, ~k} se mai
numesc componentele scalare ale lui ~v .
Adesea vom nota ~v = (x, y, z).
Dacă x = 0 atunci − →v kY OZ.
Dacă x = y = 0 atunci − →
v kOZ.
[
Dacă notăm cu α = (~v ,~i), β = (~ [
v , ~j),
[
γ = (~v , ~k) şi cu k~v k norma lui ~v atunci

x = k~v k cos α, y = k~v k cos β, z = k~v k cos γ, (2)

Dacă vectorul
p ~v este dat prin expresia analitică (1) atunci modulul său
este k~v k = x2 + y 2 + z 2 , iar direcţia şi sensul sunt date prin scalarii
x y z
cos α = , cos β = , cos γ = . (3)
k~v k k~v k k~v k
Scalarii (cos α, cos β, cos γ) se numesc cosinuşi directori ai vectorului ~v .
Din (1) şi (2) obţinem

~v = k~v k(cos α~i + cos β~j + cos γ~k). (4)

Fie ~v0 versorul vectorului ~v , deci ~v = k~v k · ~v0 . Va rezulta din (4)

~v0 = cos α~i + cos β~j + cos γ~k şi deci cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1. (5)
−→
Dacă A(x, y, z) ∈ E3 atunci OA se numeşte vector de poziţie al punctului
−→
A şi OA= ~rA = x~i + y~j + z~k.
18 CURS

Prezentăm modul cum se transpun proprietăţile vectorilor şi operaţiile cu

vectori, folosind forma analitică a acestora.
Teorema 2.3.3. Un vector este nul dacă şi numai dacă are toate compo-
nentele nule.
Demonstraţie. ~v = ~0 ⇔ k~v k = 0 ⇔ x2 +y 2 +z 2 = 0 ⇔ x = y = z = 0.
Teorema 2.3.4. Doi vectori sunt egali (echipolenţi) dacă şi numai dacă
au componentele egale.
Demonstraţie. ~v1 = x1~i + y1~j + z1~k = x2~i + y2~j + z2~k = ~v2 ⇔
(x1 − x2 )~i + (y1 − y2 )~j + (z1 − z2 )~k = 0 ⇔ x1 = x2 , y1 = y2 , z1 = z2 . 
Teorema 2.3.5. Doi vectori sunt coliniari dacă şi numai dacă au compo-
nentele scalare proporţionale.
Demonstraţie. ~v1 , ~v2 coliniari ⇔ ~v1 = λ~v2 , λ 6= 0 ⇔
x1 y1 z1
= = = λ. 
x2 y2 z2

Teorema 2.3.6. Suma şi diferenţa a doi vectori au drept componente suma
şi respectiv diferenţa componentelor scalare.
Demonstraţie. ~v1 ± ~v2 = (x1~i + y1~j + z1~k) ± (x2~i + y2~j + z2~k) =
= (x1 ± x2 )~i + (y1 ± y2 )~j + (z1 ± z2 )~k.
Teorema 2.3.7. Dacă ~v = x~i + y~j + z~k atunci λ~v = λx~i + λy~j + λz~k.

3 Produse cu vectori
3.1 Produsul scalar şi produsul vectorul
3.1.1. Produsul scalar a doi vectori
Definiţia 3.1.1. Se numeşte produs scalar a doi vectori ~v1 şi ~v2 numărul
real care se obţine ı̂nmulţind modulele celor doi vectori cu cosinusul unghiului
dintre ei, adică
~v1 · ~v2 = v1 · v2 · cos(~v1 , ~v2 ) (1)

Din figura alăturată se observă că

 −→
OA = pr~v1 ~v2 = ~v2 cos(~v1 , ~v2 )
−−→
OB = pr~v2 ~v1 = ~v1 cos(~v1 , ~v2 )
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 19

Cu aceaste formule, (1) devine

~v1 · ~v2 = ~v1 · pr~v1 ~v2 = ~v2 · pr~v2 ~v1 (2)

aşadar produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul scalar dintre un
vector şi proiecţia celuilalt pe el.
Cazuri particulare 1) ~v · ~0 = 0 pentru orice ~v ∈ V3 .
2) Dacă doi vectori sunt perpendiculari, ~v1 ⊥ ~v2 , atunci cos(~v1 , ~v2 ) = 0,
deci ~v1 · ~v2 = 0. Reciproc, dacă produsul scalar a doi vectori (nenuli) este
nul, vectorii sunt perpendiculari. Dacă facem convenţia că vectorul nul este
perpendicular pe orice vector ~v ∈ V3 atunci avem următorul rezultat.
Teorema 3.1.1. Condiţia necesară şi suficientă ca doi vectori să fie per-
pendiculari este ca produsul lor scalar să fie nul.
3) Dacă cei doi vectori sunt coliniari, adică ~v1 = λ~v2 , atunci cos(~v1 , ~v2 ) =
±1 şi ~v1 · ~v2 = ±v1 v2 . Deci produsul scalar a doi vectori coliniari este egal cu
produsul modulelor celor doi vectori, cu semnul + sau −, după cum cei doi
vectori au acelaşi sens sau sunt de sensuri opuse. În orice caz, produsul scalar
a doi vectori coliniari este maxim ı̂n valoare absolută.
4) Produsul scalar al unui vector cu el ı̂nsuşi este egal cu pătratul modulului
acestui vector.
~v · ~v = ~v 2 = v · v = v 2 . (4)

Proprietăţile produsului scalar. Pentru orice ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 şi λ, µ ∈ R

au loc următoarele proprietăţi ale produsului scalar.
1) Produsul scalar este comutativ adică ~v1 · ~v2 = ~v2 · ~v1 .
2) Produsul scalar este distributiv faţă de adunarea vectorilor, adică

~v1 · (~v2 + ~v3 ) = ~v1 · ~v2 + ~v1 · ~v3 .

3) (λ~v1 )(µ~v2 ) = (λµ)(~v1~v2 ).

4) ~v · ~v ≥ 0, ~v · ~v = 0 ⇔ ~v = 0.
Aplicaţie. Un produs scalar nu se schimbă dacă la unul din factori
adăugăm un vector perpendicular pe celălalt.
Demonstraţie. Fie ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 şi ~v3 ⊥ ~v1 . Atunci

~v1 (~v2 + ~v3 ) = ~v1 · ~v2 + ~v1 · ~v3 = ~v1 · ~v2 . 

Expresia analitică a produsului scalar. Cunoscând cei doi vectori ~v1

şi ~v2 prin expresiile lor analitice, respectiv ~vi = xi~i + yi~j + zi~k, i = 1, 2,
ne propunem să găsim valoarea produsului scalar cu ajutorul componentelor
scalare ale celor doi vectori.
Alcătuim tabelul de ı̂nmulţire scalară a versorilor {~i, ~j, ~k}.
20 CURS

~i ~j ~k
~i 1 0 0
~j 0 1 0
~k 0 0 1

Ţinând seama de acest tabel şi de proprietăţile produsului scalar obţinem

~v1 · ~v2 = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . (5)

Dacă ~v1 = ~v2 = ~v , ~v = x~i + y~j + z~k, din (5) obţinem v 2 = x2 + y 2 + z 2 .

Din definiţia produsului scalar (1) şi expresia analitică a acestuia (5) putem
determina unghiul format de cei doi vectori.

~v1 · ~v2 x1 x2 + y1 y2 + z1 z2
cos(~v1 , ~v2 ) = =p 2 p . (6)
v1 · v2 x1 + y12 + z12 · x22 + y22 + z22

Exemplu. Să se arate că dacă ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 atunci vectorii
~v = ~v1 (~v2 · ~v3 ) − ~v2 (~v1 · ~v3 ) şi ~v3 sunt perpendiculari.
Conform Teoremei 3.1.1 este suficient să arătăm că produsul scalar al vec-
torilor ~v şi ~v3 este nul. Folosind proprietăţile produsului scalar obţinem

~v · ~v3 = [~v1 (~v2 · ~v3 ) − ~v2 (~v1 · ~v3 )] · ~v3 = (~v1 · ~v3 )(~v2 · ~v3 ) − (~v2 · ~v3 )(~v1 · ~v3 ) = 0.

3.1.2. Produsul vectorial a doi vectori

Definiţia 3.1.2. Produsul vectorial a doi vectori ~v1 şi ~v2 din V3 este un
vector ~v , notat prin ~v = ~v1 × ~v2 , care are următoarele caracteristici.
1) Direcţia lui ~v este perpendiculară pe planul determinat de ~v1 şi ~v2 .
2) Sensul este determinat de legea burghiului, este sensul ı̂n care ar ı̂nainta
un burghiu când se aduce primul vector peste al doilea, pe drumul cel mai scurt.
3) Modulul vectorului ~v este dat de formula
k~v k = k~v1 × ~v2 k = v1 · v2 sin(~v1 , ~v2 ) (1) care reprezintă aria paralelogra-
mului construit pe cei doi vectori.

Cazuri particulare. 1) Dacă facem convenţia că vectorul nul este coliniar
cu orice vector ~v ∈ V3 atunci avem următorul rezultat. Condiţia necesară şi
suficientă ca doi vectori să fie coliniari este ca produsul lor vectorial să fie nul.
2) Dacă ~v1 ⊥ ~v2 atunci produsul lor vectorial este maxim ı̂n modul.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 21

Proprietăţile produsului vectorial. Pentru orice ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 şi

λ, µ ∈ R au loc următoarele proprietăţi ale produsului vectorial.
1) Produsul vectorial este anticomutativ adică ~v1 × ~v2 = −(~v2 × ~v1 ).
2) (λ~v1 ) × (µ~v2 ) = (λµ)(~v1 × ~v2 ) -
3) ~v1 × (~v2 + ~v3 ) = ~v1 × ~v2 + ~v1 × ~v3 .
Expresia analitică a produsului vectorial
Înmulţim ı̂ntre ei versorii axelor de coordonate. Obţinem

 ~i ~j −~j
 ~i × ~i = ~j × ~j = ~k × ~k = ~0

~i 0 ~k −~j
~i × ~j = ~k, ~i × ~k = −~j respectiv

 ~j × ~i = −~k, ~j × ~k = ~i ~
~j −k 0 ~i
~k ~j −~i 0

Să determinăm expresia analitică a produsului vectorial al vectorilor ~v1 şi ~v2 .

~v = ~v1 × ~v2 = (x1~i + y1~j + z1~k) × (x2~i + y2~j + z2~k) =

= x1 x2 (~i × ~i) + x1 y2 (~i × ~j) + x1 z2 (~i × ~k)+

+y1 x2 (~j × ~i) + y1 y2 (~j × ~j) + y1 z2 (~j × ~k)+

+z1 x2 (~k × ~i) + z1 y2 (~k × ~j) + z1 z2 (~k × ~k).

~v1 × ~v2 = (x1 y2 − y1 x2 )~k + (z1 x2 − x1 z2 )~j + (y1 z2 − z1 y2 )~i (3)

Observăm că această expresie reprezintă dezvoltarea după elementele pri-

mei linii a determinantului
 
 ~i ~j ~k 
 
~v1 × ~v2 =  x1 y1 z1  (4)
 x2 y2 z2 

Observaţie. Aria paralelogramului construit pe vectorii ~v1 şi ~v2 este

A = k~v1 × ~v2 k

Exemplu. Fiind daţi vectorii ~v1 , ~v2 , ~v3 care verifică relaţia ~v1 +~v2 +~v3 = ~0
să se arate că avem ~v1 × ~v2 = ~v2 × ~v3 = ~v3 × ~v1 .
Prima egalitate ~v1 × ~v2 = ~v2 × ~v3 este echivalentă cu ~v1 × ~v2 − ~v2 × ~v3 = 0.
Folosind proprietatea de anticomutativitate (1) avem ~v1 × ~v2 + ~v3 × ~v2 = 0.
Din distributivitatea ı̂nmulţirii faţă de adunare (3) obţinem (~v1 +~v3 ) ×~v2 = 0.
Din ipoteză, ~v1 + ~v3 = −~v2 deci ~v2 × ~v2 = ~0 evident.
22 CURS

3.2 Produsul mixt a trei vectori. Dublu produs vectorial

3.2.1. Produsul mixt a trei vectori
Definiţia 3.2.1. Fie ~v1 , ~v2 , ~v3 trei vectori din V3 . Dacă doi dintre ei se
ı̂nmulţesc vectorial, iar rezultatul se ı̂nmulţeşte scalar cu al treilea, spunem că
avem un produs mixt, pe care ı̂l notăm ~v1 · (~v2 × ~v3 ) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ).
Din definiţie rezultă că produsul mixt a trei vectori este un scalar.
Să arătăm că acest scalar, ı̂n valoare absolută, reprezintă volumul para-
lelipipedului construit pe cei trei vectori luaţi ca muchii. Fie ~v = ~v2 × ~v3 ,
~v ⊥ (~v2 , ~v3 ). Atunci ~v1 · (~v2 × ~v3 ) = ~v1 · ~v = ~v · pr~v~v1 = v · OA.
Modulul lui ~v reprezintă aria paralelogramului construit pe vectorii ~v2 şi
~v3 , iar OA = kpr~v ~v1 k este ı̂nălţimea paralelipipedului construit pe vectorii
~v1 , ~v2 şi ~v3 , deci |(~v1 , ~v2 , ~v3 )| = volumul paralelipipedului.

Expresia analitică.
Fie cei trei vectori ai produsului mixt ~vi = xi~i + ui~j + zi~k, i = 1, 2, 3.
Fie, de asemenea
 
 ~i ~j ~k 
 
~v = ~v2 × ~v3 =  x2 y2 z2 ,
 ~v1 = x1~i + y1~j + z1~k.
 x3 y3 z3 

Atunci
     
 y2 z2   x2 z2   x2 y2 

~v1 · (~v2 × ~v3 ) = ~v1 · ~v = x1   
− y1   
+ z1  
y3 z3  x3 z3  x3 y3 

expresie care reprezintă dezvoltarea determinantului

 
 x1 y1 z1 
 
~v1 · (~v2 × ~v3 ) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ) =  x2 y2 z2 
 x3 y3 z3 

Proprietăţile produsului mixt

Proprietăţile produsului mixt pot fi acum deduse din proprietăţile deter-
minanţilor. Precizăm următoarele proprietăţi ale produsului mixt.
1) Dacă ı̂n produsul mixt a trei vectori schimbăm ı̂ntre ei doi factori, atunci
produsul mixt ı̂şi schimbă semnul.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 23

2) Dacă ı̂n produsul mixt a trei vectori facem cele trei permutări circulare
posibile, obţinem trei produse mixte egale şi anume
(~v1 , ~v2 , ~v3 ) = (~v2 , ~v3 , ~v1 ) = (~v3 , ~v1 , ~v2 ) sau
~v1 · (~v2 × ~v3 ) = ~v2 · (~v3 × ~v1 ) = ~v3 · (~v1 × ~v2 ).
3) Înmulţind unul din vectorii produsului mixt cu un scalar, ı̂ntregul produs
se ı̂nmulţeşte cu acel scalar (λ~v1 , ~v2 , ~v3 ) = λ(~v1 , ~v2 , ~v3 ).
4) Are loc distributivitatea ı̂n raport cu adunarea vectorilor, adică
(~v1 , ~v2 , ~v3 + ~v4 ) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ) + (~v1 , ~v2 , ~v4 ).
Din interpretarea geometrică a produsului mixt rezultă că produsul mixt a
trei vectori coplanari este nul. Din expresia sa analitică, folosind proprietăţile
determinanţilor, rezultă că are loc şi afirmaţia reciprocă.
Teorema 3.2.1. Condiţia necesară şi suficientă ca trei vectori nenuli să
fie coplanari este ca produsul lor mixt să fie nul, adică
 
 x1 y1 z1 
 
 x2 y2 z2  = 0.
 
 x3 y3 z3 

Aplicaţie. Volumul unui tetraedru A1 A2 A3 A4 determinat de punctele

Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 4 se calculează cu formula
 
 x1 y1 z1 1 
 
ε −→ −→ −→ ε  x2 y2 z2 1 

V = A1 A2 ·(A1 A3 × A1 A4 ) =  
6 6  x3 y3 z3 1 
 x4 y4 z4 1 

unde ε = ±1 se alege astfel ı̂ncât volumul V să fie pozitiv.

Exemple. 1) Să se calculeze produsul mixt P = (~v1 , ~v1 + ~v2 , ~v1 + ~v2 + ~v3 ).
Folosind proprietăţile produsului mixt se obţine P = (~v1 , ~v2 , ~v3 ).
2) Să se arate că vectorii ~v1 − ~v2 , ~v2 − ~v3 şi ~v3 − ~v1 sunt coplanari.
Folosind proprietăţile produsului mixt obţinem
P = (~v1 − ~v2 , ~v2 − ~v3 , ~v3 − ~v1 ) = 0
şi din Teorema 3.2.1 rezultă că vectorii sunt coplanari.
3.2.2. Dublu produs vectorial
Definiţia 3.2.2. Prin dublul produs vectorial al vectorilor ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3
se ı̂nţelege vectorul w
~ = ~v1 × (~v2 × ~v3 ).
Teorema 3.2.2. Dublul produs vectorial se calculează după formula
w
~ = ~v1 × (~v2 × ~v3 ) = (~v1 , ~v3 )~v2 − (~v1 , ~v2 )~v3 (1)
numită formula lui Gibbs.
Demonstraţie. Fie trei vectori oarecare ~v1 , ~v2 , ~v3 .
24 CURS

Dacă raportăm aceşti vectori la un sistem de axe rectangulare, convenabil

ales, obţinem expresiile lor analitice

~v1 = x1~i + y1~j + z1~k,

~v2 = x2~i + y2~j, ~v3 = x3~i,

 
 ~i ~j ~k 
 
~v2 × ~v3 =  x2 y2 0  = −y2 x3~k
 x3 0 0 
 
 ~i ~j ~k 
 
~v1 × (~v2 × ~v3 ) =  x1 y1 z1  = x1 y2 x3~j − y1 y2 x3~i =
 0 0 −y2 x3 

= x1 x3 (x2~i + y2~j) − (x1 x2 + y1 y2 )x3~i = (~v1 · ~v2 )~v3 − (~v1 · ~v2 )~v3 .
Astfel teorema este demonstrată. 
Observaţii. 1) Formula lui Gibbs (1) se poate scrie şi sub forma
 
 ~v2 ~v3 

~v1 × (~v2 × ~v3 ) =  (2)
~v1 · ~v2 ~v1 · ~v3 

2. În general ~v1 × (~v2 × ~v3 ) 6= (~v1 × ~v2 ) × ~v3 de unde rezultă că produsul
vectorial nu este asociativ.
Exemplu. Să se arate că P = ~a × (~b × ~c) + ~b × (~c × ~a) + ~c × (~a × ~b) = ~0.
Se aplică formula lui Gibbs pentru fiecare produs şi se ı̂nsumează.

3.3 Schimbări de repere de coordonate

În unele probleme de geometrie analitică se preferă să se schimbe sistemul
de coordonate iniţial prin alt sistem de coordonate, ı̂n care ecuaţiile curbelor
sau suprafeţelor considerate să fie mai simple. Această schimbare a sistemului
de coordonate poate fi făcută printr-o translaţie sau printr-o rotaţie.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 25

3.3.1. Translaţia unui sistem de coordonate ı̂n spaţiu

Fie sistemul Oxyz şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) ı̂n spaţiu. Translatăm acest
sistem cu originea ı̂n M0 şi obţinem un nou sistem M0 x′ y ′ z ′ , determinat de
aceeaşi versori ~i, ~j, ~k. Fie M un punct arbitrar, care ı̂n sistemul Oxyz are
coordonatele (x, y, z), iar ı̂n noul sistem coordonatele (x′ , y ′ , z ′ ). Pentru a găsi
legătura ı̂ntre aceste coordonate punem ı̂n evidenţă vectorii
−→
OM0 = x0~i + y0~j + z0~k,
−→ −→
OM = x~i + y~j + z~k, M0 M = x′~i + y ′~j + z ′~k.
−→ −→ −→
Între aceşti trei vectori există legătura OM =OM0 + M0 M , de unde
obţinem
x = x0 + x′ , y = y0 + y ′ , z = z0 + z ′ (1)
formule care exprimă vechile coordonate ı̂n funcţie de noile coordonate, sau

x′ = x − x0 , y ′ = y − y0 , z ′ = z − z0 (2)

formule care exprimă noile coordonate ı̂n funcţie de vechile coordonate.

3.3.2. Rotaţia unui sistem de coordonate ı̂n plan

Fie sistemul xOy pe care ı̂l rotim cu unghiul α şi M un punct arbitrar
ı̂n plan, care are ı̂n sistemul xOy coordonatele (x, y), iar ı̂n sistemul x′ Oy ′
−→ −→
coordonatele (x′ , y ′ ). Atunci pentru OM avem OM = x~i + y~j = x′~i′ + y ′ j~′ .
Înmulţim scalar această egalitate cu ~i, respectiv ~j şi rezultă
(
x = x′ (~i · ~i′ ) + y ′ (~i · j~′ )
y = x′ (~j · ~i′ ) + y ′ (~j · j~′ )
26 CURS

Dar ~i · ~i′ = cos α, ~ij~′ = − sin α, ~j · ~i′ = sin α, ~j · j~′ = cos α.

Se obţin următoarele formule

x = x′ cos α − y ′ sin α
(1)
y = x′ sin α + y ′ cos α

care reprezintă exprimarea

 vechilor coordonate
 ı̂n funcţie de noile coordonate.
cos α − sin α
Dacă notăm R = , R fiind matricea de rotaţie, formula
sin α cos α
(1) devine    ′ 
x x
=R (2)
y y′
Pentru a determina noile coordonate ı̂n funcţie de vechile coordonate,
ı̂nmultim ı̂n relaţia (2) cu matricea inversă R−1 şi obţinem
 ′   
x −1 x
=R (3)
y′ y

sau echivalent 
x′ = x cos α + y sin α
(4)
y ′ = −x sin α + y cos α
Capitolul 2

Planul şi dreapta ı̂n spaţiu

1 Planul ı̂n spaţiu

În acest paragraf vom studia diferite probleme legate de suprafeţele alge-
brice de gradul ı̂ntâi, adică suprafeţele definite printr-o ecuaţie implicită de
forma F (x, y, z) = Ax + By + Cz + D = 0.

1.1 Ecuaţia generală a planului. Plane particulare

1.1.1. Ecuaţia generală a planului. Considerăm un plan oarecare (P ),

raportat la un sistem cartezian Oxyz. Faţă de acest sistem putem determina
~ (A, B, C),
acest plan printr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (P ) şi un vector nenul N
normal la plan. Vectorul N~ nefiind vector nul rezultă că A + B + C 2 6= 0.
2 2

Să determinăm ecuaţia planului (P ) ı̂n sistemul de coordonate ales; aceasta

ı̂nseamnă a determina ecuaţia verificată de coordonatele tuturor punctelor
−→
M ∈ (P ) şi numai de acestea. Punem ı̂n evidenţă vectorul M0 M (x − x0 , y −
−→ −→
~ , (∀) M ∈ (P ), deci
y0 , z − z0 ). Deoarece M0 M ∈ (P ) rezultă că M0 M ⊥ N
−→
M0 M ·N ~ = 0 sau

A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0, (1)

27
28 CURS

Dacă notăm D = −(Ax0 + B0 + Cz0 ) obţinem ecuaţia

Ax + By + Cz + D = 0 (2)

Prin urmare, planului (P ) ı̂i corespunde ecuaţia (2).

Reciproc, orice ecuaţie de forma (2) reprezintă ecuaţia unui plan. Consi-
derăm două puncte M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) care aparţin suprafeţei (S)
definită de ecuaţia (2), deci pentru care

Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0
(2′ )
Ax2 + By2 + Cz2 + D = 0

Considerăm un punct oarecare M (x, y, z) care aparţine segmentului M1 M2 ,

deci ale cărui coordonate sunt date de formulele
x1 + λx2 y1 + λy2 z1 + λz2
x= , y= , z= (3)
1+λ 1+λ 1+λ

şi arătăm că şi acest punct aparţine suprafeţei (S). Într-adevăr, dacă ı̂nlocuim
(3) ı̂n (2), ţinând seama de (2′ ) obţinem Ax1 +By1 +Cz1 +λ(Ax2 +By2 +Cz2 ) =
0, deci segmentul M1 M2 aparţine suprafeţei (S) şi cum M1 , M2 sunt oarecare
pe această suprafaţă deducem că suprafaţa (S) este un plan.
Am demonstrat deci, următoarea teoremă.
Teorema 1.1.1. Oricărui plan, raportat la un sistem cartezian rectangular
ı̂i corespunde o ecuaţie algebrică de gradul ı̂ntâi, de forma (2) şi reciproc,
oricărei ecuaţii de gradul ı̂ntâi ı̂i corespunde un plan.
Observaţii. 1) N ~ (A, B, C) 6= ~0 se numeşte normala la plan. Componen-
tele (A, B, C) ale normalei se numesc parametrii directori ai planului.
2) Ecuaţia (1) reprezintă ecuaţia planului determinat de un punct şi de un
vector perpendicular pe plan, numit normala la plan.
3) Ecuaţia (2) se numeşte ecuaţia generală a planului.
4) În ecuaţia planului figurează patru parametri. Împărţind cu unul dintre
ei, nenul, rezultă că ecuaţia unui plan depinde doar de trei parametri esenţiali.
Exemplu. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin mijlocul segmentului
M1 M2 şi este perpendicular pe el, unde M1 (2, 3, 0), M2 (4, 5, −2).
Soluţie. Fie M0 mijlocul segmentului M1 M2 . Atunci M0 (3, 4, −1).
−→
Normala la plan este N ~ =M1 M2 (2, 2, −2). Planul are ecuaţia

2(x − 3) + 2(y − 4) − 2(z + 1) = 0 sau x + y − z − 8 = 0.

1.1.2. Plane particulare

a) Plane paralele cu una din axele de corodonate. Considerăm planul
~ ⊥ Oz deci C = 0. Ecuaţia acestui plan este
P , paralel cu Oz. În acest caz, N
(P ) Ax + By + D = 0.
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 29

b) Plane paralele cu unul din planele de coordonate. Fie planul P

paralel cu xOy. În acest caz N ~ ⊥ (xOy) deci N~ ⊥ Ox, N ~ ⊥ Oy de unde
A = B = 0. Ecuaţia planului este (P ) Cz + D = 0, C 6= 0 sau (P ) z = z0 .
c) Plane care trec prin origine. O(0, 0, 0) ∈ (P ) implică D = 0, deci
ecuaţia planului este (P ) Ax + By + Cz = 0.

1.2 Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare.

Ecuaţia planului prin tăieturi
1.2.1. Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare
Fiind date punctele Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 3 necoliniare, ele determină un
plan. Fie M (x, y, z) un punct arbitrar al planului. M, Mi ∈ (P ) deci coordo-
natele lor verifică ecuaţia (2), adică

Ax + By + Cz + D = 0
Axi + Byi + Czi + D = 0, i = 1, 2, 3.

sistem din care determinăm A, B, C, D, nu toate nule, deci determinantul sis-

temului este nul ∆ = 0. Obţinem astfel ecuaţia
 
 x y z 1 
 
 x1 y1 z1 1 
 
 x2 y2 z2 1  = 0 (4)
 
 x3 y3 z3 1 

care reprezintă ecuaţia planului determinat de punctele M1 , M2 , M3 .

Dacă dezvoltăm determinantul ∆ din (4), formând zerouri pe ultima co-
loană obţinem  
 x − x1 y − y1 z − z1 
 
 x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1  = 0
 
 x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 

Notând pi−1 = xi − x1 , qi−1 = yi − y1 , ri−1 = zi − z1 , i = 2, 3 obţinem

 
 x − x1 y − y1 z − z1 
 
 p1 q r =0 (5)
 1 1 
 p2 q2 r2 

care reprezintă ecuaţia planului determinat de punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) şi vectorii

vi (pi , qi , ri ), i = 1, 2 conţinuţi ı̂n plan.
30 CURS

1.2.2. Ecuaţia planului prin tăieturi

Fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c) prin care trece planul (P ). Nu-
merele a, b, c sunt măsurile segmentelor determinate de (P ) pe cele trei axe de
coordonate, numite tăieturile planului pe aceste axe. Ecuaţia acestui plan
este un caz particular al ecuaţiei (4).
x y z
(P ) + + − 1 = 0.
a b c

2 Dreapta ı̂n spaţiu

Ca orice curbă ı̂n spaţiu, o dreaptă va fi definită, faţă de un sistem carte-
zian rectangular, printr-un sistem de două ecuaţii liniare ı̂n x, y, z, deoarece
suprafaţele a căror intersecţie este o dreaptă sunt plane.

2.1 Ecuaţiile canonice (simetrice) ale dreptei. Ecuaţiile pa-

rametrice. Ecuaţiile dreptei determinate de două puncte
date
2.1.1. Ecuaţiile canonice (simetrice) ale dreptei. Fie o direcţie ı̂n spaţiu
dată prin vectorul ~v = a~i + b~j + c~k. Vom scrie ecuaţia dreptei ce trece prin
M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are direcţia lui ~v .

Fie pentru aceasta M (x, y, z) ∈ (D) punctul curent al dreptei. Vectorul

−→ −→ −→
M0 M este coliniar cu ~v , deci M0 M = λ~v . M0 M = ~r − ~r0 adică ~r = ~r0 + λ~v care
reprezintă ecuaţia vectorială a dreptei.
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 31

Se obţin de aici ecuaţiile canonice (simetrice) ale dreptei

x − x0 y − y0 z − z0
= = (1)
a b c
Vectorul ~v se numeşte vector director al dreptei, iar componentele scalare
ale acestui vector (a, b, c) se numesc parametri directori. Dacă unul din cei
trei parametri directori este nul, dreapta este paralelă cu unul din planele de
coordonate. De exemplu, dacă a = 0 atunci (D)k(yOz). Dacă doi parametri
directori sunt nuli atunci (D) este paralelă cu una dintre axele de coordonate.
2.1.2. Ecuaţiile parametrice ale dreptei.
x − x0 y − y0 z − z0
Dacă (1) se scrie = = = λ atunci obţinem
a b c

 x = x0 + λa
y = y0 + λb (2)

z = z0 + λc

Acestea sunt ecuaţiile parametrice ale dreptei (D). O altă reprezentare

parametrică a dreptei (D) se obţine punând ı̂n evidenţă versorul ~v0 a lui ~v .
Obţinem pentru dreapta (D) reprezentarea

 x = x0 + ρ cos α
y = y0 + ρ cos β (3)

z = z0 + ρ cos γ

unde ρ = ±|M0 M |, după cum M este de o parte sau alta a lui M0 . Numerele
(cos α, cos β, cos γ) sunt componentele scalare ale versorului ~v0 , aici cosinuşii
−→
directori ai dreptei (D). ρ reprezintă măsura segmentului orientat M0 M , care
−→
este pozitivă când M0 M şi ~v0 au acelaşi sens şi negativă ı̂n caz contrar.
2.1.3. Ecuaţiile dreptei ı̂n spaţiu determinate de două puncte
Două puncte distincte M1 (x1 , y1 , z1 ) şi M2 (x2 , y2 , z2 ) determină o dreaptă
ı̂n spaţiu. Ecuaţiile acestei drepte se pot scrie luând ca vector director al dreptei
−→
vectorul M1 M2 (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ) şi considerând că dreapta trece prin
punctul M1 (vezi (1)). Obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei
x − x1 y − y1 z − z1
= = (4)
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

sau ecuaţiile parametrice


 x = x1 + λ(x2 − x1 )
y = y1 + λ(y2 − y1 ) (5)

z = z1 + λ(z2 − z1 )
32 CURS

2.2 Ecuaţiile generale ale dreptei

Fie planele (P1 ) A1 x+B1 y +C1 z +D1 = 0, (P2 ) A2 x+B2 y +C2 z +D2 = 0,
astfel ı̂ncât  
A1 B1 C1
rang = 2.
A2 B2 C2
Planele (P1 ) şi (P2 ) sunt secante, deci se intersectează după o dreaptă (D),
care are ecuaţiile
 
P1 = 0 A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(D) ⇔ (6)
P2 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
şi care se numesc ecuaţiile generale ale dreptei (D).
Vom determina parametrii directori ai dreptei (D), dată prin ecuaţiile ge-
nerale (6). Pentru aceasta trebuie să punem ı̂n evidenţă un vector director
al dreptei (D). Acesta este ~v = N ~1 × N ~ 1 = A1~i + B1~j + C1~k şi
~ 2 , unde N
N~ 2 = A2~i + B2~j + C2~k sunt vectorii normali ai planelor (P1 ) şi (P2 ).
Dacă v = a~i + b~j + c~k atunci
 
 i j k       
  B1 C1   C1 A1   A2 B1 
 
v =  A1 B1 C1  , a =    , b=   , c= .
 A2 B2 C2  B2 C2  C2 A2  A2 B2 

Pentru a trece de la ecuaţiile (6) la (1) se determină şi coordonatele unui

punct M0 al dreptei, atribuind uneia dintre variabile o valoare particulară şi
rezolvând sistemul (6).

2.3 Perpendiculara comună a două drepte din spaţiu

Fie două drepte oarecare ı̂n spaţiu
x − x1 y − y1 z − z1
(D1 ) = = ,
a1 b1 c1
x − x2 y − y2 z − z2
(D2 ) = =
a2 b2 c2
Se numeşte perpendiculara comună a acestor drepte, dreapta (D) care
este perpendiculară pe ambele drepte şi le intersectează.
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 33

Vectorul  
 ~i ~j ~k 
 
v = ~v1 × ~v2 =  a1 b1 c1  = a~i + b~j + c~k
 a2 b2 c2 
este un vector director al dreptei (D).
Punem ı̂n evidenţă planul (P1 ) care conţine dreapta (D1 ) şi vectorul ~v .
Acest plan va conţine şi dreapta (D).
 
 x − x1 y − y1 z − z1 
 
(P1 ) :  a1 b1 c1  = 0
 a b c 

Analog punem ı̂n evidenţă planul (P2 ) care conţine dreapta (D2 ) şi vectorul
~v . Acest plan va conţine şi dreapta (D).
 
 x − x2 y − y2 z − z2 
 
(P2 ) :  a2 b2 c2  = 0
 a b c 

Prin urmare, perpendiculara comună a dreptelor  (D1 ) şi (D2 ) este dreapta
P1 = 0
(D) = (P1 ) ∩ (P2 ) şi care are ecuaţiile (D) .
P2 = 0
Exemplu. Să se determine perpendiculara comună a dreptelor
 
x+y−z−1=0 x + 2y − z − 2 = 0
(D1 ) şi (D2 )
2x + y − z − 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0

Ecuaţiile canonice ale lui (D1 ) şi (D2 ) sunt

x−1 y z x 4 z+2
(D1 ) = = , (D2 ) = =
0 1 1 2 −1 0
Fie ~v = ~v1 × ~v2 ⇒ ~v = (1, 2, −2) şi (P1 ) planul determinat de (D1 ) şi ~v ,
(P2 ) planul determinat de (D2 ) şi ~v . Ecuaţiile acestor plane sunt
   
 x−1 y z   x y z+2 
  
(P1 )  0 1 1  = 0 (P2 )  2 −1 0  = 0,
 1 2 −2   1 2 −2 

(P1 ) 4x − y + z − 4 = 0, (P2 ) 2x + 4y + 5z + 10 = 0.
Dreapta (D) = (P1 ) ∩ (P2 ) este perpendiculara comună a dreptelor (D1 )
şi (D2 ) şi are ecuaţiile

4x − y + z − 4 = 0
(D)
2x + 4y + 5z + 10 = 0.
34 CURS

3 Poziţia relativă a planelor şi dreptelor

3.1 Poziţia relativă a două plane. Fascicul de plane
3.1.1. Poziţia relativă a două plane. Fie planele
(P1 ) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0, (P2 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
Aceste două plane pot fi: secante, paralele, confundate.
Teorema 3.1.1. Condiţia necesară şi suficientă ca planele (P1 ) şi (P2 ) să
fie secante este ca  
A1 B1 C1
rang = 2.
A2 B2 C2
Pentru ca planele (P1 ) şi (P2 ) să fie paralele este necesar şi suficient ca
A1 /A2 = B1 /B2 = C1 /C2 6= D1 /D2 .
Pentru ca planele (P1 ), (P2 ) să fie confundate este necesar şi suficient ca
A1 /A2 = B1 /B2 = C1 /C2 = D1 /D2 .
Demonstraţia rezultă din rezolvarea sistemului format din ecuaţiile celor
două plane şi interpretând geometric rezultatul obţinut.
Exemplu. Să se determine α, β ∈ R astfel ı̂ncât planele (P1 ) (α + 2)x +
3y + z + 2β − 1 = 0 şi (P2 ) 6αx + (4 − β)y − βz + α + 2 = 0 să fie paralele.
Aplicând Teorema 3.1.1 planele (P1 ) şi (P2 ) sunt paralele dacă
α+2 3 1
= = . Se obţine 4 − β = −3β, β = −2 şi 4α + 2 = 6α, α = 1.
6α 4−β −β
Deci α = 1, β = −2.
3.1.2. Fascicul de plane. Se numeşte fascicul de plane mulţimea tuturor
planelor care trec printr-o dreaptă dată (D). Fie date planele (P1 ) şi (P2 )
care determină dreapta (D). Ecuaţia fasciculului de plane, determinat de (D)
este (Pα,β ) αP1 + βP2 = 0. Presupunând α 6= 0 şi notând λ = β/α, ecuaţia
fasciculului se scrie
(Pλ ) P1 + λP2 = 0.
Exemplu. Să se scrie ecuaţia planului (P ) ce trece prin dreapta de
intersecţie a planelor (P1 ) 2x + 3y + z − 2 = 0 şi (P2 ) x + 2y − 3z + 1 = 0
şi este perpendicular pe planul (P3 ) 3x − y + 2z + 2 = 0.
Soluţie. Fie (Pλ ) ecuaţia fasciculului de plane determinat de P1 şi P2 .
(Pλ ) (x + 2y − 3z + 1) + λ(2x + 3y + z − 2) = 0
adică
(Pλ ) (1 + 2λ)x + (2 + 3λ)y + (λ − 3)z + 1 − 2λ = 0
~λ ⊥ N
(Pλ ) ⊥ (P3 ) implică N ~ 3 , adică N
~λ · N
~ 3 = 0,

3(1 + 2λ) − (2 + 3λ) + 2(λ − 3) = 0, 5λ − 5 = 0, λ = 1.

Deci ecuaţia planului este (P ) 3x + 5y − 2z − 1 = 0.
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 35

3.2 Poziţia relativă a două drepte ı̂n spaţiu

Două drepte ı̂n spaţiu pot fi situate ı̂n acelaşi plan (coplanare) sau ı̂n plane
diferite (oarecare). Dacă dreptele sunt situate ı̂n acelaşi plan atunci ele pot
fi concurente, paralele sau confundate. Fie dreptele (D1 ) şi (D2 ) determinate
de ~v1 (a1 , b1 , c1 ) şi M1 (x1 , y1 , z1 ) şi respectiv ~v2 (a2 , b2 , c2 ) şi M2 (x2 , y2 , z2 ). Mai
−→
punem ı̂n evidenţă şi vectorul M1 M2 (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ).

Teorema 3.2.1. Pentru ca dreptele (D1 ) şi (D2 ) să fie coplanare este
necesar şi suficient ca
 
 x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 
 
 a1 b1 c1 =0 (7)
 
 a2 b2 c2 

Demonstraţie. Dacă (D1 ), (D2 ) sunt coplanare atunci vectorii ~v1 , ~v2 ,
−→ −→
M1 M2 sunt coplanari, deci are loc (7). Reciproc, dacă are loc (7), cum M1 M2
nu este coliniar cu ~v1 sau ~v2 rezultă că cei trei vectori sunt coplanari şi deci
dreptele sunt coplanare. 
Observaţie. Dacă ı̂n (7) ultimele două linii sunt proporţionale atunci
dreptele (D1 ) şi (D2 ) sunt paralele, iar dacă toate trei liniile lui (7) sunt
proporţionale, atunci dreptele (D1 ) şi (D2 ) sunt confundate.
Exemplu. Să se determine parametrul α ∈ R astfel ı̂ncât dreptele
x−1 y+2 z x+1 y−3 z
(D1 ) = = şi (D2 ) = =
3 −2 1 4 1 α
să fie coplanare.
−→
Fie M1 (1, −2, 0) ∈ (D1 ), M2 (−1, 3, 0) ∈ (D2 ), M1 M2 (−2, 5, 0).
Conform Teoremei 3.2.1 pentru ca dreptele (D1 ) şi (D2 ) să fie coplanare
este necesar şi suficient ca
 
 −2 5 0 
 
 3 −2 1  = 0
 
 4 1 α 

de unde se obţine α = 2.
36 CURS

3.3 Poziţia unei drepte faţă de un plan

Fie o dreaptă oarecare ı̂n spaţiu
x − x0 y − y0 z − z0
(D) = =
a b c
şi un plan oarecare
(P ) Ax + By + Cz + D = 0.
~ (A, B, C) şi M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (D). Se ştie că
Se pun ı̂n evidenţă ~v (a, b, c), N
dreapta (D) poate avea faţă de planul (P ) una din următoarele trei poziţii.
a) Dreapta să intersecteze planul, deci ı̂ntre dreaptă şi plan să existe un
singur punct comun. Aceasta se ı̂ntâmplă dacă N ~ nu este perpendicular pe ~v
deci N~ · ~v 6= 0, adică Aa + Bb + Cc 6= 0.
b) Dreapta să fie paralelă cu planul adică N ~ ⊥ ~v şi M0 6∈ (D), deci

Aa + Bb + Cc = 0
Ax0 + By0 + Cz0 + D 6= 0

~ ⊥ ~v şi M0 ∈ (D), deci

c) Dreapta să fie conţinuă ı̂n plan adică N

Aa + Bb + Cc = 0
Ax0 + By0 + Cz0 + D = 0

Dreapta care intersectează planul poate fi perpendiculară pe plan. În acest

caz A/a = B/b = C/c.

4 Distanţe şi unghiuri ı̂n spaţiu

4.1 Distanţe ı̂n spaţiu.
4.1.1. Distanţa de la un punct la un plan.

Fie planul (P ) dat prin ecuaţia generală şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) care
nu aparţine planului (P ). Notăm cu M1 (x1 , y1 , z1 ) piciorul perpendicularei
coborâte din M1 pe planul (P ), d = M0 M1 şi evident

Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0. (1)

Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 37

−
→ −−−−→
Vectorii N (ABC) şi M1 M0 (x0 − x1 , y0 − y1 , z0 − z1 ) sunt coliniari, deci
−
→ −−−−→ −
→ −−−−→
| N · M1 M0 | = k N k · kM1 M0 k, adică
p
d · A2 + B 2 + C 2 = |A(x0 − x1 ) + B(y0 − y1 ) + C(z0 − z1 )|.

Folosind relaţia (1) obţinem

|Ax0 + By0 + Cz0 + D|

d= √ . (2)
A2 + B 2 + C 2
Observaţie. Distanţa d se obţine ı̂nlocuind coordonatele punctului M0 ı̂n
ecuaţia normală a planului.
Exemplu. Să se determine distanţa de la punctul M0 (1, 1, 1) la planul
(P ) x + 3y + z − 5 = 0.
1 3 1 5
Ecuaţia normală a planului este (P ) √ x + √ y + √ z − √ = 0 şi
11 11 11 11
1
obţinem d = √ .
11
4.1.2. Distanţa de la un punct la o dreaptă ı̂n spaţiu. Fie dreapta
x − x0 y − y0 z − z0
(D) = = şi un punct M1 (x1 , y1 , z1 ) 6∈ (D).
a b c

Distanţa d de la M1 la dreapta (D) poate fi considerată ca fiind ı̂nălţimea

−→
corespunzătoare bazei |~v | a paralelogramului construit pe vectorii M0 M1 şi ~v .
−→
| M0 M1 ×~v |
Avem deci d = .
v
Exemplu. Să se determine distanţa de la punctul M1 (7, 9, 7) la dreapta
x−2 y−1 z −→
(D) = = . Fie M0 (2, 1, 0) ∈ (D). ~v (4, 3, 2) şi M0 M1 (5, 8, 7).
4 3 2
 
 ~i ~j ~k 
−→  
M0 M1 ×~v =  5 8 7  = −5~i + 18~j − 17~k
 4 3 2 

−→ p √ p √
| M0 M1 ×~v | = 52 + 182 + 172 = 638, |~v | = 42 + 32 + 22 = 29
r
638 √
Obţinem d = = 22.
29
38 CURS

4.1.3. Distanţa dintre două drepte oarecare din spaţiu

Este distanţa dintre punctele de intersecţie ale perpendicularei comune (D)

cu dreptele (D1 ) şi (D2 ). Aceasta este egală cu distanţa de la un punct al uneia
dintre drepte, de exemplu (D1 ), la planul ce trece prin cealaltă dreaptă (D2 )
şi este paralel cu prima dreaptă (D1 ). Acest plan, care trece prin (D2 ) şi este
paralel cu (D1 ) este planul care trece prin M2 şi conţine vectorii ~v1 (a1 , b1 , c1 )
şi ~v2 (a2 , b2 , c2 ), deci are ecuaţia
 
 x − x2 y − y2 z − z2 
 
(P )  a1 b1 c1  = 0
 a2 b2 c2 
Ecuaţia se scrie
(P ) Ax + By + Cz + D = 0
unde      
 b1 c1   c1 a1   a1 b1 

A= , 
B= , 
C= .
b2 c2  c2 a2  a2 b2 
Distanţa căutată este distanţa de la M1 (x1 , y1 , z1 ) ∈ (D1 ) la planul (P ),
|Ax1 + By1 + Cz1 + D|
d= √ .
A2 + B 2 + C 2
Exemplu. Să se determine distanţa dintre dreptele
 
x + 2y − z − 1 = 0 x + 2y − z − 2 = 0
(D1 ) şi (D2 )
2x + y − z − 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0
Ecuaţiile canonice ale lui (D1 ) şi (D2 ) sunt
x−1 y z x y z+2
(D1 ) = = , (D2 ) = = .
0 1 1 2 −1 0
Fie (P ) planul determinat de M1 (1, 0, 0), v1 (0, 1, 1) şi v2 (2, −1, 0). Ecuaţia
planului este
 
 x−1 y z 
 
(P )  0 1 1  = 0 sau (P ) x + 2y − 2z − 1 = 0.
 2 −1 0 
4−1
d = d(D1 , D2 ) = d(M2 , P ) = √ = 1.
9
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 39

4.2 Unghiuri dintre plane şi drepte

4.2.1. Unghiul a două plane. Unghiul planelor (P1 ) şi (P2 ) este prin
definiţie unghiul normalelor la aceste plane. Avem deci
~1 · N
N ~2 A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
cos α = =p 2 p .
kN1 k · kN2 k A1 + B12 + C12 · A22 + B22 + C22
Cele două plane sunt perpendiculare ⇔ A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.
4.2.2. Unghiul a două drepte. Fie dreptele (D1 ) şi (D2 ) de ecuaţii
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
a1 b1 c1 a2 b2 c2
Unghiul lor este dat de unghiul vectorilor directori. Deci
~v1 · ~v2 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
cos α = =p 2 p .
k~v1 k · k~v2 k a1 + b21 + c21 · a22 + b22 + c22
Observaţii. 1) (D1 ) ⊥ (D2 ) ⇔ a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0;
2) (D1 )k(D2 ) ⇔ a1 /a2 = b1 /b2 = c1 /c2 .
Exemplu. Să se determine unghiul dreptelor
x+2 2y + 3 3z + 4 2x + 1 3x + 2 4z + 1
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
1 2 3 3 −3 1
Vectorii directori ai celor două drepte sunt ~v1 (1, 2, 3) şi ~v2 (3, −3, 1), ~v1 ·~v2 = 0,
π
deci, din Observaţia 1) rezultă că α = , respectiv (D1 ) ⊥ (D2 ).
2
4.2.3. Unghiul unei drepte cu un plan
Se numeşte unghiul unei drepte cu un plan unghiul format de dreaptă cu
proiecţia ei ortogonală pe plan.

π  ~
~v · N Aa + Bb + Cc
cos −α = ⇒ sin α = √ √
2 k~v k · kN~k A2 + B 2 + C 2 · a2 + b2 + c2
Regăsim condiţia de paralelism dintre dreaptă şi plan

sin α = 0 ⇒ Aa + Bb + Cc = 0.
Capitolul 3

Conice şi cuadrice. Generarea

suprafeţelor

1 Curbe plane de gradul doi. Conice

1.1 Noţiunea de conică. Intersecţia unei conice cu o dreaptă
1.1.1. Noţiunea de conică. Mulţimea punctelor M (x, y) ale căror coor-
donate verifică ecuaţia
f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0 (1)
se numeşte curbă algebrică de gradul doi sau conică. Denumirea se justifică
deoarece aceste curbe se obţin prin secţiunea cu un plan a unui con circular
drept. Acestea sunt: cercul, elipsa, hiperbola, parabola care se numesc conice
propriu-zise, sau două drepte care se numesc conice degenerate.
Ecuaţiile canonice ale conicelor propriu-zise sunt
x2 y 2 x2 y 2
(E) + − 1 = 0; (H) − 2 − 1 = 0; (P ) y 2 = 2px.
a2 b2 a2 b
Ecuaţiile canonice ale conicelor degenerate sunt
x2 y 2
1) 2 − 2 = 0, drepte concurente; 2) x2 − a2 = 0, drepte paralele;
a b
2 x2 y 2
3) x = 0, drepte confundate; 4) 2 + 2 = 0, punctul;
a b
x2 y 2 2 2
5) 2 + 2 + 1 = 0 sau x + a = 0, mulţimea vidă.
a b
Înainte de a face un studiu al conicelor reprezentate de ecuaţia (1), vom
da următoarea teoremă, care caracterizează conicele nedegenerate.
Teorema 1.1.1. Mulţimea punctelor din plan pentru care raportul distan-
ţelor la un punct fix, numit focar, şi la o dreaptă fixă, numită directoare,
este constant determină o conică proprie.

40
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 41

Demonstraţie. Alegem sistemul de coordonate astfel ı̂ncât F ∈ Ox şi

(D)kOy. Fie d şi p distanţele de la O şi respectiv F la directoarea (D) şi
MF
c = d + p. Relaţia = e se scrie M F 2 = e2 M N 2 . Exprimând analitic
MN
această relaţie avem
(x − c)2 + y 2 = e2 (x − d)2 sau
(1 − e2 )x2 − 2(c − e2 d)x + y 2 + c2 − e2 d2 = 0 (∗)
1. Dacă e = 1 şi luăm c = −d = p/2, atunci obţinem ecuaţia y 2 = 2px,
care reprezintă ecuaţia parabolei.
2. Dacă e 6= 1 şi c − e2 d = 0 atunci ecuaţia (∗) se scrie sub forma
c2
(1 − e2 )x2 + y 2 = 2 − c2 . Notăm c/e = a. Dacă
e
x2 y 2
a) e < 1, a2 − c2 = b2 ⇒ 2 + 2 = 1 care reprezintă ecuaţia elipsei;
a b
x 2 y 2
b) e > 1, c2 − a2 = b2 ⇒ 2 − 2 = 1 care reprezintă ecuaţia hiperbolei.
a b
Din această teoremă se deduce imediat reprezentarea celor trei conice ı̂n
coordonate polare.

−→
Alegem polul ı̂n focar şi axa polară perpendiculară pe (D). Avem | M F
| = ρ, M N = p + ρ cos θ şi relaţia M F/M N = e devine
ρ ep
= e sau ρ = ,
p + ρ cos θ 1 − e cos θ
care reprezintă ecuaţia ı̂n coordonate polare a celor trei conice nedegenerate.
1.1.2. Intersecţia unei conice cu o dreaptă. Fie o conică (C) de ecuaţie
generală (1). Asociem acestei ecuaţii următorii determinanţi simetrici
 
   a11 a12 a13 
 a11 a12   
δ =   , ∆ =  a12 a22 a23  (2)
a12 a22  
 a13 a23 a33 

42 CURS

şi notăm
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 (3)
Funcţia polinomială (1) se scrie, folosind polinomul lui Taylor de grad doi

f (x, y) = f (x0 , y0 ) + fx′ (x0 , y0 )(x − x0 ) + fy′ (x0 , y0 )(y − y0 )+ (4)

1
+ (fx′′2 (x0 , y0 )(x − x0 )2 + 2fxy
′′
(x0 , y0 )(x − x0 )(y − y0 ) + fy′′2 (x0 , y0 )(y − y0 )2 )
2
O dreaptă (D) care trece printr-un punct oarecare M0 (x0 , y0 ) şi formează
cu Ox un unghi α, are reprezentarea parametrică

x = x0 + t cos α
(D) t∈R (5)
y = y0 + t sin α

Determinarea punctelor de intersecţie ale conicei (C) cu dreapta (D) con-

duce la rezolvarea sistemului format din ecuaţiile (4) şi (5). Având ı̂n vedere
notaţia (3) se obţine ecuaţia de gradul doi ı̂n variabila t

g(cos α, sin α)t2 + (fx′ (x0 , y0 ) cos α + fy′ (x0 , y0 ) sin α)t + f (x0 , y0 ) = 0 (6)

Fie t1 şi t2 rădăcinile reale ale acestei ecuaţii. Înlocuind pe t ı̂n (5) cu
t1 şi respectiv t2 obţinem coordonatele punctelor de intersecţie M1 şi M2 ale
dreptei (D) cu conica (C). Dacă

g(cos α, sin α) = a11 cos2 α + 2a12 cos α sin α + a22 sin2 α = 0 (7)

atunci ecuaţia (6) are o singură rădăcină reală, ceea ce implică faptul că
dreapta (D) intersectează conica (C) ı̂ntr-un singur punct. Dacă notăm
tg α = m, prin ı̂mpărţire cu cos α, ecuaţia (7) devine

a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0. (8)

O dreaptă se spune că are o direcţie asimptotică faţă de conica (1),

dacă panta ei, m = tg α, verifică ecuaţia (8), numită ecuaţia direcţiilor
asimptotice ale conicei. Discriminantul ecuaţiei (8) este (−δ), unde δ este
definit de (2). Semnul lui δ ne permite o clasificare a conicelor.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 43

Clasificarea conicelor după direcţiile asimptotice

a) Conicele de tip hiperbolic au două direcţii asimptotice reale şi distincte,
deci corespund cazului când δ < 0.
b) Conicele de tip eliptic nu au direcţii asimptotice reale, deci δ > 0.
c) Conicele de tip parabolic au direcţiile asimptotice reale şi confundate,
deci δ = 0, situaţie ı̂n care dreapta are panta

m = −a11 /a12 = −a12 /a22 (9)

Tangenta la conică. Din (6) deducem că dacă M0 (x0 , y0 ) aparţine coni-
cei, adică f (x0 , y0 ) = 0 şi t1 = t2 = 0, atunci dreapta (D) este tangentă la
conică, situaţie ı̂n care avem

fx′ (x0 , y0 ) cos α + fy′ (x0 , y0 ) sin α = 0 (10)

Eliminând pe cos α şi sin α din (5) şi (10) obţinem ecuaţia

(x − x0 )fx′ (x0 , y0 ) + (y − y0 )fy′ (x0 , y0 ) = 0. (11)

Această ecuaţie se poate scrie, având ı̂n vedere că f (x0 , y0 ) = 0, sub forma

a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a13 (x + x0 ) + a23 (y + y0 ) + a33 = 0 (11)

şi reprezintă ecuaţia tangentei la conică ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 ) ce aparţine

conicei, ecuaţie ce se obţine prin cunoscuta metodă a dedublării.
Exemplu. Să se scrie ecuaţia tangentei la conica
(C) f (x, y) = x2 + y 2 − 3xy + x − 3y + 2 = 0 ı̂n punctul M0 (0, 1).
Verificăm dacă punctul aparţine conicei: f (0, 1) = 0. Pentru a scrie ecuaţia
tangentei, dedublăm ecuaţia conice pentru M0 (x0 , y0 ) ∈ (C)
3 1 3
xx0 + yy0 − (xy0 + x0 y) + (x + x0 ) − (y + y0 ) + 2 = 0.
2 2 2
După ı̂nlocuirea lui x0 = 0, y0 = 1 şi efectuarea calculelor obţinem

(M0 T ) 2x + y − 1 = 0

1.2 Centrul unei conice. Coardă. Diametru

1.2.1. Centrul unei conice
M0 (x0 , y0 ) este centrul de simetrie al curbei (Γ) de ecuaţie F (x, y) = 0
dacă şi numai dacă oricare este punctul M1 (x0 + h, y0 + k) pe (Γ) şi simetricul
său faţă de M0 , adică punctul M2 (x0 − h, y0 − k) este pe (Γ), deci

F (x0 + h, y0 + k) = 0 ⇔ F (x0 − h, y0 − k) = 0 (1)

44 CURS

În cazul unei conice (C) reprezentată prin ecuaţia generală f (x, y) = 0
(vezi (1) din §1.1) condiţiile (1), ţinând cont de formula lui Taylor ((4) din
§1.1), devin
f (x0 , y0 ) + fx′ (x0 , y0 )h + fy′ (x0 , y0 )k+
1
+ (fx′′2 (x0 , y0 )h2 + 2fxy
′′
(x0 , y0 )hk + fy′′2 (x0 , y0 )k2 ) = 0
2
şi respectiv
f (x0 , y0 ) − fx′ (x0 , y0 )h − fy′ (x0 , y0 )k+
1
+ (fx′′2 (x0 , y0 )h2 + 2fxy
′′
(x0 , y0 )hk + fy′′2 (x0 , y0 )k2 ) = 0
2
Scăzând cele două egalităţi se obţine

hfx′ (x0 , y0 ) + kfy′ (x0 , y0 ) = 0, (∀) h, k ∈ R (2)

De aici rezultă fx′ (x0 , y0 ) = 0, fy′ (x0 , y0 ) = 0.

Deci coordonatele centrului de simetrie al unei conice sunt date de sistemul

(1/2)fx′ (x, y) = a11 x + a12 y + a13 = 0 (D1 )
(3)
(1/2)fy′ (x, y) = a12 x + a22 y + a23 = 0 (D2 )

Dreptele (D1 ) şi (D2 ) reprezentate de ecuaţiile (3) se numesc dreptele

centrului conicei. Din (3) rezultă că următoarea clasificare a conicelor.
1) Dacă δ 6= 0 atunci conica (C) are un singur centru de simetrie. Din
această categorie fac parte conicele de tip hiperbolic (δ < 0) şi conicele de tip
eliptic (δ > 0).
a11 a12 a13
2) Dacă δ = 0 şi = 6= , atunci dreptele centrului sunt paralele,
a12 a22 a23
deci centrul conicei este la infinit (conica nuare centru la distanţă finită).
a11 a12 a13 δ=0
3) Dacă δ = 0 şi = = , sau atunci dreptele coincid
a12 a22 a23 ∆=0
(D1 ) ≡ (D2 ), deci conica are o infinitate de centre de simetrie, situate pe o
dreaptă, numită linia centrelor.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 45

1.2.2. Coardă. Diametru. Numim coardă orice segment cu extremită-

ţile pe conică. O coardă care trece prin centrul de simetrie al unei conice se
numeşte diametru. Din (3) se deduce că dacă δ 6= 0, atunci ecuaţia oricărui
diametru (Dλ ) este:
(Dλ ) fx′ (x, y) + λfy′ (x, y) = 0 (4)
Se spune că diametrul (4) este conjugat direcţiei λ. Dacă λ′ este direcţia
diametrului (4), atunci λ şi λ′ se numesc direcţii conjugate, iar diametrii
(Dλ ) şi (Dλ′ ) se numesc diametri conjugaţi. Doi diametri conjugaţi şi per-
pendiculari se numesc axe de simetrie. Are loc următoarea teoremă.
Teorema 1.2.1. Direcţiile axelor de simetrie ale unei conice cu centru de
simetrie unic sunt date de rădăcinile ecuaţiei
a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0 (5)
Demonstraţie. Fie diametrul (Dm ) fx′ (x, y) + mfy′ (x, y) = 0, adică
(Dm ) (a11 + ma12 )x + (a12 + ma22 )y + (a13 + ma23 ) = 0
a11 + ma12
şi m′ direcţia conjugată lui, deci m′ = − . Condiţia de perpendicu-
a12 + ma22
laritate implică mm′ = −1, de unde rezultă (5) şi teorema este demonstrată.
Dacă m1 şi m2 sunt rădăcinile reale ale ecuaţiei (5) atunci axele conicei
sunt reprezentate prin ecuaţiile
fx′ (x, y) + m1 fy′ (x, y) = 0, fx′ (x, y) + m2 fy′ (x, y) = 0 (6)
Punctele de intersecţie ale unei conice cu axele ei de simetrie se numesc
vârfurile conicei.
Observaţie. În cazul conicelor de tip parabolă (δ = 0) se ia ca axă de
simetrie locul geometric al mijloacelor coardelor perpendiculare pe direcţia
a11
asimptotică a conicei, m = − (vezi (9) din §1.1).
a12

1.3 Reducerea conicelor la forma canonică

1.3.1. Conice cu centru de simetrie unic
Fie conica f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0 (1) cu
centrul de simetrie unic M0 (x0 , y0 ).
46 CURS

Făcând translaţia reperului ı̂n M0 x = x0 +x′ , y = y0 +y ′ , ecuaţia conicei,

raportată la sistemul de coordonate x′ M0 y ′ este
2
a11 x′ + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′ 2 + f (x0 , y0 ) = 0 (2)

Remarcăm invarianţa la translaţie a coeficienţilor formei pătratice g(x′ , y ′ ).

În continuare se va face o rotaţie a sistemului x′ M0 y ′ , ı̂n jurul lui M0 , ı̂n
sens pozitiv, astfel ı̂ncât axele de coordonate să coincidă cu axele de simetrie
ale conicei. Unghiul de rotaţie este dat de ecuaţia tg α = m1 , unde m1 este
rădăcina pozitivă a ecuaţiei direcţiilor axelor de simetrie (Teorema 1.2.2)

a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0 (3)


x′ = X cos α − Y sin α
Înlocuind ı̂n (2) pe x′ şi y′ cu daţi de formulele
y ′ = X sin α + Y cos α
de rotaţie obţinem forma canonică a conicei:

a′11 X 2 + a′22 Y 2 + f (x0 , y0 ) = 0. (4)

Observaţie. f (x0 , y0 ) = ∆/δ şi deci ecuaţia (4) se poate scrie

a′11 X 2 + a′22 Y 2 + ∆/δ = 0 (4′ )

Exemplu. Să se reducă la forma canonică următoarea conică

f (x, y) = 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0

 
 0 2 
Această conică este de tip hiperbolă, pentru că δ =    = −4 < 0.
2 −3 
 ′
fx = 4y + 4 = 0
Determinăm centrul conicei rezolvând sistemul
fy′ = 4x − 6y − 14 = 0
şi obţinem punctul M0 (2, −1). Facem o translaţie a sistemului xOy ı̂n
M0 (2, −1), folosind formulele x = x′ + 2, y = y ′ − 1, f (2, −1) = −4.
Obţinem 4x′ y ′ − 3y ′ 2 + 4 = 0.
Urmează să facem o rotaţie de unghi α, a cărui tangentă este rădăcina
pozitivă a ecuaţiei a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0. În cazul nostru, ecuaţia
1 1
este 2m2 + 3m − 2 = 0 cu rădăcina pozitivă m = . Deci tg α = . Obţinem
√ √ 2 2
sin α = 1/ 5, cos α = 2/ 5. Aplicăm formulele de rotaţie
 1
 
 x′ = √ (2X − Y )
x′ = X cos α − Y sin α 5
y ′ = X sin α + Y cos α  1
 y ′ = √ (X + 2Y )
5
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 47

X2
şi ecuaţia conicei devine − + Y 2 − 1 = 0 care reprezintă ecuaţia redusă a
4
conicei date.
1.3.2. Conice fără centru de simetrie unic (δ = 0). După o rotaţie
a sistemului de coordonate ı̂n jurul originii, ı̂n sens direct cu un unghi α, dat
de ecuaţia
a11 a12
tg α = − =− (5)
a12 a22
şi folosind formulele de rotaţie

x = x′ cos α − y ′ sin α
(6)
y = x′ sin α + y ′ cos α

se obţine ecuaţia conicei

2
a′22 y ′ + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a33 = 0, (7)

Observăm că ı̂n urma acestei rotaţii dispar termenii care conţin pe x2 şi xy.
a) Dacă a′13 6= 0 se face o translaţie a originii ı̂n vârful V (x0 , y0 ) al para-
bolei, reprezentată de ecuaţiile x′ = x0 + X, y ′ = y0 + Y . În ecuaţia obţinută
se egalează cu zero, coeficientului lui Y şi termenul liber. Obţinem, pe lângă
ecuaţia redusă a parabolei şi un sistem din care se determină coordonatele
(x0 , y0 ) ale vârfului. Translaţia ı̂n vârful parabolei nu afectează coeficientul
lui Y 2 şi X din ecuaţia (7), deci practic pentru a obţine ecuaţia redusă a pa-
rabolei, fără coordonatele vârfului, nu mai este necesar să facem şi calculele
corespunzătoare translaţiei. Ecuaţia parabolei este

a′22 Y 2 + 2a′13 X = 0 (8)

b) Dacă a′13 = 0 ecuaţia (7) devine

2
a′22 y ′ + 2a′23 y ′ + a′33 = 0 (9)

de unde rezultă y ′ = y1 , y ′ = y2 , (y1 şi y2 sunt rădăcinile ecuaţiei (9)), adică

conica se reduce la două drepte paralele, reale sau imaginare, după cum este
discriminantul ecuaţiei (9). Înlocuind pe y ′ cu y1 şi y2 ı̂n formulele de rotaţie
(6) se obţin ecuaţiile celor două drepte faţă de reperul cartezian iniţial.
Exemplu. Să se afle ecuaţia redusă a conicei

f (x, y) = 4x2 − 4xy + y 2 − 2x − 14y + 7 = 0

Observăm că aceasta este o conică fără centru pentru că δ = 0. Efectuăm
o rotaţie a sistemului xOy, de unghi α dat de ecuaţia
a11 2 1
m = tg α = − = 2, sin α = √ , cos α = √
a12 5 5
48 CURS

 1

 x = √ (x′ − 2y ′ )
5
 1
 y = √ (2x′ + y ′ )
5
30 10
Ecuaţia curbei ı̂n noul sistem x′ Oy ′ este 5y ′ 2 − √ x′ − √ y ′ + 7 = 0.
5 5
Rezultă de aici, că ı̂n sistemul XV0 Y , unde V0 este vârful parabolei, ecuaţia
redusă este
30 6
5Y 2 − √ X = 0 sau Y 2 = √ X.
5 5
Dăm ı̂n final următoarea clasificare a conicelor, ı̂n funcţie de ∆ şi δ.

I. ∆ 6= 0 1) δ < 0 - hiperbolă
conică 2) δ = 0 - parabolă
proprie 3) δ > 0 - elipsă
II. ∆ = 0 1) δ < 0 două drepte concurente ı̂n M0 (x0 , y0 )
conică soluţia sistemului: fx′ = 0, fy′ = 0
degenerată 2) δ = 0 două drepte paralele
3) δ > 0 Punctul M0 (x0 , y0 )

2 Suprafeţe de gradul doi. Cuadrice

2.1 Generalităţi. Teoreme de simetrie
Se numeşte cuadrică mulţimea punctelor M (x, y, z) din spaţiu a căror co-
ordonate verifică ecuaţia

F (x, y, z) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 xz + 2a23 yz + a33 z 2 +

+2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0 (1)

Deosebim cuadrice propriu-zise, care sunt elipsoidul (caz particular
sfera), hiperboloidul cu o pânză, hiperboloidul cu două pânze, paraboloidul
eliptic şi paraboloidul hiperbolic, precum şi cuadrice singulare, sau dege-
nerate: cilindru, con, pereche de plane. Ecuaţia (1) depinde de zece parametri.
Dacă ı̂mpărţim cu unul dintre ei nenul, ecuaţia generală a cuadricei depinde
de nouă parametri. Noi vom studia cuadricelor pe ecuaţii reduse, care depind
de trei parametri. În acest studiu ne vom baza pe următoarele teoreme.
Teorema 2.1.1. Dacă pentru orice (x, y, z) avem F (x, y, −z) = F (x, y, z)
atunci suprafaţa (S) F (x, y, z) = 0 este simetrică faţă de planul xOy.
Demonstraţie. Dacă M (x, y, z) ∈ (S) atunci M ′ (x, y, −z) ∈ (S), punctele
M şi M ′ fiind simetrice faţă de planul xOy. 
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 49

Teorema 2.1.2. Dacă F (x, −y, −z) = F (x, y, z) atunci suprafaţa (S) este
simetrică faţă de axa Ox.
Teorema 2.1.3. Dacă F (−x, −y, −z) = F (x, y, z) atunci suprafaţa (S)
este simetrică faţă de originea O.
Pentru a studia forma unei cuadrice exprimate prin ecuaţia redusă folosim
metoda secţiunilor. Aceasta constă ı̂n a secţiona cuadrica cu familii de plane
paralele cu planele de simetrie şi a studia curbele astfel obţinute. Aceste curbe
fac parte de obicei din aceeaşi clasă, aşa că studiul lor ne furnizează date
importante referitoare la forma cuadricei studiate.
Vom studia ı̂n continuare cele cinci tipuri de cuadrice propriu zise, expri-
mate prin ecuaţia redusă.

2.2 Elipsoidul. Sfera

2.2.1. Elipsoidul. Se numeşte elipsoid cuadrica exprimată prin ecuaţia

x2 y 2 z 2
(E) F (x, y, z) ≡ + 2 + 2 −1=0 (1)
a2 b c
Simetriile suprafeţei. Se observă că funcţia F (x, y, z) satisface teore-
mele de simetrie. Prin urmare elipsoidul exprimat prin ecuaţia redusă admite
planele sistemelui de coordonate drept plane de simetrie, axele acestui sis-
tem drept axe de simetrie, iar originea sistemului de axe drept centru de
simetrie.
Vârfurile suprafeţei
Numim vârfuri ale unei suprafeţe punctele ei de intersecţie cu axele de
simetrie. Vârfurile elipsoidului de pe axa Ox sunt date de sistemul

 x2 y 2 z 2
2
+ 2 + 2 =0
 ya = 0,b z = 0c

adică punctele A(a, 0, 0), A′ (−a, 0, 0).

Analog, vârfurile de pe axa Oy sunt B(0, b, 0), B ′ (0, −b, 0) şi vârfurile de
pe axa Oz C(0, 0, c), C ′ (0, 0, −c). Deci, elipsoidul are şase vârfuri reale.
Secţiunile suprafeţei. Să secţionăm elipsoidul cu familia de plane para-
lele cu xOy de ecuaţie z = α. Obţinem sistemul
 
 x2 y 2 z 2  x2 y 2 c2 − α2
2
+ 2
+ − 1 = 0 sau + 2 − =0
 za = α b c2 2
 za = α b c2

care reprezintă o familie de elipse situate ı̂n planul z = α.

Pentru ca aceste elipse să fie reale trebuie ca |α| ≤ c.
50 CURS

Pentru α = ±c elipsele de secţiune se reduc la vârfurile C şi C ′ .

Pentru |α| > c nu avem curbe de secţiune, sau se mai spune că aceste curbe
sunt elipse imaginare.
Analog se arată că secţiunile elipsoidului cu plane y = β sunt elipse reale
pentru |β| ≤ b şi imaginare pentru |β| > b. Secţiunile elipsoidului cu plane
x = γ sunt elipse reale pentru |γ| ≤ a şi imaginare pentru |γ| > a.
Deci, secţiunile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate sunt
elipse. De aici provine şi denumirea sa.

Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dacă două dintre

aceste semiaxe sunt egale, elipsoidul este un elipsoid de rotaţie ı̂n jurul unei
axe de simetrie. De exemplu, dacă a = b obţinem suprafaţa
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 −1=0 (3)
a2 a c
care reprezintă elipsoidul obţinut prin rotirea uneia dintre elipsele
 
 x2 z 2  y2 z2
(γ) 2
+ 2
− 1 = 0 sau (γ )′ 2
+ 2 −1=0
 ya = 0 c  xa = 0 c

ı̂n jurul axei Oz.

Dacă a = b = c = R obţinem egalitatea
(S) x2 + y 2 + z 2 = R 2 (4)
care reprezintă ecuaţia sferei cu centrul ı̂n origine şi de rază R.
2.2.2. Sfera. Se numeşte sferă cu centrul ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi de
rază R, R > 0, locul geometric al punctelor M (x, y, z) din spaţiu situate la
distanţa R faţă de centrul sferei. Din definiţia sferei rezultă ecuaţia
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = R2 (5)
Dacă centrul sferei coincide cu originea axelor de coordonate O(0, 0, 0) atunci
ecuaţia (5) se reduce la ecuaţia (4). Dacă facem o translaţie a sistemului de
coordonate cu originea ı̂n centrul sferei M0 (x0 , y0 , z0 ) după formulele
x′ = x − x0 , y ′ = y − y0 , z ′ = z − z0
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 51

atunci sfera are ı̂n noul sistem de coordonate M0 x′ y ′ z ′ ecuaţia

2 2 2
x′ + y ′ + z ′ = R 2 (6)

2.3 Hiperboloidul cu o pânză. Hiperboloidul cu două pânze

2.3.1. Hiperboloidul cu o pânză. Se numeşte hiperboloid cu o pânză,
cuadrica exprimată prin una din ecuaţiile

x2 y 2 z 2
(S) F (x, y, z) = + 2 − 2 − 1 = 0;
a2 b c

x2 y 2 z 2
(S1 ) F1 (x, y, z) = − 2 + 2 − 1 = 0;
a2 b c
x2 y 2 z 2
(S2 ) F2 (x, y, z) = − + 2 + 2 − 1 = 0.
a2 b c
Vom studia ı̂n continuare cuadrica (S) pe care o vom nota cu (H1 ).
Simetriile suprafeţei. Se observă că funcţia F satisface teoremele de si-
metrie, deci hiperboloidul cu o pânză este o suprafaţă simetrică faţă de planele
de coordonate, faţă de axele de coordonate şi faţă de origine.
Vârfurile suprafeţei sunt punctele de intersecţie ale suprafeţei cu axele
de coordonate (axele de simetrie). Astfel, pentru (H1 ) acestea sunt A(a, 0, 0),
A′ (−a, 0, 0) pe axa Ox; B(0, b, 0), B ′ (0, −b, 0) pe Oy, iar Oz nu taie suprafaţa,
este axa netransversă a suprafeţei. Spunem că suprafaţa (H1 ) este situată
de-a lungul axei Oz. Deci hiperboloidul cu o pânză are numai patru vârfuri
reale şi din cele trei axe de simetrie numai două taie suprafaţa.
Secţiunile suprafeţei. Să secţionăm hiperboloidul cu o pânză cu plane
perpendiculare pe axa netransversă Oz de ecuaţie z = α. Obţinem sistemul
 
 x2 y 2 z 2  x2 y 2 α2 + c2
2
+ 2
− − 1 = 0 adică + 2 − =0
 za = α b c2 2
 za = α b c2

care reprezintă o familie de elipse reale pentru că α2 + c2 > 0.

Scriind ecuaţiile anterioare sub forma

x2 y2
+ − 1 = 0, z=α
a2 2 b2 2
(α + c2 ) (α + c2 )
c2 c2
observăm că semiaxele acestor elipse de secţiune sunt

ap 2 bp 2
a′ = α + c2 , b′ = α + c2
c c
52 CURS

Aceste semiaxe cresc odată cu |α|. Cele mai mici valori pentru a′ şi b′ se
obţin pentru α = 0. Elipsa care are aceste semiaxe se află ı̂n planul xOy, se
x2 y 2
numeşte elipsa colier şi are ecuaţia 2 + 2 − 1 = 0, z = 0.
a b
Secţionăm aceeaşi suprafaţă (H1 ) cu plane perpendiculare pe una din axele
transverse ale suprafeţei, de exemplu Ox. Obţinem astfel familia de curbe
 
 x2 y 2 z 2  y 2 z 2 a2 − γ 2
2
+ 2
− − 1 = 0 respectiv − 2 − =0
 xa = γ b c2 2
 xb = γ c a2

care reprezintă, ı̂n planul x = γ, hiperbole dacă |γ| < a, respectiv hiperbole
conjugate pentru |γ| > a.
Pentru γ = 0, obţinem hiperbola din planul yOz

 y2 z2
2
− 2 −1=0
 xb = 0 c

Pentru γ = ±a hiperbolele de secţiune

 degenerează ı̂n asimptotele lor.
 y2 z2
De exemplu pentru γ = a obţinem 2
− 2 = 0 care conduc la dreptele
 xb = a c
( y z ( y z
− =0 + =0
(D1 ) b c şi (D2 ) b c
x=a x=a

Dacă a = b, suprafaţa (H1 ) este un hiperboloid de rotaţie ı̂n jurul axei Oz.
Un astfel de hiperboloid se obţine rotind o hiperbolă ı̂n jurul axei ei ne-
transverse.
2.3.2. Hiperboloidul cu două pânze. Se numeşte hiperboloid cu două pân-
ze, cuadrica exprimată prin una din ecuaţiile
x2 y 2 z 2
(S) F (x, y, z) = − 2 − 2 − 1 = 0;
a2 b c
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 53

x2 y 2 z 2
(S1 ) F1 (x, y, z) = − + 2 − 2 − 1 = 0;
a2 b c

x2 y 2 z 2
(S2 ) F2 (x, y, z) = − − 2 + 2 − 1 = 0.
a2 b c

În continuare ne vom referi la suprafaţa (S2 ) pe care o notăm (H2 ).

Simetriile suprafeţei. Funcţia F satisfac teoremele de simetrie, prin ur-
mare hiperboloidul cu două pânze are trei plane de simetrie, trei axe de sime-
trie şi un centru de simetrie, originea axelor de coordonate.
Vârfurile suprafeţei. Punctele de intersecţie ale suprafeţei (H2 ) cu axa
Oz sunt date de sistemul

 x2 y 2 z 2
−2
− 2 + 2 −1=0 adică C(0, 0, c) şi C ′ (0, 0, −c).
 y = 0, zb = 0 c
a

Acestea sunt vârfurile suprafeţei (H2 ) de pe axa Oz. Făcând intersecţia

suprafeţei cu celelalte două axe de simetrie obţinem soluţii imaginare.
Secţiunile suprafeţei. Secţionăm suprafaţa cu o familie de plane per-
pendiculare pe axa transversă (z = α). Obţinem familia de elipse


 x2 y 2 α2 − c2
2
+ 2 − =0
 za = α b c2

care sunt reale dacă |α| > c, imaginare dacă |α| < c şi se reduc la vârfurile
suprafeţei de pe axa Oz pentru α = ±c.
Secţionând aceeaşi suprafaţă cu o familie de plane perpendiculare pe una
din cele două axe netransverse obţinem hiperbole. De exemplu, secţiunile
suprafeţei (H2 ) cu plane perpendiculare pe axa Ox sunt hiperbole


 z 2 y 2 γ 2 + a2
2
− 2 − =0
 xc = γ b a2


 z2 y2
Pentru γ = 0 obţinem hiperbola 2
− 2 − 1 = 0 din planul yOz.
 xc = 0 b
54 CURS

În particular, dacă b = c, (H2 ) este un hiperboloid de rotaţie ı̂n jurul axei Ox.

2.4 Paraboloidul eliptic. Paraboloidul hiperbolic

2.4.1. Paraboloidul eliptic. Se numeşte paraboloid eliptic cuadrica ex-
primată prin una din ecuaţiile

x2 y 2
(S) F (x, y, z) ≡ + 2 − 2cz = 0;
a2 b
y2 z2
(S1 ) F1 (x, y, z) ≡ + 2 − 2ax = 0;
b2 c
x2 z 2
(S2 ) F2 (x, y, z) ≡ + 2 − 2by = 0.
a2 c
În continuare ne vom referi la suprafaţa (S), pe care o notăm (P E).
Simetriile suprafeţei. Din teoremele de simetrie se deduce că suprafaţa
(P E) admite planele xOz, yOz drept plane de simetrie, şi ca atare axa Oz este
axă de simetrie. Prin urmare, paraboloidul eliptic are două plane de simetrie
şi o axă de simetrie.
Vârfurile suprafeţei. Intersectând suprafeţa (P E) cu axa de simetrie
Oz, obţinem un singur punct, originea O(0, 0, 0) a sistemului de coordonate.
Secţiunile suprafeţei. Să secţionăm paraboloidul
 eliptic cu o familie de
 x2 y 2
plane perpendiculare pe axa de simetrie. Obţinem 2
+ 2 − 2cα = 0 care
 za = α b
reprezintă o familie de elipse reale dacă cα > 0 şi imaginare dacă cα < 0.
Pentru α = 0, elipsa de secţiune se reduce la originea O(0, 0, 0).
Dacă secţionăm aceeaşi suprafaţă cu o familie de plane paralele cu unul din
cele două plane de simetrie, de exemplu y = β, se obţine familia de parabole

 x2 y 2
2
+ 2 − 2cz = 0
 ya = β b
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 55

În particular, pentru β = 0, obţinem parabola din planul xOz

x2
− 2cz = 0, y = 0.
a2
Suprafaţa (P E) este ilustrată ı̂n figură pentru c > 0.

Dacă a = b, (P E) este un paraboloid eliptic de rotaţie ı̂n jurul lui Oz.

2.4.2. Paraboloidul hiperbolic. Se numeşte paraboloid hiperbolic cua-
drica definită de una din ecuaţiile
x2 y 2
(S) − 2 − 2cz = 0
a2 b
x2 z 2
(S1 ) − 2 − 2bz = 0
a2 c
y2 z2
(S2 ) − 2 − 2az = 0
b2 c
Ne vom referi la suprafaţa (S), pe care o notăm (P H).
Simetriile suprafeţei. Paraboloidul hiperbolic are două plane de sime-
trie, şi ca atare o axă de simetrie. Pentru suprafaţa (S) acestea sunt planele
xOz şi yOz şi Oz este axa de simetrie.
Vârfurile suprafeţei. Paraboloidul hiperbolic are un singur vârf,
O(0, 0, 0).
Secţiunile suprafeţei. Secţionând această suprafaţă cu plane perpendi-
culare pe axa de simetrie a suprafeţei, obţinem familia de hiperbole

 x2 y 2
2
− 2 − 2cα = 0
 za = α b

Pentru orice α ∈ R pentru care cα > 0 - axa transversă a hiperbolei are

direcţia lui Ox (este o dreaptă paralelă cu Ox situată ı̂n planul z = α), iar
pentru cα < 0, axa transversă a hiperbolei are direcţia axei Oy. Pentru α = 0
se obţine
 ( x y ( x y
 x2 y 2 − = 0 + =0
2
− 2 = 0 adică (D ) a b (D2 ) a b
 z=0a b 1
z=0 z=0
56 CURS

care sunt drepte concurente din planul (xOy).

Secţionând aceeaşi suprafaţă (S) cu o familie de plane paralele cu unul din
planele de simetrie, de exemplu x = γ obţinem familia de parabole

 y2 γ2
2
+ 2cz − =0
 xb = γ a2

În particular, pentru γ = 0, obţinem parabola din planul yOz

y2
+ 2cz = 0, x = 0.
b2

Secţiunile aceleiaşi suprafeţe (S) cu plane paralele cu cel de al doilea plan

de simetrie sunt parabolele

 x2 β2
2
− 2cz − =0
 ya = β b2


 x2
Parabola situată ı̂n (xOz) are ecuaţiile 2
− 2cz = 0
 ya = 0
Prin urmare, secţiunile paraboloidului hiperbolic (P H) cu plane perpen-
diculare pe axa de simetrie sunt hiperbole, iar secţiunile cu plane paralele cu
planele de simetrie sunt parabole, de unde şi numele suprafeţei.

2.5 Generatoare rectilinii ale cuadricelor. Plan tangent

2.5.1. Generatoare rectilinii. Unele cuadrice pot fi descrise de o dreaptă
variabilă (numită generatoare rectilinie). În cele ce urmează vom arăta că
hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul hiperbolic au generatoare rectilinii.
Aceste cuadrice se numesc cuadrice riglate (vezi §3).
a) Hiperboloidul cu o pânză. Fie hiperboloidul cu o pânză reprezentat
prin ecuaţia
x2 y 2 z 2
+ 2 − 2 −1=0 (1)
a2 b c
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 57

Scriem ecuaţia (1) sub forma

x z  x z   y y
+ − = 1+ 1− (2)
a c a c b b
de unde obţinem următoarele sisteme de ecuaţii
 x z  y

 + = λ 1 +
 a c b
(Gλ )   (3)


 x − z = 1 1− y
a c λ b
 
 x z y

 + = µ 1 −
 a c b
(Gµ ) (4)


 x z 1 y
 − = 1+
a c µ b
Sistemele de ecuaţii (3) şi (4) reprezintă două familii de drepte ce aparţin
hiperboloidului (1) şi se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului
cu o pânză.
b) Paraboloidul hiperbolic. Ecuaţia paraboiloidului hiperbolic

x2 y 2
(S) − 2 − 2cz = 0 (5)
a2 b
se poate scrie sub următoarea formă
x y  x y 
+ − = 2cz (6)
a b a b
de unde obţinem sistemele de ecuaţii
 x y  x y
  + = µz
 a + b = 2cλ
 
 a b
(Gλ ) (Gµ ) (7)
 
 x−y = z
  x − y = 2c

a b λ a b µ
Sistemele de ecuaţii (7) reprezintă două familii de drepte, generatoare
rectilinii, situate pe paraboloidul hiperbolic (5).
2.5.2. Proprietăţi ale generatoarelor rectilinii. Cele două familii de
generatoare rectilinii ale cuadricelor riglate au următoarele proprietăţi.
1. Prin orice punct al suprafeţei (S) trece câte o singură generatoare rec-
tilinie din fiecare familie (Gλ ) şi respectiv (Gµ ).
2. Generatoarele rectilinii din aceeaşi familie nu au puncte comune.
3. Oricare două generatoare rectilinii din familii diferite se intersectează
ı̂ntr-un punct al suprafeţei.
58 CURS

4. Cele două familii de generatoare rectilinii nu au nici o dreaptă comună.

Pentru hiperboloidul cu o pânză precizăm şi următoarea proprietate.
5. Toate generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză trec prin
elipsa colier.
Exemplu. Să se determine ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale cuadricei
x2 y 2
(S) − = z care trec prin punctul M (4, 2, 0) ∈ (S).
16 4
Cele două familii de generatoare ale cuadricei (S) sunt
 x y  x y z

 + = λ 
 + =
 4 2  4 2 µ
(Gλ ) (Gµ )
 
 x−y = z
  x−y =µ

4 2 λ 4 2

x + 2y − 8 = 0
M ∈ (Gλ ) pentru λ = 2, deci (Gλ )
x − 2y − 2z = 0

x − 2y = 0
M ∈ (Gµ ) pentru µ = 0, deci (Gµ )
z=0
2.5.3. Planul tangent ı̂ntr-un punct al unei cuadrice. Ecuaţia pla-
nului tangent la cuadrică ı̂ntr-un punct al său se obţine prin dedublare, la fel
ca şi ecuaţia tangentei la conică, ı̂ntr-un punct al conicei. De exemplu, pentru
elipsoid, ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (E), ecuaţia planului tangent este
xx0 yy0 zz0
(Pt ) + 2 + 2 −1=0
a2 b c
Acest rezultat va fi demonstrat ı̂n capitolul 6 Suprafeţe.
Exemplu. Să se determine planele tangente la hiperboloidul cu două pânze
x+1 y z
(H2 ) x2 + 2y 2 − z 2 + 1 = 0, care conţin dreapta (D) = = .
2 −1 0
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (H2 ). Ecuaţia planului tangent la (H2 ) ı̂n M0 este
xx0 + 2yy0 − zz0 + 1 = 0. Acest plan conţine dreapta (D), care are ecuaţiile
parametrice x = 2t − 1, y = −t, z = 0. Deci se obţine
(2t − 1)x0 − 2ty0 + 1 = 0 sau 2t(x0 − y0 ) − x0 + 1 = 0, (∀) t ∈ R,
de unde rezultă x0 = y0 = 1. Ţinând cont că M0 (1, 1, z0 ) ∈ (H2 ) găsim
z0 = ±2. Planele tangente sunt (P1 ) x+2y−2z+1 = 0 şi (P2 ) x+2y+2z+1 = 0.

3 Generarea suprafeţelor riglate şi de rotaţie

3.1 Teoria generării suprafeţelor
Fie (S1 ) ⊂ R3 şi (S2 ) ⊂ R3 două suprafeţe de ecuaţii F (x, y, z) = 0 şi
G(x, y, z) = 0. Curba lor de intersecţie
 (C) = (S1 ) ∩ (S2 ) este reprezentată
F (x, y, z) = 0
analitic de sistemul de ecuaţii (C) .
G(x, y, z) = 0
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 59

O familie de curbe din R3 care depinde de un parametru real λ este repre-

zentată printr-un sistem de ecuaţii de forma

F (x, y, z, λ) = 0
(Cλ ) (1)
G(x, y, z, λ) = 0

Să determinăm mulţimea punctelor prin care trec curbele familiei (1).
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct care aparţine familiei de curbe (1), adică

F (x0 , y0 , z0 , λ) = 0
(2)
G(x0 , y0 , z0 , λ) = 0

Eliminând pe λ din ecuaţiile sistemului (2) obţinem relaţia

H(x0 , y0 , z0 ) = 0 (3)

Relaţia (3) reprezintă condiţia de compatibilitate a sistemului (2) ı̂n ne-

cunoscuta λ. Aşadar, mulţimea punctelor M (x, y, z) prin care trec curbele
familiei (1) sunt situate pe suprafaţa de ecuaţie

H(x, y, z) = 0 (4)

obţinută prin eliminarea parametrului λ din (1). Altfel spus, suprafaţa repre-
zentată prin ecuaţia (4) este generată de familia de curbe (1) numită familie
de generatoare şi se obţine prin eliminarea parametrului λ ı̂ntre ecuaţiile
sistemului (1).
Considerăm acum o familie de curbe care depinde de doi parametri reali

F (x, y, z, λ, µ) = 0
(Cλ,µ ) λ, µ ∈ R. (5)
G(x, y, z, λ, µ) = 0

Curbele acestei familii trec prin toate punctele domeniului D ⊂ R3 pe care

sunt definite F şi G. Într-adevăr, fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct oarecare din D.
Arătăm că prin (M0 ) trece o curbă din Cλ,µ . Fie λ0 , µ0 soluţia sistemului

F (x0 , y0 , z0 , λ, µ) = 0
G(x0 , y0 , z0 , λ, µ) = 0.

F (x, y, z, λ0 , µ0 ) = 0
Curba reprezentată de ecuaţia trece prin M0 .
G(x, y, z, λ0 , µ0 ) = 0
Cum M0 a fost ales arbitrar ı̂n D, rezultă că prin orice punct al domeniului
D trece o curbă din familia (5). Familia de curbe (5) va genera o suprafaţă
dacă ı̂ntre parametrii λ şi µ există o relaţie de forma

φ(λ, µ) = 0 (6)
60 CURS

astfel ı̂ncât unul din parametri se poate exprima ı̂n funcţie de celălalt
µ = µ(λ). În acest caz din (5) şi (6) se obţine sistemul de ecuaţii

F1 (x, y, z, λ) = 0
(7)
G1 (x, y, z, λ) = 0

care reprezintă o familie de curbe ce depinde de un singur parametru şi care

generează, aşa cum am văzut, o suprafaţă. Ecuaţiile (7) reprezintă familia de
generatoare a suprafeţei şi suprafaţa se obţine prin eliminarea parametrului λ
ı̂ntre aceste ecuaţii. Ecuaţia suprafaţei se poate obţine direct prin eliminarea
parametrilor λ şi µ ı̂ntre ecuaţiile (5) şi (6). În acest caz, ecuaţiile (5) şi (6)
determină familia de generatoare a suprafeţei.
Dacă familia de generatoare a unei suprafeţe (1) sau (7) este o familie de
drepte, atunci suprafaţa respectivă se numeşte suprafaţă riglată.

3.2 Generarea suprafeţelor cilindrice

Suprafaţa cilindrică este suprafaţa generată de o familie de drepte care au
direcţie fixă şi sunt supuse la o condiţie geometrică dată.
Direcţia fixă poate fi direcţia unei drepte (D), reprezentată prin ecuaţiile

P1 ≡ A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(D) (1)
P2 ≡ A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

sau direcţia vectorului

~v = a~i + b~j + c~k. (2)
În primul caz mulţimea tuturor dreptelor paralele cu dreapta (D) este
reprezentată de ecuaţiile

P1 = α
(Dα,β ) (3)
P2 = β

Dacă direcţia fixă este dată de (2), ecuaţiile dreptelor paralele cu ~v şi care
trec prin toate punctele M (α, β, 0) ale planului xOy (dacă ~v ∦ xOy) sunt
x−α y−β z
(Dα,β ) = =
a b c
 a
 x− z =α
şi ele se obţin ca intersecţie a planelor (Dα,β ) c (3′ )
 y − bz = β
c
Impunând condiţia geometrică pe care trebuie să o satisfacă familia de
generatoare (3), rezultă o relaţie ı̂ntre parametrii α şi β de forma

φ(α, β) = 0 (4)
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 61

Ecuaţiile (3) şi (4) reprezintă ecuaţiile familiei de generatoare a suprafeţei

cilindrice. Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine prin eliminarea parametrilor
α şi β din ecuaţiile (3) şi (4) şi va fi de forma

φ(P1 , P2 ) = 0 (5)

Dacă, de exemplu, condiţia geometrică dată este ca familia de drepte (3)

să se sprijine pe curba de ecuaţii

(C) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 (6)

numită curba directoare a suprafeţei cilindrice, atunci relaţia (4) ı̂ntre pa-
rametri se obţine punând condiţia ca sistemul

P1 = α, P2 = β, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 (7)

ı̂n necunoscutele x, y, z să fie compatibil, adică soluţia obţinută din trei ecuaţii
să o verifice şi pe a patra. Condiţia geometrică dată poate fi de diverse tipuri,
de exemplu probleme de tangenţă la o suprafaţă dată.
Exemplu. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei gene-
ratoare fac unghiuri egale cu axele de coordonate şi care sunt tangente la
suprafaţa
x2 y 2
(S) + + z2 − 1 = 0 (8)
3 5
Parametrii directori ai generatoarelor sunt (1,1,1). Mulţimea dreptelor de
x−α y−β z
parametri directori (1,1,1) se reprezintă prin ecuaţiile = = sau
1 1 1

x−z =α
(Dαβ ) (9)
y−z =β

Condiţia de tangenţă a dreptelor (Dαβ ) cu suprafaţa (S) revine la faptul

că sistemul format din ecuaţiile (8) şi (9) are soluţie unică, ceea ce implică
anularea discriminantului ecuaţiei de gradul doi, obţinută prin eliminarea lui
x şi y din ecuaţiile (8) şi (9) 23z 2 + 2(5α + 3β)z + 5α2 + 3β 2 − 15 = 0.
∆ = 0 implică

φ(α, β) = 6α2 + 4β 2 − 2αβ − 23 = 0 (9′ )

care reprezintă relaţia dintre parametri. Eliminând parametrii α şi β din (9)
şi (9′ ) obţinem ecuaţia suprafeţei cilindrice

6(x − z)2 + 4(y − z)2 − 2(x − z)(y − z) − 23 = 0.

62 CURS

Cilindru proiectant. Ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele pa-

ralele cu axa Oz şi care se sprijină pe curba directoare (6) se obţine ı̂n felul
următor. Condiţia ca familia de drepte paralele cu Oz

x=α
Dα,β (10)
y=β

să se sprijine pe curba (6) implică compatibilitatea sistemului

x = α, y = β, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0.

F (α, β, z) = 0
Înlocuind pe x = α şi y = β se obţine sistemul
G(α, β, z) = 0
Eliminând pe z din acest sistem rezultă

φ(α, β) = 0. (11)

Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine prin eliminarea parametrilor α şi β

ı̂ntre relaţiile (10) şi (11) şi este

φ(x, y) = 0. (12)

Suprafaţa astfel obţinută se numeşte cilindru proiectant pe planul xOy

şi poate fi obţinută direct, prin eliminarea variabilei z din ecuaţiile curbei
directoare (6).
Reciproc, suprafaţa reprezentată printr-o ecuaţie ı̂n două variabile
φ(x, y) = 0 este o suprafaţă cilindrică cu generatoare paralele cu axa Oz.
Proiecţia curbei (C) pe planul xOy se obţine ca intersecţie a cilindrului
proiectant (12) cu planul xOy şi are deci ecuaţiile

φ(x, y) = 0
(13)
z=0

Analog se obţine ecuaţia cilindrului proiectant pe oricare din planele de

coordonate.
Exemplu. Să se determine ecuaţiile proiecţiei curbei (C) pe planul (xOz).
 2
x + y 2 + z 2 = R2
(C) (14)
x−y =0

Determinăm ecuaţia cilindrului proiectant, prin eliminarea variabilei y din

relaţiile (14) şi obţinem 2x2 + z 2 = R2 .
Ecuaţiile proiecţiei curbei (C) pe planul (xOz) sunt

′ 2x2 + z 2 = R2
(C )
y=0
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 63

3.3 Generarea suprafeţelor conice

Suprafaţa conică este suprafaţa generată de un fascicol de drepte care
trec printr-un punct fix (numit vârful suprafeţei conice) şi satisface o condiţie
geometrică dată.

Condiţia geometrică poate fi ca generatoarea să se sprijine pe o curbă dată

(C), numită curbă directoare sau poate fi o condiţie de tangenţă, etc.
Există mai multe posibilităţi de a deduce ecuaţia unei suprafeţe conice.
1) Fie vârful V determinat de intersecţia a trei plane P1 = 0, P2 = 0,
P3 = 0, unde Pi ≡ Ai x + Bi y + Ci z + Di = 0, i = 1, 2, 3, iar curba directoare
este dată de ecuaţiile

(C) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0.

Mulţimea dreptelor ce trec prin V este reprezentată de ecuaţiile


P1 = αP3
(Dα,β ) (1)
P2 = βP3

Punem condiţia ca aceste drepte să se sprijine pe (C), adică sistemul format
din ecuaţiile P1 − αP3 = 0, P2 − βP3 = 0, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0
să fie compatibil. Condiţia de compatibilitate a sistemului conduce la o relaţie
ı̂ntre α şi β de forma
φ(α, β) = 0 (2)

Eliminând parametrii α şi β din (1) şi (2) se obţine ecuaţia suprafeţei
conice  
P1 P2
φ , = 0. (3)
P3 P3
2) Dacă vârful V este dat prin coordonatele sale V (x0 , y0 , z0 ), atunci el
apare ca intersecţie a planelor (P1 ) x− x0 = 0, (P2 ) y − y0 = 0, (P3 ) z − z0 = 0.
Mulţimea dreptelor ce trec prin V este (vezi (1))

x − x0 = α(z − z0 )
(Dαβ ) (4)
y − y0 = β(z − z0 )
64 CURS

Se obţine ı̂n final ecuaţia suprafeţei conice

 
x − x0 y − y 0
φ , = 0. (5)
z − z0 z − z0
Observaţie. Prezentăm un alt mod de obţinere a familiei de drepte ce trec
prin V (x0 , y0 , z0 ). Considerăm parametrii directori ai acestor drepte (a, b, c) şi
dacă c 6= 0 pentru α = a/c, β = b/c obţinem parametrii directori (α, β, 1).
x − x0 y − y0 z − z0
(Dαβ ) = = (6)
α β 1
respectiv 
x − x0 = α(z − z0 )
(Dαβ ) (7)
y − y0 = β(z − z0 )
Exemplu. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată de fasciculul de
drepte ce trec prin punctul V (2, 0, 0) şi sunt la distanţa d = 1 faţă de originea
sistemului de coordonate.
Fasciculul de drepte ce trece prin V (2, 0, 0) are ecuaţiile (vezi (6))

x−2 y z x − 2 = αz
(Dαβ ) = = sau (Dαβ ) (8)
α β 1 y = βz
Ecuaţia sferei cu centrul ı̂n O(0, 0, 0) şi rază R = 1 este
x2 + y 2 + z 2 = 1. (9)
Dreptele (Dαβ ) trebuie să fie tangente la sferă, deci sistemul format din
ecuaţiile (8) şi (9) are soluţie unică. Eliminând pe x şi y obţinem ecuaţia
(α2 + β 2 + 1)z 2 + 4αz + 3 = 0, care are soluţie unică dacă ∆ = 0, adică
α2 − 3β 2 − 3 = 0 (10)
Eliminând parametrii α şi β din (8) şi (10) obţinem ecuaţia suprafeţei
conice (x − 2)2 − 3y 2 − 3z 2 = 0.

3.4 Generarea suprafeţelor conoide

Suprafaţa conoidă este suprafaţa generată de o familie de drepte care se
sprijină pe o dreaptă dată (D), sunt paralele cu un plan (P ) (planul director)
şi mai satisfac o condiţie geometrică dată.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 65

Deducem ecuaţia suprafeţei conoide cu generatoarele paralele cu planul

(P ) : Ax + By + Cz + D = 0 (1)

care se sprijină pe dreapta


(P1 ) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(D) (2)
(P2 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

şi pe curba 
F (x, y, z) = 0
(C) (3)
G(x, y, z) = 0
Mulţimea dreptelor ce trec prin (D), rămânând paralele cu planul (P ) se
obţine intersectând fascicolul de plane ce trece prin (D) cu plane paralele cu
(P ) şi este reprezentată prin sistemul de ecuaţii

P1 = αP2
(Dα,β ) (4)
P =β

Selectăm din familia de drepte (Dαβ ) pe acelea care se sprijină pe curba

(C). Din punct de vedere algebric aceasta implică compatibilitatea sistemului
format din ecuaţiile (3) şi (4), adică

F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0, P1 = αP2 , P = β,

care conduce la o relaţie de forma

φ(α, β) = 0 (5)

Eliminând parametrii α şi β din (4) şi (5) se obţine ecuaţia suprafeţei
conoide  
P1
φ ,P = 0 (6)
P2
Exemplu. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată de drepte paralele
cu planul xOy, se sprijină pe axa Oz şi pe curba
 2
y − 2z + 2 = 0
(C) (7)
x2 + 2z + 1 = 0

x=0
Planul xOy are ecuaţia (P ) z = 0, axa Oz are ecuaţiile (D)
y = 0.
Ecuaţiile familiei de drepte ce trece prin (D) şi sunt paralele cu planul (P )
sunt 
x = αy
(Dαβ ) (8)
z=β
66 CURS

Condiţia de compatibilitate a sistemului format din ecuaţiile (7) şi (8) se

exprimă prin relaţia
2α2 (β − 1) − 2β + 1 = 0. (9)
Eliminând parametrii α şi β din (8) şi (9) se obţine ecuaţia suprafeţei
conoide 2(x2 − y 2 )z − 2x2 + y 2 = 0.

3.5 Generarea suprafeţelor de rotaţie

Suprafaţa de rotaţie se obţine prin rotirea punctelor unei curbe (C) ı̂n jurul
unei drepte (D), numită axă de rotaţie.

Observăm că o suprafaţă de rotaţie poate fi privită ca fiind generată de

familia de cercuri (Γ) situate ı̂n plane perpendiculare pe axa de rotaţie, cu
centrele pe axa de rotaţie şi care se sprijină pe curba (C). Fie axa de rotaţie
(D) şi curba (C) reprezentate prin ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
(D) = = (1)
a b c
respectiv 
F (x, y, z) = 0
(C) (2)
G(x, y, z) = 0
√
Familia de cercuri (Γ) se obţine intersectând sfere de rază variabilă α,
α ∈ R+ , cu centrul ı̂ntr-un punct de pe axa de rotaţie (D), de exemplu
M0 (x0 , y0 , z0 ), cu plane perpendiculare pe axa de rotaţie (D).
√
Fie mulţimea sferelor de centru M0 (x0 , y0 , z0 ) şi rază α

(S) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = α (3)

şi familia de plane perpendiculare pe (D)

(P ) ax + by + cz = β (4)

Familia de cercuri (Γ) este reprezentată prin ecuaţiile


(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = α
(Γα,β ) (5)
ax + by + cz = β
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 67

Aceste cercuri se sprijină pe curba (C), deci sistemul format din ecuaţiile
(2) şi (5) este compatibil

(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = α, ax + by + cz = β
F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0

Condiţia de compatibilitate se exprimă printr-o relaţie de forma

φ(α, β) = 0 (6)

Eliminând parametrii α şi β din ecuaţiile (5) şi (6) se obţine ecuaţia
suprafeţei de rotaţie

φ[(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 ; ax + by + cz] = 0, (7)

sau, ı̂ntr-o formă restrânsă, folosind (3) şi (4), φ(S, P ) = 0.

Se poate demonstra şi reciproc, că o suprafaţă având ecuaţia de forma (7)
reprezintă o suprafaţă de rotaţie, cu axa de rotaţie (D).
Exemplu. Să se afle ecuaţia suprafeţei generată prin rotirea cercului

(x − a)2 + z 2 − r 2 = 0
(C) (8)
y=0

ı̂n jurul axei (Oz).

Familia de cercuri (Γαβ ) cu centrul ı̂n O(0, 0, 0) ∈ (Oz), conţinute ı̂n plane
perpendiculare pe axa Oz are ecuaţiile
 2
x + y2 + z2 = α
(Γαβ ) (9)
z=β

Punând condiţia ca aceste cercuri să se sprijine pe curba (C), respectiv ca

sistemul format din ecuaţiile (8) şi (9) să fie un sistem compatibil, se obţine
relaţia de compatibilitate
p 2
α − β 2 − a + β 2 − r2 = 0 (10)

Eliminând parametrii α şi β ı̂ntre ecuaţiile (9) şi (10) obţinem ecuaţia
suprafeţei de rotaţie (x2 + y 2 + z 2 + a2 − r 2 )2 − 4a2 (x2 + y 2 ) = 0.
Această suprafaţă se numeşte tor.
Capitolul 4

Curbe plane

1 Reprezentarea analitică. Tangenta şi normala

1.1 Reprezentare analitică a curbelor plane

O curbă plană poate fi reprezentată analitic ı̂ntr-un reper cartezian xOy

prin una din următoarele ecuaţii:
(C) y = f (x), x ∈ D ⊂ R, numită ecuaţia explicită a curbei (1)
2
(C) F (x, y) = 0, (x, y) ∈ D ⊂ R , numită ecuaţia implicită a curbei (2)
(C) x = x(t), y = y(t), t ∈ D ⊂ R, numite ecuaţiile parametrice ale curbei.
Ecuaţiile parametrice pot fi scrise şi sub forma echivalentă
(C) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j, t ∈ D ⊂ R, numită ecuaţia vectorială. (3)
Uneori este comodă utilizarea coordonatelor polare.
(C) ρ = ρ(θ) numită ecuaţia explicită a curbei ı̂n coordonate polare.
(C) F (ρ, θ) = 0 numită ecuaţia implicită a curbei ı̂n coordonate polare.
Dacă curba este dată ı̂n coordonate polare, putem folosi reprezentarea
parametrică (C) x = ρ cos θ, y = ρ sin θ.
Exemplu. Să considerăm cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază r. Ecuaţia
implicită a acestuia este x2 + y 2 = r 2 . Ecuaţiile
√ explicite (ale semicercului
√ su-
perior şi semicercului inferior) sunt y1 = r 2 − x2 , respectiv y2 = − r 2 − x2 ,
x ∈ [−r, r]. Ecuaţiile parametrice sunt x = r cos t, y = r sin t, t ∈ [0, 2π].
Ecuaţia ı̂n coordonate polare este ρ = r.
Geometria diferenţială a curbelor plane studiază proprietăţi ale acestor
curbe cu ajutorul calculului diferenţial. Vom face anumite ipoteze asupra
funcţiilor care intervin. De obicei nu este suficientă ipoteza de continuitate,
ci se cere existenţa derivatelor (parţiale) de un anumit ordin. Presupunem că
toate derivatele care intervin există.

68
Cap. 4. CURBE PLANE 69

1.2 Tangenta şi normala la o curbă plană

Fie M (x, y) punctul curent al unei curbe plane date prin ecuaţia explicită
(C) y = f (x). Se ştie că derivata y ′ = f ′ (x), calculată ı̂n M , reprezintă panta
tangentei ı̂n punctul M la această curbă. Ecuaţia tangentei (M T ) este

(M T ) Y − y = y ′ (X − x) (4)

unde T (X, Y ) este punctul curent al tangentei.

Dacă curba (C) este dată prin ecuaţiile parametrice (C) x = x(t), y = y(t),
dy dy dt y′
atunci y ′ = = · = t′ şi ecuaţia tangentei devine
dx dt dx xt
X −x Y −y
(M T ) = (5)
x′ y′
Dacă curba este dată prin ecuaţia implicită F (x, y) = 0 atunci Fx′ + Fy′ · y ′ = 0
F′ F′
deci y ′ = − x′ şi ecuaţia tangentei este Y − y = − x′ (X − x) = 0 sau
Fy Fy

(M T ) Fx′ (X − x) + Fy′ (Y − y) = 0 (6)

Normala ı̂ntr-un punct M al unei curbe plane este perpendiculara ı̂n

punctul M la tangenta (M T ). Rezultă că normala (M N ) va avea coeficientul
unghiular egal cu inversul coeficientului unghiular al tangentei, luat cu semn
schimbat. Ecuaţia normalei este, ı̂n cazul ecuaţiei explicite
1
(M N ) Y −y =− (X − x) (7)
y′
ı̂n cazul ecuaţiilor parametrice

(M N ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) = 0 (8)

iar ı̂n cazul ecuaţiei implicite

Fy′ X −x Y −y
(M N ) Y − y = ′
(X − x) sau ′
= (9)
Fx Fx Fy′

Exemplu. Să se determine ecuaţia tangentei (M T  ) şi a normalei (M N )

a a
la curba (C) x(x2 + y 2 ) − ay 2 = 0 ı̂n punctul M0 , ∈ (C), a 6= 0.
2 2
2 2 2 2 2
Fie F (x, y) = x(x + y ) − ay = 0, Fx (x, y) = 3x + y , Fy′ (x, y) = 2xy − 2ay
′
a a a a a2
şi Fx′ , = a2 , Fy′ , = − . Aplicând formulele (5) şi (8) obţinem
2 2 2 2 2
(M T ) 4x − 2y − a = 0 şi (M N ) 2x + 4y − 3a = 0.
70 CURS

1.3 Puncte singulare ale curbelor plane

Dacă ı̂n punctul M0 (x0 , y0 ) al curbei (C) F (x, y) = 0, derivatele parţiale de
ordinul 1 sunt nule, dar există o derivată parţială de ordinul 2 nenulă, atunci
punctul M0 se numeşte punct singular multiplu de ordin 2 sau punct singular
dublu. Punctele singulare duble verifică sistemul F (x0 , y0 ) = 0, Fx′ (x0 , y0 ) =
0, Fy′ (x0 , y0 ) = 0, şi cel puţin una din derivatele parţiale de ordinul doi este
diferită de zero. Ne interesează ecuaţia tangentei la curbă ı̂n punctul singular
dublu. Tangenta este poziţia limită a secantei M0 M când M tinde, pe curbă,
către M0 .
Utilizăm formula lui Taylor. Notăm ∆x = x − x0 , ∆y = y − y0 .
Din formula lui Taylor obţinem

F (x, y) = F (x0 , y0 ) + Fx′ (x0 , y0 )∆x + Fy′ (x0 , y0 )∆y+

1
+ [Fx′′2 (x0 + t∆x, y0 + s∆y)∆x2 + 2Fxy
′′
(x0 + t∆x, y0 + s∆y)∆x∆y+
2
+Fy′′2 (x0 + t∆x, y0 + s∆y)∆y 2 ],
∆y
unde s, t ∈ (0, 1). Coeficientul unghiular al tangentei este m = lim .
∆x→0 ∆x
În baza ipotezelor făcute, ı̂mpărţind relaţia precedentă cu ∆x2 şi trecând
la limită va rezulta m2 Fy′′2 (x0 , y0 ) + 2mFxy ′′ (x , y ) + F ′′ (x , y ) = 0, de unde
0 0 x2 0 0
obţinem panta tangentei. Deoarece avem o ecuaţie de gradul doi, există mai
multe posibilităţi. Dacă notăm D = [Fxy ′′ (x , y )]2 − F ′′ (x , y )F ′′ (x , y )
0 0 x2 0 0 y 2 0 0
distingem următoarele cazuri.
a) Dacă D > 0 atunci prin M0 trec două ramuri ale curbei care admit
tangente distincte. Punctul M0 se numeşte ı̂n acest caz nod.
b) Dacă D = 0 atunci prin M0 trec două ramuri care au aceeaşi tangentă.
Punctul M0 este se numeşte punct de ı̂ntoarcere.
c) Dacă D < 0 atunci curba nu are tangente ı̂n punctul M0 . Punctul M0
se numeşte punct izolat.

2 Asimptote. Convexitate. Reprezentare grafică

2.1 Asimptotele unei curbe plane
O curbă plană (C) are ramuri infinite, dacă |x| → ∞ sau |y| → ∞,
situaţie ı̂n care vom scrie M → ∞. Pentru a studia comportarea unei ramuri
infinite se introduce noţiunea de asimptotă. Dacă există o dreaptă (D) astfel
ı̂ncât distanţa de la un punct M ∈ (C) la această dreaptă (D) tinde la zero,
când M → ∞, atunci (D) se numeşte asimptotă a curbei (C).
a) Presupunem curba (C) dată explicit prin ecuaţia (C) y = f (x).
Cap. 4. CURBE PLANE 71

1) Dacă lim f (x) = b atunci y = b este asimptotă orizontală.

x→±∞
2) Dacă lim f (x) = ±∞ atunci x = a este asimptotă verticală.
x→a
Observaţie. Limita anterioară a poate fi exprimată prin lim x = a.
y→∞
f (x)
3) Dacă m = lim , n = lim [f (x) − mx], m 6= 0 şi n este finit atunci
x→∞ x x→∞
y = mx + n este asimptotă oblică.
b) Dacă curba (C) este definită parametric, adică (C) x = x(t), y = y(t),
t ∈ D, se determină mai ı̂ntâi valorile (finite sau nu) ale parametrului t ∈ D,
ı̂n care cel puţin una din funcţiile x(t), y(t) are limită (laterală) infinită.
1) Dacă există t0 ∈ D astfel ı̂ncât lim x(t) = ±∞, lim y(t) = b atunci
t→t0 t→t0
y = b este asimptotă orizontală.
2) Dacă există t1 ∈ D astfel ı̂ncât lim x(t) = a, lim y(t) = ±∞ atunci
t→t1 t→t1
x = a este asimptotă verticală.

2.2 Convexitatea unei curbe plane

Un arc de curbă se numeşte convex dacă pentru orice două puncte M şi
⌢
N de pe curbă, arcul de curbă M N se găseşte sub coarda M N .
a) În cazul unei curbe date explicit (C) y = f (x), x ∈ [a, b], f ∈ C 2 [a, b],
convexitatea curbei este echivalentă cu f ′′ (x) ≥ 0, (∀) x ∈ [a, b].
b) Pentru curbe definite parametric (C) x = x(t), y = y(t) avem

dy dy dx y ′ (t)
= : = ′ şi
dx dt dt x (t)
     
d2 y d dy d y ′ (t) d y′ dx y ′′ x′ − x′′ y ′
= = = : = ≥0
dx 2 dx dx ′
dx x (t) dt x ′ dt x′ 3
 ′ 
 x y′ 
 
d2 y  x′′ y ′′ 
sau = ≥ 0.
dx2 x′ 3
Exemplu. Cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază r are reprezentarea pa-
rametrică (C) x = r cos t, y = r sin t, t ∈ [0, 2π].
d2 y 1
Avem = − deci curba este concavă pentru t ∈ [0, π] şi este
dx 2 r sin3 t
convexă pentru t ∈ [π, 2π].
72 CURS

2.3 Reprezentarea grafică a curbelor plane

Este cunoscută de la cursul de analiză matematică metoda de trasare a
graficului unei funcţii. Să reamintim etapele care trebuie parcurse.
I. Stabilirea domeniului de definiţie al funcţiei y = f (x). Ţinem cont de
simetria sau periodicitatea funcţiei f .
II. Determinarea punctelor de intersecţie cu axele de coordonate.
III. Determinarea asimptotelor (vezi 2.1).
IV. Calculul derivatei de ordinul ı̂ntâi, determinarea semnului ei, a inter-
valelor de monotonie şi a punctelor de extrem.
V. Calculul derivatelor de ordinul doi, determinarea semnului ei, a inter-
valelor de convexitate şi a punctelor de inflexiune.
VI. Alcătuirea tabloului de variaţie al funcţiei f .
VII. Trasarea graficului funcţiei f ı̂ntr-un sistem cartezian rectangular.
În cazul curbelor date prin ecuaţii implicite uneori este posibilă trecerea
la ecuaţii explicite şi deci urmarea aceloraşi etape.
Aceleaşi etape trebuie parcurse şi ı̂n cazul unei curbe definite parametric
(C) x = X(t), y = Y (t), dar apar anumite modificări.
I. Determinăm domeniul D = {t ∈ R| (∃) X(t), ∃ Y (t)}.
II. Determinăm soluţiile t1 , . . . , tn ale ecuaţiei X(t) = 0 şi calculăm
yi = Y (ti ), obţinând punctele Mi (0, yi ), i = 1, n de intersecţie ale curbei cu
axa Oy. Analog dacă Y (t) = 0 are soluţiile t′1 , . . . , t′m , calculăm X(t′j ) = xj şi
găsim punctele Mj (xj , 0), j = 1, n de intersecţie ale curbei cu axa Ox.
III. Determinăm punctele t0 (finite sau nu) ı̂n care X sau Y au limite
(laterale) infinite şi pentru fiecare t0 studiem existenţa asimptotelor (vezi 2.1).
dy Y ′ (t)
IV. Calculăm derivatele X ′ , Y ′ şi y ′ = = ′ şi semnele lor.
dx X (t)
V. Calculăm (eventual) derivatele de ordinul doi X ′′ , Y ′′ şi
d2 y Y ′′ (t)X ′ (t) − X ′′ (t)Y ′ (t)
y ′′ = 2 =
dx X ′ 3 (t)
VI. Tabloul de variaţie cuprinde valorile şi variaţia pentru funcţiile:
t, X ′ , X, Y ′ , Y , y ′ (x) şi y ′′ (x).
VII. Reprezentarea grafică a curbei se face ı̂n sistem rectangular XOY .
Exemplu. Foliul lui Descartes. Acesta este curba definită de ecuaţiile
3t 3t2
(C) X(t) = , Y (t) =
1 + t3 1 + t3
I. Domeniul comun de definiţie al funcţiilor X şi Y este t ∈ R \ {−1}.
II. X(t) = 0 implică t = 0 şi Y (t) = 0 implică t = 0 deci O(0, 0) ∈ (C).
III. Pentru t = −1 avem o ramură infinită pentru că
 
X(−1 − 0) = ∞ Y (−1 − 0) = −∞
X(−1 + 0) = −∞ Y (−1 + 0) = ∞
Cap. 4. CURBE PLANE 73

Y (t) 3t2
m = lim = lim = −1, n = lim [g(t) − mf (t)] = −1
t→−1 X(t) t→−1 3t t→−1

deci y = −x − 1 este asimptotă oblică.

Pentru că
lim X(t) = lim Y (t) = 0
t→±∞ t→±∞

rezultă că O(0, 0)∈(C) este punct dublu.

IV. Avem
1 − 2t3 1 √
3
√
3
√ √

X ′ (t) = , t 0 = √ , f (t 0 ) = 4, g(t 0 ) = 2, deci A 3
4, 3
2 ∈ (C).
(1 + t3 )2 3
2

t(2 − t3 ) √ √ √
Y ′ (t) =
3 3 3
3 2
, t 1,2 = 0, 2, f (t 2 ) = 2, g(t 2 ) = 4,
(1 + t )
√
3
√
3


deci B 2, 4 ∈ (C).

dy Y ′ (t) t(2 − t3 ) √
y′ = y ′ = 0 pentru t1 = 0,
3
= ′ = , t2 = 2.
dx X (t) 1 − 2t3

V. Nu este necesar calculul derivatelor de ordinul doi.

VI. Tabloul de variaţie

1
√
3
t −∞ -1 0 √
3 2 +∞
2
x′ + + |+ + + + 0
√ − −
√ −
3 3
x 0 ր +∞| − ∞ ր 0 ր 4 ց 2 ց 0
y′ − − |− 0 + + +
√ 0 −
√ −
3 3
Y 0 ց −∞| + ∞ ց 0 ր 2 ր 4 ց 0
dy
dx −∞ − − − 0 + +∞| − ∞ − 0 + +

VII. Reprezentarea grafică a curbei este dată ı̂n figură.

74 CURS

3 Element de arc. Curbura. Ecuaţia intrinsecă

3.1 Elementul de arc al unei curbe plane
⌢
Fie (C) x = x(t), y = y(t) o curbă plană definită parametric şi AB un arc
regulat pe curba (C). Dacă M0 = A este fix pe arc, M este punctul curent al
⌢
arcului AB şi s = s(t) este lungimea arcului M0 M , atunci elementul de arc
este prin definiţie diferenţiala funcţiei s = s(t), adică
q
ds = x′ 2 + y ′ 2 dt. (1)
Dacă curba (C) este definită explicit, prin y = f (x), atunci
q
ds = 1 + y ′ 2 dx (2)
Dacă curba (C) este dată ı̂n coordonate polare atunci folosind formulele
de trecere la coordonatele carteziene
  ′
x = ρ cos α x = ρ′ cos α − ρ sin α
obţinem
y = ρ sin α y ′ = ρ′ sin α + ρ cos α
p
adică x′ 2 + y ′ 2 = ρ2 + ρ′ 2 şi ds = ρ2 + ρ′ 2 dα (3)
⌢
Lungimea arcului AB se defineşte ca fiind limita către care tinde lungimea
liniei poligonale M0 M1 . . . Mn−1 Mn când toate segmentele acestei linii tind la
zero, indiferent de alegerea punctelor Mi , i = 0, n pe arcul respectiv.

Se demonstrează că Z bq
L⌢ = x′ 2 + y ′ 2 dt, (4)
AB a
dacă arcul este definit parametric.
Z bq
L⌢ = 1 + y ′ 2 dt, (5)
AB a

dacă arcul este exprimat prin ecuaţia explicită.

Z α2 q
L⌢ = ρ2 + ρ′ 2 dα, (6)
AB α1
Cap. 4. CURBE PLANE 75

dacă arcul este exprimat ı̂n coordonate polare.

⌢
Arcul AB se numeşte ı̂n acest caz rectificabil. 
x = a(t − sin t)
Exemplu. Elementul de arc al cicloidei (C) este
y = b(1 − cos t)
t
ds = 2a sin dt, iar lungimea unei bucle obţinută pentru t ∈ [0, 2π] este
Z 2π2
t
L⌢ = 2a sin dt = 8a, conform formulei (3).
AB 0 2

3.2 Curbura unei curbe plane

Fie curba plană (C) x = x(t), y = y(t) şi două puncte M, M ′ ∈ (C)
obţinute pentru valorile t şi respectiv t′ = t+∆t ale parametrului. Unghiul ∆α
format de tangentele la curbă ı̂n M şi M ′ se numeşte unghi de contingenţă.

⌢ ∆α
Notând cu ∆s lungimea arcului M M ′ , raportul Km = se numeşte
∆s
′
curbura medie a arcului M M , iar limita sa când M → M se numeşte ′
∆α dα
curbura curbei (C) ı̂n punctul M , deci K = lim = (7)
∆t→0 ∆s ds
y ′ (t) y ′ (t) x′ (t)y ′′ (t) − y ′ (t)x′′ (t)
Deoarece tg α = ′ avem α = arctg ′ şi dα = dt.
x (t) x (t) x′ 2 (t) + y ′ 2 (t)
q
x′ (t)y ′′ (t) − y ′ (t)x′′ (t)
Dar ds = x′ 2 (t) + y ′ 2 (t)dt, şi obţinem K = (8)
[x′ 2 (t) + y ′ 2 (t)]3/2
Pentru o curbă dată explicit y = y(x) obţinem

y ′′ (x)
K= , (9)
[1 + y ′ 2 (x)]3/2

iar pentru o curbă dată ı̂n coordonate polare

ρ2 (θ) + 2ρ′ 2 (θ) − ρ(θ)ρ′′ (θ)

K= (10)
[ρ2 (θ) + ρ′ 2 (θ)]3/2

Acest ultim rezultat se obţine

ţinând seama de formulele de
trecere la coordonate carteziene x = ρ cos α, y = ρ sin α ⇒
x′ = ρ′ cos α − ρ sin α, y ′ = ρ′ sin α + ρ cos α, x′ 2 + y ′ 2 = ρ2 + ρ′ 2
76 CURS

x′′ = ρ′′ cos α − 2ρ′ sin α − ρ cos α, y ′′ = ρ2 sin α + 2ρ′ cos α − ρ sin α,
şi x′ y ′′ − y ′ x′′ = ρ2 + 2ρ′ 2 − ρρ′′ .
Cercul de rază r, având ecuaţia ı̂n coordonate polare (C) ρ = r are curbura
K = 1/r. Acest rezultat sugerează introducerea următoarei noţiuni.
Se numeşte rază de curbură a unei curbe (C) ı̂ntr-un punct M ∈ (C),
valoarea absolută a inversei curburii, adică R = 1/|K|.
Exemplu. Să se determine curbura şi raza de curbură a curbei

x = a(cos t + t sin t) π
(C) ı̂n t = .
y = a(sin t − t cos t) 2
2 π
Se aplică formula (8) şi se obţine K = şi R = a.
aπ 2

4 Contactul a două curbe plane. Curbe osculatoare

4.1 Contactul a două curbe plane
Fie curbele plane (C1 ) y = f1 (x) şi (C2 ) y = f2 (x).
Pentru a găsi punctele comune a celor două curbe, rezolvăm ecuaţia

g(x) = f1 (x) − f2 (x) = 0.

Fiecare rădăcină x0 ne dă un punct comun M0 al curbelor (C1 ) şi (C2 ).

Dacă x0 este rădăcină multiplă de ordin (n + 1) pentru ecuaţia g(x) = 0
spunem că cele două curbe au ı̂n acel punct un contact de ordinul n.
Din formula lui Taylor, deducem următorul rezultat.
Teorema 4.1.1. Curbele (C1 ) şi (C2 ) au ı̂n punctul M0 un contact de
ordin n dacă şi numai dacă
(n) (n) (n+1) (n+1)
f1 (x0 ) = f2 (x0 ), . . . , f1 (x0 ) = f2 (x0 ) şi f1 (x0 ) 6= f2 (x0 ).

Demonstraţie. Relaţiile din enunţ sunt echivalente cu

g(x0 ) = g′ (x0 ) . . . = g(n) (x0 ) = 0 şi g(n+1) (x0 ) 6= 0.

g(n+1) [x0 + θ(x − x0 )]

Din formula lui Taylor obţinem g(x) = (x − x0 )n+1 ,
(n + 1)!
adică x0 este rădăcină multiplă de ordin (n + 1) pentru funcţia g. 
Din această relaţie deducem ı̂n plus că cele două curbe se traversează dacă
n este par şi nu se traversează dacă n este impar, căci g(n+1) păstrează semn
constant ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 . Mai observăm că dacă două curbe au ı̂ntr-
un punct un contact de ordinul ı̂ntâi ele au ı̂n acel punct aceeaşi tangentă, iar
dacă ordinul de contact este doi ele au ı̂n acel punct aceeaşi curbură.
Cap. 4. CURBE PLANE 77

Dacă considerăm curbele (C1 ) x = x(t),  y = y(t) şi (C2 ) F (x, y) = 0

x0 = x(t0 )
ele se intersectează ı̂n M0 (x0 , y0 ) dacă şi F (x0 , y0 ) = 0, deci
y0 = y(t0 )

f (t) = F [x(t), y(t)] (1)

se anulează ı̂n t0 . Dacă t0 este rădăcină multiplă de ordin (n+1) pentru funcţia
f (t) atunci M0 este punct de contact de ordin n pentru (C1 ) şi (C2 ).
Exemplu. Să se determine ordinul de contact al curbelor (C1 ) y = cos x
şi (C2 ) x2 + y 2 = 1 ı̂n punctulM0 (0, 1).
x=t
Parametrizăm curba (C1 ) şi determinăm ordinul de contact ı̂n
y = cos t
punctul M0 (0, 1), obţinut pentru t0 = 0, determinând ordinul de multiplicitate
a rădăcinii t0 = 0 pentru funcţia f (t) = t2 + cos2 t − 1 (vezi (1)). Deoarece
f (0) = f ′ (0) = f ′′ (0) = f ′′′ (0) = 0 şi f (4) (0) 6= 0, rezultă că avem un contact
de ordinul trei ı̂n punctul M0 pentru curbele (C1 ) şi (C2 ).

4.2 Curbe osculatoare

Să considerăm o familie de curbe ce depinde de (n + 1) parametri

(Ca ) F (x, y; a0 , a1 , . . . , an ) = 0, a = (a0 , a1 , . . . , an ).

Dându-se curba (C) x = x(t), y = y(t) se pune problema de a determina

o curbă din familia (Ca ) care are un contact de ordin maxim cu această curbă
ı̂ntr-un punct dat M0 al curbei (C). Dacă ordinul de contact este cel puţin n,
curba respectivă se numeşte curbă osculatoare la curba (C) ı̂n punctul M0 .
Să determinăm dreapta osculatoare la curba (C) x = x(t), y = y(t)
ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 ) ∈ (C), care se obţine pentru t = t0 .
Dacă dreapta osculatoare este (D) ax + by + c = 0, atunci avem doi pa-
rametri (esenţiali) deci (C) şi (D) trebuie să aibă un contact de ordin unu ı̂n
M0 . Considerând funcţia f (t) = ax(t) + by(t) + c avem condiţiile

′ ax0 + by0 + c = 0
f (t0 ) = f (t0 ) = 0 adică
ax′0 + by0′ = 0
Rezolvând sistemul, obţinem ecuaţia dreptei osculatoare
Y − y(t0 ) X − x(t0 )
(D) = (2)
y ′ (t0 ) x′ (t0 )
care reprezintă ecuaţia tangentei la curbă ı̂n punctul M0 .
Să determinăm cercul osculator al curbei (C) ı̂n acelaşi punct
M0 (x0 , y0 ) ∈ (C). Considerăm familia de cercuri

(Ca ) (x − p)2 + (y − q)2 = r 2 , r ≥ 0,

78 CURS

care depinde de trei parametri, deci ı̂ntre (C) şi (Ca ) trebuie să existe un
contact de ordin doi. Considerăm funcţia g(t) = [x(t) − p]2 + [y(t) − q]2 − r 2
şi notând x(t0 ) = x0 , y(t0 ) = y0 , x′ (t0 ) = x′0 , y ′ (t0 ) = y0′ , x′′ (t0 ) = x′′0 ,
y ′′ (t0 ) = y0′′ , din condiţiile g(t0 ) = g′ (t0 ) = g′′ (t0 ) = 0 obţinem sistemul

 (x0 − p)2 + (y0 − q)2 − r 2 = 0
x′ (x0 − p) + y0′ (y0 − q) = 0
 ′′0
x0 (x0 − p) + y0′′ (y0 − q) + x′0 2 + y0′ 2 = 0

care are soluţia

x′0 2 + y0′ 2 x′0 2 + y0′ 2 (x′0 2 + y0′ 2 )3/2

p = x0 − y0′ , q = y0 + x′0 , r= (3)
x′0 y0′′ − y0′ x′′0 x′0 y0′′ − y0′ x′′0 |x′0 y0′′ − y0′ x′′0 |

Observăm că raza cercului osculator coincide cu raza de curbură a curbei

1
ı̂n punctul M0 deci r = . De asemenea
|K|

y0′ x′ 1
p = x0 − q , q = y0 + q 0 , r= (4)
|K|
K x′0 2 + y0′ 2 K x′0 2 + y0′ 2

Centrul cercului osculator se găseşte pe normala la curbă ı̂n M0 , la distanţă

egală cu raza de curbură. De aceea el se mai numeşte şi centru de curbură
al curbei (C) ı̂n M0 .
În ipoteza că se cunoaşte ecuaţia carteziană explicită a curbei (C) y = f (x)
atunci, alegând drept parametru al curbei pe x, obţinem

1 + y0′ 2 1 + y0′ 2 (1 + y ′ 2 )3/2

p = x0 − y0′ , q = y0 + , r= (5)
y0′′ y0′′ |y ′′ |

5 Înfăşurătoare. Evoluta unei curbe plane

5.1 Înfăşurătoarea unei familii de curbe
Fie familia de curbe (Ca ) F (x, y, a) = 0 depinzând de parametrul a ∈ R.
Se numeşte ı̂nfăşurătoare a familiei de curbe (Ca ) o curbă (I) care are
următoarele proprietăţi.
1. Prin fiecare punct al curbei (I) trece o singură curbă din familia (Ca ).
2. Pe fiecare curbă (Ca ) există un unic punct comun cu (I).
3. În punctele comune, curbele (I) şi (Ca ) au tangentă comună.
Nu orice familie de curbe are ı̂nfăşutătoare. De exemplu, o familie de cercuri
concentrice nu are ı̂nfăşurătoare.
Cap. 4. CURBE PLANE 79

Teorema 5.1.1. Dacă familia de curbe (Ca ) are o ı̂nfăşurătoare (I), atunci
coordonatele punctului curent al curbei (I) verifică sistemul

F (x, y, a) = 0
(I)
Fa′ (x, y, a) = 0

iar ecuaţia ı̂nfăşurătoarei se obţine prin eliminarea parametrului a din acest

sistem şi ı̂ndepărtarea punctelor singulare.
Demonstraţie.

Fiecărui punct M ∈ (I) ı̂i corespunde o curbă unică (Ca ) ce trece prin el,
deci coordonatele lui M le putem considera ca funcţii de parametrul a

(I) x = x(a), y = y(a).

Cum M ∈ (Ca ) rezultă

F (x(a), y(a), a) = 0, (1)

deci este verificată prima relaţie. Dacă derivăm această relaţie ı̂n raport cu
parametrul a obţinem
Fx′ x′ + Fy′ y ′ + Fa′ = 0 (2)
În punctul M , curbele (I) şi (Ca ) au aceeaşi tangentă, deci au pante egale

y′ Fx′
= − adică Fx′ x′ + Fy′ y ′ = 0 (3)
x′ Fy′

şi din (2) obţinem Fa′ = 0, deci a doua relaţie a sistemului.

Reciproc, dacă coordonatele lui M , x = x(a), y = y(a) verifică sistemul,
atunci din (2) rezultă (3). Deducem de aici următoarele cazuri:
1) dacă Fx′ = Fy′ = 0 atunci M este punct singular.
2) dacă Fx′ 6= 0 sau Fy′ 6= 0 atunci M este punct pe ı̂nfăşurătoare. 
Să considerăm acum o familie de curbe ce depind de doi parametri

(Ca,b ) F (x, y, a, b) = 0, (4)

ı̂ntre care există relaţia f (a, b) = 0 (5)

80 CURS

Presupunem că b se poate exprima ı̂n funcţie de a, adică b = b(a) (6)

Din (4) şi (6) avem F (x, y, a, b(a)) = 0. Derivând ı̂n raport cu a obţinem
f′
Fa′ + Fb′ b′ = 0. Dar din (5) avem b′ = − a′ deci Fa′ fb′ − Fb′ fa′ = 0.
fb
Punctele de pe ı̂nfăşurătoare verifică deci sistemul
  
F (x, y, a, b) = 0 D(F, f )  Fa′ Fb′ 
şi = ′ = 0.
f (a, b) = 0 D(a, b) fa fb′ 

5.2 Evoluta unei curbe plane

Să considerăm o curbă plană (C). Tangentele la curbă formează o familie
de drepte ce depind de un parametru. Înfăşurătoarea lor este ı̂nsăşi curba
dată. Dar ı̂nfăşurătoarea familiei normalelor curbei este o curbă nouă, numită
evoluta (sau desfăşurata) curbei date. Ne propunem să determinăm ecuaţiile
evolutei.

Fie curba
(C) x = x(t), y = y(t).
Ecuaţia normalei ı̂ntr-un punct M (x, y) ∈ (C) este

(N ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) = 0 (7)

care generează o familie de curbe ce depind de parametrul t. Pentru a deter-

mina ı̂nfăşurătoarea familiei respective, derivăm ı̂n raport cu t ecuaţia (7) şi
obţinem
2 2
x′′ (X − x) + y ′′ (Y − y) − x′ − y ′ = 0 (8)
Rezolvăm sistemul format din ecuaţiile (7) şi (8) ı̂n raport cu X şi Y şi
obţinem ecuaţiile parametrice ale evolutei

x′ 2 + y ′ 2 x′ 2 + y ′ 2
X = x − y′ , Y = y + x′ (9)
x′ y ′′ − y ′ x′′ x′ y ′′ − y ′ x′′
Deducem următoarea proprietate, care uneori se consideră ca definiţie.
Proprietate. Evoluta unei curbe plane este locul geometric al centrelor
de curbură ale curbei date.
Cap. 4. CURBE PLANE 81

Dacă curba este dată prin ecuaţia carteziană explicită, atunci alegând drept
parametru al curbei (C) abscisa x a punctului curent, ecuaţiile parametrice
ale evolutei sunt

1 + y′ 2 1 + y′2
X = x − y′ , Y =y+ (10)
y ′′ y ′′

x = a(t − sin t)
Exemplu. Să se afle evoluta cicloidei (C)
y = a(1 − cos t)
 ′  ′′
x = a(1 − cos t) x = a sin t
Calculăm derivatele
y ′ = a sin t y ′′ = a cos t

(Nt ) a(1 − cos t)[X − a(t − sin t)] + a sin t[Y − a(1 − cos t)] = 0

Rezolvând sistemul

(Nt ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) = 0
(Nt′ ) x′′ (X − x) + y ′′ (Y − y) − x′ 2 − y ′ 2 = 0

X = a(t + sin t)
obţinem ecuaţiile evolventei care este tot o cicloidă.
Y = a(cos t − 1)
Capitolul 5

Curbe ı̂n spaţiu

1 Funcţii vectoriale de o variabilă reală

1.1 Definirea funcţiei vectoriale de o variabilă reală
În cadrul algebrei vectoriale am studiat vectorii constanţi, adică vectorii
liberi a căror direcţie, sens şi modul sunt constante. Dacă cel puţin una din
cele trei caracteristici ale unui vector liber este variabilă, vectorul se numeşte
variabil. Vectorul variabil poate depinde de unul sau mai mulţi parametri
reali, obţinându-se astfel funcţii vectoriale, de una sau mai multe variabile
reale. Ne vom ocupa ı̂n continuare de funcţii vectoriale de o variabilă reală.
Definiţia 1.1.1. Fie [a, b] ⊂ R. Spunem că pe [a, b] este definită o funcţie
vectorială dacă la fiecare t ∈ [a, b] ı̂i corespunde vectorul ~r = ~r(t).
Raportând mulţimea de vectori {~r(t), t ∈ [a, b]} la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz şi luându-i pe toţi cu originea ı̂n O, ei vor fi vectorii de
poziţie ai unor puncte din spaţiu, ale căror coordonate x, y, z depind de acelaşi
argument t. Vom avea deci
(C) x = x(t), y = y(t), z = z(t) (1)
care reprezintă ecuaţiile parametrice ale curbei (C) ı̂n spaţiu. Funcţiile (1)
sunt ı̂n acelaşi timp componentele scalare ale vectorului ~r = ~r(t), deci avem
(C) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k (2)
care poartă numele de ecuaţia vectorială a curbei (C). Această corespon-
denţă ı̂ntre curbele din spaţiu şi funcţiile vectoriale de o variabilă reală ne
permite să aplicăm calculul vectorial şi ı̂n geometria diferenţială a curbelor.

1.2 Derivata unei funcţii vectoriale

Să presupunem că funcţia vectorială (2) are componentele scalare date ı̂n
(1) funcţii continue şi derivabile.

82
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 83

Definiţia 1.2.1. Dacă limita raportului

~r(t + ∆t) − ~r(t)

lim (3)
∆t→0 ∆t
d~r
există, ea se numeşte derivata funcţiei vectoriale ~r(t) şi se notează prin
.
dt
Teorema 1.2.1. Dacă funcţiile scalare (1) sunt derivabile, atunci şi
funcţia vectorială (2) este derivabilă şi

r~′ (t) = x′ (t)~i + y ′ (t)~j + z ′ (t)~k (4)

Demonstraţie. Calculând limita (3) obţinem

~r(t + ∆t) − ~r(t) x(t + ∆t) − x(t)~

lim = lim i+
∆t→0 ∆t ∆t→0 ∆t
!
y(t + ∆t) − y(t)~ z(t + ∆t) − z(t) ~
+ j+ k = x′ (t)~i + y ′ (t)~j + z ′ (t)~k. 
∆t ∆t
Interpretare geometrică
Fie M extremitatea vectorului ~r(t) şi M ′ extremitatea lui ~r(t + ∆t). Vecto-
rul ∆~r = ~r(t + ∆t) − ~r(t) este situat pe coarda M M ′ . La limită, când ∆t → 0,
punctul M ′ → M iar coarda M M ′ tinde către tangenta M T .

Deci, direcţia lui r~′ (t) coincide cu direcţia tangentei, iar sensul lui r~′ coin-
cide cu sensul creşterii argumentului t. Pentru a determina modulul, să con-
⌢
siderăm A ∈ (C) fixat, şi să notăm s = s(t) =AM de unde
⌢ ⌢ ⌢
M M ′ =AM ′ − AM = s(t + ∆t) − s(t) = ∆s
−→
Observăm de asemenea că |∆~r| = | M M ′ | reprezintă coarda M M ′ .
−→ −→
|∆~r| MM′ M M ′ ∆s
|r~′ (t)| = lim = lim = lim ⌢ · =
∆t→0 ∆t ∆t→0 ∆t ∆t→0
M M ′ ∆t
∆s ds ds
= lim = , deci |r~′ (t)| = = s′ (t) (5)
∆t→0 ∆t dt dt
84 CURS

Din Teorema 1.2.1 rezultă imediat următoarele proprietăţi de derivare ale

funcţiilor vectoriale.
1) (~r1 + ~r2 )′ (t) = r~′ 1 (t) + r~′ 2 (t); 2) (λ(t)~r(t))′ = λ′ (t)~r(t) + λ(t)r~′ (t);
3) (~r1 · ~r2 )′ (t) = r~′ 1 (t)~r2 (t) + ~r1 (t)r~′ 2 (t);
4) (~r1 × ~r2 )′ (t) = r~′ 1 (t) × ~r2 (t) + ~r1 (t) × r~′ 2 (t).
Din proprietatea 3 obţinem următoarea consecinţă.
Corolarul 1.2.1. Derivata unei funcţii vectoriale de modul constant este
un vector perpendicular pe vectorul dat.
Demonstraţie. Deoarece |~r(t)| = c rezultă ~r2 (t) = |~r(t)|2 = c2 , de unde
prin derivare se obţine 2~r(t) · r~′ (t) = 0, adică r~′ (t) ⊥ ~r(t). 
Prin analogie cu analiza reală se defineşte diferenţiala unei funcţii vectoriale
prin
d~r = r~′ (t) · dt (6)
De asemenea se definesc derivatele de ordin superior r~′′ (t) = (r~′ (t))′ ,
r~′′′ (t) = (r~′′ (t))′ ,..., ~r(n) (t) = (~r(n−1) (t))′ .

2 Reprezentare analitică. Elementul de arc

2.1 Reprezentarea analitică a curbelor din spaţiu
După cum s-a văzut ı̂n §1.1, o curbă poate fi reprezentată analitic ı̂n spaţiu
prin următoarele tipuri de ecuaţii:
1) ecuaţii parametrice

 x = x(t)
(C) y = y(t) (1)

z = z(t)

2) ecuaţia vectorială

(C) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k (2)

3) ecuaţii implicite

F (x, y, z) = 0
(C) (3)
G(x, y, z) = 0

Curba (C) este netedă de ordin n dacă există derivatele (parţiale) conti-
nue ale funcţiilor ce o definesc până la ordinul n inclusiv. Vom admite existenţa
tuturor derivatelor pe care le folosim. De asemenea vom presupune că toate
punctele curbei sunt puncte ordinare adică
2 2 2
x′ (t) + y ′ (t) + z ′ (t) 6= 0, (4)
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 85

ı̂n primele două cazuri, respectiv

 ′ 
Fx Fy′ Fz′
rang = 2. (5)
G′x G′y G′z
ı̂n cazul al treilea.
Exemplu. Elicea circulară are ecuaţii parametrice
(C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ R. (6)
Eliminând parametrul t se obţin ecuaţiile implicite
y
(C) x2 + y 2 = r 2 , z = b arctg
x
din care rezultă că elicea circulară este o curbă trasată pe un cilindru.

2.2 Elementul de arc al unei curbe din spaţiu

Fie o curbă (C) dată parametric (C) x = x(t), y = y(t), z = z(t)
Distanţa ı̂ntre două puncte M şi M ′ , ce corespund valorilor t şi t + ∆t ale
argumentului este
p
∆l = (x(t + ∆t) − x(t))2 + (y(t + ∆t) − y(t))2 + (z(t + ∆t) − z(t))2
Ea aproximează lungimea ∆s a arcului de curbă dintre cele două puncte
şi conduce la elementul de arc, care este prin definiţie
q
ds = x′ 2 (t) + y ′ 2 (t) + z ′ 2 (t)dt (7)
⌢
Lungimea arcului de curbă AB, unde A(t1 ), B(t2 ) ∈ (C) este
Z t2 q
l⌢ = x′ 2 (t) + y ′ 2 (t) + z ′ 2 (t)dt
AB t1
Fixându-se originea curbei ı̂n A, lungimea arcului de curbă de la A la un
punct curent M al curbei este
Z tq
s(t) = x′ 2 (t) + y ′ 2 (t) + z ′ 2 (t)dt (8)
t1
şi se numeşte lungimea arcului variabil de curbă.
Dacă funcţia s = s(t) este inversabilă, determinăm t = t(s) şi obţinem
ecuaţiile parametrice ale curbei ı̂n funcţie de parametrul s, care se numeşte
parametrul natural al curbei.
(C) x = x(t(s)) = x1 (s), y = y1 (s), z = z1 (s). (9)
Exemplu.
√ Elementul de arc al elicei circulare (vezi (6)) este
2 2
ds = a + b dt, iar lungimea unei bucle, obţinută pentru t ∈ [0, 2π] este
Z 2π p p
L⌢′ = a2 + b2 dt = 2π a2 + b2 .
AA 0
86 CURS

3 Tangenta şi planul normal. Planul osculator

3.1 Tangenta şi planul normal la o curbă din spaţiu
Tangenta. Fie o curbă din spaţiu definită parametric

(C) x = x(t), y = y(t), z = z(t)

Vectorul director al tangentei la curbă ı̂n punctul M coincide cu (vezi (4)

din §1.2) r~′ (t) = x′ (t)~i + y ′ (t)~j + z ′ (t)~k.
Dacă notăm cu T (X, Y, Z) punctul curent al tangentei (M T ) la curba (C)
ı̂n punctul M (x, y, z) ∈ (C) atunci ecuaţiile acestei tangente sunt
X −x Y −y Z −z
(M T ) ′
= ′
= (1)
x y z′
Dacă curba este dată prin ecuaţiile implicite

(C) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0

considerând x, y, z ca funcţii de un parametru t şi derivând ecuaţiile acestui

sistem ı̂n funcţie de acest parametru obţinem
 ′ ′
Fx x + Fy′ y ′ + Fz′ z ′ = 0
G′x x′ + G′y y ′ + G′z z ′ = 0
 ′ 
Fx Fy′ Fz′
Deoarece s-a făcut ipoteza că rang = 2 soluţiile x′ , y ′ , z ′
G′x G′y G′z
ale sistemului sunt
x′ y′ z′
= = ,
D(F, G) D(F, G) D(F, G)
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
 
D(F, G)  Fx′ Fy′ 
 etc.
unde numitorii sunt determinanţii funcţionali = ′ 
D(x, y) Gx G′y
Ecuaţiile tangentei sunt
X −x Y −y Z −z
(M T ) = = (2)
D(F, G) D(F, G) D(F, G)
D(y, z) D(z, x) D(x, y)
Planul normal la curba (C) ı̂n punctul M este planul care trece prin M şi
este perpendicular pe tangentă. Deci, parametrii directori ai planului normal
pot fi consideraţi parametrii directori ai tangentei. Ecuaţia planului normal
este
(Pn ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) + z ′ (Z − z) = 0 (3)
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 87

respectiv

D(F, G) D(F, G) D(F, G)

(Pn ) (X − x) + (Y − y) + (Z − z) = 0 (4)
D(y, z) D(z, x) D(x, y)

ecuaţie care se poate scrie ca un determinant de ordin trei, adică

 
 X −x Y −y Z −z 
 
(Pn )  Fx′ Fy′ Fz′  = 0 (5)
 G′ G′y G′z 
x

Toate dreptele care trec prin punctul M (x, y, z) şi sunt conţinute ı̂n planul
normal se numesc normale ale curbei (C) ı̂n punctul M . Deci o curbă ı̂n
spaţiu are o infinitate de normale ı̂ntr-un punct al său.
Exemplu. Să se determine ecuaţia tangentei şi a planului normal la curba
(C) x = 2t2 + 1, y = t − 1, z = 3t3 ı̂n punctul ı̂n care curba intersectează
planul (XOZ).
Ecuaţia planului (XOZ) este y = 0, deci t = 1. Se obţine: x = 3, y = 0,
z = 3, respectiv x′ = 4, y ′ = 1, z ′ = 9. Aplicând formulele (1), respectiv (3)
obţinem
X −3 Y Z −3
(M T ) = = respectiv (Pn ) 4X + Y + 9Z − 39 = 0.
4 1 9

3.2 Planul osculator al unei curbe din spaţiu

Fie M0 un punct fixat al unei curbe (C) şi M1 , M2 puncte vecine pe curbă.
Cele trei puncte determină, ı̂n general, un plan (P ). Dacă planul (P ) ocupă
o poziţie limită (P0 ) când M1 şi M2 tind pe curbă către M0 , planul (P0 ) se
numeşte plan osculator al curbei (C) ı̂n M0 .
Considerăm curba definită parametric (C) x = x(t), y = y(t), z = z(t) şi
presupunem că punctele M0 , M1 şi M2 corespund valorilor t0 , t1 , t2 ale para-
metrului t. Considerăm ecuaţia planului ce trece prin M0 , M1 , M2 de forma

(P ) a(X − x(t)) + b(Y − y(t)) + c(Z − z(t)) = 0

Notăm f (t) = a(X − x(t)) + b(Y − y(t)) + c(Z − z(t)). Deoarece (P ) conţine
punctele M0 , M1 , M2 avem f (t0 ) = f (t1 ) = f (t2 ) = 0.
Din teorema lui Rolle rezultă că există t′0 şi t′1 astfel ı̂ncât
f ′ (t′0 ) = f ′ (t′1 ) = 0 şi respectiv t′′0 astfel ı̂ncât f ′′ (t′′0 ) = 0.
Deci sistemul

 a(X − x(t0 )) + b(Y − y(t0 )) + c(Z − z(t0 )) = 0
ax′ (t′0 ) + by ′ (t′0 ) + cz ′ (t′0 ) = 0

ax′′ (t′′0 ) + by ′′ (t′′0 ) + cz ′′ (t′′0 ) = 0
88 CURS

are soluţia netrivială a, b, c. Rezultă că determinantul său este nul, adică
 
 X − x(t0 ) Y − y(t0 ) Z − z(t0 ) 
 
(P )  x′ (t′0 ) y ′ (t′0 ) z ′ (t′0 )  = 0
 x′′ (t′′ ) y ′′ (t′′0 ) z ′′ (t′′0 ) 
0

egalitate care reprezintă ecuaţia planului (P ).

Când t1 şi t2 → t0 , atunci şi t′0 , t′′0 → t0 . Cum planul (P ) tinde la (P0 ),
ecuaţia planului osculator (P0 ) este
 
 X − x0 Y − y0 Z − z0 
 
(P0 )  x′0 y0′ z0′ =0
 (6)
 ′′
x0 ′′
y0 ′′
z0 

unde am notat x0 = x(t0 ), x′0 = x′ (t0 ), x′′0 = x′′ (t0 ), etc.

Considerând ecuaţia planului osculator ı̂ntr-un punct arbitrar
M (x, y, z) ∈ (C) şi dezvoltând determinantul (6) după prima linie obţinem
(P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C(Z − z) = 0, (7)
unde  ′   ′   ′ 
 y z′   z x′   x y′ 
A =  ′′ ′′ ,
 B =  ′′ ,
 C =  ′′ ′′ 
 (8)
y z z x′′ x y
Observaţii. 1) Planul osculator este determinat de punctul M şi vectorii
~ ~
r , r ′′ care trebuie presupuşi necoliniari.
′

2) Din definiţia lui (P0 ) rezultă că dacă curba (C) este o curbă plană atunci
planul osculator este acelaşi ı̂n toate punctele curbei şi coincide cu planul ı̂n
care este situată curba.
Exemplu. Să se determine ecuaţia planului osculator ı̂n punctul curent al
curbei 
y = f (x)
(C) f ∈ C 2 [a, b]
z = af (x) + b,
şi să se deducă că (C) este o curbă plană.
Parametrizăm curba
(C) x = t, y = f (t), z = af (t) + b (9)
Calculăm (x′ , y ′ , z ′ ), respectiv (x′′ , y ′′ , z ′′ ) şi ı̂nlocuim ı̂n (6)
 
 X − t Y − f (t) Z − af (t) − b 
 
(P0 )  1 f ′ (t) af ′ (t)  = 0.

 0 f ′′ (t) af ′′ (t) 

Dezvoltând determinantul se obţine (P0 ) Z − aY = b.

Din observaţia 2 rezultă că (C) este o curbă plană şi (C) ⊂ (P0 ).
Observaţie. Faptul că (C) ⊂ (P0 ) se poate verifica şi direct prin elimina-
rea parametrului t din (9), obţinându-se acelaşi rezultat.
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 89

4 Triedrul mobil. Versori. Formulele lui Frenet

4.1 Triedrul mobil al unei curbe din spaţiu
Fie (C) o curbă netedă de ordinul doi. Euler a considerat ı̂n fiecare punct M
al curbei un triedru dreptunghic. Este deci un triedru mobil, care se schimbă
odată cu punctul, numit uneori şi triedrul lui Frenet.
S-au definit o muchie care este tangenta (M T ) la curbă şi două feţe: planul
normal (Pn ) şi planul osculator (P0 ). Remarcăm că (P0 ) conţine tangenta.

Fie (C) x = x(t), y = y(t), z = z(t).

Ecuaţiile tangentei, planului normal, respectiv ale planului osculator sunt

X −x Y −y Z−z
(M T ) = = (1)
x′ y′ z′

(Pn ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) + z ′ (Z − z) = 0 (2)

(P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C(Z − z) = 0 (3)

Definim binormala (M B) ca fiind perpendiculara pe planul osculator,
deci
X −x Y −y Z −z
(M B) = = (5)
A B C
Normala principală (M N ) este intersecţia dintre planul
normal şi planul osculator, deci ecuaţiile sale sunt

(Pn ) x′ (X − x) + y ′ (Y − y) + z ′ (Z − z) = 0
(M N ) (4)
(P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C(Z − z) = 0

Planul rectificant este planul determinat de tangentă şi binormală, adică

 
 X −x Y −y Z −z 
 
(PR )  x′ y′ z ′  = 0 (6)
 A B C 

Exemplu. Să se determine ecuaţia normalei principale, binormalei şi pla-

nului rectificant la curba (C) ~r = 2t~i + t2~j + (ln t)~k ı̂n punctul M (2, 1, 0).
90 CURS

Se observă că M ∈ (C), t = 1. Obţinem A = −4, B = 2, C = 4. Aplicând

formulele (4), (5) şi (6) obţinem

2x + 2y + z − 6 = 0
(M N )
2x − y − 2z − 3 = 0
x−2 y−1 z
(M B) = = , (PR ) x − 2y + 3z = 0.
2 1 2

4.2 Versorii triedrului mobil

Triedrul mobil este format din trei drepte, două câte două ortogonale şi cele
trei plane pe care acestea le determină. Vom transforma muchiile triedrului
ı̂n axe, cu originea ı̂n M , alegând pe fiecare un versor, deci un sens. Obţinem
astfel un reper cartezian local. Vom nota versorii cu ~t, ~n, ~b. Presupunem mai
ı̂ntâi că pe curba
 (C) se consideră
  parametrul natural s, adică (C) ~r = ~r(s).
 d~r  ds  d~r 
Deoarece   = rezultă   = 1 deci putem alege versorul ~t egal cu
dt dt ds

~t = d~r (7)
ds
d~r d2 r
Deoarece versorul ~t = are modul constant, derivata sa este per-
ds ds2
d2~r
pendiculară pe ~t. Vectorul 2 este ı̂n planul osculator deci el este pe normala
ds
principală şi alegem versorul ~n egal cu
 
d2~r  d2~r 
~n = 2 :  2  . (8)
ds ds

Pentru ca ~t, ~n, ~b să fie un triedru drept alegem versorul ~b egal cu
 2 
d~
r d2~
r  d ~r 
~b = ~t × ~n = × 2 :  2  (9)
ds ds ds

În general, când curba este definită de un parametru oarecare (C) r = ~r(t)
avem  
 
~t = d~r = d~r · dt = d~r :  d~r 
ds dt ds dt  dt 
deci versorul ~t este egal cu
′
~t = ~r (10)
|r~′ |
Versorul ~b are sensul vectorului r~′ × r~′′ , luăm deci versorul ~b egal cu
~b = (~r × r~′′ ) : |r~′ × r~′′ | (11)
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 91

Pentru ca triedrul să fie drept alegem versorul ~n egal cu

~n = ~b × ~t (12)

Exemplu. Să se determine versorii triedrului lui Frenet ı̂ntr-un punct

oarecare al elicei (C) ~r = ~r(t) = a cos t~i + a sin t~j + bt~k.
Avem r~′ (t) = −a sin t~i + a cos t~j + b~k, r~′′ (t) = −a cos t~i − a sin t~j, respectiv
r~′ × r~′′ = ab sin t~i−ab cos t~j +a2~k. Aplicând formulele (10), (11) şi (12) obţinem

~i + a cos t~j + b~k b sin t~i − b cos t~j + a~k

~t = −a sin t√ , ~b = √ , ~n = − cos t~i + sin t~j.
a2 + b2 a2 + b2

4.3 Formulele lui Frenet

Versorii triedrului mobil, după cum rezultă din definiţie se schimbă odată
cu punctul M . Pentru a studia variaţia lor, se exprimă derivata fiecăruia ı̂n
funcţie de ei ı̂nşişi, căci ~t, ~n, ~b formează o bază. Formulele respective se numesc
formulele lui Frenet. Considerăm din nou parametrul natural pe curba
(C) ~r = ~r(s) şi căutăm matricea A = (aij )3,3 astfel ca

 d~t/ds = a11~t + a12 ~n + a13~b

d~n/ds = a21~t + a22 ~n + a23~b (13)

 d~b/ds = a ~t + a ~n + a ~b
31 32 33

adică     
d~t/ds a11 a12 a13 ~t
 d~n/ds  =  a21 a22 a23   ~n  (14)
d~b/ds a31 a32 a33 ~b

Pentru determinarea coeficienţilor distingem trei etape de lucru.

1) Deoarece vectorii ~t, ~n, ~b sunt versori, ei au modul constant, deci derivata
fiecăruia este perpendiculară pe el ı̂nsuşi, adică este un vector din planul format
de ceilalţi doi vectori. Rezultă că

a11 = a22 = a33 = 0 (15)

2) Deoarece ~t, ~n, ~b sunt doi câte doi ortogonali avem

~t · ~n = 0, ~n · ~b = 0, respectiv ~b · ~t = 0.

Derivând aceste relaţii, obţinem

d~t d~n d~n~ d~b d~b ~ ~ d~t

~n + ~t = 0, b + ~n = 0, t+b =0
ds ds ds ds ds ds
92 CURS

Înlocuind derivatele versorilor din (13), cu condiţia (15) obţinem

(a12~n + a13~b)~n + ~t(a21~t + a23~b) = 0 deci a12 + a21 = 0.

Similar se obţine

a13 + a31 = 0, a23 + a32 = 0. (16)

Rezultă că matricea A este antisimetrică.

 
~ d~r d~t d2~r  d2~r 
3) Avem t = deci = 2 =  2  ~n de unde rezultă
ds ds ds ds
 2 
 d ~r 
a12 =  2  , a13 = 0 şi evident a31 = 0.
ds

Notând a12 = K, a23 = T , formulele (13) devin

d~t d~n d~b

= K~n, = K~t + T~b, = −T ~n (17)
ds ds ds
respectiv matricea A este
 
0 K 0
A =  −K 0 T 
0 −T 0

şi formula (14) devine

    
~t′ 0 K 0 ~t
 ~n′  =  −K 0 T  ~n 
~b′ 0 −T 0 ~b

Scalarii K şi T se numesc curbura şi respectiv torsiunea şi au semnificaţii

geometrice importante, ce vor fi studiate ı̂n continuare.

5 Curbura şi torsiunea

5.1 Curbura unei curbe din spaţiu
Fie o curbă netedă de ordinul doi

(C) ~r = ~r(s)
⌢
şi punctele M şi M1 , corespunzătoare lui s şi s + ∆s, unde ∆s =M M1 .
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 93

Notăm cu ∆α unghiul dintre versorii tangentelor ~t şi ~t1 ı̂n cele două puncte
(unghi de contingenţă). Ca şi ı̂n cazul plan, numim curbura curbei (C) ı̂n M
limita    
 ∆α   dα 
K = lim   =  (1)
∆s→0 ∆s   ds 
 
−→  ∆α 
~ ~ 
Din triunghiul M T T1 avem |t1 − t| = | T T1 | = 2 sin , deci
2 
 
 ∆α 

K = lim   = lim ∆α/2 · sin ∆α/2 =
∆s→0 ∆s  ∆s→0 sin ∆α/2 ∆s
     
 ~t2 − ~t2   d~t   d2~r 
= lim   =   =  
∆s→0 ∆s   ds   ds2 
care este ı̂n concordanţă cu notaţia anterioară.
În cazul ı̂n care curba este parametrizată arbitrar (C) ~r = ~r(t), avem,
ţinând cont de formulele lui Frenet
d~r ds 2
r~′ = · = s′~t, r~′′ = s′′~t + s′ · ~t′ · s′ = s′′~t + s′ K~n,
ds dt
deci
2 3
r~′ × r~′′ = s′~t × (s′′~t + Ks′ ~n) = s′ K~b
Deoarece s′ = |r~′ | şi |~b| = 1 obţinem

|r~′ × r~′′ |
K= . (2)
|r~′ |3
1
Se defineşte raza de curbură prin R = .
K
Menţionăm următoarea aplicaţie a curburii.
Proprietate. O curbă din spaţiu este dreaptă dacă şi numai dacă K = 0.

5.2 Torsiunea unei curbe din spaţiu

Fie curba netedă de ordinul trei (C) ~r = ~r(s). Considerăm două puncte
vecine M şi M1 ce corespund valorii s şi respectiv s + ∆s a parametrului.
Notăm cu ∆ϕ unghiul dintre binoamele ~b şi ~b1 ı̂n cele două puncte.
94 CURS

Se defineşte valoarea absolută a torsiunii curbei (C) ı̂n M prin

 
 ∆ϕ 
|T | = lim    (3)
∆s→0 ∆s 

Din triunghiul isoscel M BB1 avem

 
−→  ∆ϕ 
~ ~ 
|b1 − b| = | BB1 | = 2 sin , deci
2 
     
 ∆ϕ/2 2 sin ∆ϕ/2  ~b − ~b   d~b 
 1   
|T | = lim  ·  = lim 
 ∆s→0  ∆s  =  ds  .
∆s→0 sin ∆ϕ/2 ∆s

Această relaţie este ı̂n concordanţă cu notaţia anterioară d~b/ds = −T ~n,

d~b
din care deducem şi semnul lui T , adică T = −~n .
ds
În cazul unei curbe parametrizate arbitrar (C) ~r = ~r(t) deducem expresia
analitică a torsiunii prin derivarea succesivă a lui ~r ţinând seama de formula
lui Frenet
2
r~′ = s′~t, r~′′ = s′′~t + s′ K~n
2 2
r~′′′ = s′′′~t + s′′ s′ K~n + 2s′ s′′ K~n + s′ K ′~n + s′ K(−K~t + T~b)s′ .
Avem r~′ × r~′′ = s′ 3 K~b şi (r~′ × r~′′ )r~′′′ = s′ 6 K 2 T = |r~′ × r~′′ |2 T deci

(r~′ , r~′′ , r~′′′ )

T = . (4)
|r~′ × r~′′ |2

1
Numim rază de torsiune.
|T |
Determinăm expresia analitică a curburii şi torsiunii.
Fie
(C) ~r = x~i + y~j + z~k.
Calculăm

r~′ = x′~i + y ′~j + z ′~k, r~′′ = x′′~i + y ′′~j + z ′′~k, r~′′′ = x′′′~i + y ′′′~j + z ′′′~k
Cap. 5. CURBE ÎN SPAŢIU 95

respectiv  
 ~i ~j ~k 
 
r~′ × r~′′ =  x′ y ′ z ′  = A~i + B~j + C~k,

 x′′ y ′′ z ′′ 

unde  ′   ′   ′ 
 y z′   z x′   x y′ 
A =  ′′ ′′ ,
 B =  ′′ ,


 x′′ y ′′
.

y z z x′′
Obţinem √
A2 + B 2 + C 2
K= (5)
(x′ 2 + y ′ 2 + z ′ 2 )3/2
şi respectiv  ′ 
 x ′ ′ 
 ′′ y′′ z′′ 
 x y z 

 x′′′ y ′′′ z ′′′ 
T = (6)
A2 + B 2 + C 2
Observaţie. Raportul ∆ϕ/∆s poate fi privit ca o măsură a abaterii unei
curbe de la planul osculator. Are loc următoarea proprietate.
Proprietate. O curbă din spaţiu este curbă plană dacă şi numai dacă are
torsiunea nulă ı̂n orice punct.
Capitolul 6

Suprafeţe

1 Funcţii vectoriale de două variabile reale

1.1 Definirea funcţiei vectoriale de două variabile reale
Dacă toate elementele ce caracterizează un vector liber, sau cel puţin una
dintre ele, sunt funcţii de două variabile reale, u şi v, spunem că avem o funcţie
vectorială de două variabile reale ~r = ~r(u, v) (∗).
Dacă raportăm spaţiul la un sistem de coordonate rectangular Oxyz şi
luăm toţi vectorii daţi de (∗) cu originea ı̂n O, ei vor fi vectorii de poziţie ai
unor puncte din spaţiu, ale căror coordonate x, y, z sunt funcţii de aceleaşi
argumente u şi v,

(S) x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v) (1)

care reprezintă ecuaţiile parametrice ale unei suprafeţe (S) ı̂n spaţiu. Coordo-
natele x, y, z din (1) sunt ı̂n acelaşi timp componentele scalare ale vectorului
~r = ~r(u, v), aşa ı̂ncât avem

(S) ~r = ~r(u, v) = x(u, v)~i + y(u, v)~j + z(u, v)~k (2)

care reprezintă ecuaţia vectorială a suprafeţei (S).

Avem şi ı̂n acest caz o corespondenţă biunivocă ı̂ntre suprafeţele din spaţiul
cu trei dimensiuni şi funcţiile vectoriale de două variabile reale, corespondenţă
ce ne permite studiul suprafeţelor utilizând metode vectoriale.
Dacă ı̂n (2) facem u =constant, extremităţile vectorilor ~r nu vor mai descrie
ı̂ntreaga suprafaţă, ci doar o curbă, deoarece componentele scalare ale vectoru-
lui ~r depind numai de un singur parametru v. Vom numi această curbă, curbă
v şi o notăm (Cv ). Analog, dacă ı̂n (2) v =constant, imaginea geometrică a
ecuaţiei vectoriale corespunzătoare este o curbă u de pe suprafaţa (S) pe care
o notăm (Cu ). Vom spune că aceste curbe sunt trasate pe suprafaţa (S) şi le

96
Cap. 6. SUPRAFEŢE 97

numim curbe de coordonate. În §2 vom preciza cum se pot trasa şi alte curbe
pe o suprafaţă.

1.2 Derivate parţiale şi diferenţiala unei funcţii vectoriale

Având ı̂n vedere echivalenţa dintre ecuaţiile (1) şi (2), studiul unei funcţii
vectoriale de două variabile reale revine la studiul a trei funcţii scalare de
aceleaşi variabile. Astfel, dacă funcţiile din (1) au derivate parţiale ı̂ntr-un
punct M , atunci şi funcţia (2) are derivate parţiale ı̂n M , şi anume

∂~r ∂x ∂y ~ ∂z ~ ∂~r ∂x ∂y ∂z
= ~i + j+ k, = ~i + ~j + ~k. (3)
∂u ∂u ∂u ∂u ∂v ∂v ∂v ∂v

∂~r
Vectorul r~u′ = se află pe tangenta la curba (Cu ) v =const., iar vectorul
∂u
∂~r
r~v′ = se află pe tangenta la curba (Cv ) u =const.
∂v

De asemenea, dacă funcţiile din (1) sunt diferenţiabile, atunci şi funcţia
(2) este diferenţiabilă şi avem

d~r = ~idx + ~jdy + ~kdz (4)

respectiv

     
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
d~r = ~i du + dv + ~j du + dv + ~k du + dv =
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
   
∂x~ ∂y ~ ∂z ~ ∂x~ ∂y ~ ∂z ~
= i+ j+ k du + i+ j+ k dv. (5)
∂u ∂u ∂u ∂v ∂v ∂v

Ţinând seama de (3), rezultă că diferenţiala unei funcţii vectoriale de două
variabile reale este

∂~r ∂~r
d~r = du + dv. (6)
∂u ∂v

Această egalitate ne dă descompunerea vectorului d~r după două direcţii, una
∂~r
fiind direcţia tangentei la curba (Cu ) v = constant (dată de vectorul ), iar
∂u
∂~r
cealaltă direcţia tangentei la curba (Cv ) u = constant (dată de vectorul ).
∂v
98 CURS

2 Reprezentare analitică. Curbe trasate pe

o suprafaţă
2.1 Reprezentarea analitică a suprafeţelor
O suprafaţă este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din R3 , ale căror
coordonate verifică una din următoarele ecuaţii
(S) F (x, y, z) = 0 numită ecuaţia implicită;
(S) z = f (x, y) numită ecuaţia explicită;
(S) x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v) numite ecuaţiile parametrice;
(S) ~r = ~r(u, v) numită ecuaţia vectorială.
Ca şi ı̂n cazul curbelor facem presupunerea că toate derivatele parţiale care
intervin există. De asemenea presupunem că toate punctele  ′ suprafeţei  sunt
x y ′ z ′
2 2 2 u u u
puncte ordinare, adică Fx′ +Fy′ +Fz′ 6= 0 respectiv rang = 2.
x′v yv′ zv′
În caz contrar, ele se numesc puncte singulare.
De regulă, cele mai utile sunt ecuaţiile parametrice. Ecuaţia explicită se
poate parametriza luând

(S) x = u, y = v, z = f (u, v)

Exemplu. Sfera cu centrul ı̂n originea sistemului de coordonate şi de rază

R are ecuaţia implicită (S) x2 + y 2 +pz 2 − R2 = 0. Explicitând această ecuaţie
ı̂n raport cu z obţinem (S) z = ± R2 − x2 − y 2 , x2 + y 2 ≤ R2 . Ecuaţiile
parametrice ale sferei sunt (S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v,
0 ≤ u < 2π, 0 ≤ v ≤ π (vezi coordonate sferice).

2.2 Curbe trasate pe o suprafaţă

Se poate obţine o curbă trasată pe suprafaţa (S) ~r = ~r(u, v) dându-se o
relaţie de forma 1) u = u(t), v = v(t), 2) u = f (v),
3) v = g(u), 4) h(u, v) = 0.
De exemplu, curbele

(Cu ) ~r = ~r(u, v0 ), (Cv ) ~r = ~r(u0 , v) (1)

se numesc curbe de coordonate. Primele se numesc curbe u, celelalte

curbe v. Cele două familii de curbe formează o reţea, adică prin fiecare punct
al suprafeţei trece câte o singură curbă din fiecare familie şi tangentele la
cele două curbe sunt distincte. Deci perechile (u, v) constituie un sistem de
coordonate pentru punctele suprafeţei (S), numite coordonate curbilinii.
Vom nota coordonatele curbilinii ale unui punct M ∈ (S) prin M (u, v).
Cap. 6. SUPRAFEŢE 99

3 Plan tangent şi normala la o suprafaţă

3.1 Plan tangent la o suprafaţă
Fie (S) ~r = ~r(u, v) şi M (u, v) un punct a lui (S). Prin M trec mai multe
curbe, fiecare având o anumită tangenţă ı̂n acest punct.
Teorema 3.1.1. Toate curbele netede trasate pe (S) ce trec prin M au
tangentele ı̂n M situate ı̂ntr-un plan (Pt ), numit plan tangent la (S) ı̂n M .
Demonstraţie. Fie curba (C) ~r = r(t) = ~r(u(t), v(t)) trasată pe (S).
d~r ∂~r du ∂~r dv
Vectorul tangentei la curbă ı̂n M este = + şi se găseşte ı̂n
dt ∂u dt ∂v dt
∂~r ~′ ∂~r
planul determinat de vectorii r~u′ = , rv = , care sunt tangenţi la curbele
∂u ∂v
de coordonate (Cu ) şi (Cv ) corespunzătoare lui M . 
Ecuaţia planului tangent ı̂n punctul M (x, y, z) ∈ (S) este
 
 X −x Y −y Z −z 
 
(Pt )  x′u yu′ zu′  = 0 (1)
 x′ ′
yv zv′ 
v

sau dezvoltând determinantul după prima linie se obţine

A(X − x) + B(Y − y) + C(Z − z) = 0 (2)

unde
 
D(y, z) D(z, x) D(x, y)  x′u yu′ 
A= , B= , C= = .
D(u, v) D(u, v) D(u, v)  x′v yv′ 

În particular, dacă (S) z = f (x, y), folosind parametrizarea (S) x = u,

y = v, z = f (u, v) şi notaţiile lui Monge: zx′ = fx′ = p, zy′ = fy′ = q obţinem
 
 X −x Y −y Z −z 
 
(Pt )  1 0 p =0 (3)
 
 0 1 q 

sau
(Pt ) p(X − x) + q(Y − y) − (Z − z) = 0 (4)
Fx′ Fy′
Dacă (S) F (x, y, z) = 0 atunci p = − , q = − şi
Fz′ Fz′

(Pt ) (X − x)Fx′ + (Y − y)Fy′ + (Z − z)Fz′ = 0 (5)

100 CURS

Exemplu. Ecuaţia planului tangent la o cuadrică poate fi obţinută prin

dedublare. Demonstrăm această afirmaţie pentru elipsoid.

x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
Fie (E) 2
+ 2 + 2 −1 = 0 şi M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (E), adică 20 + 20 + 02 −1 = 0.
a b c a b c

2x 2y 2z
Derivatele parţiale sunt Fx′ = , Fy′ = , Fz′ = .
a2 b2 c2

x0 y0 z0
Înlocuim ı̂n formula (5) 2
(x − x0 ) + 2 (y − y0 ) + 2 (z − z0 ) = 0
a b c

xx0 yy0 zz0

şi obţinem ecuaţia planului tangent (Pt ) + 2 + 2 − 1 = 0.
a2 b c

3.2 Normala ı̂ntr-un punct al unei suprafeţe

Se numeşte normală la suprafaţa (S) ı̂n M , dreapta M N , perpendiculară
ı̂n M la planul tangent. Dacă (S) ~r = ~r(u, v), vectorul normal al planului
tangent, deci vectorul director al normalei este ru′ × rv′ , care are componentele
(A, B, C). Deci ecuaţia normalei este

X −x Y −y Z −z
(M N ) = = (6)
A B C

Dacă suprafaţa (S) este reprezentată explicit avem

X −x Y −y Z −z
(M N ) = = (7)
p q −1

şi dacă suprafaţa (S) este reprezentată implicit atunci

X −x Y −y Z −z
(M N ) ′
= ′
= . (8)
Fx Fy Fz′

Exemplu. Să se arate că următoarea suprafaţă este un plan:

(S) x = u2 + v 2 , y = uv, z = (u + v)2 .

Pentru ca (S) să fie un plan (P ), normala la suprafaţă, ı̂ntr-un punct

curent al suprafeţei, trebuie să păstreze direcţia fixă. Aplicând (6) obţinem
~ (1, 2, −1), vector constant, deci suprafaţa (S) este un plan.
N
Cap. 6. SUPRAFEŢE 101

4 Prima formă pătratică fundamentală

4.1 Definirea primei forme pătratice fundamentale
Să considerăm pe suprafaţa (S) ~r = ~r(u, v), o curbă (C) definită prin
~r = ~r(u(t), v(t)). Ne propunem să calculăm elementul de arc al curbei. Avem

ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 = |d~r|2 = d~r2 .

Dar d~r = r~u′ du + r~v′ dv şi obţinem

2 2
ds2 = r~u′ du2 + 2r~u′ r~v′ + r~v′ dv 2 (1)

Folosind notaţiile lui Gauss

 2 ′2 ′2 ′2
 E = r~u′ = xu + yu + zu

F = r~u′ r~v′ = x′u x′v + yu′ yv′ + zu′ zv′ (2)

 2
G = r~′ = x′ 2 + y ′ 2 + z ′ 2
v v v v

obţinem
ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 (3)
care se numeşte prima formă pătratică fundamentală a suprafeţei (S).
Dacă suprafaţa este dată explicit (S) z = f (x, y), atunci avem
x′u = 1, yu′ = 0, zu′ = p
(S) x = u, y = v, z = f (u, v) deci
x′v = 0, yv′ = 1, zu′ = q
2 2
Se obţine E = 1 + p , F = pq, G = 1 + q şi

ds2 = (1 + p2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q 2 )dy 2 (4)

Dacă ecuaţia este dată implicit

Fx′ Fy′
(S) F (x, y, z) = 0 atunci p = − , q = − şi
Fz′ Fz′

1 ′2 ′2 ′2 ′2
ds2 = ′
2 ′ ′ 2
2 [(Fx + Fz )dx + 2Fx Fy dxdy + (Fx + Fz )dy ] (5)
Fz

Exemplu. Să se determine prima formă pătratică fundamentală pentru

sferă. Ecuaţiile parametrice ale sferei sunt

(S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v

Din (2) se determină E = R2 , F = 0, G = R2 sin2 v. Din (3) se obţine

ds2 = R2 du2 + R2 sin2 vdv 2 .

102 CURS

4.2 Lungimea unui arc de curbă trasată pe o suprafaţă

Considerăm prima formă pătratică fundamentală, pe care o scriem
"   #
2 du 2 du
ds = E + 2F + G dv 2 .
dv dv

Observăm că trinomul din paranteză este pozitiv pentru că are discrimi-
nantul negativ. Într-adevăr ∆ = F 2 − EG < 0 ⇔ (r~u′ r~v′ )2 ≤ r~u ′2 r~v ′2 care este
inegalitatea lui Schwarz. Obţinem elementul de arc al curbei
p
ds = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 (6)

care ne permite să calculăm lungimea unui arc de curbă trasat pe (S).

Dacă curba se dă prin ecuaţiile (C) u = u(t), v = v(t) atunci lungimea
⌢
arcului AB, cu A(a), B(b) este
Z bq
L ⌢ = Eu′ 2 (t) + 2F u′ (t)v ′ (t) + Gv ′ 2 (t)dt (7)
AB a

În particular, dacă curba (C) este o curbă u atunci avem v = v0 , deci
Z b√
L⌢ = Edu (8)
AB a

Dacă (S) z = f (x, y) şi curba se fixează prin y = y(x) atunci

Z bq
L ⌢ = (1 + p2 ) + 2pqy ′ (x) + (1 + q 2 )y ′ 2 (x)dx (9)
AB a

Exemplu. Fie (S) x = u2 + v 2 , y = u2 − v 2 , z = uv. Să se calculeze

lungimea curbei (C) v = au ı̂ntre punctele ei de intersecţie cu curbele
(C1 ) u = 1 şi (C2 ) u = 2.

Se determină ds2 = (8u2 + v 2 )du2 + 2uvdudv + (u2 + 8v 2 )dv 2 şi

Z 2
2p p u2 p

L⌢ = (2a4 + a2 + 2)4u2 du = 2 2a4 + a2 + 2 ·  = 3 2a4 + a2 + 2.
AB 1 2
1
Cap. 6. SUPRAFEŢE 103

4.3 Unghiul a două curbe trasate pe o suprafaţă

Fie pe suprafaţa (S) ~r = ~r(u, v) două curbe date prin

(C1 ) h1 (u, v) = 0 şi (C2 ) h2 (u, v) = 0.

Unghiul curbelor (C1 ) şi (C2 ), ı̂ntr-un punct de intersecţie M este, prin
definiţie, unghiul α al tangentelor la cele două curbe ı̂n M .

Notăm cu d~r, du, dv, respectiv δ~r, δu, δv diferenţialele de-a lungul curbei
(C1 ), respectiv (C2 ). Deoarece d~r şi δ~r sunt vectorii directori ai tangentei la
cele două curbe, avem
d~rδ~r
cos α = (10)
|d~r| · |δ~r|

Dar d~r = r~u′ du + r~v′ dv, δ~r = r~u′ δu + r~v′ δv , deci

Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv

cos α = √ √ (11)
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 · Eδu2 + 2F δuδv + Gδv 2

cu observaţia că toare elementele formulei se calculează ı̂n punctul M .

Să remarcăm că dacă (C1 ) este o curbă u, iar (C2 ) este o curbă v, avem
F
dv = δu = 0, deci cos α = √ .
EG

Două curbe sunt ortogonale dacă ı̂n punctul de intersecţie

Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδu = 0. (12)

iar două curbe de coordonate sunt ortogonale dacă F = 0.

Exemplu. Reţeaua de curbe de coordonate pe de sfera

(S) x = r sin ϕ cos θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos ϕ

este ortogonală. Într-adevăr:

(
rϕ′ = r(cos ϕ cos θ~i + cos ϕ sin θ~j − sin ϕ~k)
rθ′ = r(− sin ϕ sin θ~i + sin ϕ cos θ~j + 0~k)

deci F = r~ϕ′ · r~θ′ = 0.

104 CURS

4.4 Elementul de arie al unei suprafeţe

Fie suprafaţa
(S) ~r = ~r(u, v), (u, v) ∈ (D).
Pentru a-i calcula aria suprafaţa se ı̂mparte ı̂ntr-un număr oarecare de
paralelograme curbilinii printr-o reţea de curbe de coordonate.

Aria unui paralelogram curbiliniu se aproximează apoi cu aceea a unui pa-

ralelogram (rectiliniu) situat ı̂n planul tangent la suprafaţă ı̂ntr-un punct al său
(vârf), iar aria totală se aproximează cu suma ariilor acestor paralelograme.
Aria suprafeţei este prin definiţie, limita acestor sume când aria paralelo-
gramelor aproximate (curbilinii) tinde la zero.
Să considerăm deci paralelogramul curbiliniu M M1 M2 M3 obţinut prin
⌢
intersecţia unor curbe de coordonate. Dacă M M1 este o curbă u atunci
⌢ −→
M M1 = ds = |d~r| = |r~u′ du| = | M M1′ |.
⌢
Dacă M M3 este o curbă v avem
⌢ −→
M M3 = δs = |δ~r| = |r~v′ δv| = | M M3′ |.

Aria paralelogramului curbiliniu M M1 M2 M3 o aproximăm cu aria para-

lelogramului rectiliniu M M1′ M2′ M3′ situat ı̂n planul tangent la (S) ı̂n M , con-
struit pe vectorii d~r şi δ~r, care este

dσ = |d~r × δ~r| = |r~u′ × r~v′ |duδv.

Calculăm
|r~u′ × r~v′ |2 = |r~u′ |2 · |r~v′ |2 sin2 (r[
′ ′
u , rv ) =

= |ru′ |2 · |rv′ |2 [1 − cos2 (ru′ , rv′ )] = r~u ′2 r~v ′2 − (r~u′ · r~v′ )2

Obţinem |r~u′ × r~v′ |2 = EG − F 2 . Notăm pe δv cu dv şi rezultă
p
dσ = EG − F 2 dudv (13)

care se numeşte elementul de arie al suprafeţei.

Cap. 6. SUPRAFEŢE 105

Să observăm că acesta se poate pune şi sub o altă formă. Într-adevăr
 ′     
 yu zu′ 2  zu′ x′u 2  x′u yu′ 
′ ′ 2 
|ru × rv | =  ′  
+ ′  
+ ′  = A2 + B 2 + C 2
yv zv′  zv x′v  xv yv′ 
Deci, este valabilă următoarea relaţie pentru elementul de arie
p
dσ = A2 + B 2 + C 2 dudv (14)
Observaţie. Are loc egalitatea EG − F 2 = A2 + B 2 + C 2 .
În particular, dacă suprafaţa este dată
p explicit (S) z = f (x, y) avem
2 2
E = 1 + p , F = pq, G = 1 + q şi dσ = 1 + p2 + q 2 dxdy.
F′ Fy′
Pentru o suprafaţă dată implicit (S) F (x, y, z) = 0, p = − x′ , q = − ′
Fz Fz
şi q
1
dσ = ′ Fx′ 2 + Fy′ 2 + Fz′ 2 dxdy (15)
|Fz |

5 A doua formă pătratică fundamentală

5.1 Curbura unei curbe trasate pe o suprafaţă
Fie o curbă (C) pe suprafaţa (S) ~r = ~r(u, v). Să determinăm curbura
lui (C) ı̂n M0 . Considerând versorii tangentei ~t şi ai normalei principale ~n a
d~t 1
curbei (C) ı̂n M0 , din prima formulă a lui Frenet avem = ~n şi deducem
d~s R
  2
1 d d~r d ~r
~n = = 2
R ds ds ds
Înmulţind scalar cu versorul m ~ al normalei la suprafaţă şi notând cu θ
~ θb = (n,
unghiul dintre versorii ~n şi m, d m), obţinem
cos θ ~ 2~r
md
= (1)
R ds2
Calculăm expresia de la numărător
d2~r = d(r~u′ du + r~v′ dv) =
= r~uu ′′ du2 + 2r~ ′′ ~′′ 2 ~′ 2 ~′ 2
uv dudv + rvv dv + ru d u + rv d v.

r~′ × r~v′ r~′ × r~v′

~ = u
Dar m =√ u . Dacă notăm ∆ = EG − F 2 , atunci
|r~u′ × r~v′ | EG − F 2
r~′ × r~′
~ = u√ v . Deci
m
∆
1
~ 2~r = √ [(ru′ , rv′ , ruu
md ′′
)du2 + 2(ru′ , rv′ , ruv
′′
)dudv + (ru′ , rv′ , rvv
′′
)dv 2 ]
∆
106 CURS

care este o formă pătratică ı̂n diferenţialele du şi dv numită a doua formă
pătratică fundamentală a suprafeţei.
Folosind notaţiile lui Gauss pentru coeficienţi
1 1 1
L = √ (r~u′ , r~v′ , r~uu
′′ ), M = √ (r~u′ , r~v′ , r~uv
′′ ), N = √ (r~u′ , r~v′ , r~vv
′′ ) (2)
∆ ∆ ∆
avem
~ 2~r = Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
md (3)
Pentru curbură se obţine de asemenea

cos θ Ldu2 + 2M dudv + N dv 2

= (4)
R Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
Ca aplicaţie demonstrăm următoarele proprietăţi.
Proprietatea 5.1.1. Dacă o suprafaţă (S) este plan atunci L = M = N = 0.
Demonstraţie. Ecuaţia unui plan ce trece prin M0 (~r0 ) şi este determinat
de vectorii ~a şi ~b este (P ) ~r = ~r0 + u~a + v~b. Deci ru′ = ~a, rv′ = ~b şi
′′ = r ′′ = r ′′ = 0 adică L = M = N = 0.
ruu uv vv
E F G
Proprietatea 5.1.2. Dacă o suprafaţă este sferică atunci = = .
L M N
Demonstraţie. Ecuaţiile parametrice ale sferei sunt

(S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v.

Am arătat ı̂ntr-un exemplu anterior că pentru sferă E = R2 , F = 0,

G = R2 sin2 v. Aplicând (2) şi (3) obţinem L = −R, M = 0, N = −R sin2 v.
E F G
Se observă că = = = −R.
L M N

5.2 Curburile principale ale unei suprafeţe ı̂ntr-un punct

Fie (S) ~r(u, v) = 0 şi curba (C) trasată pe (S). Am arătat că ı̂n M0 ∈ (C)
avem

cos θ Ldu2 + 2M dudv + N dv 2

= ,
R Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
Cap. 6. SUPRAFEŢE 107

care se numeşte curbura normală a curbei (C) ı̂n M0 şi se obţine prin
~n
proiecţia vectorului ~ Împărţind membrul al doilea cu dv 2 şi notând
pe m.
R
du/dv = m se obţine

cos θ Lm2 + 2M m + N
= .
R Em2 + 2F m + G

Curbura normală depinde de punctul M0 (coeficienţii ei depind de M0 ) şi

de tangenta ı̂n M0 la curbă, căci du şi dv determină direcţia tangentei la curbă
(avem d~r = r~u′ du + r~v′ dv iar r~u′ şi r~v′ depind doar de punctul M0 ).
Deci, toate curbele trasate pe (S), care trec prin M0 şi au aceeaşi tangentă
ı̂n M0 au de asemenea aceeaşi curbură normală. În particular, curbura normală
este curbura secţiunii normale, adică a curbei plane obţinute prin secţionarea
suprafeţei (S) cu planul determinat de M0 , ~t şi m. ~
Dacă fixăm punctul M0 pe (S), curbura normală a curbelor trasate pe (S)
ce trec prin M0 depinde de m şi o notăm cu K(m).
Se numesc curburi principale ale suprafeţei (S) ı̂n punctul M0 valorile
extreme ale curburii normale ı̂n acest punct. Pentru determinarea extremelor
funcţiei K(m) determinăm rădăcinile derivatei K ′ (m) = 0.

2(Lm + M )(Em2 + 2F m + G) − 2(Em + F )(Lm2 + 2M m + N )

K ′ (m) =
(Em2 + 2F m + G)2

(Em2 + 2F m + G)(Lm + n) − (Lm2 + 2M m + N )(Em + F ) = 0 (1)

care se scrie echivalent

(LF − M E)m2 + (LG − N E)m + (M G − N F ) = 0 (2)

Discriminantul acestei ecuaţii este

∆m = (LG − N E)2 − 4(LF − M E)(M G − N F ) =

= 4EGM 2 − 4F M (LG + N E) + 4LN F 2 + (LG − N E)2

Privită ca funcţie de gradul doi ı̂n M , ea are discriminantul

∆M = 4(LG − N E)2 (F 2 − EG) ≤ 0, deci ∆m ≥ 0.

Înseamnă că ecuaţia (2) are două soluţii m1 şi m2 şi deci două curburi
principale. Din (1) se obţine

LM 2 + 2M m + N Lm + M Lm2 + M m Mm + N
K= 2
= = 2
= .
Em + 2F m + G Em + F Em + F m Fm + G
108 CURS

Deci
Lm + M Mm + N
K= = (3)
Em + F Fm + G
unde m este una dintre rădăcini, iar K una dintre curburile principale.
Din ultima relaţie se obţine

(EK − L)m + (F K − M ) = 0
(F K − M )m + (GK − N ) = 0

Pentru ca acest sistem să fie compatibil este necesar ca

 
 EK − L F K − M 
 
 F K − M GK − N  = 0,

adică

(EG − F 2 )K 2 − (EN − 2F M + GL)K + (LN − M 2 ) = 0, (4)

care reprezintă ecuaţia curburilor principale.

Valorile m1 şi m2 ce dau direcţiile curburilor principale se numesc direcţii
principale, iar ecuaţia (2) se numeşte ecuaţia direcţiei principale.
Ea se poate scrie şi sub forma
 
 1 −m m2 
 
 E F G =0 (5)
 
 L M N 

O proprietate interesantă a direcţiilor principale este că ele sunt ortogonale

ı̂n orice punct al suprafeţei. Într-adevăr, condiţia de ortogonalitate a două
curbe pe o suprafaţă este Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv = 0.
Notând m1 = du/dv, m2 = δu/δv, se obţine Em1 m2 +F (m1 +m2 )+G = 0.
Din (2) avem

N E − LG MG − NF
m1 + m2 = , m1 m2 =
LF − M E LF − M E
şi verificarea egalităţii anterioare este imediată.
Se numeşte curbură totală K (Gauss) produsul curburilor principale,
adică K = K1 K2 şi curbură medie H (definită de Sophie Germain) media
aritmetică a curburilor principale, deci H = (K1 + K2 )/2.
Din (4) se deduce

LN − M 2 EN − 2F M + GL
K= , H= (6)
EG − F 2 2(EG − F 2 )
Cap. 6. SUPRAFEŢE 109

Curbura totală (Gauss) serveşte la clasificarea punctelor unei suprafeţe.

Un punct se numeşte punct eliptic, parabolic sau hiperbolic după cum
curbura totală K este pozitivă, nulă sau negativă ı̂n acel punct.
Dacă toate punctele unei suprafeţe (S) sunt de tip eliptic (parabolic,
hiperbolic) ea se numeşte suprafaţă eliptică (parabolică, hiperbolică).
De exemplu, sunt de tip eliptic suprafeţele: elipsoidul, hiperboloidul cu
două pânze, paraboloidul eliptic. Sunt de tip hiperbolic: hiperboloidul cu o
pânză, paraboloidul hiperbolic, iar de tip parabolic: cuadricele degenerate
(con, cilindru, etc.).
Exemplu. Să se studieze natura punctelor de pe suprafaţa
1
(S) x = u, y = v, z = (u + v)2 .
4
1 + (u + v)2 /4,√F = (u + v)2 , G = 1 + (u + v)2 /4. L =
Se obţine E = √
√
L′ / ∆, M = M ′ / ∆, N = N ′ / ∆. Calculând obţinem L′ = 1, M ′ = 1,
N ′ = 1 ⇒ L′ N ′ − M ′ 2 = 0, adică K = 0, deci (S) este suprafaţă parabolică.
Capitolul 1

Culegere de probleme
Algebră vectorială

1 Sisteme de coordonate carteziene şi polare

1. Fiind date punctele A(3, −1) şi B(2, 1) să se determine:
a) Coordonatele simetricului lui A faţă de B.
b) Coordonatele simetricului lui B faţă de A.
Răspuns: a) A′ (1, 3); b) B ′ (4, −3).

2. Segmentul determinat de punctele A(1, −3) şi B(4, 3) este ı̂mpărţit ı̂n
3 părţi egale de punctele P şi Q. Să se determine coordonatele punctelor de
diviziune P şi Q.
Răspuns: P (2, −1), Q(3, 1).

3. Determinaţi extremităţile A şi B ale segmentului AB, care este ı̂mpărţit

de punctele P (2, 2) şi Q(1, 5) ı̂n trei părţi egale.
Răspuns: A(3, −1) şi B(0, 8).

4. Să se determine simetricul punctului A(2, 3) faţă de prima bisectoare.

Similar pentru punctul B(5, −2).
Răspuns: A′ (3, 2), B ′ (−2, 5).

5. Să se determine simetricul punctului A(3, 5) faţă de a doua bisectoare.

Similar pentru punctul B(−4, 3).
Răspuns: A′ (−5, −3), B ′ (−3, 4).

6. Să se determine coordonatele punctului M2 , simetricul lui M1 (1, 2) faţă

de dreapta AB, unde A(1, 0) şi B(−1, −2).
Răspuns: M2 (3, 0).

110
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 111

7. Să se arate că punctele A(3, −5), B(−2, −7) şi C(18, 1) sunt coliniare.

8. Să se demonstreze că triunghiul care are vârfurile A(1, 1), B(2, 3) şi
C(5, −1) este dreptunghic.

9. Să se calculeze aria unui triunghi echilateral care are două dintre vârfuri
ı̂n punctele A(−3, 2) √ şi B(1, 6).
Răspuns: S = 8 3.

10. Calculaţi aria triunghiului care are vârfurile:

a) A(2, −3), B(3, 2) şi C(−2, 5).
b) M1 (−3, 2), M2 (5, −2) şi M3 (1, 3).
Răspuns: a) S = 14; b) S = 12.

11. Aria triunghiului ABC este S = 3, A(3, 1), B(1, −3) şi C ∈ Oy.
Să se determine coordonatele punctului C.
Răspuns: C(0, −8) sau C(0, −2).

12. Să se determine centrul C şi raza R a cercului circumscris triunghiului

M1 M2 M3 unde M1 (−3, 6), M2 (9, −10) şi M3 (−5, 4).
Răspuns: C(3, −2), R = 10.
√
13. √Să se determine coordonatele polare ale punctelor M1 ( 3, 1) şi
M2 (1, − 3).
Răspuns: M1 (2, π/6) şi M2 (2, −π/3).

14. Să se determine coordonatele carteziene ale punctelor M1 (6, π/2) şi
M2 (8, 2π/3). √
Răspuns: M1 (0, 6) şi M2 (−4, 4 3).

15. Determinaţi coordonatele polare ale simetricului lui A(3, π/4) faţă de
axa polară. Similar pentru punctul B(2, −π/2).
Răspuns: A′ (3, −π/4), B ′ (2, π/2).

16. Determinaţi coordonatele polare ale simetricului lui A(1, π/4) faţă de
pol. Similar pentru punctul B(2, −π/3).
Răspuns: A′ (1, −3π/4), B ′ (2, 2π/3).

17. Să se determine

p distanţa d dintre punctele M1 (ρ1 , θ1 ) şi M2 (ρ2 , θ2 ).
Răspuns: d = ρ21 + ρ22 − 2ρ1 ρ2 cos(θ1 − θ2 ).

18. Să se determine distanţa d dintre punctele M1 (5, π/4) şi M2 (8, −π/12).
Răspuns: d = 7.
112 CULEGERE DE PROBLEME

19. Într-un sistem de coordonate polare determinaţi ecuaţia cercului cu

centrul C(ρ0 , θ0 ) şi de rază r. Caz particular: ρ0 = 0.
Răspuns: (C) ρ2 − 2ρ0 ρcos(θ − θ0 ) = r 2 − ρ20 ; (C) ρ = r.

20. Să se calculeze aria unui

 triunghi
 echilateral care are două dintre vârfuri
 π 7π
ı̂n punctele A 4, − şi B 8, .
12√ 12
Răspuns: S = 28 3.

21. Să se calculeze aria triunghiului OAB, unde A(ρ1 , θ1 ) şi B(ρ2 , θ2 ).
1
Răspuns: S = ρ1 ρ2 | sin(θ1 − θ2 )|.
2
22. Să se calculeze aria triunghiului OAB, unde A(5, π/4) şi B(4, π/12).
Răspuns: S = 5.

23. Să se calculeze aria triunghiului ABC, unde A(3, π/8), B(8, 7π/24),
C(6, 5π/8). √
Răspuns: S = 3(4 3 − 1).

24. Să se demonstreze că triunghiul ABC este isoscel, unde A(3, −1, 2),
B(0, −4, 2) şi C(−3, 2, 1).

25. Să se arate că triunghiul care are vârfurile A(3, −1, 6), B(−1, 7, −2) şi
C(1, −3, 2) este dreptunghic.

26. Determinaţi pe axa absciselor un punct B, la distanţă 12 faţă de punc-

tul A(−3, 4, 8).
Răspuns: B1 (5, 0, 0) şi B2 (−11, 0, 0).

27. Determinaţi pe axa ordonatelor un punct C egal depărtat de punctele

A(1, −3, 7) şi B(5, 7, −5).
Răspuns: C(0, 2, 0).

28. Fiind dat triunghiul ABC, A(2, −1, 4), B(3, 2, −6), C(−5, 0, 2) să se
calculeze lungimea medianei AA′ din A.
Răspuns: AA′ = 7.

29. Să se determine coordonatele

√ cilindrice ale punctelor A, B care au
coordonatele carteziene A(2, 2 3, 5), B(0, 0, 4).
Răspuns: A(ρ = 4, u = π/4, z = 5), B(0, 0, 4).

30. Fiind date coordonatele cilindrice ale punctelor

A(ρ = 4, u = π/4, z = −2) şi B(ρ = 8, u = 240◦ , z = 6),

Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 113

să se determine coordonatele

√ √ carteziene ale acestor
√ puncte.
Răspuns: A(2 2, 2 2, −2) şi B(−4, −4 3, 6).

31. Să se determine coordonatele

√ sferice ale punctelor A şi B, care au
coordonatele carteziene A(2 3, 6, 4), B(−4, 0, 0).
Răspuns: A(ρ = 8, u = π/3, v = π/3), B(ρ = 4, u = π, v = π/2).

32. Fiind date coordonatele sferice ale punctelor

A(ρ = 8, u = π/6, v = π/3) şi B(ρ = 4, u = 3π/4, v = 2π/3),

să se determine coordonatele

√ carteziene
√ √ale acestor puncte.
Răspuns: A(6, 2 3, 4) şi B(− 6, 6, −2).

2 Calcul vectorial. Produse cu vectori

33. Fiind date punctele A(3, −1, 2) şi B(−1, 2, 1), calculaţi coordonatele
−−
→ − −→
vectorilor AB şi BA.
−−→ −
−→
Răspuns: AB(−4, 3, −1), BA(4, −3, 1).
−−
→
34. Calculaţi coordonatele originii A a vectorului AB = (2, −3, −1), dacă
extremitatea B are coordonatele B(1, −1, 2).
Răspuns: A(−1, 2, 3).

35. Calculaţi cosinuşii directori ai vectorului −

→
v = (12, −15, −16).
12 3 16
Răspuns: cos α = , cos β = − , cos γ = − .
25 5 25
36. Un vector −
→v face cu axele Ox şi Oz unghiuri α = 120◦ şi γ = 45◦ .
Ce unghi formează el cu axa Oy?
Răspuns: β = 60◦ sau β = 120◦ .

37. Un vector − →
v face cu axele Ox şi Oy unghiuri α = 60◦ , β = 120◦ .
Determinaţi coordonatele vectorului
√ v, dacă k−
→
vk√
= 2.
−
→ −
→
Răspuns: v = (1, −1, 2) sau v = (1, −1, − 2).
−
→ −
→ −
→
38. Pentru ce valori ale lui α şi β vectorii −
→
a = −2 i + 3 j + β k şi
−
→ −
→ −
→ −
→
b = α i − 6 j + 2 k sunt coliniari?
Răspuns: α = 4, β = −1.

39. Se dau vectorii −

→
p = (3, −2, 1), −
→
q = (−1, 1, −2), −→
r = (2, 1, −3).
Să se descompună vectorul v = (11, −6, 5) după vectorii −
−
→ →
p, −
→
q şi −
→r.
−
→ −
→ −
→ −
→
Răspuns: v = 2 p − 3 q + r .
114 CULEGERE DE PROBLEME

40. Se dau punctele A, B, C ∈ E3 prin vectorii lor de poziţie

−→ −
→ −
→ −
→ −−→ −
→ −
→ −
→ −−→ −
→ −
→ −
→
OA = 14 i − 7 j + 2 k , OB = 2 i + 2 j − 7 k , OC = −2 i + 7 j + 2 k .

Să se arate că triunghiul ABC este dreptunghic şi triunghiul BOC este
isoscel.

41. Fie A′ , B ′ , C ′ mijloacele laturilor unui triunghi ABC. Să se arate că
pentru orice punct M ∈ E3 avem egalitatea:
−−→′ −−−→′ −−−→′ −−→ −−→ −−→
M A + M B + M C = M A + M B + M C.

42. Fiind date punctele A, B, C distincte să se arate că există şi este unic
G ∈ (ABC) astfel ı̂ncât
−→ −−→ −−→ − →
GA + GB + GC = 0 .

Răspuns: G este centrul de greutate al triunghiului ABC şi unicitatea lui

se demonstrează prin reducere la absurd.

43. Să se arate că pentru orice M ∈ E3 are loc egalitatea

−−→ −−→ −−→ −−→
M A + M B + M C = 3M G,

unde G este centrul de greutate al triunghiului ABC.

44. Să se determine ecuaţia vectorială a dreptei AB, ı̂n funcţie de vectorii
−→ − → −−→
de poziţie ai punctelor A şi B, −
r→
A = OA şi rB = OB.
Răspuns: − r→ −
→ −→
M = (1 − t)rA + trB , t ∈ R.

45. Să se determine ı̂n funcţie de vectorii de poziţie ai vârfurilor triunghiu-

lui ABC, vectorii de poziţie pentru:
a) centrul de greutate;
b) centrul cercului ı̂nscris;
c) ortocentru;
d) centrul cercului circumscris.
−
r→ −
→ −
A + rB + rC
→
Răspuns: a) − r→
G = ;
3
ar−
→ −
→ −
→
A + brB + crC tg Ar−
→ −
→
A + tg B rB + tg C rC
−
→
b) −
→
rI = ; c) −r→
H = ;
a+b+c tg A + tg B + tg C
(tg B + tg C)− r→ −
→
A + (tg A + tg C)rB + (tg A + tg B)rC
−
→
d) −
r→
O = .
2(tg A + tg B + tg C)

46. Să se arate că dacă un punct M descrie latura BC a unui triunghi
−−→ −−→ −−→
ABC, atunci suma vectorilor AM , M B, BC este constantă.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 115

−−→ −−→ −−→ −→

Răspuns: AM + M B + BC = AC.
−
→
47. Se dau vectorii −
→a = (4,
q −2, −4), b = (6, −3, 2). Calculaţi:
−
→ √ −
→2 −
→ −
→
a · b ; 2) −
1) −
→ →
a 2 ; 3) b ; 4) (−
→a + b )2 ; 5) (−
→a − b )2 .
Răspuns: 1) 22; 2) 6; 3) 7; 4) 129; 5) 41.
−
→ −
→
48. Unghiul dintre vectorii −
→
a şi b este ϕ = 2π/3, |−
→
a | = 3, | b | = 4.
Să se calculeze:
−
→ −
→2 −
→ −
→
1) −
→a · b ; 2) −
→
a 2 ; 3) b ; 4) (−→
a + b )2 ; 5) (−
→
a − b )2 .
Răspuns: 1) −6; 2) 9; 3) 16; 4) 13; 5) 37.
−
→ −
→ −
→
49. Dacă k−
→
a k = 11, k b k = 23 şi k−
→
a − b k = 30, calculaţi k−
→
a + b k.
−
→
Răspuns: k−→a + b k = 20.
−
→ −
→ −
→
50. Dacă k−
→
a k = 13, k b k = 19 şi k−
→
a + b k = 24, calculaţi k−
→
a − b k.
−
→
Răspuns: k−→a − b k = 22.
−
→ −
→
51. Fiind daţi vectorii perpendiculari −
→a şi b , cu k−
→
a k = 5, k b k = 12,
−
→ −
→
calculaţi k−
→
a + b k şi k−
→
a − b k.
−
→ −
→
Răspuns: k a + b k = k−
−
→ →a − b k = 13.
−
→ −
→
52. Unghiul dintre vectorii −→a şi b este ϕ = 60◦ , k−
→
a k = 5, k b k = 8.
−
→ −
→
Calculaţi k−
→
a + b k şi k−
→
a −√b k.
−
→ −
→
Răspuns: k−→a + b k = 129, k− →a − b k = 7.
−
→ → −
→ →
53. Se dau vectorii unitari −
→
a , b ,−
c , care verifică condiţia −
→
a + b +−
c = 0.
−
→ − →→ −
Să se calculeze −
→a b + b− c +→ c−→a.
−
→ − →→ −
Răspuns: − →a b + b− c +→ c−
→a = −3/2.
−
→ → −
→ →
54. Vectorii −
→
a , b ,−
c verifică condiţia −
→
a + b +− c = 0. Calculaţi
−
→ −
→ − →→ − −
→
a b + b− c +→ c−
→a dacă |−
→
a | = 3, | b | = 1, |−
→
c | = 4.
−
→ − →→ −
Răspuns: −→a b + b− c +→ c−→a = −13.
−
→ →
55. Vectorii −
→
a , b ,−
c formează, doi câte doi, unghiuri de 60◦ . Determinaţi
−
→ → −
→
modulul vectorului −
→
v =− →
a + b +− c , dacă |−
→
a | = 4, | b | = 2 şi |−
→
c | = 6.
−
→
Răspuns: | v | = 10.
−
→ −
→ −
→
56. Determinaţi valoarea lui α pentru care vectorii −
→
a =α i −3j +2k
−
→ − → −
→ −
→
şi b = i + 2 j − α k sunt perpendiculari.
Răspuns: α = −6.
−
→
57. Ce condiţie trebuie să satisfacă vectorii −
→
a şi b pentru ca vectorii
−
→ −
→ −
→
a + b şi −
→
a − b să fie perpendiculari?
116 CULEGERE DE PROBLEME

−
→
Răspuns: |−
→
a | = | b |.
−
→→ − −
→
58. Demonstraţi că vectorul −
→
v = b (−
a ·→
c )− −
→
c (−
→
a · b ) este perpendicular
pe vectorul −
→
a.
Răspuns: −→a ·−
→
v = 0.
−
→
−
→ → −
− →a · b −→
59. Demonstraţi că vectorul p = b − −→ 2 · a este perpendicular pe
a
vectorul −
→
a.
Răspuns: −
→
a ·−
→p = 0.
−
→
60. Vectorii − →
a şi b formează un unghi ϕ = π/6.√Calculaţi unghiul α
−
→ − −
→ −
→
dintre vectorii −
→
p =−→a + b √şi →
q =−→
a − b dacă |−
→
a | = 3 şi | b | = 1.
Răspuns: α = arccos 2/ 7.

61. Vectorul −
→
x , perpendicular pe vectorii
−
→ −
→ −
→ −
→ − → −
→ −
→ −
→
a = 3 i + 2 j + 2 k şi b = 18 i − 22 j − 5 k

formează un unghi obtuz cu axa Oy. Calculaţi coordonatele sale, dacă |−

→
x| =
14.
−
→ −
→ −
→
Răspuns: −
→x = −4 i − 6 j + 12 k .

62. Determinaţi vectorul −

→
x , care este perpendicular pe vectorii
−
→ −
→
a = (2, 3, −1) şi b = (1, −2, 3)
−
→ − → − →
şi care verifică relaţia −
→
x · (2 i − j + k ) = −6.
Răspuns: − →
x = (−3, 3, 3).
−
→
63. Se dau vectorii −
→
a = (3, −1, 5) şi b = (1, 2, −3). Determinaţi un vector
−
→
x , perpendicular pe axa Oz şi care verifică relaţiile
−
→ −
→
x ·−
→
a = 9, −
→
x · b = −4.

Răspuns: −
→
x = (2, −3, 0).
−
→ − → −
→ − → −
→ −
→ −
→
64. Se dau vectorii −
→
a = 2 i − j + 3 k , b = i − 3 j + 2 k şi − →c =
−
→ − → − → −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
3 i +2 j −4 k . Determinaţi un vector x pentru care x · a = −5, x · b = −11,
−
→
x ·−→c = 20.
−
→ −
→ −
→
Răspuns: −→x =2 i +3j −2k.

65. a) Să se arate că dacă ı̂ntr-un tetraedru, două perechi de muchii opuse
sunt perpendiculare atunci şi a treia pereche de muchii opuse sunt perpendi-
culare.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 117

b) În ipotezele de la a) să se arate că suma pătratelor muchiilor opuse este
constantă şi mijloacele tuturor muchiilor se găsesc pe o sferă.
Răspuns: a) DA · BC + DB · CA + DC · AB = 0.

66. Să se arate că ı̂ntr-un tetraedru, dreptele care unesc vârfurile cu cen-
trele de greutate ale feţelor opuse sunt concurente.

67. Să se arate că ı̂ntr-un tetraedru, dreptele care unesc mijloacele laturilor
opuse sunt concurente.

68. Dacă ABCD este dreptunghi, să se arate că pentru orice M ∈ E3 au
loc egalităţile:
a) M A · M C = M B · M D;
b) M A2 + M C 2 = M B 2 + M D 2 .
−
→ −
→ −
→
69. Dacă |−
→
a | = 10, | b | = 2 şi −
→
a · b = 12, calculaţi |−
→
a × b |.
−
→
Răspuns: |−→a × b | = 16.
−
→
70. Se dau vectorii − →
a = (3, −1, −2) şi b = (1, 2, −1). Să se calculeze
următoarele produse vectoriale:
−
→ −
→ −
→ −
→ −
→
1) −
→a × b ; 2) (2−→a + b ) × b ; 3) (2− →
a − b ) × (2− →a + b ).
Răspuns: 1) (5, 1, 7); 2) (10, 2, 14); 3) (20, 4, 28).

71. Se dau punctele A(2, −1, 2), B(1, 2, −1) şi C(3, 2, 1). Calculaţi coordo-
natele produselor vectoriale:
−−→ −−→ −−→ −→ −−→
1) AB × BC; 2) (BC − 2CA) × CB.
Răspuns: 1) (6, −4, −6); 2) (−12, 8, 12).
−
→ −
→ −
→
72. Dacă |−
→
a | = 3, | b | = 26 şi |−
→
a × b | = 72, să se calculeze −
→
a · b.
−
→
Răspuns: −→a · b = ±30.

73. Demonstraţi identitatea lui Lagrange

−
→ −
→ −
→
|−
→
a × b |2 + (−
→
a · b )2 = |−
→
a |2 · | b |2
−
→ −
→
şi deduceţi inegalitatea |−
→
a × b | ≤ |−
→
a | · | b |. În ce caz are loc egalitatea?
Răspuns: Egalitatea are loc dacă vectorii sunt perpendiculari.
−
→ → −
→ →
74. Vectorii −
→
a , b ,−
c verifică condiţia −
→
a + b +−
c = 0. Demonstraţi că
−
→ −
→ − → → −
a × b = b ×−
c =→
c ×−
→
a.
−
→
Răspuns: Se ı̂nlocuieşte −
→
c = −−
→
a − b.
118 CULEGERE DE PROBLEME

−
→ → − →
75. Vectorii −
→
a , b ,−
c , d verifică relaţiile
−
→ −
→ → − → → − −
→ − →
a × b =−
c × d şi −
a ×→
c = b × d.
−
→ − → →
Demonstraţi că vectorii −
→
a − d şi b − −
c sunt coliniari.

76. Se dau punctele A(1, 2, 0), B(3, 0, −3) şi C(5, 2, 6). Să se calculeze aria
triunghiului ABC.
Răspuns: S = 14.

77. Se dă triunghiul ABC, cu vârfurile A(1, −1, 2), B(5, −6, 2) şi
C(1, 3, −1). Să se calculeze lungimea ı̂nălţimii AA′ construite din B pe latura
AC.
Răspuns: AA′ = 5.

78. Se dau punctele A(1, 2, 0), B(−1, 0, 3), C(2, 1, −1). Se cere aria triun-
ghiului şi ı̂nălţimea √
din A a acestui
r triunghi.
42 21
Răspuns: S = , h= .
2 13
−
→ →
79. Dacă vectorii −
→
a , b ,−
c coincid cu laturile unui triunghi, să se arate că
−
→ −
→ − → → −
a × b = b ×−
c =→
c ×−
→
a.
−
→ → −
→
Răspuns: Se foloseşte relaţia −
→
a + b +−
c = 0, adică −
→
c = −−
→
a − b.
−
→ →
80. Să se arate că vectorii −
→
a , b ,−
c care verifică identitatea
−
→ −
→ −
→
a × b + b ×− →
c +− →c ×− →a = 0 sunt coplanari.
−
→ −
→ −
→ → −
→ → −
− →
81. Se dau vectorii −
→v1 =2 i +3j +5k, − v2 =4 i +6j − k,
−
→ −
→ −
→ −
→
v 3 = 6 i + 9 j + 2 k . Să se arate că vectorii −
→
v 1×−→
v 2, −
→
v 2×−
→v 3 şi −
→
v 3×−
→
v1
sunt coliniari.

82. Se dau vectorii −

→
u = (a, b, c), −
→
v = (a, d, c), −
→
w = (a, e, c). Să se arate
−
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
că vectorii u × v , v × w şi w × u sunt coliniari.

83. Fie A, B, C trei puncte coliniare. Să se arate că pentru orice M ∈ E3 :
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ − −→ − →
M A × BC + M B × CA + M C × AB = 0 .

−
→
84. Se dau vectorii − →
a = (1, −1, 3), b = (−2, 2, 1), −
→
c = (3, −2, 5).
−
→ −
→ − →
Calculaţi produsul mixt ( a , b , c ).
−
→ →
Răspuns: (− →
a , b ,−
c ) = −7.
Cap. 1. ALGEBRĂ VECTORIALĂ 119

85. Să se calculeze produsele mixte:

−
→ − → − → − → − → − → −
→ − → − → − → − → − →
a) ( i , j + k , i + j + k ); b) ( i , i + j , i + j + k );
−
→ − → −→ − → − → − →
c) ( i + j , j + k , k + i ).
Răspuns: a) 0; b) 1; c) 2.

86. Să se calculeze produsele mixte:

a) (−
→v 1, −
→
v1+− →v 2, −
→
v1+− →
v2+− →
v 3 );
b) ( v 1 + v 2 , v 2 + v 3 , v 3 + −
−
→ −
→ −
→ −
→ −
→ →v 1 );
c) (−
→v1+− →v2+− →v 3, −
→
v1−− →v2+− →v 3, −
→v1+− →v2−− →
v 3 ).
−
→ −
→ −
→ − → −
→ − →
Ce devin aceste produse dacă v 1 , v 2 , v 3 coincid cu i , j , k .
Răspuns: a) (− →v 1, −
→
v 2, −
→
v 3 ); b) 2(− →
v 1, −
→
v 2, −
→
v 3 ); c) 4(− →
v 1, −
→
v 2, −
→
v 3 ).
−
→ →
87. Verificaţi dacă vectorii −
→
a , b ,−
c sunt coplanari:
−
→
1) a = (2, 3, −1), b = (1, −1, 3), −
−
→ →
c = (1, 9, −11);
−
→ −
→ −
→
2) a = (3, −2, 1), b = (2, 1, 2), c = (3, −1, −2).
Răspuns: 1) Coplanari; 2) Necoplanari.

88. Demonstraţi că următoarele patru puncte A(1, 2, −1), B(0, 1, 5),
C(−1, 2, 1), D(2, 1, 3) sunt coplanare.
−−
→ −→ −−→
Răspuns: (AB, AC, AD) = 0.
−
→ −
→ −
→
89. Să se arate că vectorii −
→a = 3 i + (3 + α) j + (3 + 7α) k ,
−
→ −
→ −
→ −
→ − −
→ −
→ −
→
b = 2 i + (2 + β) j + (2 + 7β) k şi → c = 5 i + (5 + γ) j + (5 + 7γ) k sunt
coplanari, ∀ α, β, γ ∈ R.
−
→ →
Răspuns: (− →a , b ,−c ) = 0, ∀ α, β, γ ∈ R.
−
→ →
90. Dacă vectorii − →
a , b ,−
c sunt liniar independenţi, să se determine α ∈ R
−
→ → − −
→ → − −
→ →
astfel ı̂ncât vectorii −
→
p =− →
a −α b +3− c,→q = α−→a − b +− c şi →
r = 3−→a + b −−c
să fie liniar dependenţi (coplanari).
Răspuns: Se pune condiţia (− →p ,−
→q ,−
→
r ) = 0.
−
→
91. Vectorul − →c este perpendicular pe vectorii −
→
a şi b , care formează ı̂ntre
−
→
ei un unghi α = 30◦ . Calculaţi produsul mixt (− →a , b ,−
→c ) dacă |−
→
a | = 6,
−
→ −
→
| b | = 3, | c | = 3.
−
→ →
Răspuns: (− →
a , b ,−c ) = ±27.
−
→ → −
→ →
92. Demonstraţi inegalitatea (−
→
a , b ,−
c ) ≤ |−
→
a | · | b | · |−
c |.
În ce caz are loc egalitatea?
−
→ →
Răspuns: Egalitatea are loc când vectorii −→
a , b ,− c sunt perpendiculari
doi câte doi.

93. Să se demonstreze identităţile:

−
→ −→ → − −
→ →
1) (−
→
a + b, b +− c ,→c +− →
a ) = 2(− →a , b ,−
c );
120 CULEGERE DE PROBLEME

−
→ → −
→ → −
→ →
2) (−
→
a , b , α−
a +β b +−
c ) = (−
→
a , b ,−
c ).

94. Calculaţi volumul tetraedrului ABCD care are vârfurile A(2, −1, 1),
B(5, 5, 4), C(3, 2, −1) şi D(4, 1, 3).
Răspuns: Volumul tetraedrului este V = 3.

95. Se dă tetraedrul ABCD cu vârfurile A(2, 3, 1), B(4, 1, −2), C(6, 3, 7)
şi D(−5, −4, 8). Calculaţi lungimea ı̂nălţimii DD′ , coborâte din D pe planul
(ABC).
Răspuns: DD′ = 11.

96. Se dau punctele A(1, 1, 2), B(2, 3, 0), C(0, 1, 1), D(−1, 2, −3).
Să se determine:
1) Volumul tetraedrului ABCD;
2) Înălţimea tetraedrului din vârful B pe faţa ACD.
1 3
Răspuns: 1) V = ; 2) h = √ .
2 11

97. Să se găsească volumul paralelipipedului construit pe vectorii

−
→ −
→ → −
a = 2− →u −− →
v +− →
w, b = − u −→w, −
→
c =− →v +−
→w , unde |−
→
u | = 1, |−
→
v | = 2, |−
→
w| = 3
−
→ −
→ −
→ −
→
şi ∢( u , w ) = π/3, ∢( v , w ) = π/4.
Răspuns: V ol = 12.

98. Se dă tetraedrul ABCD, care are volumul V = 5 şi vârfurile

A(2, 1, −1), B(3, 0, 1), C(2, −1, 3). Determinaţi coordonatele vârfului D, ştiind
că acesta aparţine axei Oy.
Răspuns: D1 (0, 8, 0), D2 (0, −7, 0).

99. Să se demonstreze identitatea

−
→ −
→ → −
→ −
→ −
→ −
→ →
a ×(b ×−
c ) + b × (−
→
c ×−
→
a)+−
→
c × (−
→
a × b)= 0, ∀ −
→
a , b ,−
c ∈ V3 .

100. Se dau punctele M (3, 1), N (−1, 5) şi P (−3, −1). Determinaţi coor-
donatele lor ı̂n raport cu un nou sistem de coordonate, care se obţine prin
rotirea axelor cu −45 ◦
√ .√ √ √ √ √
Răspuns: M ( 2, 2 2), N (−3 2, 2 2), P (− 2, −2 2).

101. Axele unui sistem de ◦

√ coordonate √ sunt rotite cu un√unghi α = 60 .
Coordonatele punctelor A(2 3, −4), B( 3, 0), C = (0, −2 3) sunt date ı̂n
nou sistem. Care sunt coordonatele
√ lor
! ı̂n vechiul sistem de coordonate?
√ 3 3 √
Răspuns: A(3 3, 1), B , , C(3, − 3).
2 2
Capitolul 2

Planul şi dreapta ı̂n spaţiu

1 Planul ı̂n spaţiu

1. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin punctul M (2, 1, −1) şi
are normala −
→n (1, −2, 3).
Răspuns: (P ) x − 2y + 2z + 3 = 0.

2. Se dau punctele M1 (3, −1, 2) şi M2 (4, −2, −1). Determinaţi ecuaţia pla-
−−−−→
nului (P ) care trece prin M1 şi este perpendicular pe vectorul M1 M2 .
Răspuns: (P ) x − y − 3z + 2 = 0.

3. Să se scrie ecuaţia unui plan (P ) ştiind că punctele M1 (6, −1, 2) şi
M2 (2, 1, −6) sunt simetrice faţă de acest plan.
Răspuns: (P ) 2x − y + 2z = 0.

4. Să se determine ecuaţia planului (P ) care trece prin M1 (3, 4, −5) şi este
paralel cu vectorii −
→
v 1 (3, 1, −1) şi −
→
v 2 (1, −2, 1).
Răspuns: (P ) x + 4y + 7z + 16 = 0.

5. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin punctele M1 (2, −1, 3),
M2 (3, 1, 2) şi este paralel cu vectorul −
→
v (3, −1, −4).
Răspuns: (P ) 9x − y + 7z − 40 = 0.

6. Să se scrie ecuaţia planului (P ) care trece prin punctele M1 (3, −1, 2),
M2 (4, −1, −1) şi M3 (2, 0, 2).
Răspuns: (P ) 3x + 3y + z − 8 = 0.

7. Să se determine ecuaţia planului (P ) care trece prin punctul

M1 (3, −2, −7) şi este paralel cu planul (P1 ) 2x − 3z + 5 = 0.
Răspuns: (P ) 2x − 3z − 27 = 0.

121
122 CULEGERE DE PROBLEME

8. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin punctul M1 (2, −1, 1)

şi care este perpendicular pe planele (P1 ) 2x − z + 1 = 0 şi (P2 ) y = 0.
Răspuns: (P ) x + 2z − 4 = 0.

9. Să se determine ecuaţia planului (P ) care trece prin punctele

M1 (1, −1, −2) şi M2 (3, 1, 1) şi care este perpendicular pe planul

(P1 ) x − 2y + 3z − 5 = 0.

Răspuns: (P ) 4x − y − 2z − 9 = 0.

10. Să se arate că planele (P1 ) x − 2y + z − 7 = 0, (P2 ) 2x + y − z + 2 = 0 şi

(P3 ) x − 3y + 2z − 11 = 0 au un punct comun M0 şi determinaţi coordonatele
lui.
Răspuns: M0 (1, −2, 2).

11. Demonstraţi că planele (P1 ) 7z +4y +7z +1 = 0, (P2 ) 2x−y −z +2 = 0

şi (P3 ) x + 2y + 3z − 1 = 0 trec printr-o aceeaşi dreaptă.

12. Demonstraţi că planele (P1 ) 2x−y +3z −5 = 0, (P2 ) 3x+y +2z −1 = 0
şi (P3 ) 4x + 3y + z + 2 = 0 se taie după trei drepte paralele diferite.

13. Să se determine a şi b astfel ı̂ncât planele (P1 ) 2x − y + 3z − 1 = 0,

(P2 ) x + 2y − z + b = 0 şi (P3 ) x + ay − 6z + 10 = 0
1) au un punct comun;
2) trec prin aceeaşi dreaptă;
3) se taie după trei drepte paralele diferite.
Răspuns: 1) a 6= 7; 2) a = 7, b = 3; 3) a = 7, b 6= 3.

14. Determinaţi ecuaţia unui plan (P ) care trece prin:

1) punctul M1 (2, −3, 3) şi este paralel cu planul Oxy;
2) punctul M2 (1, −2, 4) şi este paralel cu planul Oxz;
3) punctul M3 (−5, 2, −1) şi este paralel cu planul Oyz.
Răspuns: 1) (P ) z − 3 = 0; 2) (P ) y + 2 = 0; 3) (P ) x + 5 = 0.

15. Să se afle ecuaţia planului (P ) care trece prin

1) axa Ox şi punctul M1 (4, −1, 2);
2) axa Oy şi punctul M2 (1, 4, −3);
3) axa Oz şi punctul M3 (3, −4, 7).
Răspuns: 1) (P ) 2y + z = 0; 2) (P ) 3x + z = 0; 3) (P ) 4x + 3y = 0.

16. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin

1) M1 (7, 2, −3) şi M2 (5, 6, −4) şi care este paralel cu axa Ox;
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 123

2) P1 (2, −1, 1) şi P2 (3, 1, 2) şi este paralel cu axa Oy;

3) Q1 (3, −2, 5) şi Q2 (2, 3, 1) şi este paralel cu axa Oz.
Răspuns: 1) (P ) y + 4z + 10 = 0; 2) (P ) x − z − 1 = 0;
3) (P ) 5x + y − 13 = 0.

2 Dreapta ı̂n spaţiu

17. Determinaţi ecuaţiile canonice ale dreptei (D) care trece prin punctul
M (2, 0, −3) şi care este paralelă cu
x−1 y+2 z+1
1) vectorul − →
v (2, −3, 5); 2) dreapta (D′ ) = = .
5 2 −1
x−2 y z+3 x−2 y z+3
Răspuns: 1) (D) = = ; 2) (D) = = .
2 −3 5 5 2 −1
18. Determinaţi ecuaţiile canonice ale dreptei care trece prin punctele
1) M1 (1, −2, 1), M2 (3, 1, −1); 2) M1 (3, −1, 0), M2 (1, 0, −3)
3) M1 (0, −2, 3), M2 (3, −2, 1).
x−1 y+2 z−1 x−3 y+1 z
Răspuns: 1) (D) = = ; 2) (D) = =
2 3 −2 2 −1 3
x y+2 z−3
3) (D) = = .
3 0 −2

19. Determinaţi ecuaţiile parametrice ale dreptei (D) care trece prin punc-
tul M (1, −1, −3) şi care este paralelă cu
1) vectorul −
→
v (2, −3, 4)
x−1 y+2 z−1
2) dreapta (D ′ ) = = .
2 5 0 
 x = 2t + 1  x = 2t + 1
Răspuns: 1) (D) y = −2t − 1 2) (D) y = 5t − 1
 
z = 4t − 3 z = −3

20. Determinaţi ecuaţiile parametrice ale dreptei (D) care trece prin punc-
tele
1) M1 (3, −1, 2), M2 (2, 1, 1); 2) M1 (1, 1, −2), M2 (3, −1, 0);
3) M1 (0, 0, 1), M2 (0, 1, −2).
Răspuns: 1) (D) x = t + 2, y = −2t + 1, z = t + 1;
2) (D) x = t + 3, y = −t − 1, z = t; 3) (D) x = 0, y = t, z = −3t + 1.

21. Determinaţi
 ecuaţiile canonice ale dreptelor

x − 2y + 3z − 4 = 0 5x + y + z = 0
1) (D1 ) 2) (D2 )
3x + 2y − 5z − 4 = 0 2x + 3y − 2z + 5 = 0

x − 2y + 3z + 1 = 0
3) (D3 )
2x + y − 4z − 8 = 0
124 CULEGERE DE PROBLEME

x−2 y+1 z x y+1 z−1

Răspuns: 1) (D1 ) = = ; 2) (D2 ) = = ;
2 7 4 −5 12 13
x−3 y−2 z
3) (D3 ) = = .
1 2 1
22. Determinaţi ecuaţiile canonice ale unei drepte (D)
 care trece prin punc-
3x − y + 2z − 7 = 0
tul M (2, 3, −5) şi care este paralelă cu dreapta (D1 )
x + 3y − 2z + 3 = 0
x−2 y−3 z+5
Răspuns: (D) = = .
2 −4 −5
23. Determinaţi
 ecuaţiile parametrice ale dreptelor

2x + 3y − z − 4 = 0 x + 2y − z − 6 = 0
1) (D1 ) 2) (D2 )
3x − 5y + 2z + 1 = 0 2x − y − z + 1 = 0
Răspuns: 1) (D1 ) x = t + 1, y = −7t, z = −19t − 2
2) (D2 ) x = −t + 1, y = 3t + 2, z = 5t − 1.

24. Să se scrie ecuaţiile dreptei (D) care trece prin punctul M0 (2, 1, 1) şi
este paralelă cu planele (P1 ) x − y + z + 2 = 0 şi (P2 ) x + y + 2z − 1 = 0.
x−2 y−1 z−1
Răspuns: (D) = = .
−3 −1 2

25. Să se scrie ecuaţiile dreptei (D) care trece prin punctul M0 (1, −5, 3) şi
formează cu axele de coordonate unghiurile α = 60◦ , β = 45◦ şi γ = 120◦ .
x−1 y+5 z−3
Răspuns: (D) =√ = .
1/2 2/2 −1/2

26. Să se determine cosinusurile directoare

 ale dreptelor
x y−7 z+3 5x − 6y + 2z + 21 = 0
a) (D1 ) = = ; b) (D2 )
12 9 20 x−z+3=0
Răspuns: a) cos α = 12/25, cos β = 9/25, cos γ = 4/5;
b) cos α = 6/11, cos β = 7/11, cos γ = 6/11.

27. Să se determine cosinusurile directoare ale

 dreptelor
x−1 y−5 z+2 2x − 3y − 3z − 9 = 0
a) (D1 ) = = ; b) (D2 )
4 −3 12 x − 2y + z + 3 = 0
Răspuns: a) cos√ α = 4/13, cos β =√ −3/13, cos γ = 12/13;
√
b) cos α = −9/ 107, cos β = −5/ 107, cos γ = −1/ 107.

28. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele

x−7 y−3 z−2 x−3 y−1 z−1
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
1 2 −1 −7 2 3
x−1 y z+3
Răspuns: (D) = = .
2 1 4
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 125

29. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele


x y+1 z−1 x+y−2=0
(D1 ) = = şi (D2 )
1 1 2 z−y−2 = 0

4x − 2y − z − 1 = 0
Răspuns: (D)
5x + y + 4z − 18 = 0

30. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune (D) la dreptele

x−7 y−3 z−9 x−3 y−1 z−1
a) (D1 ) = = şi (D2 ) = = ;
1 2 −1  −7 2 3
x+z−2=0 2x + 1 = 0
b) (D1 ) şi (D2 )
x+y−z−3=0 y + 5z = 0

3x − 2y − z − 6 = 0
Răspuns: a) (D)
5x + 34y − 11z − 38 = 0

3x + 4y − 5z − 10 = 0
b) (D)
−26x + 7y + 35z − 13 = 0

31. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele

 
 x = 3 + 2t  x = −1 − 3t
(D1 ) y = −2t şi (D2 ) y =2+t
 
z = −2 − t z =4+t

13x + 5y + 16z − 7 = 0
Răspuns: (D)
x + y + 2z − 9 = 0

32. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune (D) a dreptelor

 
x + y − 3z + 1 = 0 2x + 3y = 0
(D1 ) şi (D2 )
x − y + 2z = 0 15x + 10y − 6z − 30 = 0

266x − 200y + 367z + 33 = 0
Răspuns: (D)
949x + 5561y + 1986z + 9930 = 0

3 Poziţia relativă a planelor şi dreptelor

33. Dintre perechile de plane date să se determine care sunt paralele.
1) 2x − 3y + 5z − 7 = 0, 2x − 3y + 5z + 3 = 0;
2) 4x + 2y − 4z + 5 = 0, 2x + y + 2z − 1 = 0;
3) x − 3y + 2 = 0, 2x − 6y − 7 = 0.
Răspuns: 1) şi 3) definesc plane paralele.

34. Dintre perechile de plane date, să se determine care sunt perpendicu-
lare:
126 CULEGERE DE PROBLEME

1) 3x − y − 2z + 5 = 0, x + 9y − 3z + 2 = 0;
2) 2x + 3y − z − 3 = 0, x − y − z + 5 = 0;
3) 2x − 5y + z = 0, x + 2z − 3 = 0.
Răspuns: 1) şi 2) definesc plane perpendiculare.

35. Determinaţi valorile lui a şi b pentru care perechile de plane date sunt
paralele.
1) 2x + ay + 3z − 5 = 0, bx − 6y − 6z + 2 = 0;
2) 3x − y + az − 9 = 0, 2x + by + 2z − 3 = 0;
3) bx + 3y − 2z − 1 = 0, 2x − 5y − az = 0.
Răspuns: 1) a = 3, b = −2; 2) a = 3, b = −2/3;
3) a = −10/3, b = −6/5.

36. Determinaţi valorile lui a pentru care perechile de plane date sunt
perpendiculare.
1) 3x − 5y + az − 3 = 0, x + 3y + 2z + 5 = 0;
2) 5x + y − 3z − 2 = 0, 2x + ay − 3z + 1 = 0;
3) 7x − 2y − z = 0, ax + y − 3z − 1 = 0.
Răspuns: 1) a = 6; 2) a = −19; 3) a = −1/7.

37. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât planele (P1 ) λx + y + 2z + 3 = 0 şi

(P2 ) x + λy + (λ + 1)z + λ + 2 = 0 să fie:
1) paralele; 2) perpendiculare.
Răspuns: 1) λ = 1, (P1 ) = (P2 ); 2) λ = −1/2.

38. Să se studieze poziţia relativă a planelor

a) (P1 ) 5x+8y−z−7 = 0, (P2 ) x+2y+3z−1 = 0, (P3 ) 2x−3y+2z−9 = 0;
b) (P1 ) x−4y−2z+3 = 0, (P2 ) 3x+y+z−5 = 0, (P3 ) −3x+12y+6z−7 = 0.
Răspuns: a) Planele sunt concurente ı̂n punctul M0 (3, −1, 0).
b) Primul şi al treilea plan sunt paralele. Primele două plane, ca şi ultimele
două plane se intersectează după câte o dreaptă.

39. Să se determine λ ∈ R astfel ca planele

(P1 ) x − y + z = 0, (P2 ) 3x − y − z + 2 = 0 şi (P3 ) 4x − y − 2z + λ = 0

să se intersecteze după o dreaptă. Determinaţi ecuaţiile parametrice ale drep-

tei.
Răspuns: λ = 3, (D) x = −1 + t, y = −1 + 2t, z = t.

40. Să se demonstreze că planele

(P1 ) x + y + 2z − 4 = 0, (P2 ) x + 2y − z − 2 = 0,
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 127

(P3 ) 2x − y − z = 0 şi (P4 ) x + y + z − 3 = 0

sunt concurente ı̂ntr-un punct M0 .
Răspuns: M0 (1, 1, 1).

41. Determinaţi ı̂n fasciculul de plane

(Pλ ) 2x − 3y + z − 3 + λ(x + 3y + 2z + 1) = 0

un plan P care
1) trece prin punctul M1 (1, −2, 3);
2) este paralel cu axa Ox;
3) este paralel cu axa Oy;
4) este paralel cu axa Oz.
Răspuns: 1) (P ) 2x + 15y + 7z + 7 = 0; 2) (P ) 9y + 3z + 5 = 0;
3) (P ) 3x + 3z − 2 = 0; 4) 3x − 9y − 7 = 0.

42. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin dreapta de intersecţie

a planelor (P1 ) 3x − y + 2z + 9 = 0 şi (P2 ) x + z − 3 = 0 şi
1) conţine punctul M1 (4, −2, −3);
2) este paralel cu axa Ox;
3) este paralel cu axa Oy;
4) este paralel cu axa Oz.
Răspuns: 1) (P ) 23x − 2y + 21z − 33 = 0; 2) (P ) x + y − 18 = 0;
3) x + z − 3 = 0; 4) x − y + 15 = 0.

43. Determinaţi ecuaţia planului (P ) care trece prin dreapta de intersecţie

a planelor (P1 ) 2x − y + 3z − 5 = 0 şi (P2 ) x + 2y − z + 2 = 0 şi care este
paralel cu vectorul −
→
v (2, −1, −2).
Răspuns: (P ) 5x + 5z − 8 = 0.

44. Să se afle ecuaţia planului (P ) care trece prin dreapta de intersecţie a
planelor (P1 ) 3x − 2y + z − 3 = 0 şi (P2 ) x − 2z = 0 şi care este perpendicular
pe planul (P3 ) x − 2y + z + 5 = 0.
Răspuns: (P ) 11x − 2y − 15z − 3 = 0.

45. Determinaţi ecuaţia unui plan (P ) din fasciculul

(Pα,β ) α(3x − 4y + z + 6) + β(2x − 3y + z + 2) = 0

echidistant faţă de punctele M1 (3, −4, −6) şi M2 (1, 2, 3).

Răspuns: (P ) x − 2y + z − 2 = 0 şi (P ) x − 5y + 4z − 20 = 0.

46. Precizaţi dacă planul (P ) 4x − 8y + 17z − 8 = 0 aparţine fasciculului

(Pα,β ) α(5x − y + 4z − 1) + β(2x + 2y − 3z + 2) = 0.

128 CULEGERE DE PROBLEME

Răspuns: Nu.

47. Determinaţi valorile lui a şi b pentru care planul (P ) 5x+ay+4z+b = 0

aparţine fasciculului

(Pα,β ) α(3x − 7y + z − 3) + β(x − 9y − 2z + 5) = 0.

Răspuns: a = −5 şi b = −11.

48. Să se scrie ecuaţiile planelor (P ) care fac parte din fasciculul determinat
de planele (P1 ) 3x + y − 2z − 6 = 0 şi (P2 ) x − 2y + 5z − 1 = 0 şi care sunt
perpendiculare pe aceste plane de bază.
Răspuns: (P ) 33x + 4y − 5z − 63 = 0, (P ) 41x − 19y + 52z − 68 = 0.

49. Determinaţi ecuaţia unui plan (P ) cara aparţine fasciculului

(Pα,β ) α(x − 3y + 7z + 36) + β(2x + y − z − 15) = 0

şi care se află la distanţă d = 3 faţă de originea sistemului de coordonate.

Răspuns: (P ) 3x − 2y + 6z + 21 = 0.

50. Într-un fascicul determinat de planele (P1 ) 2x + y − 3z + 2 = 0 şi

(P2 ) 5x + 5y − 4z + 3 = 0 să se găsească două plane perpendiculare ı̂ntre ele,
ştiind că unul trece prin punctul M (4, −3, 1).
Răspuns: (P ′ ) 3x + 4y − z + 1 = 0, (P ′′ ) x − 2y − 5z + 3 = 0.
51. Demonstraţi că dreptele următoare
 sunt paralele:
x+2 y−1 z x+y−z = 0
1) (D1 ) = = şi (D2 )
3 −2 1 x − y − 5z − 8 = 0

x + 3y + z + 2 = 0
2) (D1 ) x = 2t + 5, y = −t + 2, z = t − 7 şi (D2 )
x − y − 3z − 2 = 0
 
x + y − 3z + 1 = 0 x + 2y − 5z − 1 = 0
3) (D1 ) şi (D2 )
x−y+z+3=0 x − 2y + 3z − 9 = 0

52. Să se verifice că dreptele


2x + 2y − z − 10 = 0 x+7 y−5 z−9
(D1 ) şi (D2 ) = =
x − y − z − 22 = 0 3 −1 4
sunt paralele. Să se scrie ecuaţia planului determinat de acestea.
Răspuns: − →v 1 (3, −1, 4), −
→
v 2 (3, −1, 4), −
→
v 1 k−
→
v 2.
(P ) 63x + 109y − 20z + 76 = 0.

53. Demonstraţi că dreptele următoare

 sunt perpendiculare:
x y−1 z 3x + y − 5z + 1 = 0
1) (D1 ) = = şi (D2 )
1 −2 3 2x + 3y − 8z + 3 = 0
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 129


 x = 2t + 1 
2x + y − 4z + 2 = 0
2) (D1 ) y = 3t − 1 şi (D2 )
 4x − y − 5z + 4 = 0
z = −6t + 1
 
x + y − 3z − 1 = 0 2x + y + 2z + 5 = 0
3) (D1 ) şi (D2 )
2x − y − 9z − 2 = 0 2x − 2y − z + 2 = 0

54. Să se scrie ecuaţia dreptei (D) care se află ı̂n planul xOz, trece prin
x−2 y+1 z−3
origine şi este perpendiculară pe dreapta (D) = = .
3 −2 1
x y z
Răspuns: (D) = = .
1 0 −3
55. Demonstraţi că dreptele
 
 x = 2t − 3  x=t+5
(D1 ) y = 3t − 2 şi (D2 ) y = −4t − 1
 
z = −4t + 6 z =t−4

sunt concurente.
 
x+y−2 = 0 4x − z − 6 = 0
56. Fie dreptele (D1 ) şi (D2 )
3y − z − 5 = 0 11x + y − 12 = 0
Să se arate că dreptele au un punct comun M şi sunt perpendiculare. Să se
afle planul determinat de aceste drepte.
Răspuns: M1 (1, 1, −2), (P ) 37x + 7y + 10z − 24 = 0.

57. Să se verifice că următoarele drepte sunt concurente ı̂ntr-un punct M0 :
x−1 y−7 z−3 x−6 y+1 z
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
2 1 4 3 −2 1
Să se scrie ecuaţia planului (P ) determinat de acestea.
Răspuns: M0 (−3, 5, −3), (P ) 9x + 10y − 7z − 44 = 0.

58. Să se demonstreze că dreptele


x−1 y+2 z−5  x = 3t + 7
(D1 ) = = şi (D2 ) y = 2t + 2
2 −3 4 
z = −2t + 1

determină un plan (P ). Să se scrie ecuaţia acestuia.

Răspuns: (P ) − 2x + 16y + 13z − 31 = 0.

59. Să se determine λ ∈ R astfel ı̂ncât dreptele

x−1 y+2 z x+1 y−1 z
(D1 ) = = şi (D2 ) = =
3 −2 1 4 1 λ
130 CULEGERE DE PROBLEME

să fie concurente. Să se afle coordonatele punctului lor de intersecţie.

Răspuns: λ = 2, M0 (−5, 2, −2).

60. Să se stabilească poziţia relativă a dreptei (D) faţă de planul (P ), unde

x + y + 3z = 0
(D) şi (P ) x − y − z + 1 = 0.
x−y−z =0

Răspuns: Dreapta (D) este paralelă cu planul (P ).

61. Să se studieze poziţia dreptei (D) faţă de planul (P ), ştiind că
x − 12 y−9 z−1
a) (D) = = şi (P ) 3x + 5y − z − 2 = 0;
4 3 1
x+1 y−3 z
b) (D) = = şi (P ) 3x − 3y + 2z − 5 = 0;
2 4 3
x − 13 y−1 z−4
c) (D) = = şi (P ) x + 2y − 4z + 1 = 0.
8 2 3
Răspuns: a) Dreapta intersectează planul ı̂n M0 (0, 0, −2);
b) Dreapta este paralelă cu planul; c) Dreapta este conţinută ı̂n plan.

62. Să se determine planul (P ) ce trece prin dreapta


x − y + 2z − 1 = 0
(D)
2x + 3y + z + 1 = 0

şi este paralel cu dreapta (D) 2x = y = z − 1.

Răspuns: (P ) 4x − 19y + 17z − 13 = 0.

4 Distanţe şi unghiuri

63. Să se calculeze distanţa de la punctul M0 la planul (P ) ştiind că:
a) M0 (3, 1, −1), (P ) 22x + 4y − 20z + 45 = 0;
b) M0 (4, 3, −2), (P ) 3x − y + 5z + 1 = 0.
Răspuns: a) d(M0 , P ) = 3/2;
b) d(M0 , P ) = 0. Punctul M0 aparţine planului (P ).

64. Calculaţi distanţa de la punctul M la planul (P ) ı̂n următoarele cazuri:

1) M (−2, −4, 3), (P ) 2x − y + 2z + 3 = 0;
2) M (2, −1, −1), (P ) 16x − 12y + 15z − 4 = 0;
3) M (1, 2, −3), (P ) 5x − 3y + z + 4 = 0.
Răspuns: 1) d = 3; 2) d = 1; 3) d = 0, M ∈ (P ).

65. Calculaţi distanţa de la punctul M (−1, 1, −2) la planul determinat de

punctele M1 (1, −1, 1), M2 (−2, 1, 3) şi M3 (4, −5, −2).
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 131

Răspuns: d = 4.

66. Determinaţi pe axa Oy punctele M care se află la distanţa d = 4 faţă

de planul (P ) x + 2y − 2z − 2 = 0.
Răspuns: M (0, 7, 0) şi M (0, −5, 0).

67. Găsiţi pe axa Oz punctele M care se află la aceeaşi distanţă faţă de

punctul M1 (1, −2, 0) şi faţă de planul (P ) 3x − 2y + 6z − 9 = 0.
Răspuns: M (0, 0, −2) şi M (0, 0, −82/13).

68. Determinaţi pe axa Ox punctele M echidistante faţă de planele

(P1 ) 12x − 16y + 15z + 1 = 0 şi (P2 ) 2x + 2y − z − 1 = 0.
Răspuns: M (2, 0, 0) şi M (11/43, 0, 0).

69. Să se scrie ecuaţiile planelor paralele cu planul (P ) 3x+6y +2z+14 = 0

şi care se află la o distanţă de 3 unităţi de acesta.
Răspuns: (P1 ) 3x + 6y + 2z + 7 = 0, (P2 ) 3x + 6y + 2z + 35 = 0.

70. Să se afle distanţa d de la punctul M (7, 9, 7) la dreapta

x−2 y−1 z
(D) = = .
4 3 2
√
Răspuns: d = 22.

71. Să se determine distanţa d de la punctul M (−1, 1, 1) la dreapta


x − 2y − z + 1 = 0
(D)
2x + y − z − 7 = 0
p
Răspuns: d = 486/35.

72. Să se găsească distanţa d dintre dreptele

x−2 y+1 z x+1 y−1 z−2
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
3 4 2 3 4 2
Răspuns: (D1 )k(D2 ) şi d = 3.

73. Să se determine distanţa d dintre dreptele

x−9 y+2 z x y+7 z−2
(D1 ) = = şi = = .
4 −3 1 −2 9 2
Răspuns: (D1 )k(D2 ) şi d = 7.
132 CULEGERE DE PROBLEME

74. Să se găsească distanţa d dintre dreptele

x+3 y−6 z−3 x−1 y+1 z+7

(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
4 −3 2 6 −3 3
Răspuns: d = 13.

75. Să se calculeze lungimea d a perpendicularei comune a dreptelor

(D1 ) x = 2t − 4, y = −t + 4, z = −2t − 1 şi

(D2 ) x = 4t − 5, y = −3t + 5, z = −5t + 5.

Răspuns: d = 3.

76. Să se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor (D1 ) şi

(D2 ) ştiind că:
x+3 y−6 z−3 x−4 y+1 z+7
a) (D1 ) = = şi (D2 ) = = ;
4 −3 2 8 −3 3
b) (D1 ) x = y = z şi (D2 ) x − √
1 = 0, y − 2 = 0.
Răspuns: a) d = 13; b) d = 2/2.

77. Să se calculeze unghiul dintre următoarele plane:

(P1 ) 4x − 5y + 3z − 1 = 0 şi (P2 ) x − 4y − z + 9 = 0.

−
→ − →
Răspuns: ∢(P1 , P2 ) = ∢( N 1 , N 2 ) = arccos 7/10.

78. Să se calculeze unghiul α dintre planele

(P1 ) 3x − y + 2z + 15 = 0 şi (P2 ) 5x + 9y − 3z − 1 = 0.

Răspuns: α = 90◦ .

79. Să se determine unghiul diedru dintre perechile de plane date prin
ecuaţiile: √ √
1) x − 2y + z − 1 = 0, x + 2 − z + 3 = 0;
2) 3y − z = 0, 2y + z = 0;
3) 6x + 3y − 2z = 0, x + 2y + 6z − 12 = 0.
Răspuns: 1) π/3; 2) π/4; 3) π/2.

80. Prin punctul M (−5, 16, 12) se duc două plane: unul din ele conţine axa
Ox iar celălalt axa Oy. Să se calculeze unghiul α dintre aceste două plane.
Răspuns: α = arccos 4/13.
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 133

81. Determinaţi ecuaţia unui plan (P ) care ı̂mparte ı̂n două părţi egale
unghiul diedru format de planele

(P1 ) 2x − 3y − 4z − 3 = 0 şi (P2 ) 4x − 3y − 2z − 3 = 0.

Răspuns: (P ) x − y − z − 1 = 0.

82. Determinaţi ecuaţia unui plan (P ) care ı̂mparte ı̂n două părţi egale
unghiul diedru format de planele

(P ) 3x − 4y − 4z − 3 = 0 şi (P2 ) 4x − 3y + z + 5 = 0.

Răspuns: (P ) x + y + 2z = 0.

83. Să se afle ecuaţia

√ planului (P ) care trece prin axa OZ şi formează cu
planul (P1 ) 2x + y − 5z − 7 = 0 unghiul α = 60◦ .
Răspuns: (P ) 3x − y = 0 sau (P ) x + 3y = 0.

84. Să se scrie ecuaţia unui plan (P ), care trece prin dreapta de intersecţie
a planelor (P1 ) x + 5y + z = 0 şi (P2 ) x − z + 4 = 0 şi care formează un unghi
de 45◦ cu planul (P3 ) x − 4y − 8z + 12 = 0.
Răspuns: (P ) x + 20y + 7z − 12 = 0.

85. Fie (P1 ) planul determinat de dreptele

 
x−5=0 x−y−4 = 0
(D1 ) şi (D2 )
y−z−1=0 y+z−1=0

şi (P2 ) planul ce trece prin punctele O(0, 0, 0), A(2, 0, −1) şi este perpendicular
pe planul (P3 ) 3x − y − z + 4 = 0. Să se afle unghiul α dintre planele (P1 ) şi
(P2 ).
Răspuns: α = π/3.

86. Să se determine unghiul α format de dreptele

 
x + 2y + z − 1 = 0 x−y−z−1=0
(D1 ) (D2 )
x − 2y + z + 1 = 0 x − y + 2z − 1 = 0

Răspuns: α = π/3.

87. Calculaţi unghiul α format de dreptele

x−1 y+2 z x+2 y−3 z+5
(D1 ) = = √ şi (D2 ) = = √ .
1 −1 2 1 1 2
Răspuns: α = 60◦ .
134 CULEGERE DE PROBLEME

88. Calculaţi cosinusul unghiului format de dreptele

 
x − y − 4z − 5 = 0 x − 6y − 6z + 2 = 0
(D1 ) şi (D2 )
2x + y − 2z − 4 = 0 2x + 2y + 9z − 1 = 0
Răspuns: cos α = 4/21.

89. Să se calculeze unghiul dreptelor

x−1 y+2 z−5 x y−3 z+1
a) (D1 ) = = şi (D2 ) = = ;
3 6 2 2 9 6
3x − 4y − 2z = 0 4x + y − 6z − 2 = 0
b) (D1 ) şi (D2 )
2x + y − 2z = 0 y − 3z + 2 = 0
Răspuns: a) arccos(72/77); b) arccos(98/195).

90. Calculaţi unghiul α obtuz determinat de dreptele

 
 x = 3t − 2  x = 2t − 1
(D1 ) y=0 şi (D2 ) y=0
 
z = −t + 3 z =t−3
Răspuns: α = 135◦ .

5 Probleme diverse asupra planului şi dreptei

91. Să se determine proiecţia punctului M0 (2, −1, 3) pe dreapta

 x = 3t
(D) y = 5t − 7

z = 2t + 2

Răspuns: M0′ (3, −2, 4).

92. Să se determine ecuaţiile proiecţiei (D′ ) a dreptei (D) pe planul (P ),

x+1 y−1 z−2
unde (D) = = şi (P ) 3x − 2y + z − 4 = 0.
2 3 5
x+y−z−2=0
Răspuns: (D ′ )
3x − 2y + z − 4 = 0

93. Să se determine proiecţia ortogonală (D ′ ) a dreptei (D) faţă de planul

x y−1 z+1
(P ), unde (D) = = , (P ) x − y + 3z = 0.
4 3 −2
x+9 y+1 z
Răspuns: (D ′ ) = = .
7 4 −1
94. Să se găsească
 proiecţia ortogonală (D ′ ) a dreptei (D) faţă de planul
x = 1 + 2y
(P ), unde (D) şi (P ) x + y + z = 0.
z = 3y − 1
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 135


2x − y − z − 3 = 0
Răspuns: (D ′ )
x+y+z =0

95. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei (D′ ) a dreptei (D) pe planul (P ), unde

x − 4y + 2z − 5 = 0
(D) , (P ) 2x + 3y + z − 6 = 0.
3x + y − z + 2 = 0

′ 4x − 3y + z − 3 = 0
Răspuns: (D )
2x + 3y + z − 6 = 0

96. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei dreptei (D) pe planul (P ), unde


 x=2−t
(D) y =3+t şi (P ) 2x + 3y − z + 6 = 0.

z = 1 + 2t

′ 7x − 3y + 5z − 10 = 0
Răspuns: (D )
2x + 3y − z + 6 = 0

97. Să se găsească M ′ , simetricul punctului M (4, 1, 6) faţa de dreapta


x − y − 4z + 12 = 0
(D)
2x + y − 2z + 3 = 0

Răspuns: M ′ (2, −3, 2).

x−1 y z+1
98. Să se scrie ecuaţiile simetricei (D ′ ) a dreptei (D) = =
3 −2 1
faţă de punctul M (3, −2, 4).
x−2 y+2 z−8
Răspuns: (D ′ ) = = .
3 −2 1

99. Să se găsească coordonatele punctului M ′ , simetricul punctului

M (−1, 2, 2) faţă deplanul (P ) 
2x + y + 3z − 2 = 0.
15 10 2
Răspuns: M ′ − , , .
7 7 7

100. Să se calculeze coordonatele punctului simetric al originii faţă de

planul
(P ) 6x + 2y − 9z + 121 = 0.
Răspuns: O′ (−12, −4, 18).

101. Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei de intersecţie a planelor

(P1 ) 2y + x − 1 = 0, (P2 ) z = 2 faţă de dreapta (D) x = y = z + 1.
136 CULEGERE DE PROBLEME

3x − 5 6y − 16 3z + 4
Răspuns: (D ′ ) = = .
2 −5 −1
102. Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei (D1 ) faţă de dreapta (D) ştiind
x+1 y z−2 x y z+1
că (D1 ) = = şi (D) = = .
2 −1 4 1 −2 3
7x − 15 7y + 16 7z + 4
Răspuns: (D ′ ) = = .
2 −25 20
103. Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei
x−1 y z+1
(D) = =
2 1 3

2x − y − z − 3 = 0
faţă de dreapta (D1 )
x+y+z =0
x−1 y z+1
Răspuns: (D ′ ) = = .
2 3 1
104. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei (D ′ ) coborâte din punctul M0 pe
dreapta (D), ştiind că
x+1 y z−2
a) M0 (2, 3, 1) şi (D) = = ;
2 −1 3
x−1 y+1 z+2
b) M0 (−2, 3, 1) şi (D) = = .
 2 −3 4
2x − y + 3z − 4 = 0
Răspuns: a) (D ′ )
−8x + 11y + 9z − 26 = 0

′ 2x − 3y + 4z + 9 = 0
b) (D )
25x + 18y + z − 5 = 0

105. Determinaţi ecuaţiile dreptei (D) care trece prin punctul

M (−1, 2, −3), este perpendiculară pe vectorul −
→
v (6, −2, −3) şi se intersectează
x−1 y+1 z−3
cu dreapta (D1 ) = = .
3 2 −5
x+1 y−2 z+3
Răspuns: (D) = = .
2 −3 6
106. Determinaţi ecuaţia dreptei (D) care trece prin punctul M (−4, −5, 3)
şi se intersectează cu dreptele
x+1 y+3 z−2 x−2 y+1 z−1
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
3 −2 −1 2 3 −3
x+4 y+5 z−3
Răspuns: (D) = = .
3 2 −1
107. Să se scrie ecuaţiile unei drepte (D) care trece prin punctul
M0 (4, 0, −1) şi intersectează dreptele
x−1 y+1 z−5 x y−2 z+1
(D1 ) = = şi (D2 ) = = .
2 4 3 3 −1 2
Cap. 2. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 137

x−4 y z+1
Răspuns: (D) = = .
13 37 58
108. Să se determine ecuaţia dreptei (D) care este paralelă cu dreapta

x+2 y−1 z−1

(D1 ) = =
8 7 1
şi intersectează dreptele
x+3 y−5 z x − 10 y+7 z
(D2 ) = = şi (D3 ) = = .
2 3 1 5 4 1

2x − 3y + 5z + 21 = 0
Răspuns: (D)
−x + y + z + 17 = 0

109. Să se scrie ecuaţia dreptei (D) care se sprijină pe dreptele

 
x−y−z−1 =0 3x + y + 2z − 1 = 0
(D1 ) şi (D2 )
2x + y + 3z = 0 x + 2y + 3z + 2 = 0

şi este perpendiculară

 pe planul (P ) 2x + 7y − 3z − 1 = 0.
3x + 2z − 1 = 0
Răspuns: (D)
2x − y − z − 3 = 0

110. Să se scrie ecuaţiile dreptei (D) care se sprijină pe dreptele

  
x=y y = x+1 x= 1−y
(D1 ) (D2 ) şi (D3 )
z = x − 3/2 z = 1 − 2x y =1−z

şi este perpendiculară pe dreapta (D′ ) x = y = −z/2.

x+1 y−2 z+1
Răspuns: (D) = = .
5 −1 2

111. Să se scrie ecuaţiile dreptei (D) care se sprijină pe dreptele

 
y=x y = 1 − 3x
(D1 ) şi (D2 )
z = 2x − 1 z = 2x − 3

x−1 2y − 1 z
şi este paralelă cu dreapta (D3 ) = = .
2 3 1
x+1 y+1 z
Răspuns: (D) = = .
4 3 1
112. Să se scrie ecuaţia dreptei care se sprijină pe dreptele
(D1 ) x = y − 1 = z − 2, (D2 ) x = y, z = 1 şi este perpendiculară pe planul
(P ) 2x + y − z − 7 = 0.
138 CULEGERE DE PROBLEME

Răspuns: Fie M1 (t, t + 1, t + 2) ∈ (D1 ) şi M2 (u, u, 1) ∈ (D2 ). Dreapta

x−u y−u z−1
M1 M2 : = = , depinde de parametrii t şi u pe care ı̂i
t−u t−u+1 t+1
determinăm din condiţia de perpendicularitate pe planul
t−u t+1
(P ) : = t−u+1 = . Obţinem t = 0, u = 2, iar dreapta M1 M2 are
2 −1
x−2 y−2 z−1
ecuaţia: = = .
2 1 −1
113. Să se scrie ecuaţiile dreptei care care se sprijină pe dreptele
(D1 ) y = 2x−1, z = −3x+4, (D2 ) y = −x+6, z = 2x−3, este perpendiculară
pe dreapta (D1 ) şi paralelă cu planul (P ) 2x + y − 3z − 5 = 0.
Răspuns: M1 (t, 2t − 1, −3t + 4) ∈ (D1 ), M2 (u, −u + 6, 2u − 3) ∈ (D2 ).
Din condiţiile M1 M2 ⊥ (D1 ) şi M1 M2 k(P ) obţinem t = 1, u = 3, M1 (1, 1, 1),
M2 (3, 3, 3) şi ecuaţiile dreptei sunt x = y = z.

114. Se dau planele (P1 ) 2x − 5y + 3z − 12 = 0, (P2 ) 2x − 3y + 3z − 15 = 0.

Să se scrie ecuaţia planului simetric lui (P2 ) faţă de (P1 ).

115. Se dau planele (P1 ) x − y + z − 1 = 0 şi (P2 ) x + 2y − 2 = 0.

Să se determine ecuaţia planului simetric cu (P1 ) faţă de planul (P2 ).

116. Să se scrie ecuaţia simetricului planului (P ) 2x − y + 2z + 3 = 0 faţă

x+2 y−1 z+1
de dreapta (D) = = .
1 2 1
x−1 y+1 z−2
117. Se consideră dreapta (D) = = şi planul
2 3 5
(P ) 3x − 2y + z − 4 = 0.

Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei (D) faţă de planul (P ).

118. Să se determine ecuaţiile simetricei dreptei

x−2 y−1 z−1
(D) = =
−5 2 1
faţă de planul (P ) x + y + 3z + 5 = 0.
Capitolul 3

Conice şi cuadrice. Generarea

suprafeţelor

1 Conice
1. Să se scrie ecuaţia cercului cu centrul ı̂n originea axelor de coordonate,
ce trece prin M1 (6, −2) şi este tangentă dreptei x − 2 = 0 ı̂n punctul M2 (2, 0).
Răspuns: x2 − 8y 2 − 4 = 0.
√
2. Determinaţi ecuaţia cercului de rază R = 5, tangent la dreapta
(d) x − 2y − 1 = 0 ı̂n punctul M0 (3, 1).
Răspuns: (C1 ) (x − 4)2 + (y + 1)2 = 5, (C2 ) (x − 2)2 + (y − 3)2 = 5.

3. Determinaţi ecuaţia unui cerc care are centrul pe dreapta (d) 2x + y = 0

şi este tangent la dreptele (d1 ) 4x − 3y + 10 = 0 şi (d2 ) 4x − 3y − 30 = 0.
Răspuns: (C1 ) (x − 5)2 + (y + 2)2 = 20, (C2 ) (x − 9/5)2 + (y − 22/5)2 = 20.

4. Determinaţi ecuaţia unui cerc tangent la dreptele (d1 ) 4x − 3y − 10 = 0,

(d2 ) 3x − 4y − 5 = 0 şi (d3 ) 3x − 4y − 15 = 0.
Răspuns: (C1 ) (x − 10/7)2 + (y + 25/7)2 = 1,
(C2 ) (x − 30/7)2 + (y − 5/7)2 = 1.

5. Considerăm toate corzile care trec prin origine la cercul

(x − 8)2 + y 2 = 64. Să se determine locul geometric al mijloacelor lor.
Răspuns: Cercul (x − 4)2 + y 2 = 16.

6. Se construiesc tangentele din A(1, 6) la cercul (C) x2 + y 2 + 2x − 19 = 0.

Să se determine ecuaţiile lor.
Răspuns: 2x + y − 8 = 0 şi x − 2y + 11 = 0.

139
140 CULEGERE DE PROBLEME

7. Se construiesc tangentele din A(4, 2) la cercul x2 + y 2 = 10. Să se afle

unghiul α format de cele două tangente.
Răspuns: α = 90◦ .

8. Determinaţi ecuaţiile tangentelor la cercul (C) x2 +y 2 +10x−2y +6 = 0

paralele cu dreapta (d) 2x + y − 7 = 0.
Răspuns: 2x + y − 1 = 0 şi 2x + y + 19 = 0.

9. Determinaţi ecuaţiile tangentelor la cercul (C) x2 + y 2 − 2x + 4y = 0

perpendiculare pe dreapta (d) x − 2y + 9 = 0.
Răspuns: 2x + y − 5 = 0 şi 2x + y + 5 = 0.

10. Să se scrie ecuaţiile tangentelor duse din M (−6, 3) la elipsa

x2 y 2
(E) + − 1 = 0.
15 9
Răspuns: y − 3 = 0, 12x + 7y + 51 = 0.

x2 y 2
11. Fie elipsa (E)+ − 1 = 0. Să se scrie ecuaţiile normalelor paralele
36 16
cu dreapta (d) 2x + y + 3 = 0.
Răspuns: 2x + y + 4 = 0, 2x + y − 4 = 0.

x2
12. Să se scrie ecuaţiile tangentelor comune la elipsele (E1 ) + y2 − 1 = 0
6
x2 y 2
şi (E2 ) + − 1 = 0.
4 9
Răspuns: 2x + y + 5 = 0, 2x − y + 5 = 0, 2x − y − 5 = 0.

unei hiperbole (H) cu focarele F (10, 0), F ′ (−10, 0),

13. Să se afle ecuaţia √
ştiind că punctul M (12, 3 5) se află pe hiperbolă.
x2 y2
Răspuns: (H) − − 1 = 0.
64 36
14. Să se arate că produsul distanţelor de la un punct oarecare al hiperbolei
x2 y 2
(H) 2 − 2 − 1 = 0 la cele două asimptote este constant.
a b
x2 y 2
15. Să se afle tangentele la hiperbola (H) − − 1 = 0, care să fie egal
9 16
depărtate de centru √şi de focar. √
Răspuns: 8x + 11y − 20 = 0, 8x − 11y − 20 = 0.

16. Să se afle punctul de intersecţie al parabolei (P ) y 2 = 18x cu dreapta

(d) 6x + y − 6 = 0.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 141

Răspuns: M (2, −6).

17. Să se calculeze lungimea laturii unui triunghi echilateral, ı̂nscris ı̂n
parabola (P ) y 2√
= 2px.
Răspuns: 4 3p.

18. Să se afle ecuaţia coardei comune parabolei (P ) y 2 = 18x şi cercului
(C) (x + 6)2 + y 2 = 100.
Răspuns: x − 2 = 0.

x2 y 2
19. Să se scrie ecuaţiile tangentelor comune elipsei (E) + − 1 = 0 şi
45 20
20
parabolei (P ) y 2 = x.
3
Răspuns: x + 3y + 15 = 0, x − 3y + 15 = 0.

20. Determinaţi ecuaţia locului geometric al punctelor egal depărtate de

punctul F (3, 0) şi de dreapta x + 3 = 0.
Răspuns: Parabola y 2 = 12x.

21. Să se determine locul geometric al mijloacelor coardelor care trec prin
focarul unei parabole (P ) y 2 = 2px.
p2
Răspuns: y 2 = px − .
2
22. Să se determine p ∈ R, ştiind că dreapta (d) x − 2y + 5 = 0 este
tangentă la parabola (P ) y 2 = 2px.
Răspuns: p = 5/2.

23. Să se determine tangentele la curba (C) x2 − 2y 2 − 5x + 4y + 6 = 0 ı̂n

punctele ei de intersecţie cu axele de coordonate.
Răspuns: 5x + 8y − 24 = 0, 5x − 8y − 8 = 0
x − 4y − 2 = 0, x + 4y − 3 = 0.

24. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la conica

(C) x2 + xy + y 2 + 2x + 3y − 5 = 0

paralele cu dreapta (D) 3x + 3y − 5 = 0.

Răspuns: x + y − 1 = 0, 3x + 3y + 13 = 0.

25. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât dreapta (d) 2x − y + m = 0 să fie

tangentă la conica (C) x2 − 4xy + y 2 − 2x + 4y − 3 = 0 şi să se determine
coordonatele punctelor de contact.
Răspuns: m1 = 0, M1 (1, 2); m2 = −4, M2 (1, −2).
142 CULEGERE DE PROBLEME

Pentru conicele următoare, precizaţi dacă au centru unic, dacă au o linie

a centrelor sau dacă nu au centru.
26. (C) 3x2 − 4xy − 2y 2 + 3x − 12y − 7 = 0.
Răspuns: Centru unic.

27. (C) 4x2 + 5xy + 3y 2 − x + 9y − 12 = 0.

Răspuns: Centru unic.

28. (C) 4x2 − 4xy + y 2 − 6x + 8y + 13 = 0.

Răspuns: Nu are centru.

29. 4x2 − 20xy + 25y 2 − 14x + 2y − 15 = 0.

Răspuns: Nu are centru.

30. (C) 4x2 − 4xy + y 2 − 12x + 6y − 11 = 0.

Răspuns: Are o linie a centrelor.

31. (C) x2 − 2xy + y 2 − 6x + 6y − 3 = 0.

Răspuns: Are o linie a centrelor.

32. Pentru ce valori ale lui m şi n ecuaţia mx2 +12xy+9y 2 +4x+ny−13 = 0
defineşte
a) o conică cu centru unic; b) o conică fără centru;
c) o conică cu o linie a centrelor.
Răspuns: a) m 6= 4, n ∈ R; b) m = 4, n 6= 6; c) m = 4, n = 6.

33. Să se afle locul geometric al centrelor conicelor

(C) x2 + 2mxy + my 2 − 2mx − 2y + m = 0, m ∈ R.

Răspuns: x2 + xy + y − 1 = 0.

34. Fie o familie de conice de ecuaţie

(C) x2 + 2mxy + y 2 − 2x − 4y + 4 = 0.

Să se determine locul geometric al centrelor conicelor.

Răspuns: x2 − y 2 − x + 2y = 0.

Să se reducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic conicele cu centru
unic.
35. 4x2 + 9y 2 − 40x + 36y + 100 = 0.
x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Elipsă: + − 1 = 0.
9 4
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 143

36. 9x2 − 16y 2 − 54x − 64y − 127 = 0.

x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Hiperbolă: − − 1 = 0.
16 9
37. 9x2 + 4y 2 + 18x − 8y + 49 = 0.
x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Mulţimea vidă: + + 1 = 0.
4 9

38. 4x2 − y 2 + 8x − 2y + 3 = 0.
Răspuns: Două drepte concurente: 4x′′ 2 − y ′′ 2 = 0.

39. 2x2 + 3y 2 + 8x − 6y + 11 = 0.
Răspuns: Un punct: 2x′′ 2 + 3y ′′ 2 = 0.

40. 32x2 + 52xy − 7y 2 + 180 = 0.

x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Hiperbolă: − − 1 = 0.
9 4

41. 5x2 − 6xy + 5y 2 − 32 = 0.

x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Elipsă: + − 1 = 0.
16 4
42. 17x2 − 12xy + 8y 2 = 0.
Răspuns: Un punct: x′′ 2 + 4y ′′ 2 = 0.

43. 5x2 + 24xy − 5y 2 = 0.

Răspuns: Drepte concurente: x′′ 2 − y ′′ 2 = 0.

44. 5x2 − 6xy + y 2 + 8 = 0.

x′′ 2 2
Răspuns: Mulţimea vidă: + y ′′ + 1 = 0.
4
45. 3x2 + 10xy + 3y 2 − 2x − 14y − 13 = 0.
y ′′ 2
Răspuns: Hiperbolă: x′′ 2 − − 1 = 0.
4
46. 25x2 − 14xy + 25y 2 + 64x − 64y − 224 = 0.
x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Elipsă: + − 1 = 0.
16 9
47. 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0.
x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Hiperbolă: − − 1 = 0.
9 36

48. 7x2 + 6xy − y 2 + 28x + 12y + 28 = 0.

144 CULEGERE DE PROBLEME

Răspuns: Drepte concurente: x′′ 2 − 4y ′′ 2 = 0.

49. 19x2 + 6xy + 11y 2 + 38x + 6y + 29 = 0.

Răspuns: Mulţimea vidă: x′′ 2 + 2y ′′ 2 + 1 = 0.

50. 5x2 − 2xy + 5y 2 − 4x + 20y + 20 = 0.

Răspuns: Un punct: 2x′′ 2 + 3y ′′ 2 = 0.

51. 14x2 + 24xy + 21y 2 − 4x + 18y − 139 = 0.

x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Elipsă: + − 1 = 0.
30 5

52. 11x2 − 20xy − 4y 2 − 20x − 8y + 1 = 0.

Răspuns: Hiperbolă: 9x′′ 2 − 16y ′′ 2 − 5 = 0.

53. 7x2 + 60xy + 32y 2 − 14x − 60y + 7 = 0.

Răspuns: Drepte concurente: x′′ 2 − 4y ′′ 2 = 0.

54. 50x2 − 8xy + 35y 2 + 100x − 8y + 67 = 0.

Răspuns: Mulţimea vidă: 2x′′ 2 + 3y ′′ 2 + 1 = 0.

55. 41x2 + 24xy + 34y 2 + 34x − 112y + 129 = 0.

Răspuns: Un punct: x′′ 2 + 2y ′′ 2 = 0.

56. 29x2 − 24xy + 36y 2 + 82x − 96y − 91 = 0.

x′′ 2 y ′′ 2
Răspuns: Elipsă: + − 1 = 0.
9 4

57. 4x2 + 24xy + 11y 2 + 64x + 42y + 51 = 0.

x′′ 2 2
Răspuns: Hiperbolă: − y ′′ − 1 = 0.
4
Să se reducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic conicele care nu
au centru unic.
58. 9x2 − 24xy + 16y 2 − 20x + 110y − 50 = 0.
Răspuns: Parabolă: y ′′ 2 = 2x′′ .

59. 9x2 + 12xy + 4y 2 − 24x − 16y + 3 = 0.

Răspuns: Două drepte paralele: x′′ 2 − 1 = 0.

60. 16x2 − 24xy + 9y 2 − 160x + 120y + 425 = 0.

Răspuns: Mulţimea vidă: y ′′ 2 + 1 = 0.

61. 9x2 + 24xy + 16y 2 − 18x + 226y + 209 = 0.

Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 145

Răspuns: Parabolă: y ′′ 2 = 6x′′ .

62. x2 − 2xy + y 2 − 12x + 12y − 14 = 0.

Răspuns: Drepte paralele: y ′′ 2 − 25 = 0.

63. 4x2 + 12xy + 9y 2 − 4x − 6y + 1 = 0.

Răspuns: Drepte confundate: y ′′ 2 = 0.

64. 4x2 + 4xy + y 2 − 12 − 6y + 5 = 0.

Răspuns: Drepte paralele (d1 ) 2x + y − 5 = 0, (d2 ) 2x + y − 1 = 0.

65. 4x2 − 12xy + 9y 2 + 20x − 30y − 11 = 0.

Răspuns: Drepte paralele (d1 ) 2x − 3y − 1 = 0, (d2 ) 2x − 3y + 11 = 0.

66. x2 − 6xy + 9y 2 + 4x − 12y + 4 = 0.

Răspuns: Drepte confundate (d) x − 3y + 2 = 0.

2 Cuadrice
67. Să se afle coordonatele centrului şi raza sferei:
a) x2 + y 2 + z 2 − x + 3y − 4z − 1 = 0;
b) 2(x2 + y 2 + z 2 ) + 4x − y + 2z − 5√= 0.
Răspuns: a) C(1/2, −3/2,√2), r = 30/2;
b) C(−1, 1/4, −1/2), r = 61/4.

68. Să se scrie ecuaţia unei sfere determinată de următoarele condiţii:

1) Punctele M1 (2, −3, 5), M2 (4, 1, −3) sunt extremităţile unui diametru.
2) Are centrul ı̂n origine şi este tangentă planului (P ) 16x−15y −12z +75 = 0.
3) Trece prin punctele M1 (1, 2, 3), M2 (3, −4, 5) şi are centrul pe dreapta

x+y+z−5 = 0
(d)
2x + 5y + 3z − 10 = 0

Răspuns: 1) x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 2z − 10 = 0;
2) x2 + y 2 + z 2 − 9 = 0;
3) x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 6z + 10 = 0.

69. Să se scrie ecuaţia planelor tangente la elipsoidul

x2 y 2 z 2
(E) + + −1 = 0 ı̂n punctele lui de intersecţie cu dreapta (d) x = y = z.
4 3 9
Răspuns: 45x + 12y + 4z − 30 = 0, 45x + 12y + 4z + 30 = 0.

70. Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la elipsoidul

x2 y 2 z 2
(E) + + − 1 = 0,
4 9 8
146 CULEGERE DE PROBLEME

paralele cu planul (P ) 3x − 2y +
√5z + 1 = 0.
Răspuns: 3x − 2y + 5z + 4 17 = 0.

71. Să se afle ecuaţiile planelor care trec prin dreapta

(d) x = z + 1, y = z + 2

x2 y 2 z 2
şi sunt tangente la elipsoidul (E) + + − 1 = 0.
4 3 1
Răspuns: x + 2y − 3x − 5 = 0.
x+1 y z
72. Să se determine planele care conţin dreapta (d) = = şi
2 −1 0
sunt tangente la hiperboloidul cu două pânze x2 + 2y 2 − z 2 + 1 = 0.
Răspuns: (P1 ) x + 2y − 2z + 1 = 0, (P2 ) x + 2y + 2z + 1 = 0.
x y
73. Să se arate că planul (P ) + − z − 1 = 0 este tangent cuadricei
p q

x2 y 2
+ 2 − 2z = 0.
p2 q

74. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului

x2 y 2
+ − z 2 − 1 = 0,
9 4
care trec prin punctul
 M0 (6, −2, 2).
x − 3z = 0 x + 3y + 3z − 6 = 0
Răspuns: şi
y+2=0 4x − 3y − 12z − 6 = 0

75. Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului

x2 y 2 z2
+ − − 1 = 0, paralele cu planul (P ) 6x + 4y + 3z − 17 = 0.
4 9 16  
6x − 4y − 3z + 12 = 0 6x − 4y − 3z − 12 = 0
Răspuns: şi
6x + 4y + 3z + 12 = 0 6x + 4y + 3z − 12 = 0

x2 y 2
76. Să se scrie generatoarele rectilinii ale paraboloidului − = z, care
16 4
sunt paralele cu planul (P ) 3x + 2y −4z = 0.
x + 2y + 8 = 0 x + 2y − 2z = 0
Răspuns: şi
x − 2y + 2z = 0 x − 2y − 8 = 0

77. Fiind date punctele F (0, 0, c) şi F ′ (0, 0, −c) se cere locul geometric al
punctelor M (x, y, z) din spaţiu a căror sumă a distanţelor la cele două puncte
fixe este constantă şi egală cu 2a, a > c > 0.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 147

x2 + y 2 z 2
Răspuns: Elipsoid de rotaţie: + 2 − 1 = 0.
a2 − c2 a

78. Fiind date punctele F (0, 0, c) şi F ′ (0, 0, −c), se cere locul geometric al
punctelor din spaţiu, a căror diferenţă a distanţelor la cele două puncte fixe
este constantă şi egală cu 2a, c > a.
x2 + y 2 z 2
Răspuns: Hiperboloid cu două pânze: 2 − 2 + 1 = 0.
c − a2 a

79. Determinaţi locul geometric al punctelor din spaţiu pentru care

diferenţa distanţelor la punctele F (0, 5, 0) şi F ′ (0, −5, 0) este constantă, egală
cu 6.
x2 y 2 z2
Răspuns: Hiperboloidul cu două pânze − + + 1 = 0.
16 9 16
80. Să se determine locul geometric generat de dreptele

(d1 ) 2x − 3αy + 6z − 6α = 0 şi (d2 ) 2αx + 3y − 6αz − 6 = 0, α ∈ R.

x2 y 2
Răspuns: Hiperboloid cu o pânză: + − z 2 − 1 = 0.
9 4
81. Să se afle locul geometric al punctelor din spaţiu pentru care raportul
distanţelor la un punct fix F (0, 0, c) şi la planul z + c = 0, c > 0 este 1.
Răspuns: Paraboloid eliptic: x2 + y 2 = 4cz.

82. Să se determine locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtat
de dreptele  
x=0 y=0
(d1 ) şi (d2 )
z=4 z = −4
Răspuns: Paraboloid hiperbolic: x2 − y 2 − 16z = 0.

3 Generarea suprafeţelor
83. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu
y2 − z2 − 1 = 0
dreapta de direcţie (3, 4, 5) şi curba directoare (C)
x=0
2 2
Răspuns: (3y − 4x) − (3z − 5x) − 9 = 0.

84. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele

 paralele cu
x−1 y z+1 xy = a2
dreapta (d) = = şi curba directoare (C)
2 3 −1 z=0
Răspuns: (x + 2z)(y + 3z) = a . 2
148 CULEGERE DE PROBLEME

85. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu

x−1 y−2 z−1
dreapta (d) = = şi curba directoare cercul
5 3 2
 2
x + y 2 = 25
(C)
z=0
 2  2
5 3
Răspuns: x− z + y− z = 25.
2 2

86. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu axa

Oz şi curba directoare (C) x2 + y 2 − 4x + 2y − 4 = 0, z = 0.
Răspuns: x2 + y 2 − 4x + 2y − 4 = 0.

87. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu

dreapta (d) x = y = z şi tangentă sferei (x − 3)2 + y 2 + z 2 = 1.
Răspuns: (x + y + z − 3)2 − 3(x2 + y 2 + z 2 − 6x + 8) = 0.

88. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice care are curba directoare
(C) x = y 2 + z 2 , x = 2z şi generatoarele perpendiculare pe planul curbei
directoare.
Răspuns: (2x + z)2 + 25y 2 − 10(2x + z) = 0.

89. Să se găsească ecuaţia locului geometric al punctelor egal depărtate de

o dreaptă dată (D). Caz particular (D) = Oz.
Răspuns: Cilindru. Dacă (D) = Oz: x2 + y 2 = r 2 .

90. Să se afle locul geometric al punctelor care sunt la distanţa d = 1 de

dreapta (d) x = y = z.
Răspuns: (2x − y − z)2 + (2y − x − z)2 + (2z − x − y)2 − 9 = 0.

91. Fie dată dreapta (d) x = a, y = 0. Să se determine locul geometric al

punctelor egal depărtate de dreapta (d) şi de planul Y OZ.
Răspuns: Suprafaţa cilindrică y 2 = 2ax − a2 .

92. Să se găsească ecuaţia proiecţiei curbei

x2 y 2
(C) + + z 2 − 1 = 0, x + 4z − 4 = 0
16 4
pe planul xOy.
Răspuns: 2y 2 + x2 − 4x = 0, z = 0.

93. Să se demonstreze că proiecţia curbei lui Viviani x2 + y 2 + z 2 − a2 = 0,

x2 + y 2 − ax = 0 pe planul xOz este o parabolă.
Cap. 3. CONICE ŞI CUADRICE. GENERAREA SUPRAFEŢELOR 149

Răspuns: z 2 + az − a2 = 0, y = 0.

94. Să se proiecteze pe planul xOy, după direcţia vectorului −

→
v (1, 1, 1)
2 2 2 2
curba (C) x + y + z − 4a = 0, x + y + z − a = 0.
Răspuns: 2x2 + 2y 2 − 2xy − 11a2 = 0.

 95. Determinaţi ecuaţia cilindrului proiectant al cercului

x2 + (y + 2)2 + (z − 1)2 = 25
pe planele de coordonate.
x2 + y 2 + z 2 = 16
Răspuns: xOy : x2 + 5y 2 − 7y − 12 = 0, xOz : 4x2 + 5z 2 + 4z − 60 = 0,
yOz : 2y − z − 2 = 0.

96.
 Să se determine proiecţiile cercului
(x + 1)2 + (y + 2)2 + (z − 2)2 = 36
(C) pe planele de coordonate.
x2 + (y + 2)2 + (z − 1)2 = 25

8x2 + 4y 2 − 36x + 16y − 3 = 0
Răspuns: xOy : ;
z=0
  2
2x − 2z − 7 = 0 4y + 8z 2 + 16y + 20z − 31 = 0
xOz : ; yOz :
y=0 x=0

97. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V (0, 0, 0) şi curba direc-
toare (C) x2 + y 2 + z 2 − 4 = 0, x2 − y 2 − 1 = 0.
Răspuns: −3x2 + 5y 2 + z 2 = 0.

98. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V (1, 1, 1) şi curba direc-
toare (C) x2 + y 2 − 4 = 0, z = 0.
Răspuns: x2 + y 2 − 2z 2 − 2xz − 2yz + 8z − 4 = 0.

99. Să se găsească locul geometric al tangentelor duse din V (0, 0, 0) la sfera
(S) (x − 5)2 + (y + 1)2 + z 2 − 16 = 0.
Răspuns: Con: 15x2 − 9y 2 − 10z 2 − 10xy = 0.

100. O dreaptă se deplasează ı̂n spaţiu, trecând prin V (1, 0, 0) şi rămânând
la distanţa d = 2 de punctul M0 (1, 2, 3). Să se determine ecuaţia suprafeţei
conice generate de această dreaptă.
Răspuns: 9(x − 1)2 + 5y 2 − 12yz = 0.

101. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice generată de o dreaptă ce trece

prin V (1, 0, 0) şi face un unghi de 30◦ cu planul XOY .
Răspuns: (x − 1)2 + y 2 − 3z 2 = 0.

102. Se dă dreapta (d) x = a, y = 0. Să se determine locul geometric al

punctelor egal depărtate de dreapta (d) şi planul XOY .
150 CULEGERE DE PROBLEME

Răspuns: Suprafaţa conică (x − a)2 + y 2 = z 2 .

103. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conoide generate de o dreaptă care se

sprijină pe dreapta x = 2, y = 0, este paralelă cu planul xOy şi ı̂ntâlneşte
x2 y 2
hiperbola − = 1, y = 2.
4 9
Răspuns: 9(x + y − 2)2 − y 2 z 2 − 9y 2 = 0.

104. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conoide generate de o dreaptă care este
paralelă cu planul xOy şi se sprijină pe axa Oz şi pe dreapta x − z = 0,
x + 2y − 3 = 0.
Răspuns: xz + 2yz − 3x = 0.

105. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conoide generate de o dreaptă care este
paralelă cu planul z = 0 şi se sprijină pe dreapta x = 0, y + z = a şi pe cercul
x2 + z 2 = a2 , y = 0.
Răspuns: x2 (z − a)2 + (y + z − a)2 (z 2 − a2 ) = 0.

106. Să se determine ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinută prin rotirea

curbei (C) z = x2 , y = 0 ı̂n jurul axei
1) Oz; 2) Ox.
Răspuns: 1) z = x2 + y 2 ; 2) y 2 + z 2 = x4 .

107. Să se determine ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea dreptei

(C) x + z = 2, y = 0 ı̂n jurul dreptei (D) x − 2 = 0, y − 2 = 0.
Răspuns: (x − 2)2 + (y − 2)2 − z 2 − 4 = 0.

108. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generate prin rotirea dreptei

x − y = a, z = 0 ı̂n jurul dreptei x = y = z.
Răspuns: 2(x2 + y 2 + z 2 ) − (x + y + z)2 = a2 .

109. Să se scrie ecuaţia suprafeţei obţinute prin rotirea dreptei

(D) x = 3z + 10, y + 4z + 5 = 0 ı̂n jurul axei Oz.
Răspuns: x2 + y 2 − 25(z + 2)2 = 25 - hiperboloid cu o pânză.

110. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generate prin rotirea curbei

(C) x2 − 2y 2 + z 2 − 5 = 0, x + z + 3 = 0

ı̂n jurul dreptei x = y = z.

Răspuns: 3(x + y + z + 3)2 − x2 − y 2 − z 2 + 5 = 0.

111. Să se scrie ecuaţia suprafeţei de rotaţie obţinută prin rotirea curbei
(C) (x2 + y 2 )2 − a2 (x2 − y 2 ) = 0, z = 0 ı̂n jurul axei Oy.
Capitolul 4

Geometrie diferenţială

1 Curbe plane
1. Să se determine ecuaţii parametrice pentru curba (C) x3 + y 3 − 3xy = 0.
3t 3t2
Răspuns: y/x = t ⇒ (C) x = 3
, y= .
1+t 1 + t3
2. Se dau ecuaţiile parametrice ale curbelor
1) (C1 ) x = 2r cos2 t, y = r sin 2t
2) (C2 ) x = r sin 2t, y = 2r sin2 t.
Să se determine ecuaţiile lor implicite.
Răspuns: 1) (C1 ) x2 + y 2 − 2rx = 0; 2) (C2 ) x2 + y 2 − 2ry = 0.

1 − t2 2t
3. Demonstraţi că ecuaţiile x = a 2
, y =b constituie o repre-
1+t 1 + t2
zentare parametrică a elipsei.
x2 y 2
Răspuns: 2 + 2 − 1 = 0.
a b
   
a 1 b 1
4. Demonstraţi că ecuaţiile x = t+ , y= t− dau o repre-
2 t 2 t
zentare parametrică a hiperbolei.
x2 y 2
Răspuns: 2 − 2 − 1 = 0.
a b
5. Indicaţi o reprezentare parametrică a hiperbolei, folosind funcţiile
hiperbolice.
Răspuns: x = acht, y = bsht.

6. Să se traseze următoarea curbă (C) x = t − t3 , y = t2 − t4 .

7. Să se reprezinte grafic curba (C) x = t2 /(t − 1), y = t/(t2 − 1).

151
152 CULEGERE DE PROBLEME

2t2 4t
8. Să se reprezinte grafic curba (C) x = , y= 2 .
t+1 t −1
9. Să se reprezinte grafic curba (foliul lui Descartes)

3t 3t2
(C) x = , y = .
1 + t3 1 + t3


x = t3 − 2t
10. Să se scrie ecuaţia tangentei şi normalei la curba (C)
y = t2 + 1
ı̂n punctul M obţinut pentru t = 2.
Răspuns: (M T ) 2x − 5y + 17 = 0, (M N ) 5x + 2y − 30 = 0.

11. Să se determine tangenta şi normala la curba

t3 1 + t2
(C) x = , y = pentru t = 2.
1 − t2 1 − t2
Răspuns: M T : 2x + y + 7 = 0, M N : 3x − 6y − 2 = 0.

12. Să se scrie ecuaţia tangentei şi normalei la curba

(C) x3 + 3x2 y − y 2 − 2x + 9 ı̂n M (2, −1).

Răspuns: (M T ) x − 7y − 9 = 0, (M N ) 7x + y − 13 = 0.

13. Să se determine 2 2 2

 a a  tangenta şi normala la curba (C) x(x + y ) − ay = 0
ı̂n punctul M , .
2 2
Răspuns: (M T ) 4x − 2y − a = 0, (M N ) 2x + 4y − 3a = 0.

14. Demonstraţi că lungimea tangentei la astroida x2/3 + y 2/3 = a2/3

cuprinsă ı̂ntre axele de coordonate este constantă.

15. Tangenta şi normala ı̂ntr-un punct M ∈ (C) y = f (x) taie axa Ox ı̂n
T şi N . Să se calculeze lungimea segmentelor M T, M N, P T şi P N , unde P
este proiecţia punctului M pe axa Ox.p
Răspuns: M T = ′ ′2
ptangenta = y/y 1 + y ;
2
M N = normala = y 1 + y ′ ; T P = subtangenta = y/y ′ ;
N P = subnormala = yy ′ .

16. Să se
 calculeze lungimea
√ l a arcului de curbă specificat.
x=√ ln(t + 1 + t2 )
a) (C) , t ∈ [0, 1];
y = 1 + t2
b) x2/3 + y 2/3 = 1, x ∈ [−1, 1].
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 153

Răspuns: a) l = 1; b) l = 6.

x = r(t − sin t)
17. Se consideră curba (C)
y = r(1 − cos t)
Să se determine:
a) Elementul de arc; b) Lungimea unei bucle, t ∈ [0, 2π); c) Curbura.
Răspuns: a) ds = 2r sin(t/2)dt; b) l = 8a; c) 1/4a| sin(t/2)|.

x = r cos3 t
18. Se consideră curba (C)
y = r sin3 t
Să se determine:
a) Elementul de arc; b) Lungimea unei bucle, t ∈ [0, 2π); c) Curbura.
2
Răspuns: K = .
3a| sin 2t|

x2 y 2
19. Determinaţi curbura elipsei (E) 2 + 2 − 1 = 0.
a b
ab
Răspuns: K = 2 2 .
(a sin t + b2 cos2 t)3/2
20. Să se determine
 curbele plane care au curbura constantă, nenulă.
x = x0 + r sin t
Răspuns: (C) sau (C) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r 2 .
y = y0 − r cos t

3t2 + 2t + 1
21. Să se calculeze raza de curbură a curbei (C) x = ,
t2 + 1
2(t2 + t + 2)
y= şi să se deducă că curba este un cerc.
t2 + 1
t−1
Răspuns: Ecuaţiile curbei pot fi scrise sub forma (C) x = 3 + 2 2 ,
t +1
t+1 1 √
y = 2+2 2 . Se obţine raza de curbură R = = 2 = const. Curba dată
t +1 k
având curbura constantă este un cerc.

22. Să se determine curbura pentru următoarea curbă

(C) ρ = a(1 + cos θ) (cardioida).

3
Răspuns: K = .
4a| cos θ/2|
23. Să se calculeze curbura pentru spirala logaritmică, definită de ecuaţia

ρ = aekθ .
e−kθ
Răspuns: K = √ .
a k2 + 1
154 CULEGERE DE PROBLEME

24. Care este ordinul de contact dintre curbele (C1 ) y = 8x3 −12x2 +8x−3
şi (C2 ) y = 2x4 − 1 ı̂n punctul M (1, 1).
Răspuns: 3.

25. Să se găsească ordinul de contact ı̂n origine al curbelor

(C1 ) y = x4 şi (C2 ) y = x2 sin2 x.

Răspuns: 5.

x2 y2
26. Să se determine ordinul de contact al curbelor (C1 ) 2 + 2 − 1 = 0
  a b
c2 2 x 4
şi (C2 ) x2 + y + = 2 ı̂n B(0, b), a2 = b2 + c2 .
b b
Răspuns: 3.

27. Să se determine cercul osculator al curbei

(C) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t)

ı̂n punctul corespunzător lui t = π.

Răspuns: (x − πa)2 + (y + 2a)2 = 16a2 .
√ √ √
28. Să se determine cercul osculator al curbei (C) x+ y =2 a
ı̂n punctul A(a, a) ∈ (C).
Răspuns: (x − 3a)2 + (y − 3a)2 = 8a2 .

x2 y 2
29. Să se scrie ecuaţia cercului osculator al elipsei (E) + 2 −1=0
a2 b
ı̂n punctul A(a, 0) ∈ (E).
 2
c2 b4
Răspuns: x − + y 2 = 2 , a2 = b2 + c2 .
a a

x2 y 2
30. Să se determine ecuaţia cercului osculator al elipsei (E) + −1 = 0
a2 b2
ı̂n punctul B(0, b) ∈ (E).
 2
c2 a4
2
Răspuns: x + y + = 2 , a2 = b2 + c2 .
b b

p
31. Să se afle ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte (Dm ) y = mx + , unde
2m
m ∈ R şi p este constant.
Răspuns: y 2 = 2px - parabolă.
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 155

32. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

x2
(Cα ) y = αx − (1 + α2 ), α ∈ R.
2c
c 1
Răspuns: y = − x2 .
2 2c
33. Să se afle ı̂nfăăşurătoarea familiei de curbe

(Ct ) (t2 x + 1)x − 2ty − 1 = 0, t ∈ R.

Răspuns: y 2 = x2 (x − 1).

34. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

a) (Ct ) (1 − t2 )x + 2ty = 2, t ∈ R;
b) (Ct ) x2 + y 2 − 2tx + t2 − 4t = 0, t ∈ R.
Răspuns: a) (x − 1)2 + y 2 = 1; b) y 2 = 4(x + 1).

35. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

a) (Ct ) x cos t + y sin t = r, t ∈ R;
b) (Ct ) x sin t − y cos t − sin2 t −
1 = 0, t ∈ R.
x = 3 sin t − sin3 t
Răspuns: a) x2 + y 2 = r 2 ; b)
y = − cos3 t

36. Să se determine ı̂nfăăşurătoarea familiei de curbe

(Cα ) (x − α)3 − (y − α)2 = 0, α ∈ R.

Răspuns: y − x = −4/27.

37. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe

(Ca ) (x − a2 )3 − (y − a)2 = 0, a ∈ R∗ .

9a4 + 1 27a4 + 1
Răspuns: x = , y = .
9a2 27a2
x y
38. Fie un punct mobil M pe dreapta + − 1 = 0 şi N şi P proiecţiile
2 4
sale pe Ox şi Oy. Să se determine ı̂nfăşurătoarea dreptei N P .
Răspuns: 4x2 − 4xy + y 2 − 16x − 8y + 16 = 0.

39. Să se afle ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte care taie pe axele de coor-
donate două segmente a căror sumă este constantă şi egală cu k.
Răspuns: (x − y + k)2 − 4kx = 0 - parabolă.
156 CULEGERE DE PROBLEME

40. Să se găsească ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte care determină pe axele

de coordonate două segmente a căror produs este constant şi egal cu k2 .
Răspuns: xy = k2 /4 - hiperbolă echilateră.
x y
+ −1 = 0
41. Să se determine ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte (Da,b )
m m m
a b
dacă a + b = c , m ∈ R \ {0, −1} fixat, a, b, c ∈ R, c = constant.
b) Caz particular m = 2. Interpretare geometrică.
m m m
Răspuns: a) x m+1 + y n+1 = c n+1 ;
b) x2/3 + y 2/3 = c2/3 - astroida. Dacă notăm {A} = (Da,b ) ∩ OX,
{B} = (Da,b ) ∩ OY , atunci AB 2 = OA2 + OB 2 = k2 = const.
 x n  n
y
42. Să se afle ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe (Cα,β ) + = 1,
α β
 α m  β m
parametrii α şi β fiind legaţi prin relaţia + = 1.
a b
 x  mn  y  mn
m+n m+n
Răspuns: + = 1.
a b
43. Să se afle ı̂nfăşurătoarea unui segment AB ce se sprijină cu extre-
1 1 1
mităţile pe axele de coordonate, dacă 2
+ 2
= 2 = constant.
OA OB k
Răspuns: x2 + y 2 = k2 - cerc.

44. Să se afle ı̂nfăşurătoarea familiei de elipse care au suma semiaxelor

constantă.
x2 y 2
Răspuns: (E) 2 + 2 − 1 = 0, a + b = k ⇒ x2/3 + y 2/3 = k2/3 .
a b
45. Să se determine evoluta cicloidei

(C) x = r(t − sin t), y = r(1 − cos t).

Răspuns: x = r(t + sin t), y = −r(1 − cos t) - cicloidă.

46. Să se determine evoluta elipsei

(E) x = a cos t, y = b sin t.

c2 −c2
Răspuns: x = cos3 t, y = sin3 t, a2 = b2 + c2 şi eliminând pe t
a b
obţinem (ax)2/3 + (by)2/3 = (c2 )2/3 - astroidă alungită.

x = R(cos t + t sin t)
47. Să se afle evoluta curbei (C)
y = R(sin t − t cos t)
Răspuns: x2 + y 2 = R2 .
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 157

2 Curbe ı̂n spaţiu

48. Se dă curba (C) x2 + y 2 − a2 = 0, x2 − 2yz = 0. Să se găsească o
reprezentare parametrică a ei.
a cos2 t
Răspuns: x = a cos t, y = a sin t, z = .
2 sin t
1
49. Să se arate că curba (C) x = t sin t, y = t cos t, z = t se află pe un
2
con, a cărui ecuaţie se cere.
Răspuns: x2 + y 2 = 4z 2 .

t t2 t3
50. Să se arate că curba x = , y= , z =
1 + t2 + t 4 1 + t2 + t4 1 + t2 + t4
este situată pe o sferă cu centrul C(0, 1/2, 0).
−
→ −
→ −
→
51. Să se arate că vectorul −
→
r (t) = 2 cos t i +sin 2t j +2 sin2 t k şi vectorul
său derivat sunt perpendiculari.
−
→ −
→ −
→ →
Răspuns: − →
r ′ (t) = −2 sin t i + 2 cos 2t j + 2 sin 2t k . −r (t) · −
→
r ′ (t) = 0,
deci cei doi vectori sunt perpendiculari.
Observaţie. Pătratul mărimii vectorului dat este −→r 2 (t) = 4, ceea ce explică
proprietatea enunţată.

52. Să se calculezelungimea arcului pentru

 fiecare din curbele următoare.
−
→ → √
− → 1−
− →
a) (C) r (t) = 10 t i + 2lnt j + k , t1 = 1, t2 = 10;
t
b) (C) x3 = 3y, 2xz = 1, y1 = 1/3, y2 = 9.
Răspuns: a) s = 99; b) s = 9.

53. O curbă (C) este reprezentată parametric prin ecuaţiile

2t − 2 2t + 1 t+2
(C) x = 2
, y= 2 , z= 2 .
t +1 t +1 t +1
a) Să se determine punctele situate pe (C) la distanţe extreme faţă de
origina axelor de coordonate;
b) Să se calculeze lungimea arcului cuprins ı̂ntre punctele determinate.
3
Răspuns: a) d = 2 şi este minimă pentru t = ∞, adică pentru origine
t +1
şi este maximă pentru t = 0, adică pentru M (−2, 1, 2);
b) s = 3π/2.

54. Să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n punctul M0 (1, 3, 4) la curba

(C) x2 + y 2 = 10, y 2 + z 2 = 25.

158 CULEGERE DE PROBLEME

x−1 y−3 z−4

Răspuns: M0 T : = = .
12 −4 3

55. Să se determine tangentele la curba (C) x = t4 /2, y = −t3 /3, z = t2

care sunt paralele cu planul (P ) 3x − 2y − 2z − 1 = 0.
2x − 1 3y − 1 z−1
Răspuns: = =
4 3 2
81x − 8 81y + 8 9z − 4
= = .
4 −3 1

56. Fie curba x = t + ln t, y = t2 , z = 1 − t. Să se determine ecuaţia

tangentei la curba dată:
a) care trece prin punctul M1 (1, 1, 0);
b) care trece prin punctul M2 (1/2 + ln 2, 0, 0);
c) care este paralelă cu planul (P ) 24x − 2y + 28z + 10 = 0.
x−1 y−1 z x − (2 + ln 2) y−4 z+1
Răspuns: a) = = ; b) = = ;
2 2 −1 3/2 4 −1
c) aceiaşi de la punctul b).

57. Să se arate că tangentele la curba

(C) x = a(sin t + cos t), y = a(sin t − cos t), z = be−t

intersectează planul xOy după cercul x2 + y 2 = 4a2 .

58. Să se găsească locul geometric al punctelor de intersecţie ale planului

xOy cu tangentele la curba (C) x = cos t, y = − sin t, z = 3et .
Răspuns: Cercul: x2 + y 2 = 2, z = 0.

x2 + z 2 − 4 = 0
59. Se dă curba (C)
x2 + y 2 − 4 = 0
√
Să se afle tangenta şi planul normal ı̂n punctul M ( 3, 1, 1) ∈ (C).
x−1 y−1 z−1
Răspuns: (M T ) = √ = √
√ √ −1 √ 3 3
(Pn ) x − 3y − 3z + 3 = 0.

60. Să se găsească punctele curbei (C) x = 2t − 1, y = t3 , z = 1 − t2 ale

căror plane osculatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) 7x − 12y + 5z = 0.
Răspuns: t1 = −2, t2 = 4/7.

61. Se consideră curba (C) y = x2 /2, z = x3 /6. Să se arate că planele
osculatoare curbei ı̂n două puncte pentru care produsul absciselor este −2 sunt
perpendiculare.
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 159

62. Să se afle ecuaţia planului osculator la curba

(C) x2 + 2y 2 − z 2 = 8, 2x3 + z 2 = 3 ı̂n punctul M (1, 2, 1) ∈ (C).

Răspuns: (P0 ) 11x + 20y − 3z − 48 = 0.

63. Să se arate că următoarea curbă

(C) x = t2 (2t + 1), y = t(t − 2), z = t(t2 + 1) − 1

este plană şi să se scrie ecuaţia planului ei.

Răspuns: (P ) x − y − 2z − 2 = 0.

64. Să se arate că următoarea curbă

1+t 1 t
(C) x = , y= , z=
1−t 1 − t2 1+t
este plană. Să se găsească ecuaţia planului ei.
Răspuns: (P ) x − 4y − 2z + 3 = 0.

65. Să se arate că următoarele curbe sunt plane şi să se determine planul
lor.
a) (C1 ) x = t + 1, y = t2 + t + 2, z = 2 − t2 ;
1 t−1 t2
b) (C2 ) x = 2 , y= 2 , z= 2 .
t +t+1 t +t+1 t +t+1
Răspuns: a) (P1 ) x − y − z + 3 = 0; b) (P2 ) 2x + y + z − 1 = 0.

66. Se consideră curba (C) x = 3t3 , y = 4t2 , z = t. Să se scrie ecuaţiile

muchiile şi feţelor triedrului mobil ataşat curbei ı̂n punctul M (3, 4, 1) ∈ (C).
x−3 y−4 z−1
Răspuns: (M T ) = = ; (Pn ) 9x + 8y + z − 60 = 0
9 8 1
x−3 y−4 z−1
(P0 ) 4x − 9y + 36z − 12 = 0; (M B) = =
4  −9 36 
  x−3 y−4 z−1 
9x + 8y + z − 60 = 0  
(M N ) (PR )  9 8 1  = 0.
4x − 9y + 36z − 12 = 0  4 −9 36 

67. Fie curba (C) xyz = 1, y 2 = x. Să se găsească ecuaţiile muchiilor şi
feţelor triedrului lui Frénet ı̂n M (1, 1, 1) ∈ (C).
Răspuns: Reprezentăm curba (C) ı̂n forma x = t2 , y = t, z = t−3 , t 6= 0
şi punctului M ı̂i corespunde t = 1. Găsim
x−1 y−1 z−1
(M T ) = = , (Pn ) 2x + y − 3z = 0
2 1 −3
x−1 y−1 z−1
(M B) = = , (P0 ) 6x − 15y − z − 10 = 0
6 −15 −1
160 CULEGERE DE PROBLEME

x−1 y−1 z−1

(M N ) = = , (PR ) 23x + 8y + 18z − 49 = 0.
23 8 18
68. Să se determine punctele de pe curba (C) x = 1/t, y = ln t, z = t
unde normala principală este paralelă cu planul (P ) 5x + 2y − 5z − 4 = 0.
Răspuns: t1 = 1/2, t2 = 1, t3 = 2 sau M1 (2, − ln 2, 1/2), M2 (1, 0, 1),
M3 (1/2, ln 2, 2).

69. Să se determine punctele curbei (C) x = 2/t, y = ln t, z = −t2 ı̂n care
binormala este paralelă cu planul (P ) x − y + 4z − 1 = 0.
Răspuns: t = 1, M (2, 0, −1).

70. Să se determine punctele curbei (C) x = 1/t, y = t, z = 2t2 − 1 ı̂n

care binormala este perpendiculară pe dreapta (d) x + y = 0, 4x − z = 0.
Răspuns: t1 = −1, t2 = 2.

71. Se consideră curba (C) x = 3t2 , y = 6t3 , z = t. Să se scrie expresiile

analitice ale versorilor triedrului mobil ataşat curbei ı̂ntr-un punct M ∈ (C).
−
→ 6t − → 18t2 − → 1 −
→
Răspuns: t = 2
i + 2
j + 2
k
18t + 1 18t + 1 18t + 1
2
1 − 18t − 6t − 6t −
−
→ → → →
u = 2
i + 2
j + k
18t + 1 18t + 1 18t2 + 1
−
→ 6t − → 1 −
→ 18t2 − →
b =− 2 i + 2
j + 2
k
18t + 1 18t + 1 18t + 1

72. Se dă curba (C) x = cos3 t, y = 1, z = sin3 t. Să se afle

a) Versorii tangentei, normalei principale şi binormalei;
b) Curbura.
−
→ −
→
Răspuns: a) t (− cos t, 0, sin t), −
→
n (sin t, 0, cos t), b (0, 1, 0);
1
b) K = .
3 sin t cos t
73. Fie elicea circulară x = r cos t, y = r sin t, z = at. Să se determine:
a) vectorii unitari ai triedrului lui Frenet;
b) ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului Frenet;
c) curbura şi torsiunea.
−
→ −
→ −
→
→ −r sin t i√+ r cos t j + a k
−
Răspuns: a) t = ;
r 2 + a2
−
→ −
→ −
→
→ a sin t i − a cos t j + r k −
− −
→ −
→
b = √ ;→ n = − cos t i − sin t j ;
2
r +a 2
x − r cos t Y − r sin t z − at
b) (M T ) = = ;
−r sin t r cos t a
2
(Pn ) r sin t · x − r cos t · y − az + a t = 0
x − r cos t y − r cos t z − at
(M B) = = ;
a sin t −a cos t r
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 161

(P0 ) a sin t · x − a cos t · y + rz − art = 0

x − r cos t y − r sin t z − at
(M N ) = = ;
cos t sin t 0
(Pr ) cos t · x + sin t · y − r = 0;
r a
c) K = 2 ; T = 2 .
r + a2 r + a2
74. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei

(C) x = t cos(ln t), y = t sin(ln t), z = t.

√
2 1
Răspuns: K = , T = .
3t 3t
75. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei (C) 10x−z 5 = 0, 3y−z 3 = 0.
8|t| 8|t|
Răspuns: K = 4 , T = 4 .
(t + 2)2 (t + 2)2

76. Se numeşte curbă Ţiţeica o curbă pentru care d2 /T = const, d fiind

distanţa de la origine la√planul osculator.
√ Să se arate că următoarea curbă
(C) x = e−2t , y = et cos 3t, z = et sin 3t este o curbă Ţiţeica.
   
 x y z 2 .  x′ y ′ z ′ 
   
Răspuns: d2 /T =  x′ y ′ z ′   x′′ y ′′ z ′′ 
 
 x′′ y ′′ z ′′   x′′′ y ′′′ z ′′′ 
√
d2 /T = const ⇔ (d2 /T )′ = 0. d2 /T = 12 3.

77. Curba y = x2 , z = 1/x3 este o curbă Ţiţeica.

Răspuns: d2 /T = −10/3.

78. Să se demonstreze următoarele formule:

−
→ −→ − →′
a) K = ( b , t , t );
→ −
− → −→′
b) T = ( t , b , b ).

79. Să se arate că ı̂n orice punct al curbei (C) x = et cos t, y = et sin t,
z = aet raportul dintre√curbură şi torsiune este constant.
Răspuns: K/T = 2/a.

80. Să se determine vectorul −

→
w pentru care
−
→′ − −
→ →′ − −
→′ → − →
t =→
w× t, −
n =→
w ×−
→
n, b = −
w × b.

Să se demonstreze formulele

−
→ → − −
→
K = ( t ,−
n,→w ), T = (−
→
w,−
→
n , b ).
−
→ −
→
Răspuns: −
→
w =T · t +K · b.
162 CULEGERE DE PROBLEME

3 Suprafeţe
81. Să se determine ecuaţia implicită a suprafeţei (S) x = u + sin v,
y = u + cos v, z = u.
Răspuns: (S) (x − z)2 + (y − z)2 = 1.

82. Să se determine o parametrizare a suprafeţei (S) xy = z(x2 + y 2 ).

sin 2v
Răspuns: x = u sin v, y = u cos v, z = .
2
83. Să se arate că ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu o pânză
x2 y 2 z 2 uv + 1 u−v uv − 1
(S) 2 + 2 − 2 − 1 = 0 pot fi x = a ,y=b ,z=c .
a b c u+v u+v u+v
84. Să se arate că ecuaţiile parametrice:
u v 1
(S1 ) x = , y= 2 , z= 2
u2 + v 2 u + v2 u + v2

(S2 ) x = u cos v, y = u sin v, z = u2

definesc aceeaşi suprafaţă.
Răspuns: (S) = (S1 ) = (S2 ) : x2 + y 2 = z.

85. Să se determine o parametrizare a suprafeţei

(S) x2 + 2xz − z 2 + 1 = 0.
x y z−1
= =
Răspuns: Fie M0 (0, 0, 1) ∈ (S) şi (du,v )
u v 1
∀ M ∈ (S) ⇒ M ∈ (S) ∩ (du,v ). Se obţin ecuaţiile:
2u(1 − u) 2v(1 − u) u2 + 1
(S) x = 2 , y= 2 , z= 2 .
u + 2u − 1 u + 2u − 1 u + 2u − 1

86. Se consideră suprafaţa x = u2 + v, y = u2 − v, z = uv. Să se arate că:

a) Curbele (Cu ) sunt curbe plane;
b) Curbele (Cv ) sunt drepte;
c) Ecuaţia curbei (C) u = v, trasată pe suprafaţa (S) este o curbă plană.
Răspuns: a) (Cu ) ⊂ (P ) x − y = K - const.;
b) (Cv ) x = u0 + v, y = u0 − v, z − u0 v - drepte;
c) (C) x = u2 + u, y = u2 − u, z = u2 ; (C) ⊂ (P1 ) x + y − 2z = 0.

87. Se consideră paraboloidul hiperbolic (S) x2 − y 2 − 2az = 0.

Să se determine:
1) Ecuaţii parametrice ale suprafeţei;
2) Natura curbelor (C1 ) uv = 1 şi (C2 ) uv = −1, trasate pe suprafaţa (S).
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 163

   
1 1 1 1 1 1 1
Răspuns: 1) x = + , y= + , z= ;
2 u v 2 u v 2auv
2) (C1 ) x2 − y 2 − 1 = 0, z = 1/2a - hiperbolă;
(C2 ) x2 − y 2 + 1 = 0, z = −1/2a - hiperbolă.

88. Să se determine ecuaţia planului tangent la elipsoidul

x2 y 2 z 2
(E) + 2 + 2 −1=0
a2 b c
ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (E).
xx0 yy0 zz0
Răspuns: (Pt ) 2 + 2 + 2 − 1 = 0.
a b c
89. Se dă suprafaţa (S) xyz = abc, abc 6= 0 şi curba
(C) x = atm , y = btn , z = ctp , unde m + n + p = 0, trasată pe suprafaţa
(S). Să se arate că oricare ar fi M ∈ (S), tangenta M T este inclusă ı̂n planul
tangent la suprafaţă, construit ı̂n M .

90. Se consideră suprafaţa (S) xn + y n + z n − dn = 0. Pentru orice punct

M ∈ (S) se notează cu A, B, C, punctele de intersecţie ale planului tangent ı̂n
M la suprafaţa (S) cu axele de coordonate. Să se arate că:

a b c
+ + = 1.
OA OB OC

91. Se consideră suprafaţa

(S) x = u3 sin3 v, y = u3 cos3 v, z = (a2 − u2 )3/2 .

Pentru orice punct M ∈ (S) se notează cu A, B, C punctele de intersecţie

ale planului tangent ı̂n M la suprafaţa (S) cu axele de coordonate.
Să se arate că OA2 + OB 2 + OC 2 = constant.

92. Să se determine punctele de pe suprafaţa

(S) x = u2 , y = uv, z = v 2 + 2u

x y z−1
ale căror plane tangente trec prin dreapta (D) = = .
2 5 14
Răspuns: Pentru M (u, v) ∈ (S) planul tangent este
(Pt ) (v 2 − u)x − 2uvy + u2 z − u3 = 0 şi se impune condiţia (D) ⊂ (Pt ).
Se obţine:
M1 (1, 2); (P1 ) 3x − 4y + z − 1 = 0;
M2 (1, 3); (P2 ) 8x − 6y + z − 1 = 0.
164 CULEGERE DE PROBLEME

93. Să se verifice că următoarele suprafeţe sunt plane:

1) (S1 ) x = u2 + v 2 , y = uv, z = (u + v)2 ;
v
2) (S2 ) x = (u − v)2 , y = u2 − 3v 2 , z = (u − 2v).
2
Răspuns: Direcţia normalei ı̂ntr-un punct arbitrar al suprafeţei este fixă.
1) −
→n 1 (1, 2, −1); 2) −→
n 2 (1, −1, 4).

94. Să se determine ecuaţia planului tangent şi normala la suprafaţa

(S) xyz = 1 ı̂n punctul M (1, 1, 1).
Răspuns: (Pt ) x + y + z − 3 = 0, (M N ) x − 1 = y − 1 = z − 1.

95. Să se determine punctele ı̂n care suprafeţele (S1 ) şi (S2 ) au normală
comună, (S1 ) x + yz + z 3 − 3 = 0, (S2 ) x + 2y + 11z − 13 = 0.
Răspuns: M (−3, −1, 2).

96. Se consideră suprafaţa (S) x = u2 + v 2 , y = u2 − v 2 , z = uv.

Să se găsească prima formă pătratică fundamentală şi să se calculeze lungimea
curbei v = au, trasată pe suprafaţa (S) cuprinsă ı̂ntre u = 1 şi u = 2.
Răspuns:
√ ds2 = (8u2 + v 2 )du2 + 2uvdudv + (8v 2 + u2 )dv 2 ;
l = 3 2a + a2 + 2.
4

97. Fie suprafaţa (S) x = u, y = v, z = sin(u + v). Să se determine

unghiul α dintre curbele (C1 ) u + v = 0 şi (C2 ) u − v = 0 trasate pe suprafaţă.
Răspuns: α = π/2, curbele sunt ortogonale.

98. Se consideră suprafaţa (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u + v.

Să se arate că curbele (C1 ) u = ev şi (C2 ) u2 + u + 1 − e−v = 0, trasate pe
suprafaţa (S), sunt ortogonale.

99. Să se calculeze unghiul sub care se intersectează curbele (C1 ) u + v = 0

şi (C2 ) u − v = 0, trasate pe suprafaţa (S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.
1 − a2
Răspuns: cos α = .
1 + a2

100. Să se calculeze aria torului

(S) x = (a + r cos u) cos v, y = (a + r cos u) sin v, z = r sin u,

u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π].

Răspuns: σ = 2π 2 ar.
−
→ −
→ −
→
101. Fie suprafaţa (S) − →
r (u, v) = −
→
r = (u2 + 3u) i + v j + u(v + 1) k .
Să se afle ecuaţia planului tangent ı̂n punctul M (−2, 0, −1) la suprafaţă şi
unghiul α dintre curbele coordonate ce trec prin M .
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 165

Răspuns: (Pt ) x − y − z + 1 = 0, α = 2π/3.

102. Să se calculeze lungimile laturilor şi măsura unghiurilor triunghiului

curbiliniu determinat de curbele (C1 ) u = 1, (C2 ) v = −1, (C3 ) u − v = 1
trasate pe suprafaţa (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u + v.
Răspuns: E = 2, F = 1, G = 1 + u2 . Punctele de intersecţie a celor trei
curbe sunt A(1, −1), B(1,
√ 0), C(0, −1).√
√ 6 5 1+ 6 √
l ⌢ = 2, l ⌢ = + ln , l ⌢ = 2.
AB BC 2 2 2 AC
3
α = ∢(C1 , C2 ), α = π/3; β = ∢(C2 , C3 ), β = arccos √
10
γ = ∢(C1 , C3 ), γ = π/6.

103. Se consideră sfera

(S) x = r cos v sin u, y = r sin v sin u, z = r cos v,

u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π]. Să se determine:

a) Coeficienţii primei forme pătratice fundamentale (E, F, G);
2) Coeficienţii celei de a doua forme pătratice fundamentale (L, M, N );
3) Elementul de arie S şi aria sferei;
E F G
4) Să se arate că = = .
L M N
Răspuns: 1) (E, F, G) = (R2 , 0, R2 sin2 u);
2) (L, M, N ) = (−R, 0, −R sin2 u); 3) dσ = R2 sin ududv, σ = 4πR2 .

104. Să se calculeze prima, a doua formă pătratică fundamentală şi curbura
totală a elipsoidului de rotaţie

(S) x = a cos u cos v, y = a cos u sin v, z = b sin u.

Răspuns: (E, F, G) = (a2 sin2 u + b2 cos2 u, 0, a2 cos2 u)

ab
(L, M, N ) = p (1, 0, cos 2 u)
2
a2 sin u + b2 cos2 u
b2
K= 2 .
(a cos2 u + b2 sin2 u)2
105. Să se determine prima, a doua formă pătratică fundamentală şi cur-
bura totală a paraboloidului de rotaţie (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u2 .
Răspuns: (E, F, G) = (1 + 4u2 , 0, u2 )
2 4
(L, M, N ) = √ (1, 0, u2 ); K = .
1 + 4u 2 (1 + 4u2 )2
106. Se consideră suprafaţa elicoidală

(S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.

166 CULEGERE DE PROBLEME

Să se determine:
a) Coeficienţii primei forme pătratice fundamentale (E, F, G);
b) Coeficienţii celei de a doua forme pătratice fundamentale (L, M, N );
c) Să se determine
√ lungimea arcului de curbă trasată pe suprafaţa (S),
(C) v = ln(u + u2 + a2 ) ı̂ntre punctele M1 (u1 , v1 ) şi M2 (u2 , v2 ) ∈ (C).
Răspuns: a) E = 1, F = 0, G = u2 + a2 ;
−a √
b) L = 0, M = √ , N = 0; c) l ⌢ = 2|u2 − u1 |.
2
u +a 2 M1 M2

107. Să se determine prima, a doua formă pătratică fundamentală şi cur-
bura totală pentru tor

(S) x = (a + r cos u) cos v, y = (a + r cos u) sin v, z = b sin u.

Răspuns: (E, F, G) = (r 2 , 0, (a + r cos u)2 )

cos u
(L, M, N ) = (b, 0, cos u(a + r cos u)); K = .
r(a + r cos u)

108. Să se determine prima, a doua formă pătratică fundamentală şi cur-
bura totală pentru pseudosferă
 u
(S) x = r sin u cos v, y = r sin u sin v, z = r cos u + ln tg .
2
Răspuns: (E, F, G) = r 2 (ctg 2 u, 0, sin2 u)
1
(L, M, N ) = r(−ctg u, 0, sin u cos u), K = − .
r2
109. Să se studieze natura punctelor M1 (u = 0, v = 1) şi M2 (u = v = 1)
u−1
de pe suprafaţa (S) x = u + v 2 , y = −2u2 + v, z = .
v+1
Răspuns: a) M1 - punct eliptic; b) M2 - punct hiperbolic.

110. Să se studieze natura punctelor suprafeţei (S) z = (1/4)(x + y)2 .

Răspuns: Suprafaţa (S) este de tip parabolic.

x2 y2
111. Să se determine natura suprafeţei (S) − = 2z (paraboloid
a2 b2
hiperbolic).
Răspuns: (S) x = a(u + v), y = b(u − v), z = 2uv.
L′ = 0, M ′ = 4ab, N ′ = 0 ⇒ K < 0, adică (S) este suprafaţă de tip
hiperbolic.

112. Să se calculeze curburile principale, curbura totală si curbura medie

pentru suprafaţa elicoidală (S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.
a a
Răspuns: K1 = 2 2
, K2 = − 2
u +a u + a2
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 167

a2
K = K1 K2 = − , H = 0.
(u2 + a2 )2

113. Să se calculeze curburile principale şi curbura totală pentru pseudos-
feră (S) x = r sin u cos v, y = r sin u sin v, z = r(cos u + ln(tg u/2)).
1 1 1
Răspuns: K1 = − tg u, K2 = ctg u, K = − 2 .
r r r
114. Să se arate că următoarea suprafaţă este suprafaţă minimală (H = 0).

(S) x = a(3u + 3uv 2 − u3 ), y = a(3v + 3u2 v − v 3 ), z = 3a(u2 − v 2 ).

Răspuns: E = 9a2 (1 + u2 + v 2 ) = G, F = 0
L = 6a, M = 0, N = −6a ⇒ H = 0.
cos x
115. Să se arate că suprafaţa (S) z = ln are curbura medie nulă.
cos y

116. Să se determine f (u) astfel ı̂ncât suprafaţa

(S) x = u cos v, y = u sin v, z = f (u)

să aibă curbura medie nulă. √

Răspuns: f (u) = a ln(u + u2 − a2 ).

117. Se dă suprafaţa (S) x = u, y = uv, z = f (v). Să se determine funcţia

f astfel ı̂ncât:
1) Curbura totală să fie nulă;
2) Curbura medie să fie nulă.
Răspuns: 1) f (v) = c - constant; 2) f (v) = arctg v.
Bibliografie

[1] Chiriţă, S., Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989.

[2] Ionescu, Gh. D., Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,
Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1980.

[3] Ionescu, Gh. D. (colectiv), Probleme de Algebră liniară, Geometrie

analitică şi diferenţială, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1983.

[4] Mihăileanu, N. (colectiv), Culegere de probleme de geometrie analitică

şi diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

[5] Miheşan, V., Analiză matematică. Geometrie analitică şi diferenţială.

Algebră şi Programare liniară, U. T. Press, Cluj-Napoca, 2000.

[6] Miheşan, V., Geometrie analitică şi diferenţială. Algebră liniară,

U. T. Press, Cluj-Napoca, 2007.

[7] Miheşan, V., Geometrie analitică şi diferenţială. Algebră liniară,

Culegere de probleme, U. T. Press, Cluj-Napoca, 2007.

[8] Vornicescu, N. (colectiv), Algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale,

Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1990.

[9] Vornicescu, N. (colectiv), Algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale,

Culegere de probleme, Universitatea Tehnică, Cluj-Napoca, 1995.

168