1.15.

TRADUCTOARE ÎN COORDONATE PENTRU

PALPARE ŞI MĂSURARE

1.15.1. Traductoare inductive în 3D pentru palpare şi

măsurare(Tip Leitz-Opton)

Traductoarele inductive în 3D (fig. 1) sunt realizate în prezent de

firme specializate în „tehnica măsurării inteligente”, recunoscute pe plan
mondial (ex. Firma Opton – Germania, etc.), cu soluţii mecatronice şi /sau
micromecataronice, adecvate şi adaptate proceselor de măsurare.

Fig. 1

În conformitate cu figura prezentată, soluţia constructivă a traductorului

103
în 3D, reprezintă un „mecanism de măsurare” în 3D, destinat operaţiilor de
palpare şi de măsurare.
Descrierea constructivă a soluţiei utilizate cuprinde:
- microsistemele de arcuri (1) tip paralelogram, destinate
fiecărei coordonate de deplasare (x, y şi z), aşezate intr-o
construcţie suprapusă, asigură o funcţionare plan-paralelă a
deplasării şi fără uzură (cu excepţia „oboselii materialului”
arcului);
- microsistemele hidraulice de amortizare ale fiecărui
microsistem de arcuri;
- microsistemele inductive de măsurare (2), integrate în
microsistemele de arcuri, asigură o precizie înaltă de măsurare,
asigură o stabilitate înaltă a „punctului zero” şi asigură o
liniaritate pe intervalul de măsurare al fiecărui senzor inductiv;
- microsistemele de blocare, pentru fiecare axă demăsurare
sau pentru oricare combinaţie necesară;
- microsistemele micromecanice (3), de stabilire a „punctului
de zero” pentru fiecare senzor inductiv, din micrositemele de
arcuri de tip paralelogram, care declanşează şi „punctul zero” al
sistemului inductiv de măsurare;
- arcurile forţă se măsurare integrate cu „generatoarele
inductive de forţă” (4), asigură forţele de măsurare, la o
valoare cât mai constantă şi reglată la valori, corespunzătoare
tipului de material utilizat şi tipului de prelucrare mecanică
utilizată la „palpare prin autocentrare” şi la funcţionarea în
„sistem scanning”;
- microsistemul de prindere (5) a palpatorilor sau sistemelor
combinate de palpatori, asigură utilizarea întregii game de
palpatori sau de sisteme combinate de palpatori, în funcţie de
geometria suprafeţelor de palpare şi de geometria spaţială a
suprafeţelor de palpare; poziţionarea palpatorilor sau sistemelor
combinate de palpatori se realizează prin intermediul unui
„microdispozitiv inelar” de strângere;
- microsistemul de tarare (6), realizează şi echilibrează
capacitatea de încărcare (aproximată la cca. 600 gf);
- microsistemul de prindere (7), de tip „schimbător cu
baionetă”, asigură fixarea traductorului inductiv în 3D, de pinola
echipamentului mecatronic de măsurare;
- microsistemul de protecţie activă, asigură protecţia de
coleziune cu piesa de măsurat;
- microsistemul de palpatori (de tip sferă, disc, cilindru, vârf
ascuţit, etc.), asigură palparea tuturor tipurilor de suprafeţe
geometrice ale piesei de măsurat;

104
 Descrierea tehnico-funcţională şi palparea activă a
traductorului 3D, cuprinde:
- o comandă logică electronică, asigură traductorului „ un simţ
de palpare”, prin funcţionarea instantanee a microsistemelor
componente şi menţionate, şi prin deservirea operatorului;
- o reglare electronică, pe „poziţia zero” şi o reglare mecanică
pe „poziţia zero”, se realizează automat, în momentul palpării
piesei, pe o axă şi apoi pe celelalte două axe de măsurare;
- o eliminare completă a influenţelor defecţiunilor dinamice şi a
histerezisului rezidual este asigurată, înaintea prelucrării
valorilor măsurate;
- o centrare automată a palpării, se realizează prin deblocarea
mai multor axe, când traductorul 3Dse poate deplasa liber în
direcţia necesară şi când reglarea poziţiei în punctul zero al
traductorului se realizează prin corectarea automată în toate
axele deblocate;
- o comandă scanning, realizează o palpare continuă a
suprafeţei, prin reglarea poziţiei vârfului de palpare în una sau
mai multe direcţii de palpare;
- un transfer automat de date de la traductorul în 3D, la
unitatea centrală a sistemului informatic al echipamentului de
măsurare, realizează procesul de măsurare propriu-zis;
Descrierea parametrică a traductorului inductiv în 3D, cuprinde:
• număr coordonate: 3D=3(x,y,z);
• interval de măsurare, pe fiecare coordonată: ± (0,1 ÷ 0,5) mm;
• interval pasiv, pe fiecare coordonată: ± 3 mm;
• precizie, pe fiecare coordonată: ± 0,1 µm
• precizie, în volumul 3D(x,y,z): ± 1,0 µm ;
• fidelitate, pe fiecare coordonată: 0,1 µm ;
• fidelitate, în volumul 3D(x,y,z): ± 0,5 µm ;
• forţa de măsurare, pe fiecare coordonată: 25cN ± 5cN;
• variaţia forţei de măsurare: (25cN ÷ 500cN) ± 5cN, automat în
funcţie de sistemele de palpare şi de materialul suprafeţelor
piesei de măsurat;
• lagăre: microsisteme de arcuri elastice lamelare, în construcţie
tip paralelogram;
Aplicabilitatea traductorului inductiv în 3D, cuprinde în principal,
măsurări şi verificări ale parametrilor geometrici, precum:
- măsurarea şi verificarea parametrilor
dimensionali la roţi dinţate (cu prinderea pinionului pe un cap
divizor inteligent, cu prinderea pinionului pe o masă rotativă
inteligentă de înaltă precizie) (fig.2, fig.3);

105
 Fig. 2

+
Fig.3
- măsurarea şi verificarea pieselor complexe (pe
maşini de măsurat în 3D, etc.) (fig.4);

106
 - etc.

Fig. 4

la echiparea diferitelor echipamente mecatronice de măsurare,

precum:
- maşini de măsurat în 3 coordonate;
- roboţi de control automat;
- etc.
şi la echiparea diferitelor echipamente tehnice şi tehnologice, precum:
- maşini unelte cu NC şi CNC;
- centre flexibile e prelucrare;
- linii automate şi flexibile de prelucrare,
- etc.

1.15.2. Soluţii optime pentru traductoare electronice de

poziţie

1.15.2.1.1. Descriere constructivă pentru varianta (A)

Traductorul electronic de poziţie „varianta A” este format din

traductorul propriu zis şi partea de fixare în utilajul tehnologic.
Traductorul propriu zis este format dintr-o tijă care are în vârf o bilă
(sferă) palpatoare. Bila este cea care ia contact cu suprafaţa piesei de palpat.
Bila este realizată de cele mai multe ori din: safir, ceramică, rubin, etc., pentru
a-şi păstra dimensiunile la variaţii de temperatură. Traductorul mai are o piesă

107
semisferică, purtătoare a trei contacte dispuse la 120o unul faţă de celălalt. Un
contact este format din:
a) pe o colivie fixă există şase bile; aceste bile formează
partea inferioară a contactului;
b) piesa semisferică, care este de fapt un nucleu mobil ce
poartă trei locaşuri în care există trei role cilindrice care
formează partea superioară a contactului electric.
Nucleul mobil, deci piesa semisferică, este menţinut în contact
mecanic (deci şi electric) sub acţiunea unui arc elicoidal cilindric. Acest arc dă
şi forţa de măsurare a vârfului (bilei) de palpare.
Nucleul mobil se sprijină pe cămaşa interioară a carcasei, care este de
fapt un circuit imprimat care permite transmiterea contactului electric la
distanţă.
La partea superioară a carcasei este o „mufă tată” cu trei contacte,
care are legături electrice cu circuitul imprimat al cămăşii interioare. De la
această „mufă tată” pleacă cablul electric de legătură la blocul electronic. În
interiorul capului traductorului, se găseşte un bec alimentat la deschiderea cel
puţin a unuia din cele trei contacte (bilă - rolă). Deci becul este cel care dă
semnalul optic luminos, la deschiderea unui contact electric, cel care pune în
evidenţă operatorului, funcţionarea traductorului. Tot becul, în caz de contact
mecanic cu piesa, şi de neaprindere, reprezintă un sistem de alarmă, de
nefuncţionalitate a traductorului. De aceea pentru siguranţă, semnalul luminos
este suplimentat de un microdifuzor din blocul electronic.
Traductorul mai conţine şi nişte subansambluri numite prelungitoare.
Prelungitoarele se găsesc într-o gamă variată de mărimi, asigurând
penetrabilitate, pentru orice punct de măsurare, solicitat de procesul de
control. Traductorul se poate prinde de utilajul tehnologic prin intermediul părţii
superioare a acestuia.

1.15.2.1.2. Descriere tehnico – funcţională pentru varianta (A)

Mişcarea necesară procesului de măsurare este transmisă prin

intermediul vârfului de palpare, prin contact mecanic, bilă – suprafaţă de
măsurare.
Tija, datorită înclinării ei, desface unul, două sau trei contacte în
funcţie de direcţia pe care este deplasată. Iniţial avem contacte normal –
închise. Prin înclinarea tijei, spre exemplu, datorită deplasării pe direcţia x a
traductorului, nucleul mobil ia contact cu circuitul imprimat printr-un punct şi
deci circuitul este deschis, în stare de funcţionare, alimentând becul electric
pentru semnalul optic. De asemenea, mai avem şi un semnal sonor dat de un
microdifuzor din blocul electronic. Este alimentat imediat (există timp de
răspuns foarte mic, de ordinul nanosecundelor) adaptorul traductorului de
măsurare a deplasării proprii utilajului tehnologic prin care se dă semnalul de
citire momentului corespunzător.

108
 1.15.2.1.3. Descrierea tehnologică pentru varianta (A)

Realizarea traductorului electronic de poziţie presupune utilizarea unor

operaţii tehnologice ca: strunjire, frezare, filetare, rectificare, lepuire, lipire
electrică, lipire mecanică.
Un rol important îl joacă procesul tehnologic de realizare a tijei
palpatoare. Aceasta se realizează prin strunjire şi rectificare de precizie cu un
montaj perfect coaxial între axa tijei palpatoare şi axa bilei palpatoare.
Coaxialitatea este asigurată prin utilizarea unui dispozitiv tip bucşă cu două
alezaje în trepte ( Φ tijă şi Φ bilă palpatoare).
Un rol important îl mai joacă tehnica de formare a circuitului imprimat.
Circuitul imprimat, trebuie să fie depus pe o folie semitransparentă, cu
grosimea uniformă, fără întreruperi, iar aliajul care se depune trebuie să aibă
un procent redus de aur pentru a nu oxida.

1.15.2.1.4. Caracteristici tehnico – funcţionale şi metrologice ale

traductorului electronic de poziţie – varianta (A)

Aceste caracteristici sunt:

• lungime standard: 84 [mm];
• forţa de măsurare: 1.01 ÷ 2.02 [N];
• variaţia forţei de măsurare: 0.1 ÷ 0.2 [N];
• deflecţia: z=10mm;
• deflecţia x, y= ± 12mm;
• greutatea: 85g;
• fidelitatea: ± 1.5 µm ;
• prezintă semnal luminos;

1.15.2.1.5. Aplicabilitatea traductorului electronic de poziţie –

varianta (A)

Traductorul electronic de poziţie este utilizat la echiparea roboţilor de

control, la maşinile de măsurat în coordonate, la maşinile unelte cu CNC, la
echipamentele de control automat şi a tuturor utilajelor flexibile, automate de
prelucrare, montaj şi control.

1.15.2.2.1. Prezentarea schemei cinemato-funcţionale la

varianta (B)

Traductorul electronic are un singur palpator, trei direcţii de măsurare

şi frecări interne practic neglijabile, folosind lagărul cu membrană (arcul cu
membrană). Dezavantajul acestui tip de traductor este inconsistenţa forţei de
palpare pe cele trei direcţii.

109
 Având cea mai avantajoasă construcţie, acest traductor prezintă la
bază o schemă ce este prezentată în figura 1.
Palpatorul cu vârf sferic din piatră preţioasa (1) este suspendat pe un
lagăr elastic (2) de tip membrană; pentru mărirea elasticităţii, membrana are o
serie de crestături.
Contactele electrice (3) sunt pastile din carburi metalice cu suprafeţe
de lucru lepuite. Aceste contacte (3) se sprijină pe o piesă în formă de „stea”
cu trei vârfuri echidistante (4).

Fig.1

Forţa de măsurare este dată de arcul elicoidal de compresiune (5).

Semnalul electric este preluat în blocul electronic (6), care realizează
comanda pentru dioda electro – luminiscentă (LED) (7).
Din figură se observă că în cazul acţionării cu forţe pe direcţii
orizontale piesa (4) acţionează ca o pârghie sprijinindu-se pe una sau două
pastile şi ridicând două, respectiv o pastilă. Se observă că sub acţiunea unor
forţe egale de aceeaşi direcţie dar de sensuri contrare, braţele pârghiei nu
sunt egale.

1.15.2.3.1. Descriere constructivă pentru varianta (C)

Din punct de vedere constructiv, la traductorul cu contacte

electrice cu Φ 50, se remarcă o soluţie geometrică bine definită (ce permite o
montare şi o demontare rapidă, deci uşor de întreţinut în exploatare).
Traductorul are un singur palpator, trei direcţii de măsurare şi frecări
practic neglijabile, folosind lagărul cu arc membrană. Arcul membrană este un

110
arc plan ce prezintă nişte decupări pentru reducerea rigidităţii.
Rolul acestui arc este de a prelua greutatea sistemului mobil al
traductorului. Sistemul mobil este format din: palpator, suport palpator şi
suport contacte „stea”.
Şi această variantă are la bază principiul cu contacte electrice normal
închise, adică la deschiderea contactelor traductorul este în stare de
funcţionare.
Soluţia constructivă prezintă transmiterea semnalului electric cu fir.
Este utilizată o piesă „stea” cu puncte de contact dispuse la 120o şi la
o rază mărită R. Contactele electrice sunt pastile din carburi metalice cu
suprafeţe de lucru lepuite.
Piesa „stea” are partea superioară pentru contacte.
Forţa de măsurare (şi aici) este dată de arcul elicoidal conic de
compresiune. În continuare există o placă cu circuit electronic şi becul de
semnalizare. Circuitul electric sub formă de placă preia prin intermediul unui fir
semnalul de deschidere a unui sau a mai multor contacte ţi-transmite mai
departe la traductorul de măsurare a deplasării de pe utilaj.

1.15.2.3.2. Descriere tehnico – funcţională a variantei (C)

Tija de palpare în momentul atingerii piesei de măsurat îndepărtează

cel puţin unul din cele trei contacte, aflate iniţial normal – închis, în funcţie de
direcţia de măsurare. Pentru z se vor deschide toate contactele.
Deschiderea contactelor se realizează prin învingerea forţei de
măsurare dată de arcul elicoidal conic, care menţine în contact mecanic cele
trei contacte plan – sferă. Aceste contacte au legături electrice, prin fire
conductoare, cu placa circuitului electronic.
În momentul desfacerii unuia din cele trei contacte, sistemul normal –
închis este sensibilizat (deschis) circuitul electronic transmiţând semnalul
electric prin cablu, la traductorul propriu zis de măsurare.

1.15.2.3.3. Descriere tehnologică a variantei (C)

Se remarcă tehnologii de strunjire, frezare, filetare pe maşini unelte

universale şi clasice.
Tehnologia de realizare a arcului membrană se remarcă prin aceea
că îi asigură acestuia posibilitatea deformării practic fără erori, în cele trei
direcţii spaţiale x, y, z.
De aceea tehnologia este pretenţioasă şi are la bază tehnologia
fotocorodării. Prin aceasta i se asigură arcului membrană o geometrie a
decupărilor pe suprafaţa plană cât mai simetrică, uniformă şi fără abateri. De
asemenea, mai sunt operaţii de lipiri, cablări pentru componente electrice.
De remarcat este tehnologia de lipire a bilei de tija palpatoare prin
utilizarea unui dispozitiv de centrare şi ghidare de tip bucşă, care are două

111
alezaje Φ tijă şi Φ bilă.
Această tehnologie asigură o coaxialitate a axei tijei cu axa bilei
palpatoare.

1.15.2.3.4. Caracteristici tehnico – funcţionale şi metrologice ale

traductorului

Caracteristicile principale ale traductorului sunt:

• Forţa de măsurare: max. 30cN;
• gabarit: Φ 50;
• fidelitatea: ± 1.5 µm ;
Caracteristica de bază este fidelitatea deoarece aceasta este
transmisă sistemului de măsurare propriu zis. În vederea determinării erorii de
fidelitate se utilizează un stand de testare şi verificare automată care
determină valoarea fidelităţii la un număr de cicluri de ordinul sutelor de mii.
• rezistenţa ohmică: 250 Ω;
• curent: 5mA;
• greutatea: 0.350 kg;
• sistem mecanic de înlocuire rapidă a tijelor palpatoare;
• prezintă: semnal luminos;
• diametrul de prindere în capul de măsurare: Φ 14 pe bază
de dorn cilindric;
• cursa pasivă: x=y= ± 7mm; z=6mm;
• forţa de măsurare: Fx=Fz=Fy=0.26N

1.15.2.3.5. Aplicabilitatea traductorului în varianta C

Traductorul electronic de poziţie se utilizează pentru echiparea

maşinilor unelte cu NC şi /sau CNC, a echipamentelor de măsurat în trei
coordonate, a echipamentelor de măsurat uzura sculei, etc.

1.15.3. Calculul traductorului electronic de poziţie

1.15.3.1. Calculul de rezistenţă

1.15.3.1.1. Calculul arcului membrană

Arcul membrană este un arc plan care prezintă nişte decupări pentru
reducerea rigidităţii. Rolul acestui arc este de a prelua greutatea sistemului
mobil al traductorului. Sistemul mobil al traductorului este format din:
• palpator cu greutatea:
Gpalpator= V p ⋅ ρ p ⋅ g (1)
unde ρp =7,8*10 kg/mm ;
-6 3

112
 g=9,8m/s2;
Atunci:
9
G palpator ≅ (35 ⋅ ⋅ π ) ⋅ 7.8 ⋅ 10 −6 ⋅ 9.81 = 0.018 N = 1.8 ⋅ 10 −3 daN
4

• suport palpator cu greutatea:

Gsup= Vs ⋅ ρ s ⋅ g (2)

Atunci:
100
G sup ≅ ( 21 ⋅ ⋅ π ) ⋅ 7.8 ⋅ 10 −6 ⋅ 9.81 = 0.126N = 12.6cN = 12.6 ⋅ 10 −3 daN
4
• suport contacte „stea”:

G scs = Vscs ⋅ ρ scs ⋅ g (3)

Atunci:
107 .8468
Gscs = [19 2 ⋅ π − 6 ⋅ 19 2 ⋅ ( ⋅ π − 0.5 sin 107 .8468 ) ⋅
360
⋅ 2.5 ⋅ 9.81 ⋅ 7.8 ⋅ 10 −6 = 0.024 cN = 2.4 ⋅ 10 −3 daN ]
• piuliţa (ştift M3x4):
G p ≅ 2cN = 2 ⋅ 10 −3 daN
În această expresie Gscs valoarea 107,8468 reprezintă mărimea
unghiulară a decupării dintr-o piesă cilindrică.
Greutatea totală a sistemului mobil este:

GM=Gpalpator+Gsup+Gp
(4)
GM=17*10-3 daN

Forma constructivă a arcului membrană se poate vedea in

următoarea (fig. 1):
Cu notaţiile din figură, se consideră membrana ca un sistem de trei bare
elastice dublu încastrate, în care una dintre încastrări permite deplasarea pe
direcţia forţei. Se obţine un sistem elastic simplu static nedeterminat, „barele ”
acţionând în paralel.
Dacă am ţine cont şi de efectul răsucirii la încastrarea interioară,
sistemul ar fi dublu static nederminat.
k=k1+k2+k3=3k1=P/z (4)

113
 Fig.1
P
P P
z= = 3 = 1 (5)
3 ⋅ k1 k1 k1
P GM 17 ⋅ 10 −3
P1 = = = = 5.67 ⋅ 10 −3 daN
3 3 3
(6)
Din sistem se poate izola un element căruia i se calculează
constanta elastică şi căruia i se face verificarea la rezistenţă.

Fig.2
Introducând cuplul necunoscut x, încastrarea se transformă în articulaţie.
Ridicarea nedeterminării înseamnă calcularea valorii lui x.
Se împarte bara în trei părţi (fig.2), unde:
b
l1 = t + (7)
2
d1 b
R= +t + (8)
2 2
Dacă se aplică metoda lui Castigliano pentru determinarea rotirii

114
secţiunii 4, (fig.3) şi:
δ 10
x=−
δ 11
(9)
unde: δ10 este rotirea produsă de forţa P1
δ11 este rotirea produsă de un cuplu unitar m=1

Fig.3

Atunci:
(4-3): Mi=M0 – P1x (10)
unde M0=0, este introdus pentru derivare
dM i
=1
dM 0
θ θ
(3-2): M i = (P1l 1 − M ) sin θ − P1 (2R sin ) cos
2 2
(11)
M i = (P1l 1 − M 0 ) sin θ − P1R sin θ
(12)
dM i
= − sin θ
dM 0
(13)
θ θ
M t = (P1l 1 − M 0 ) cos θ + P1 (2R sin ) sin
2 2
(14)

115
 M t = (P1l 1 − M 0 ) cos θ + P1R (1 − cos θ )
(15)
dM t
= − cos θ (16)
dM 0
2π 2π 3
M i 2 = (P1l 1 − M 0 ) sin − P1R sin = (P1l 1 − M 0 − P1R )
3 3 2
(17)
2π 2π 1 2
M t 2 = (P1l 1 − M 0 ) cos + P1R (1 − cos ) = − (P1l 1 − M 0 ) + P1R
3 3 2 3
(18)
1 3
(2-1): Mi = (P1l 1 − M 0 ) − P1R − P1y
2 2

(19)

dM i 1
=− (20)
dM 0 2

3
Mt = − (P1l 1 − M 0 − P1R ) (21)
2

dM t 3
= (22)
dM 0 2

1 dM i 1 dM t
δ10 =
EI ∫M i
dM 0
ds +
GI p ∫M t
dM 0
ds (23)

A1 A
δ 10 = + 2 (24)
EI GI p

2π
l 3
dM i 1

A1 = M i ∫
dM 0 ∫
ds = ( −P1 x )dx + ∫ (P l
1 1 sin θ − P1R sin θ ) ⋅
0 0 (25)
l1
1 3 1
⋅ sin θRd θ + ( ∫
0
2
P1l 1 − P1R − P1y )( − )dy
2 2

116
 2π
3
1 1 3 1 (26)
P1l 12 − P1 (R − l 1 )R ∫ sin θdθ − P1l 12 +
2
A1 = − P1Rl 1 + P1l 12
2 0
4 4 4
1 π 3 3
A1 = − P1l 12 − ( + )P1 (R − l 1 )R + P1Rl 1 =
2 3 8 4
(27)
π 3 1 3
= [ −( + )R (R − l 1 ) − ( l 12 + Rl 1 )]P1
3 8 2 4

2π
3
dM t
∫
A2 = M t
dM 0
ds = ∫ [P l
0
1 1 cos θ + P1R(1 − cos θ )]( − cos θ )Rd θ +

l1
3 3
∫
+ −
0
2
(P1l 1 − P1R )
2
dy

(28)

π 3 3 π 3 3
A2 = −( − )P1Rl 1 − P1R 2 + ( − )P1R 2 + (R − l 1 )l 1
3 8 2 3 8 4
(29)
π 3 3 3 2
A2 = [( − )R (R − l 1 ) + l 1 (R − l 1 ) − R ]P1
3 8 4 2
(30)
Daca se încarcă bara în punctul 4 cu un moment m=1:
1 dM i 1 dM t A A
δ 11 =
EI
Mi ∫
dM 0
ds +
GI p
Mt
dM 0 ∫
ds = 3 + 4
EI GI p
(31)
Atunci:
dM i
(4-3): încovoiere: Mi = 1+ M0 ; =1
dM 0
(32)
(3-2): încovoiere:
M i = (1 + M 0 ) sin θ
dM i 3 (33, 34)
= sin θ; M i 2 = (1 + M 0 )
dM 0 2
răsucire: M t = (1 + M 0 ) cos θ (35)

117
 dM t
= cos θ
dM o
1
M t 2 = − (1 + M o )
2
(36)
1 dM i 1
(2-1): încovoiere: Mi = (1 + M o ); =
2 dM 0 2
(37)
3 dM i 3
răsucire: Mt (1 + M 0 ); =
2 dM 0 2
(38)

2π
l1 3 l1
dM i 1
A3 = M i∫ dM o
ds = dx +
0
∫ ∫ 0
sin 2 θ ⋅ Rd θ + ∫ 4dy
0
(39)
5 π 3
A3 = l1 + ( + )R (40)
4 3 8
2π
3 l1
dM t 3
A4 = ∫ M t ds = ∫ cos θ ⋅ Rd θ + ∫ dy
2

dM 0 0 0
4
(41)

3 π 3
A4 = l1 + ( − )R
4 3 8
(42)
A1 A
+ 2
δ 10 EI GI p
Rezultă: x = − =− (43)
δ 11 A3 A
+ 4
EI GI p
După se s-a calculat momentul x, se calculează săgeata punctului 4
în care se aplică forţa P1 şi momentul x, utilizând metoda lui Castigliano,
astfel:
1 dM i 1 dM t A A
z4 =
EI ∫ Mi
dP1
ds +
Gp ∫ Mt
dP1
ds = 5 + 6
EI GI p
(44)
dM i
(4-3): M i = −P1 x + x; = −x; M 3 = −P1l1 + x
dP1

118
(45)
(3-2): încovoiere: M i = ( P1l1 − x ) sin θ − P1 R sin θ
(46)

dM i
= −( R − l1 ) sin θ
dP1
(47)
răsucire: M t = ( P1l1 − x ) cos θ + P1 R (1 − cos θ)
(48)
dM t
= l1 cos θ + R (1 − cos θ )
dP1
(49)
3
M i2 = ( P1l1 − x − P1 R )
2
(50)
1 3
M t 2 = − ( P1l1 − x ) + P1 R
2 2
(51)
1 3
(2-1): încovoiere: Mi = ( P1l1 − x) − P1 R − P1 y
2 2
(52)
dM i 1 3
= l1 − R − y (53)
dP1 2 2
3
răsucire: Mt =− ( P1l1 − x − P1 R )
2
(54)
dM t 3
= ( R − l1 ) (55)
dP1 2
Atunci:

1 3 1 1 3
M i1 = ( P1l1 − x ) − P1 R − P1l1 = −( P1l1 + x + P1 R )
2 2 2 2 2
(56)
3
M t1 = − ( P1l1 − x − P1 R )
2
(57)
Rezultă:

119
 l
dM 1 1

A5 = ∫ M i ds = ∫ ( x − P1 x )(−x )dx +
dP1 0
3π
2
+ ∫ [( P1l1 − x) sin θ − P1 R sin θ ](l1 − R ) sin θRd θ +
0
l1
1 3 1 3
+ ∫ [ ( P1l1 − x ) − P1 R − P1 y ] ⋅ ( l1 − R − y )dy
0
2 2 2 2
(58)
1 1
A5 = P1l13 − x ⋅ l12 + ( P1l1 − x − P1 R )( l1 − R ) R ⋅
3 2
2π
3
1 3 1 3
⋅ ∫ sin θdθ +[ ( P1l1 − x) − P1 R ]( l1 − R )l1 −
2

0
2 2 2 2
1 3 1 3 l2 l3
− [ ( P1l1 − x) − P1 R + P1l1 − P1 R ] ⋅ 1 + P1 1
2 2 2 2 2 3
(59)
2 1 π 3
A5 = P1l13 − x ⋅ l12 + [ x + P1 ( R − l1 )]( R − l1 ) R ( + )+
3 2 3 8
1 1 l2
+ [ x + P1 (3R − l1 )]( 3R − l1 )l1 + [ x + P1 (3R − l1 )] 1
4 2 2
(60)
Rezultă:
2π
3
dM t
A6 = ∫ M t ds = ∫ [( P1l1 − x) cos θ + P1 R (1 − cos θ )] ⋅
dP1 0
l
1
3 3
⋅ [l1 cos θ + R (1 − cos θ )] Rd θ + ∫[ − ( P1l1 − x) − P1 R ] ( R − l1 ) dy
0
2 2
(61)

120
 2π 2π 2π
3 3 3
A6 = ( P1l1 − x ) Rl 1 ∫ cos θdθ + P1 R 2 l1 ∫ cos θdθ − P1 R 2 l1 ∫ cos 2 θdθ +
2

0 0 0
2π 2π 2π
3 3 3
+ ( P1l1 − x ) R 2 ∫ cos θdθ − ( P l − x) R 2 ∫ cos θdθ +P1 R 3 ∫ dθ −
2
1 1
0 0 0
2π 2π 2π
3 3 3
− P1 R 3 ∫ cos θdθ − P R ∫ cos θdθ +P R ∫ cos θdθ +
3 3 2
1 1
0 0 0

3
+ [ x + P1 ( R − l1 )]( R − l1 )l1
4
(62)
π 3
A6 = ( − )[ P1 R ( R − l1 ) 2 + xR ( R − l1 )] +
3 8
3
+ [ 2 P1 R 2 (l1 − R ) − xR 2 ] +
2
2 3
+ πP1 R 3 + [ x + P1 ( R − l1 )]( R − l1 )l1
3 4
(63)
π 3 3
A6 = ( −
)[ P1 ( R − l1 ) + x ]( R − l1 ) R − [2 P1 ( R − l1 ) + x ]R 2 +
3 8 2
(
2π 3
+ P1 R + [ x + P1 ( R − l1 )]( R − l1 )l1
3

3 4
64)

Pentru calculul numeric se adoptă următoarele materiale:

Nr. Material E G σa τa
crt. daN/mm 2

1 Oţel arc 1 20.000 8.000 108/ 72

2 Inox 18.000 7.300 40 -
3 Bronz Bz-Be(3...4%Be) 12.000 4.800 100...120 -
4 Bronz Bz-P(8%Sn) 11.000 4.100 40...60 32

Se adoptă pentru fiecare membrană următoarele dimensiuni:

P1 h b t d1 d
Mărimea
U.M. daN mm mm mm mm mm
Valoarea 0.00567 0.1 3.1.12.27

121
 h = grosimea membranei

Formula Valoarea
Mărime
a
l1 1 2.5
l1 = t + b
2
R d b 8.5
R = 1 +t +
2 2
I bh 3 0.00025
I =
12
Ip Ip = 0.306 bh 3 0.000918
R-l1 6
π 3 1.2637
+
3 8
π 3 0.83069
−
3 8
2
3
0.86603
l1
2 0.01
l3
1
0.001
2
R 72.25
3R-l1 23
A1 π 3 1 3 -0.33152
A1 = [ −( +
) R( R − l1 ) − (l12 + Rl 1 )] P1
3
8 2 4
A2 π 3 3 3 2 -0.03327
A2 = [( − ) R ( R − l1 ) + l1 ( R − l1 ) − R ]P1
3 8 4 2
A3 5 π 3 12.61303
A3 = l1 + ( + )R
4 3 8
A4 3 π 3 8.16569
A4 = l1 + ( − )R
4 3 8
Se calculeză momentul static nedeterminat, x, pentru fiecare din cele
patru materiale:

1 2 3 4
Material
X[daN*mm] 0,01949 0,01955 0,01949 0,01915

122
 Se calculează A5 şi A6 şi cu aceştia se calculează săgeta z4:

1 2 3 4
Material
A5 5,53167 5,53629 5,53167 5,50546
A6 4,16514 4,16479 4,16514 4,16714
z4 0,41845 0,46303 0,69741 0,7744

Calculul de rezistenţă se face în încastrarea exterioară care este cea

mai solicitată, astfel:
1 1 3
M i1 = −( P1l1 + x + P1 R ;
2 2 2
(65)
3
M t1 = − ( P1l1 − x − P1 R ) ;
2
(66)
Cu valorile momentului de încovoiere şi de torsiune se calculează
eforturile unitare normale şi tangenţiale σ , respectiv τ , apoi efortul unitar
echivalent cu teorema efortului unitar tangenţial minim şi coeficientul de
siguranţă c>ca, unde ca=10...15, fiind vorba de un traductor. Se calculează de
asemenea constanta elastică a arcului membrană km, astfel:
M i 6M i
σ = = 2 ; (67)
W bh
Mt
τ= ;
αbh 2
(68)
unde: α =coeficient pentru secţiune dreptunghiulară tabelat în
funcţie de raportul b/h
α = 0.323
σ ech = σ 2 + 4τ 2
(69)
σ
c = a ≥ ca
σ ech
km=P/z; (70)

se recomandă un arc mai moale, din Bz-Be deoarece k m fiind mic,

eroarea de săgeată a arcului membrană se traduce în eroare de forţă de
măsurare şi este mai mică.

123
 1 2 3 4
Mi 0,08487 0,0849 0,08487 0,0847
Mt 0,9488 0,0488 0,0488 0,0485
σ 8,487 8,49 8,487 8,47
τ 2,518 2,521 2,518 2,503
σ ec 9,869 9,865 9,869 9,839
h
c 11 4 11 6
km 0,04063 0,03671 0,02438 0,02187

1.15.3.2. Calculul asamblării prin strângere a arcului membrană

Fig.4

a) presiunea necesară:
Mi daN
p≥ = 1.46 ; (71)
0.2d ⋅ l 2
mm 2
d=4mm şi l=1mm;
b) strângerea necesară:
strângerea teoretică necesară este:
k k
s = pd ( 1 + 2 ) ⋅ 10 3 ;
E1 E 2
(72)
unde: p=1,46daN/mm2;
d=4mm;
k1=1- µ1 (arbore de secţiune circulară plină)

124
 De2 + d 2
k2 = + µ2 ; (73)
De2 − d 2
unde: De – diametrul exterior al piesei cuprinzătoare;
d – diametrul piesei cuprinse;
De=10mm;
d= 4mm;
Se alege pentru bucşa cuprinzătoare ca material, bronz, iar pentru tijă, oţel.

E1, E2 reprezintă modulele de elasticitate pentru piesele în cauză.

k1=1-0,3=0,7;
k2=1,71;
0.7 1.71
Atunci: s = 1.46 ⋅ 4( + )10 3 = 1.03 µm ;
20 .000 12 .000
Corecţia de rugozitate sr se determină cu relaţia:
s r ≅ 1 .2 ( R z 1 R z 2 )
(74)
unde: Rz1, Rz2 reprezintă înălţimea maximă a microasperităţilor
suprafeţelor dată de STAS 5730/2-89. Pentru Rz1, Rz2 se vor adopta valorile:
Rz1=6 µm ;
Rz2=3 µm ;
Sr=10,8 µm ;

Corecţia st pentru compensarea efectului dilataţiilor şi contracţiilor

cauzate de variaţii de temperatură se calculează cu relaţia:
s t = [α 2 (t 2 − t 0 ) − α1 (t1 − t 0 )]d ⋅10 3 µm ; (75)
unde: d- diametrul asamblării, în mm;
α 1, α 2 – coeficienţi de dilatare termică pentru materialul
arborelui sau/şi alezajului;
t1, t2 – temperaturile de expulzare a celor două piese
t0 – temperatura la care se face montajul
de obicei: t1=t2=t.
Atunci corecţia termică, devine:
st = [(α 2 − α1 ) ⋅ (t − t 0 )]d ⋅ 10 3 µm ; (76)
s t = [(18 .5 − 18 )(30 − 20 )]4 ⋅10 −6 ⋅10 3 = 0.02 µm ;
(77)
Deci strângerea efectivă este:

se=s+sr+st=1,03+10,8+0,02=11,85 µm ;
(78)

Se adoptă un ajustaj H6S5 cu diametrele bucşei şi arborelui:

125
 D=4+0,009;
+0.029
d= 4 −0.023 ;
Atunci:
s max = d max − Dmin = 4.029 − 4 = 0.029 mm
s min = d min − Dmax = 4.023 − 4.009 = 0.014 mm
(80)

1.15.3.3. Calculul erorilor la traductoarele cu contacte electrice în

3D

1.15.3.3.1. Caracteristicile şi performanţele traductoarelor

1.15.3.3.1.1. Caracteristici statice

Din punct de vedere funcţional un traductor poate fi reprezentat ca un

bloc unic având la intrare mărimea x şi la ieşire mărimea y (vezi fig. 9)

Fig. 9

Relaţia de dependenţă y = f(x) care descrie regimul staţionar al

traductorului se numeşte caracteristica statică.
Regimul staţionar este regimul în care mărimile x şi y nu variază în
intervalul de timp considerat. De cele mai multe ori se impun traductoarelor
caracteristici statice ideale liniare de forma :
y = kx + y0 (1)
Sensibilitatea unui traductor reprezintă indicatorul prin care se
exprimă variaţia semnalului de la ieşire pentru o anumită variaţie a mărimii
de intrare.
Sensibilitatea se poate exprima valoric în cazul unei caracteristici
statice liniare conform (fig. 9), astfel:
∆y
S= = k = tg α (2)
∆x

Se remarcă că pentru astfel de caracteristici, sensibilitatea este

constantă pe întregul domeniu, ceea ce constitue o facilitate importantă şii
care permite exprimarea şi sub forma :

126
 y max − y min
S= (3)
x max − x min

Pentru caracteristicile statice neliniare ale unui traductor se pot

defini numai valori locale ale sensibilităţii:
df ( x ) ∆y
Si = ≅
dx x =xi
∆x x =xi
(4)

Sensibilitatea menţionată se poate numi şi sensibilitate diferenţială.

Uneori se foloseşte sensibilitatea relativă determinată prin relaţia :
∆y
y
Sr = (5)
∆x
x

Sensibilitatea relativă se exprimă printr-un număr şi valoarea sa nu

depinde sistemul de unităţi.
Pentru traductoarele ce funcţionează pe principiul măsurărilor indirecte
se pot defini sensibilităţi cu referire la fiecare dintre mărimile direct măsurabile
aplicate la intrare utilizând în acest scop succesiv derivatele parţiale ale ieşirii:
y = f( x1, x2,........xk) în raport de intrările x1, x2, ...... xk.
Pragul de sensibilitate al unui traductor este variaţia necesară a
mărimii de intrare care determină o variaţie a mărimii de ieşire cel puţin egală
cu eroarea admisibilă εad, raportată la ieşire. Cu alte cuvinte pragul de
sensibilitate înseamnă limita inferioară a variaţiei intrării pe care
traductorul o sesizează la ieşire cu un anumit grad de certitudine.
Un alt indicator de performanţă a unui traductor este precizia
globală exprimată prin clasa de precizie c care este dată de raportul dintre
eroarea admisibilă (totală) la intrare Δxad şi domeniul de utilizare,
multiplicat cu 100 pentru a rezulta în procente:
∆xad
c [%] = ⋅ 100 (6)
x max − x min

Clasa de precizie este specificată pentru fiecare traductor şi este

garantată de constructor în condiţiile de utilizare de asemenea specificate;
valorile uzuale pentru clasele de precizie ale traductoarele industriale sunt:
0,25 ; 0,5 ; 1 ; 1,5.
Eroarea admisibilă Δxad a unui traductor este eroarea totală maximă
asupra intrării, dedusă din însumarea tuturor erorilor care intervin asupra
factorilor ce caracterizează funcţionarea în regim staţionar a traductorului şi
care au o probabilitate suficient de mare nu poate fi depăşită la o folosire
corectă.

127
 În figura 10 este reprezentat modul în care principalele surse de
erori influienţează caracteristicile traductoarelor.

Fig. 10

1.15.3.3.1.2. Caracteristici dinamice

Regimul dinamic al unui traductor reprezintă funcţionarea acestuia în

care mărimea aplicată la intrare şi ca urmare, semnalul obţinut la ieşire
variază în timp.
Deoarece în mod frecvent comportarea reală în regim dinamic a
traductoarelor se aproximează cu cea a unor elemente de întârziere ideale
de ordinul I sau II, în fig. 11 s-a trasat funcţia indicială a unui element de
întârziere de ordinul II oscilatoriu amortizat, pe al cărui grafic s-au pus în
evidenţă o serie de mărimi ce pot servi ca indicatori de performanţă pentru
regimul dinamic.

128
 Fig. 11

Cu referire la graficul din fig. 11se defineşte eroarea sau abaterea

dinamică εd , ca diferenţa dintre valoarea curentă y(x) a ieşirii şi valoarea la
care aceasta se stabilizează ys conform caracteristicii statice.
Atunci:

εd (t) = z(t) – ys (7)

Timpul de stabilire sau timpul de răspuns al unui traductor este
durata în care eroarea dinamică se încadrează în banda de sensibilitate
specifică, Bs:

| εd (ts)| ≤ Bs

Eroarea dinamică pentru regimul oscilatoriu amortizat ia atât valori

pozitive cât şi negative (pe când pentru regimurile aperiodice aceasta este
numai negativă) .
Faptul că eroarea dinamică poate lua atât valori pozitive cât şi
negative arată că valoarea instantanee a ieşirii depăşeşte valoarea de
stabilizare ys.Pentru a se evita solicitări nepermise este important să se
cunoască valoarea ymax.În acest sop se defineşte supracreşterea σ care
reprezintă eroarea dinamică ce corespunde principiului maxim al ieşirii
εd (t). De obicei se exprimă în fracţiuni sau procente din ys, astfel:

y max − y s
σ = ⋅ 100 (8)
ys
1.15.3.3.1.3. Caracteristici constructive şi de exploatare

129
 O caracteristică importantă a unui traductor care depinde atât de
principiul de funcţionare şi concepţia acestuia, dar mai ales de realizarea lui
constructivă, este robusteţea. Traductoarele sunt prevăzute a funcţiona
corect în anumite condiţii, prescrise de constructor, relative la valorile
diverşilor factori de mediu cum ar fi: • temperatura
• umiditatea
• presiunea
• agenţi chimici
• câmpuri electrice şi magnetice
Robusteţea este legată de capacitatea supraîncărcare, adică de a
proprietatea de suporta valori ale mărimii de intrare care depăşesc
limitele domeniului admis.
Pe aceiaşi linie a caracteristicilor determinate de construcţia
traductoarelor se înscrie şi fiabilitatea sau siguranţa în funcţionarea unui
traductor .Fiabilitatea este capacitatea de a păstra parametrii de ieşire în
limitele prescrise în condiţiile de exploatare date.
Foarte frecvent, drept măsură cantitativă a fiabilităţii se consideră
probabilitatea funcţionării fără defecţiuni în decursul unui anumit interval
de timp , în condiţii date.

1.15.3.3.1.4. Calculul erorilor de temperatură

Temperatura de referinţă este t = 200 C (= 680 F).

În cazul în care piesa, măsura sau ambele au altă temperatură, trebuie fie să
se amâne măsurarea până când elementele menţionate ajung la temperatura
t = 200 C, fie ca rezultatul măsurării să fie afectat de corecţii care se determină
în modul indicat mai jos.
fT = (αp −αN ) 2 ( ∆t p ) 2 + αN2 ( t p − t N ) 2 (9)
unde:
tn – temperatura măsurii;
tp – temperatura măsurandului (piesei);
∆ tp = tp- 200 – diferenţa dintre temperatura măsurii şi temperatura de referinţă;
α p = coeficientul de dilatare liniară al măsurandului
α N = coeficientul de dilatare liniară al măsurii
L = lungimea nominală a măsurii
Dacă se iau: ∆ tp = ± 20C;
tp-tn = ± 0,50C;
α N = (11,5± 1,5)⋅ 10-6;
α p-α N= ± 3,5⋅ 10-6;
f T = L ⋅ 10 −6 ( 3,5 ⋅ 2) 2 + (11,5 ± 1,5 ) 2 ⋅ 0,5 2 = L ⋅ 10 −6 91 = L ⋅ 10 −6 ⋅ 9,54
Aleg L = 0,5 mm

130
 ⇒ fT = 10-6⋅ 0,5⋅ 9,54 = 0,00000477 mm

1.15.3.3.1.5. Calculul erorii cinematice

Dacă se cosideră că asupra tijei palpatoare, mai precis, asupra bilei,

acţionează o forţă P = 0,025 daN axial, apoi în direcţia (din fig. 12), în cazuş
acţiunii axiale ecuaţia de echilibru este:
P + Km (z - x0) = F0 + Kax0 + GM, (10)

unde: zeste săgeata arcului membrană sub acţiunea sistemului mobil GM.
Atunci:
KmZ = GM (11)
P - Kmx0 = F0 + Kax0 (12)

Fig. 12

Unde: x0 este distanţa necesară întreruperii contactului; pentru pastile de

contact lepuite; consider x0 = 0,010 mm.
- F0 este forţa iniţială din arcul elicoidal conic
- Ka este constanta elastică a arcului elicoidal conic
F0 se determină constructiv

131
 AO 1
Se observă din figură că: =
OB 2
1
Atunci ⇒ x1 = x0
3
Dacă scriem ecuaţia de momente în jurul punctului A:
P(l cosα - x1) + Km (z – x1)d1 cosα = F0d1cosα + Kax1d1cosα + Gstd1cosα +
Gpalp (d1cosα + lg sinα ); (13)

KmZ⋅ d1cos α = (Gst + Gpalp) d1 cosα , (14)

unde lg este distanţa de la „0” la centrul de greutate al sistemului

mobil.
x0 0,01
Atunci, α = arcsin = arcsin = (9,09 ⋅ 10-3)0= 32,74”;
3d1 63
sinα = 1,59⋅ 10-4;
cosα ≅ 1;
Ecuaţia devine:
P(l - x1) - Km x1d1 = F0d1 + Kax1d1 + Gpalp lg sinα ; (15)

Ecuaţiile (10) şi (15) formează un sistem compatibil din punct de

vedere matematic dar nerealizabil pentru că: la valori uzuale ale P, x0,
l, d1, lg rezultă Km+Ka< 0
S-a ignorat rigiditatea arcului membrană al cărui centru este
deplasat cu S = l1 sinα la solicitarea cu o forţă laterală.
Pentru determinarea rigidităţii radiale, calculul analitic este
extrem de dificil, de aceea se recomandă reglajul prin încercări
pentru determinarea unor forţe de lucru egale pe cele trei direcţii.

1.15.3.3.1.6. Calculul schemei cinemato-funcţionale la

traductoarele cu contacte electrice, în 3 D

1.15.3.3.1.6.1. Calculul sistemului electronic

Se consideră următoarele două variante de circuite electronice :

1. Varianta cu tranzistor (fig. 13)
2. Varianta cu circuit electronic integrat (fig. 14)

132
 Fig. 13

Această structură este determinată de utilizarea unui LED cu tensiunea de

alimentare 24 V.
Dacă există posibilitatea utilizării unui LED care să funcţioneze cu o tensiune
de alimentare de + 5V, al doilea circuit poate fi simplificat prin eliminarea
bornei 2 şi a rezistenţelor R1, R2, R3, R.
Se poate observa că circuitul integrat cu 6 inversoare este folosit la
jumătate din capacitate sa. Dacă preţul este convenabil, în locul acestuia
putem folosi CDB 400E cu patru porţi NAND.
Funcţia pe care o realizează circuitul electronic este:

133
 F(x1, x2, x3)= x 1 x 2  x 3 unde:
1 pentru LED aprins
f = şi
0 pentru LED stins

Fig. 14

1 pentruK i inchis
x1 = 
0 pentruK i deschis
x 1 x 2  x 3 = x 1 ⋅ x 2  x 3 = ( x 1 ⋅ x 2 ) ⋅ x 3 = ( x 1 ⋅ x 2 ) ⋅ x 3

134
Schema logică a funcţiei f (fig. 15) este :

Fig. 15

CDB 400 E, produs în România , are următoarea structură (16):

Fig. 16
Tabelul de adevăr al funcţiei f şi modul de conectare al CDB 400E sunt
reprezentate în fig. 17 respectiv 18 .

X3 X2 X1 X1 ⋅ (X1⋅ X2)⋅ f
X2 X3
0 0 0 0 0 1
0 0 1 0 0 1
0 1 0 0 0 1
0 1 1 1 0 1
1 0 0 0 0 1
1 0 1 0 0 1
1 1 0 0 0 1
1 1 1 1 1 1

135
 Fig.17
Această soluţie pentru rezolvarea sistemului electronic este originală. Ea
se poate adapta şi pe varianta a doua din fig. 18, dacă LED-ul
funcţionează la 24 V şi CDB 400E este mai ieftin decât circuitul integrat cu
6 inversoare.

Fig. 18

1.16. TRADUCTOARE ÎN COORDONATE MULTIPLE CU

FORŢĂ REGLATĂ

1.16.1. Descrierea constructivă a traductorului

Traductorul multiplu coordonat cu forţă reglată este capabil să

detecteze defecţiuni relativ mari la o forţă de măsurare relativ constantă şi prin
care localizarea punctului de observare a bilei palpatoare poate fi asigurată
din direcţia vectorului forţei de măsurare.
Traductorul multiplu coordonat are ghidaje drepte, incluzând nu
numai un traductor de deplasare ci şi un element de mişcare cu care ghidajele
pot fi deflectate. Cantitatea de deflecţie a ghidajelor drepte nu are influenţă
asupra forţei de măsurare.
În fig. 9 se arată structura de bază a traductorului multiplu coordonat
cu forţa de observare conform invenţiei;

136
 În fig. 9′ (a-c) se ilustrează vederi şi, respectiv secţiuni ale traductorul
arătat în figura 9;
În fig. 10 se arată structura de bază a dispozitivului de măsurare a
forţei;
În fig. 10a este o ilustrare schematică a mecanismului volantului rotativ
cu conducerea curelei.
În fig. 11 este o diagramă a circuitului bloc a reglării electrice a forţei şi
arată conexiunile acestuia cu computerul.;
În conformitate cu figura 9 se arată structura fundamentală a
traductorului multiplu-coordonat cu 3 unităţi se arcuri paralelograme (3), (4) şi
(5) care sunt dispuse astfel încât să poată realiza o mişcare de măsurare în
direcţia axelor de coordonate ale sistemului rectangular cartezian. Fiecare din
unităţile arcurilor paralelograme au o construcţie identică, dar fiecare sunt
rotite cu 90 ° relativ unul faţă de altul. Elementul (3) asigură operaţia de
poziţionare pentru direcţia x; elementul 4 rotit cu 90 ° faţă de y; elementul (5)
rotit cu 90 ° faţă de y pentru direcţia z. Aceste trei operaţii de poziţionare sunt
îndeplinite atâta timp cât forţa de apropiere a observării traductorului la flancul
dinţilor corespunde valorii F punct aşezat. Aşa cum s-a arătat pentru
paralelogramul arc (3), ele cuprind unităţile paralelogramelor (3a), unitatea de
conducere volant (7), traductorul de deplasare (8) şi un amortizor
(decomprimator) de oscilaţie(9).
Dispozitivul de măsurare a forţei multiplu-coordonată (6) este conectat
prin placa de bază (11) cu unităţile de arcuri paralelograme (3), (4) şi (5).
Deflecţia bilei de palpare (1) este astfel, transmisă la traductorul de deplasare
(8) pentru direcţia x şi detectată. Traductoarele corespunzătoare pentru
direcţiile y şi z sunt conţinute în unităţile de paralelograme arcuri (4) şi (5).
Astfel în combinaţie cu sistemul de coordonate al maşinii de măsurare, poziţia
centrului bilei de observare (de palpare) e determinată prin intermediul unei
adiţii utilizând semnul algebric corect (+/-). Forţa de măsurare rămâne
constantă datorită reglării, indiferent de deflecţia paralelogramului.
Pentru compensarea greutăţii (masei) în direcţia z, placa de bază (11)
este suspendată printr-o suspensie cu arc şi şuruburi de ajustare (10).
Acest lucru se poate vedea în figura 9(a-c). Conform figurii 9,
traductorul este suspendat prin arcuri şi şuruburi de ajustare (10).
Conform figurii 9(a-c), există un cadru „a” pe care un cărucior „b” este
deplasabil aşa cum indică săgeţile în figura 9a. Această direcţie de deplasare
este x. Un cărucior „c” este deplasabil pe căruciorul „b”, transversal cum
indică figura 9b. Aceasta este direcţia y. Căruciorul „c” suportă un cadru „d”. În
acest cadru, un cărucior este deplasabil vertical, cum indică săgeţile din figura
9c. Aceasta este direcţia z. Un cărucior „j” este deplasabil în căruciorul „c”,
cum indică săgeţile în figura 9a. Este din nou direcţia x. Căruciorul „j”
transportă capul de măsurare „g”, arătat în figura 9.
Cu ajutorul căruciorului „b”, capul de măsurare „g” este mişcat într-o
poziţie utilizabilă faţă de un flanc al roţii „h” a angrenajului. Apoi căruciorul „b”

137
este prins împreună cu cadrul maşinii „a”. Mişcările în direcţiile x, y, z sunt
executate de cărucioarele „c”, „e”, „f” astfel încât numai masele cele mai mici
posibil trebuie deplasate.

Figura 9

Bila tijei de palpare (1) este adusă în contact cu un flanc al roţii

138
angrenajului „h”. Întrucât traductorul este aliniat relativ la centrul de rotaţie al
roţii angrenajului, un punct al suprafeţei (flancul angrenajului) ce trebuie testat
se ştie în computerul maşinii de măsurare şi este astfel certificat.

Figura 9’

Această suprafaţă a flancului dinţilor care se ştie în computer, este

suprafaţa punctului stabilit, care este acum asimilată la diferite puncte pentru
măsurare / testare cu traductorul pentru a certifica dacă poziţia actuală a
traductorului deviază de la poziţia stabilită şi dacă este aşa, cât de mare este
eroarea.
Invenţia descrisă aici are obiectivul de a păstra asimilarea
traductorului, a constantei de măsurare a traductorului pentru diferite puncte
de măsurare, adică să păstreze constantă, indiferent cât de mare e devierea

139
poziţiei actuale a traductorului faţă de poziţia stabilită stocată pe computer.
1.16.2. Descrierea tehnico – funcţională a traductorului

Obiectul de măsurat este palpat de una din bilele de palpare (1) a tijei
de palpare (2) care este fixată în dispozitivul de măsurare multiplu coordonată
(6). Forţa de măsurare generată de către palpare este detectată de
dispozitivul de măsurare multiplu coordonată (6) în aceeaşi direcţie cu cea a
mişcărilor permise de cele trei arcuri paralelograme (3), (4) şi (5).
Componentele forţei de măsurare detectate în direcţiile coordonate
individuale sunt, însumate pentru a rezulta forţa totală rezultantă de măsurare
şi apoi comparate cu forţa de măsurare cerută (necesară, prestabilită).
Deviaţiile sunt compensate pentru direcţia x de unitatea de conducere (7), în
acest caz cu un motor electric.
Compensarea în direcţiile y şi z se face prin unităţi de conducere
corespunzătoare în unităţile cu arcuri paralelograme (4) şi (5).
Figura 10 arată structura dispozitivului de măsurare care va cuprinde
trei dispozitive de măsurare a forţei , interdependente (61), (62) şi (63).
Forţa de măsurare care este exercitată este transmisă prin tijele
palpatoare (2) la plăcile (64) şi (65). Acest dispozitiv măsoară două grinzi de
încovoiere (61) care sunt conectate pe placa (67) pentru fiecare arc
paralelogram. Pe grinzile de încovoiere (61) sunt dispuse nişte mărci (senzori)
care în combinaţie cu circuitele electrice, furnizează un semnal electric Fx
61b, care este proporţional cu componenta efectivă a forţei Fx a forţei de
măsurare. Corespunzător componentei forţei 62b este măsurată prin
paralelogramul arc (62) şi senzorul (62a). Grinzile de încovoiere (62) sunt
conectate la (68) cu dispozitivul de măsurare a forţei (63), pe care sunt dispuşi
senzorii care furnizează semnalul Fz 63b. Dispozitivul de măsurare a forţei
(63) este conectat la placa de bază (11).
Figura 11 reprezintă o diagramă bloc a circuitului de reglare a forţei şi
de transmitere a datelor la computerul (28). Traductorul forţei furnizează
semnalele electrice Fx 61b, Fy 62b, Fz 63b. Semnalele (61b), (62b), (63b)
sunt trimise, pe de o parte prin convertoarele analog - digitale (61c), (62c) şi
(63c) la computerul (26) pe linii (b12) şi evaluate împreună cu semnalul de la
elementul logic de semn algebric (14) care e contact cu computerul (26) pe
liniile (13). Computerul (26)furnizează magnitudinea şi direcţia vectorului de
forţă F şi astfel se poate localiza punctul de observare al bilei de palpare pe
obiect şi direcţia normalelor la suprafaţă în acel punct. Pe de altă parte prin
circuitul computerului (15), mărimea vectorului forţei de măsurare e asigurată
şi comparată prin computerul (16), cu forţa de măsurare cerută. Deviaţia este
legată multiplicativ în circuitele (17), (18), (19) cu componentele forţei de
măsurare (61b), (62b), (63b) şi trimisă la amplificatoarele de ieşire (20), (21),
(22) care prin liniile (23), (24) şi (25) alimentează unităţile de mişcare în
paralelogramele arcuri cu energie.
Dacă o poziţie a punctului stabilit a flancului angrenajului e atinsă de

140
traductor conform figurii 9 şi 10 cu ajutorul cărucioarelor „c”, „e” şi „f”, atunci
traductorul este transferat în poziţia în care dispozitivul de măsurare a forţei
multiplu coordonate, conform figurii 10, furnizează anumite valori (61b), (62b),
(63b). Aceste valori conform figurii 11 definesc forţa de măsurare F actual,
care este comparată cu forţa de măsurare F punct stabilit. Dacă există o
deviaţie atunci pentru cele trei direcţii, au loc la unităţile paralelogramelor de
arcuri din figura 1, o ajustare în cele direcţii coordonate cu ajutorul diferitelor
dispozitive de mişcare (7), până când F actual corespunde cu F punct stabilit.
Această ajustare cauzează modificări la traductoarele de deplasare (8)
prezente la unităţile paralelogramelor arcuri (3), (4) şi (5) executând deflecţii şi
trimise dispozitivului display-ului (30). Valoarea F punct stabilit la traductoarele
de deplasare (8) cauzează deja o deflecţie care corespunde unei valori zero
selectate. Dacă deflecţia de bază nu ar fi prezentă, traductorul ar rămâne pe
flanc fără nici o forţă, adică valoarea F punct stabilit ar fi egală cu zero ceea

Figura 10a

141
ce în mod natural nu este uzual în termeni practici.
O valoare F punct stabilit este deci selectată ca forţa dorită de contact a
traductorului cu flancul roţii.

Figura 11

142
O deflecţie predeterminată a traductorului de deplasare (8) corespunde
acestei valori dorite F punct stabilit.
Deviaţiile de la această deflecţie rezultă la un punct individual de măsurare
deoarece valoarea F actual este făcută să egalizeze valoarea F punct stabilit
cu ajutorul unităţilor de deplasare (7).
În figura 10a este o schemă a volantului cu curea (70), un traductor şi
un paralelogram arc (3) pentru o axă de coordonate. Motorul (73) transmite
mişcarea de rotaţie la cureaua (70) care se răsuceşte şi se scurtează. În
cuplajul (72) este fixată cureaua astfel încât scurtarea poate fi transmisă prin
placa de bază (11) dispozitivului de măsurare a forţei (6) şi tijei (2) la bila de
palpare (1).

1.16.3. Descrierea tehnologică a traductorului

Tehnologia de realizare a arcurilor paralelograme presupune execuţia

lamelelor elastice din oţel arc prin debitare, ştanţare, tratament termic şi
rigidizare centrală a lamelelor. În construcţia paralelogramelor se are în
vedere punerea unor opritoare pentru a lucra în domeniul de elasticitate şi nu
de deformaţie.
Tehnologia de realizare a corpurilor şi suporţilor pentru volant,
traductor şi amortizor: debitare; frezare; găurire; alezare; lamare; tratament
termic; rectificare plană, de revoluţie, de finisare cu piatră de grafit; acoperiri
galvanice;
Toate aceste operaţii se realizează pe maşini de precizie.
Tehnologia de realizare a traductoarelor inductive:
• pentru bobină există înfăşurarea spiră lângă spiră şi
suprapunerea conductorului de cupru într-un număr de
spire calculat, asigurând o geometrie perfectă;
• miezul se realizează din ferită şi se folosesc operaţii de
strunjire, rectificare;
Tehnologia de realizare a arcului elicoidal cilindric presupune: debitare
la lungimea desfăşurată a arcului din sârmă de oţel arc; realizarea înfăşurării
pe dorn, spiră lângă spiră; încasetarea arcului; tratament termic în casetă;
verificarea la forţa de măsurare;
Tehnologia de realizare a tijelor palpatoare: debitare; strunjire grosieră
şi fină; frezare; filetare; tratament termic; rectificare conică; acoperiri galvanice
Toate aceste operaţii se fac pe maşini universale de precizie.

1.16.4. Caracteristici tehnico-funcţionale si metrologice ale

traductorului

• Numărul de coordonate: 3 (x, y, z);

• x= y=z = ± 0,5mm; ± 1mm;

143
 • rezoluţie: 0,1 μm până la 0,5 μm;
• forţa de măsurare: Fx=Fy =Fz=(0,1 ÷ 0,25)N;
• eroarea: ± 0,1 μm, ± 0,5 μm, ± 1 μm în funcţie de
rezoluţie;
• traductorul are senzori de forţă;
• lagăre: lamele elastice în construcţie paralelogram;
• forţa de măsurare: reglabilă.

1.16.5. Aplicabilitatea traductorului

Traductorul se foloseşte la echiparea roboţilor, a maşinilor unelte cu

CNC, asigurându-se regimul automat de funcţionare al acestora.
Aceste traductoare asigură un grad de automatizare complet, punând
în evidenţă starea lor de funcţionare în limitele optime datorită prezenţei
senzorilor pe elementele solicitate ale traductorului, acestea transmiţând în
domeniul în care lucrează traductorul şi totodată pune în evidenţă momentele
de depăşire a valorilor limită prin intermediul informaţiei la unitatea centrală.

1.17. TRADUCTOARE LINIARE EXPUSE CU GRADUL DE

ACURATEŢE MAI BUN DE ± 1µ m (LIP)

Traductoare liniare expuse cu gradul de acurateţe mai bun de

± 1µ m (LIP) sunt caracterizate de paşi mici de măsurare şi de precizia
ridicată. Etalonul gradat este o reţea aplicată pe un substrat de sticlă sau de
sticlă ceramică.
Traductoarele (LIP) sunt tipic folosite la:
• maşini de măsurare sau comparatoare;
• microscoape de măsurare;
• maşini ultra-precise ca strungul cu diamant pentru
componentele optice, strungul de finisare pentru stocarea
dischetelor şi pentru la maşini de rectificat (şlefuit) a
componentelor din ferită;
• echipamente de măsurare şi producţie în industria
semiconductorilor şi industria electronică;

1.17.1. Prezentarea traductoarelor liniare expuse:

(a) tip (LIP 300) (fig.11):

• pentru rezoluţii foarte mari cu pasul de măsurare de 1mm;
• repetabilitate ridicată într-o perioadă foarte mică a
semnalului;
• comportament termic definit datorat etalonului gradat pe

144
 sticlă ceramică Zerodur.

Fig.11

(b) tip (LIP 400) (fig.12):

• dimensiuni reduse;
• paşi de măsurare până la 0,005μm;
• scale disponibile cu diferiţi coeficienţi de expansiune
termici.

Fig.12

(c) tip (LIP 500) (fig.13):

• pentru măsurarea lungimilor până la 1440mm;
• pasul de măsurare până la 0,05 μm;

Fig.13

145
 1.17.2. Caracteristicile tehnice ale traductoarelor LIP 382,
LIP 372, LIP 481, LPI 471:

(tabel 4)

Incremental
LIP 382 LIP 481
LIP 372 LIP 471

Etalon gradat Gradaţie DIADUR pe Gradaţie DIADUR pe

Coeficientul termal de sticlă ceramică sticlă sau sticlă
expansiune α therm≈ o ppm/K ceramică Zerodur

Semnale de ieşire LIP 382: 1Vpp LIP 481: 1Vpp

LIP 375: TTL LIP 471: TTL

Perioada semnalului LIP 382: 0.128µ m LIP 481: 2µ m

LIP 372: 0.004µ m LIP 471:
0.4µ m/0.2µ m
Acurateţea ± 0.5µ m ± 1µ m ;± 0.5µ m

Pasul de măsurare 1nm 1µ m până la 0.005µ m

recomandat

Domeniul de De la 70 la 270mm De la 10 la 420mm

măsurare

Marca de referinţă fără una

Traductoare liniare expuse cu două coordonate prezintă ca

etalon gradat, o structură reţea planară pe un substrat de sticlă. Aceasta face
posibilă măsurarea poziţiei într-un plan. Aplicaţiile includ:
• echipamente de producţie şi măsurare în industria
semiconductorilor;
• echipamente de producţie şi măsurare în industria
electronică;
• platouri x-y extrem de rapide;
• maşini de măsurare şi comparatoare
• microscop de măsurare

146
 Fig.14

1.17.3. Caracteristicile tehnice ale traductoarelor PP 281, PP 271,

LIP 581, LIP 571 sunt redate în tabelul 4:
(tabel 5)
Incremental
PP 281 LIP 581
PP271 LIP 571
Etalon gradat Gradaţie DIADUR pe sticlă Gradaţie DIADUR pe
Coeficientul termal de α therm≈ 8 ppm/K sticlă
expansiune α therm≈ 8 ppm/K
Semnale de ieşire PP 281: 1Vpp LIP 581: 1Vpp
PP271: TTL LIP 571: TTL

147
 Perioada semnalului PP 281: 4µ m LIP 581: 4µ m
PP271: 0.8µ m LIP 571: 0.8µ m/0.8µ m
Acurateţea ± 2µ m ± 1µ m
Pasul de măsurare 0.014µ m 1µ m până la 0.05µ m
recomandat
Domeniul de măsurare 68 x 68mm De la 70 la 1440mm
Marca de referinţă Una per coordonată Una sau cu distanţă-
codată

1.18. TRADUCTOARE LINIARE EXPUSE CU GRAD DE

PRECIZIE ±3μm (LIDA, LIF)

Traductoare liniare expuse cu grad de precizie ±3μm (fig.15)sunt

caracterizate de o instalare uşoară. Sunt utilizate în:
• maşini de măsurare în coordonate;
• maşini de verificat;
• maşini de asamblat PCB;
• maşini de găurit PCB;
• dispozitive de manipulare precise;
• măsurarea poziţiei şi vitezei motoarelor liniare.

Traductoarele liniare (LIDA) utilizează scală de oţel AURODUR ca

etalon gradat. Sunt ideale pentru viteze de deplasare ridicate de până la 8m/s.
Metoda de scanare specială pe care o folosesc le face extrem de tolerante
faţă de contaminarea scalei şi neuniformitatea suprafeţei de montare.
O reţea de sticlă, realizată printr-un procedeu SUPRADUR, serveşte
ca etalon gradat pentru traductoarele (LIF). Perioada mică a semnalului
permite repetabilitate ridicată.
Caracterizarea utilizării traductoarelor liniare expuse:
(a) tip (LIF 400):
• prinderea uşoară şi simplă a scalei cu adeziv film –
„Heidenhain Preciment”;
• relativ insensibile la contaminare datorită gradaţiilor
SUPRADUR;
• repetabilitate ridicată;
• comportament termic definit;
• timpi mici de montare;
• detectarea poziţiei prin intermediul limitatoarelor şi căilor
de aducere acasă;
(b) tip (LIDA 101):
• scală de oţel dintr-o bucată;
• pentru viteze de parcurgere înalte;

148
 (c) tip (LIDA 405):
• pentru lungimi de măsurare mari: 30m;
• pentru viteze de deplasare înalte;
• scală din oţel AURODUR dintr-o bucată ghidată pe suporţi
port-scală;
• scala este adusă la o tensiune definită şi fixată la ambele
capete de baza maşinii;
(d) tip (LIDA 407):
• montare rapidă, simplă a suportului scalei cu adezivul film
Preciment;
• pentru viteze de deplasare ridicate;
• scală de oţel AURODUR dintr-o bucată ghidată pe suporţi;
• fixarea centrului scalei garantează comportamentul termic
definit;
• LIDA 400 (fig.15) au limitatoare integrate

Fig.15

Traductoarele liniare expuse cu grad de precizie ± 3µ m,

prezentate pe variante constructive, scot în evidenţă următoarele aspecte:
(a) sunt utilizate la diferite echipamente tehnice şi tehnologice
pentru optimizarea şi modernizarea acestora, pentru
integrarea cu sistemele informatice şi informaţionale ale
acestora, pentru asigurarea acurateţei şi preciziei în procesele
de fabricaţie corespunzătoare;
(b) sunt realizate în variante constructive şi
cartotipodimensionale cât mai multe pentru acoperirea
cerinţelor şi solicitărilor din diferite medii industriale şi de

149
 laborator;
(c) sunt uşor de montat pe echipamentele tehnologice şi tehnice,
ale căror aplicaţii sprijină dotarea tehnică, la nivele de calitate
superioare;
(d) informaţiile date de aceste traductoare sunt foarte uşor de
transformat, dar mai ales de prelucrat prin sisteme
informatice şi informaţionale anexate echipamentelor
tehnologice;
(e) sunt utilizate în multe medii industriale şi datorită gradului
mare de aplicabilitate şi implementare, pe echipamentele
tehnologice;
(f) sunt recomandate prin parametrii tehnico-metrologici foarte
înalţi;

1.19. TRADUCTOARE DE LUNGIME TIP HEIDENHAIN-

CERTO, CU PRECIZIE ± 0.1µ m

Traductoarele de lungime tip Heidenhain-Certo, (fig.16) cu

precizie ± 0.1µ m oferă o gamă largă de lungimi de măsurare, o precizie
liniară ridicată şi rezoluţie în domeniul nanometrilor. Sunt predominant utilizate
pentru controlul calităţii producţiei părţilor cu precizie ridicată şi pentru
monitorizarea şi calibrarea standardelor de referinţă. Traductoarele reduc
numărul de etaloane de lucru cerute pentru calibrarea unităţilor electronice.

Fig.16

1.19.1. Precizia traductoarelor

Eroarea totală a traductoarelor de lungime „Heidenhain-Certo” se

întinde între ± 0.1µ m. După compensarea erorii traductoarelor liniare în

150
electronica de evaluare a ND 281D, de exemplu, se garantează o precizie de
± 0.03µ m pentru CT 2055 şi ± 0.05µ m pentru CT 6000. Aceste grade de
precizie se aplică pe întregul domeniu de măsurare la temperatura ambientală
între 19 şi 210C şi cu o variaţie a temperaturii de ± 0.1K în timpul măsurătorilor
pentru care standul de calibre CS 200 Heidenhain-Certo , este folosit.

1.19.2. Acţionarea tijei de palpare

Tija de palpare a traductoarelor CT 2501 şi CT 6001 este avansată

şi retrasă de un motor integral. Poate fi acţionată de switch-ul asociat, care de
asemenea poate fi controlat de un semnal extern.
CT 2505 şi CT6002 nu au motor pentru tija de palpare. Tija de palpare
mobilă este conectată de un cuplaj separat cu elementul mobil al
dispozitivului.
Caracteristicile tehnice ale traductoarelor CT 2501, CT 2502, CT
6001, CT 6002 sunt redate în tabelul următor:
(tabel 6)

Incremental CT 2502 CT 6001 CT 6002

CT 2501
Etalon gradat Gradaţie DIADUR pe sticlă ceramică Zerodur
α therm≈ 0÷ 0.1 ppm/K

Semnale de 11µ App

ieşire
Perioada 2µ m
semnalului
Acurateţea ± 0.1µ m ± 0.1µ m
± 0.03µ m ± 0.05µ m

Pasul de 0.01µ m şi 0.05µ m cu ND 281 B

măsurare
recomandat
Domeniul de 25mm 60mm
măsurare
Acţionarea tijei Acţionată Via cuplaj Acţionată Via cuplaj
prin motor prin motor

151
 Marca de Una
ref
eri
nţ
ă

1.20 TRADUCTOARE DE LUNGIME HEIDENHAIN-METRO

CU PRECIZIE DE ± 0.2µ m

Datorită sistemului de precizie ridicată şi perioadei mici a semnalului,

traductoarele de lungime tip Heidenhain-Metro MT 1200 şi MT 2500 sunt
ideale pentru staţii de măsurare precise sau pentru echipamente de testare.
Acestea asigură tije de palpare ghidate cu bucşe şi în consecinţă permit forţe
radiale mari.

1.20.1. Acţionarea tijei de palpare

Traductoarele de lungime din seria (MT12x1) şi (MT25x1) au tija de

palpare cu arc tensionat. Tija de palpare avansează când arcul este în faza de
repaus. Într-o versiune fără arc, exercită o forţă joasă asupra obiectului de
măsurat.
La traductoarele de lungime pneumatice (MT 1287) şi (MT 2057), tija
de palpare este retrasă în poziţia de repaus de un arc şi este avansată către
poziţia de măsurare cu ajutorul arcului comprimat.

152
 Fig.17
1.20.2. Montajul traductoarelor

Traductoarele de lungime (MT 1200) şi (MT 2500) sunt fixate prin

părţile lor de prindere 8h6. o aplică de montare este disponibilă ca un
accesoriu pentru montarea traductoarelor pe suprafeţe plane sau pe (MS
200)de la firma Haidenhain.
Caracteristicile tehnice ale traductoarelor MT 1201, MT 1271, MT
1281, 1287, MT 2501 sunt redate în tabelul următor:

(tabel 7)
Incremental
MT 1201 MT1271 MT1281 MT2501 MT2 MT2581
MT1287 571 MT2587
Etalon gradat Gradaţie DIADUR pe sticlă ceramică Zerodur
α therm≈ 0± 0.1 ppm/K

Semnale de 11µ App TTL 1 Vpp 11µ App TTL 1 Vpp

ieşire

153
 Perioada 2µ m 0.4µ m 2µ m 0.4µ 2µ m
semnalului 0.2µ m m
0.2µ
m
Acurateţea ± 0.2µ m

Pasul de 0.5µ m până la 0.05µ m

măsurare
recomandat
Domeniul de 12mm 25mm
măsurare

Acţionarea tijei MT 12x1/MT 25x1: ridicare cu cablu sau liberă

MT 1287/MT 2587: pneumatic

Marca de una
referinţă

1.21. TRADUCTOARE DE LUNGIME TIP HEIDENHAIN –

METRO CU PRECIZIE ± 0.2µ m

Domeniile mari de măsurare împreună cu precizia înaltă face ca (MT

60) şi (MT 101) să fie atractive pentru verificări, monitorizarea producţiei,
controlul calităţii dau măsurarea oricăror componente cu dimensiuni foarte
diferite. Dar sunt şi uşor de montat ca traductoare de poziţie cu precizie
ridicată, de exemplu pe dispozitive de alunecare sau suprafeţe plane x-y.

Fig.18

1.21.1. Acţionarea tijei de palpare

154
 Traductorul versiunea M asigură un motor integral care retrage şi
avansează tija de palpare. În timp ce (MT 101 M) funcţionează cu o forţă de
palpare constantă, (MT 60 M) permite selectarea din trei nivele de forţă.
Traductorul versiunea K nu are acţionare integrală a tijei de palpare.
Acesta se deplasează liber. Poate fi conectat la elemente mobile printr-un
cuplaj.

1.21.2. Caracteristicile tehnice ale traductoarelor MT 60 M, MT 60 K,

MT 101 M şi MT 101 K sunt redate în tabelul următor:
(tabel 8)
Incremental
MT 60 M MT 60 K MT 101 M MT 101 K
Etalon gradat Gradaţie DIADUR pe sticlă ceramică
Semnale de 11µ App
ieşire
Perioada 10µ m
semnalului
Acurateţea ± 0.5µ m ± 0.1µ m
Pasul de 60mm
măsurare
recomandat
Domeniul de 25mm 60mm
măsurare
Acţionarea Acţionată prin Via cuplaj Acţionată prin Via cuplaj
tijei motor motor
Marca de Una
r
e
f
e
r
i
n
ţ
ă
1.22. TRADUCTOARE DE LUNGIME TIP HEIDENHAIN-
SPECTO CU PRECIZIE ± 1µ m

Datorită dimensiunilor lor reduse, aceste traductoare sunt alese, în

special pentru aparate de inspecţie multipoint sau echipamente de testare.

1.22.1. Acţionarea tijei de palpare

155
 Traductoarele (ST 12x8) şi (ST 30x7) asigură o tijă de palpare cu arc
tensionat. La cele pneumatice (ST 12x7) şi (ST 30x7), tija de palpare este
retrasă în poziţia preferenţială de un arc şi este avansată către poziţia de
măsurare, prin acţiunea arcului comprimat.

Fig.19

1.22.2. Montajul traductoarelor

Sunt fixate prin părţile proprii de prindere 8h6.

1.22.3. Caracteristicile tehnice ale traductoarelor ST 1208, ST

1278, ST 1288, ST3008, ST 3078 şi ST 3088 sunt redate în tabelul următor:
(tabel 9)

ST1278 ST1288 ST3008 ST3078 ST3088

Incrementa ST1277 ST1287 ST3007 ST3077 ST3087
l
ST1208
ST1207

156
Etalon Scală din sticlă DIADUR
gradat

Semnale de 11µ App TTL 1 Vpp 11µ App TTL 1 Vpp

ieşire

Perioada 20µ m 0.4µ m 20µ m 0.4µ 20µ m

semnalului 0.2µ m m
0.2µ
m
Acurateţea ± 1µ m

Pasul de 1µ m până la 0.5µ m

măsurare
recomandat
Domeniul de 12mm 30mm
măsurare

Acţionarea ST 12x8/ST 30x8: de obiectul măsurat

tijei ST 12x7/ST 30x7: pneumatic

Protecţie IP 64

Marca de una
referinţă

1.23. MĂSURAREA UNGHIURILOR

1.23.1. Traductoare unghiulare

Traductoarele unghiulare (fig.20) sunt caracterizate de valori ale

preciziei ridicate în subdomeniul arcelor. Aceste dispozitive sunt folosite în
aplicaţii precum: mese rotative NC, pe capul revolver al maşinilor unelte,
aparate de divizat, mese de măsurare unghiulare de mare precizie, dispozitive
de precizie din metrologia unghiulară, antene şi telescoape, îndeplinindu-se
următoarele cerinţe:
• precizie de la ± 5′′ la ± 0.4′′ ;
• paşii de măsurare fini de 0.00001o sau 0.03 5′′
(incremental) sau 27 biţi, aprox 134 mil. Poziţii per revolută;

157
 Fig.20

1.23.2. Traductoare de rotaţie

Traductoarele de rotaţie (fig.21) servesc ca senzori de măsurare

pentru mişcarea rotativă, viteza unghiulară şi când sunt folosite în conjuncţie,
cu etaloane gradate mecanice, cum ar fi şuruburi conducătoare, pentru
mişcare liniară. Domeniile de aplicaţie includ motoarele electrice, maşinile
unelte, imprimante, maşini de prelucrare a lemnului, războaie pentru textile,
roboţi şi manipulatoare, ca şi diferite dispozitive de măsurare, testare şi
verificare, îndeplinindu-se următoarele cerinţe:
• precizie de la ± 12′′ ;
• paşii de măsurare fini de 0.001o. Semnalele incrementale
sinusoidale por fi interpolate până la 4096 pentru controlul
digital al vitezei.

Fig.21
1.23.3. Variante de montare a traductoarelor (fig.22, fig.23,
fig.24)

158
 La traductoarele unghiulare şi rotative cu rulmenţi şi cuplaj stator,
discul gradat este conectat direct la ax. Unitatea de scanare este ghidată pe
ax prin lagăre cu bile. În timpul accelerării unghiulare a axului, cuplajul stator
trebuie să absoarbă doar momentul rezultat din frecarea rulmenţilor,
minimizând atât eroarea de măsurare statică cât şi dinamică. Mai mult,
cuplajul montat pe stator compensează deplasarea axială a axului.
Alte beneficii ale cuplajului stator, după cum urmează:
• uşurinţă în montare;
• lungime totală mică;
• frecvenţă naturală ridicată a cuplajului;
• posibilitatea găuririi axului.

Traductoarele unghiulare şi rotative fără rulmenţi operează fără

frecare. Cele două componente – capul de scanare şi discul gradat – sunt
reglate una faţă de alta în timpul montajului.
Beneficiile acestor traductoare sunt:
• funcţionează în spaţii de instalare limitate;
• diametru mare al orificiului arborelui;
• viteze de schimbare ridicate;
• fără moment adiţional la pornire.
La traductoarele unghiulare şi rotative incrementale, poziţia curentă

Fig.22 Fig.23

Fig.24
este diminuată începând de la o informaţie de referinţă şi numărând paşii de
măsurare, sau subdivizând şi măsurând perioadele semnalului. Traductoarele
incrementale tip Heidenhain dispun de semne (mărci) de referinţă, care

159
trebuie scanate după deschidere pentru a restabili informaţia de referinţă.
Traductoarele rotative incrementale cu semnale de comutaţie
aprovizionează valoarea poziţiei de schimbare unghiulare – fără a necesita
parcurgeri anterioare – cu suficientă precizie pentru a controla corect fazele
câmpului rotativ ale magnetului permanent trifazat motor.
Traductoarele unghiulare absolute şi rotative nu necesită deplasare
anterioară pentru a asigura valoarea poziţiei curente.
Traductoarele cu rotire-unică asigură valoarea poziţiei unghiulare
curente în decursul unei turaţii, în timp ce traductoarele multi-rotaţie pot face
diferenţa între turaţii.
Traductoarele unghiulare absolute şi rotative furnizează valoarea
poziţiei printr-o interfaţă EnDat, SSI, POFIBUS-DP sau altă interfaţă serială.
Interfaţa bidirecţională EnDat PROFIBUS-DP dă posibilitatea configurării
automatice a nivelului electronic şi are funcţii de monitorizare şi diagnosticare.
Cu traductoarele rotative programabile, utilizatorul poate ajusta
diferite funcţii ale traductorului şi diferiţi parametrii de la PC prin software-ul
asigurat.

Traductoare unghiulare

(tabel 10)

Traductoare unghiulare Seria

cu rulmenţi şi cuplaj Incremental RON, RPN
stator Absolut (rotire unică)
RCN
cu rulmenţi, pentru Incremental ROD
cuplaj-arbore separat
fără rulmenţi Incremental ERP, ERO, ERA, ERM
Traductoare rotative
cu rulmenţi şi cuplaj Incremental ERN
stator absolut (rotire unică) ECN
Absolut (multi-rotaţie) EQN
cu rulmenţi, pentru Incremental ROD
cuplaj-arbore separat absolut (rotire unică) ROC
Absolut (multi-rotaţie) ROQ
fără rulmenţi Incremental ERO
absolut (rotire unică) ECI
Absolut (multi-rotaţie) EQI

1.24. TRADUCTOARE UNGHIULARE CU RULMENŢI ŞI

160
 CUPLAJ STATOR (RCN, RON, RPN)

Datorită acurateţei lor statice şi dinamice, traductoarele unghiulare

(RCN, RON, RPN) cu rulmenţi şi cuplaj stator sunt unităţile preferate pentru
aplicaţii de înaltă precizie ca mese rotative şi dispozitive de basculare. Pentru
unităţile cu cuplaj stator, precizia specificată include şi eroarea cauzată de
cuplaj. Pentru traductoarele unghiulare cu cuplaj arbore separat, (fig.25),
eroarea dată de cuplaj trebuie adăugată pentru a găsi (stabili) precizia
sistemului.

Fig.25

1.24.1. Caracteristicile principale:

(a) tip (RON / RCN 200), (fig.26):

• dimensiuni compacte;
• design viguros;
• utilizat în deosebi cu mese rotative, mese basculante,
pentru poziţionare şi monitorizare sincronizată;
• pasul de măsurare fin de 0.0001o;
• versiuni din oţel inoxidabil disponibile la cerere.

161
 Fig.26

(b) tip (RON / RCN 700 şi RON / RPN / RCN 800) (fig.27):
• diametru mare pentru axul tubular: Φ 60mm;
• pasul de măsurare: 0.0001o cu grad de precizie al sistemului
de ± 2′′ şi ± 1′′ ;
• folosit în deosebi pe mese de măsurare rotative şi unghiulare,
armături, setup-ul măsurătorilor, scanere de imagine;

Fig.27

• versiuni din oţel inoxidabil disponibile la cerere.

(c) tip (RON 905) (fig.28):
• traductor unghiular cu precizie ridicată;
• acurateţea sistemului ± 4′′ ;
• folosit cu dispozitive de măsurare cu precizie ridicată, antene
şi pentru echipamente de verificare a măsurării.

162
 Fig.28

1.25. TRADUCTOARE UNGHIULARE CU RULMENŢI,

PENTRU CUPLAREA SEPARATĂ A ARBORELUI
(ROD)

Traductoarele unghiulare (ROD) cu arbore solid pentru cuplarea

separată a arborelui sunt atractive pentru aplicaţiile unde sunt necesare viteze
mari şi toleranţe largi de montare. Precizia cuplajului cu arborele permite
mişcarea pe axă de până la ± 1mm.
Pentru traductoarele unghiulare cu cuplare separată a arborelui,
eroarea de măsurare unghiulară cauzată de cuplaj trebuie adăugată pentru a
putea fi stabilită precizia sistemului.

1.25.1. Caracteristicile principale:

(a) tip (ROD 200), (fig.30):

• dimensiuni compacte;
• design viguros;
• folosit îndeosebi cu mese rotative, mese basculante,
pentru poziţionare şi monitorizare sincronă;
• pasul de măsurare 0.0001o.

163
 Fig.30
(tabel 11)
Incrementa
l ROD270 ROD 280
ROD 260
Semnale incrementale TTL TTLx10 1Vpp
Acurateţea sistemului 18000/± 5′′
Pasul de măsurare recomandat 0.005o 0.0005o 0.0001o
Viteza mec. Perm. 10000rpm

(b) tip (ROD 780 şi ROD 880), (fig.31):

• precizie ridicată: ± 2′′ (ROD 780) sau ± 1′′ (ROD 880);
• pentru paşi de măsurare fini de 0.0005o;
• ideale pentru măsurări unghiulare pe mese rotative de
precizie înaltă, aparate de divizat sau maşini de măsurat.

Fig.31
(tabel 12)
Incremental
ROD 780 ROD 880
Semnale incrementale 1Vpp 1Vpp
Acurateţea semnalului 18000/± 2′′ 36000/±
36000/± 2′′ 1′′
o o
Pasul de măsurare 0.0001 /0.00005 0.00005o
recomandat

164
 Viteza perm. mec. 1000rpm

1.26. TRADUCTOR DE MĂSURAT LUNGIMI

1.26.1. Prezentare

Traductorul de măsurare se referă la o “probă de măsurare” a

dimensiunilor unei piese.
Se cunoaşte măsurarea dimensiunilor pieselor cu maşini în
coordonate sau scule, asigurând aparate de măsurare incluzând o probă de
măsurare pentru determinarea poziţiei coordonate a probei faţă de piesă.
Aparatul este acţionat să deplaseze „proba” spre o suprafaţă a piesei a
cărei poziţie coordonată trebuie măsurată şi proba este adaptată să
răspundă printr-un semnal la un “cuţit / peniţă”, formând o parte „a
probei”.
În aşa numite “probe de declanşare” semnalul probei este un
semnal-pas produs între “cuţit / peniţă” şi suprafaţa / poziţia suprafeţei şi
sunt măsurate în termenii citirii instrumentelor de măsurare ale maşinii la o
cuplare bruscă ulterioară. Semnalul este produs ca un rezultat al “cuţitului /
peniţei” care formează o parte componentă a unui circuit electric al „probei”,
fiind scos din poziţia de repaus, determină o schimbare a stării circuitului.
În probele de declanşare cunoscute există o dificultate în relatarea
exactă a momentului în care “cuţit / peniţă” cuplează piesa faţă de
momentul în care semnalul este recepţionat de maşină.
Deplasarea inevitabilă a “peniţei” între aceste două evenimente nu
este întotdeauna uniformă pentru toate condiţiile de funcţionare. În
particular, această deplasare poate fi diferită pentru diferite direcţii de
deplasare ale “peniţei” faţă de bază. Deoarece măsurătoarea la
instrumentul de măsurare al maşinii se efectuează în timp ce proba se
deplasează, atunci pentru o viteză dată a acestei deplasări, orice variaţie în
deplasarea anterioară, rezultă într-o variaţie a măsurătorii.
În specificaţia de Brevet European, s-a făcut o încercare, de a trata
separat deplasarea “cuţitului / peniţei”, necesară pentru producerea
semnalului de probă şi deplasarea (supra-deplasarea cuţitului), necesară
pentru a evita o defecţiune a probei sau a maşinii înainte ca maşina să poată
fi oprită după generarea semnalului. În această specificaţie a brevetului
este prezentat un sistem senzorial, cuprinzând elemente sensibile dispuse
în trei locuri în jurul axei “cuţitului / peniţei” într-un “membru intermediar”
şi corpul probei. Elementele sensibile sunt utilizate să asigure o indicare
timpurie a deplasării “membrului intermediar” faţă de bază înainte ca
peniţa, care este şi ea montată pe “membrul intermediar” să fie deplasată din
poziţia de repaus. Cu toate că acest aranjament reduce cantitatea de
deplasare anterioară a “cuţitului / peniţei”mai sunt variaţii în această
deplasare depinzând de diferitele direcţii de deplasare ale peniţei pe piesă

165
îndeosebi când se folosesc “cuţite / peniţe” ce fac contact cu piesa într-un
punct deviat de la axa probei.
O altă încercare de a asigura o mai mare precizie măsurătorii
utilizând o probă este pezentată în invenţia internaţională nr. W085/04706.
Aici este descris conceptul de utilizare al senzorilor de deplasare
conectaţi la peniţă si care generează un singur semnal de comunicare cu
o singură maşină când nivelul combinat al semnalului de la senzori a
atins un prag determinat anterior indicând o deplasare determinată
anterior a peniţei. Apoi prin programare corespunzătoare a calculatorului
maşinii se poate lua în considerare deplasarea cunoscută, şi maşina este
gata să indice poziţia probei înainte de asemenea deplasări; de exemplu
poziţia primului contact cu piesa.
Sunt însă câteva limitări pe acest sistem, prin aceea că este viabil
numai cu o peniţă care este în linie cu axa probei. De asemenea, cu tipul
de traductor prezentat proba este relativ scumpă, necesită o recalibrare
pentru o peniţă de diferite lungimi şi are numai o protecţie limitată pentru
supra- deplasare.
Scopul prezentei invenţii este să asigure o probă de măsurare
care reduce variaţiile în deplasările peniţei care au apărut în sistemele
anterioare. Un alt scop al invenţiei este să asigure o probă care să
permită, ca deplasarea reală să rămână la o valoare acceptabilă, pentru a
asigura o mare imunitate la declanşări false cauzate de vibraţii exterioare
sau accelerări ale maşinii. Un alt scop al invenţiei este să asigure o probă
care acţionează în şase direcţii perpendiculare reciproce şi să atingă /
obţină primele două scopuri menţionate mai sus în toate cele şase
direcţii.
Invenţia reduce variaţia în deplasarea anterioară a unei probe prin
asigurarea unei structuri de sprijin a peniţei pe corpul probei şi care
cuprinde două porţiuni interconectate, în poziţii aflate în spaţii egale în
jurul axei probei de tip “bară”, fiecare având o axă longitudinală paralelă
cu axa probei.
O porţiune a structurii este conectată la corpul probei şi peniţa este
suportată de cealaltă porţiune. Elementele sensibile de elongaţie, sunt
montate pe fiecare “bară” cu axele înclinate faţă de axele longitudinale ale
barelor. Avantajul acestei invenţii este că dimensiunile şi poziţiile barelor şi
poziţiile şi orientările elementelor sensibile faţă de bare pot fi optimizate pentru
a produce nu numai deplasarea anterioară necesară a peniţei pentru imunitate
la declanşarea falsă, ci una care are o variaţie foarte mică indiferent de
deplasarea peniţei chi9ar şi cu peniţe având axe înclinate spre, sau dinspre
axa probei.
În continuare va fi descris un exemplu al invenţiei, amănunţit, cu
referire la desenele însoţitoare în care:
• fig. 1 este o secţiune printr-o probă conform prezentei invenţii;

166
 • fig. 2 este o vedere plană pe linie II – II a fig. 1, arătând modul în care
sunt sprijinite părţile mobile ale probei;
• fig.3 este o ilustrare mărită, detaliată a unui element sensibil din
prezenta invenţie pe bara lui asociată;
• fig. 4 este o diagramă a elementelor electronice a sistemului de
semnalizare a probei;
• fig. 5 este o diagramă, prezentând legăturile dintre probă şi o unitate
interfaţă pe o maşină.
În figurile 1 şi 3 este prezentată o „probă de măsurare” (10), care
este sprijinită de cursorul glisor, mobil, al unei maşini de măsurat (ne
prezentată în figură) pentru deplasare faţă de o piesă (12) aşezată pe
suprafaţa (14) a maşinii. Mişcarea de glisare a maşinii aduce proba în contact
cu o suprafaţă a piesei (12) pentru stabilirea / simţirea poziţiei şi la
contactul cu suprafaţa menţionată, proba, trimite un semnal la maşina
care determină coordonatele poziţiei probei în spaţiu, prin înregistrarea
poziţiei cărucioarelor maşinii, utilizând contoare ale poziţiei aflate pe
maşină.
Proba are un corp (16) care are un ghidaj (18) pentru conectare la maşină.
Astfel corpul poate fi considerat ca şi cuprinzând structuri fixe ale probei.
Corpul are un ax (16A). În corpul (16) este o structură mobilă indicată în
general prin numărul (19), care cuprinde un suport de peniţă (20), la care e
legat un mănunchi de peniţe (21). Mănunchiul din acest exemplu are 5
peniţe (22) ce se extind în direcţii perpendiculare reciproce din centrul
mănunchiului. Cele cinci peniţe permit efectuarea contactului între probă
şi diferitele suprafeţe ale unei piese prin mişcarea maşinii în oricare din cele
şase direcţii perpendiculare reciproce. Suportul de peniţă (20) cuprinde o
placă centrală triunghiulară (24) (fig. 2) centrată pe axa (16A). Placa (24)
este sprijinită în poziţia de repaus pe un membru intermediar (28) cu
ajutorul unei perechi de elemente (30) purtate de membrul intermediar (28)
care angajează rolele (26) şi cu care formează un suport cinematic pentru
placa (24) pe membrul intermediar (28). Un arc (32) tensionat susţine placa
(24) în poziţia de repaus când oricare din peniţele (22) angajează piesa (12).
Membrul intermediar (28), care de asemenea, formează o parte a structurii
mobile (19) cuprinde o placă triunghiulară sprijinită de corpul probei (16)
de un suport cinematic ce cuprinde elementele sferice (30) sub formă de
role extinse radial (34) pe o placă inelară de rolă (36A). Elementele (30)
sunt susţinute în jos în angajare cu rolele (34) de un arc (38) pentru a defini
o localizare pozitivă pentru membrul intermediar pe placa (36A) de unde
poate fi dispusă basculant sau axial faţă de forţa arcului când oricare din
peniţe angajează piesa. În acest exemplu arcul (38) este localizat de un
suport conic al arcului (42) care la rândul lui reacţionează pe o structură
(40) fixă triunghiulară conectată la placa (36A), aranjamentul fiind astfel
încât arcul

167
 Fig.1

(38) este în mod normal în compresie. Placa (36A) este singurul mijloc de
sprijin pentru membrul intermediar (28). Placa (36A) formează o porţiune
dintr-o structură triunghiulară fixă (36) din care a doua porţiune (36B) este

168
 Fig. 2
conectată la periferia radială externă la corpul de probă (16). Cele două
porţiuni (36A) şi (36B) ale structurii (36) sunt interconectate de cel puţin trei
bare (44) dispuse pe circumferinţa. Barele (44) formează o zonă având o

169
 Fig.3

relativă slăbiciune în locul dintre suportul de peniţă şi corpul probei astfel

170
încât acesta formează locul de solicitare maximă când o forţă e aplicată
peniţei. Barele au o axă (44) paralel cu axa (16A) a corpului de probă.
Senzorii (46) sub formă de şablon (calibru semiconductor elongat) sunt
dispuşi câte unul pe fiecare bară şi fiecare calibru este poziţionat cu axa
lui longitudinală (46A) înclinat la un unghi θ faţă de axa (44A) a barei. În
acest fel fiecare calibru va semnaliza când în bara apare orice efort, fie că
acest efort este de întindere compresiv sau torsional sau o combinaţie a
acestora. Dimensiunile d, b şi 1 ale barelor şi ale numerelor şi poziţiilor lor
în jurul structurii (36), împreună cu înclinaţiile axelor calibrelor de efort
sunt optimizate pentru a asigura cea mai mare sensibilitate compatibilă cu
nevoile de evitare a declanşării false datorate vibraţiilor maşinii şi acceleraţiilor
şi pentru a asigura variaţia minimă în deplasarea în toate direcţiile de aplicare
a forţei oricăreia din peniţele (22).
Într-o construcţie practică trei bare de 0,5 mm lungime fiecare, au
fost dispuse în mod egal în jurul structurii (36) şi fiecărei bare i s-a ataşat un
calibru de efort, a cărei axă longitudinală a fost înclinată la 250 faţă de axa
barei respective. Cu această probă a fost posibilă obţinerea unui semnal de
declanşare din partea peniţei după o deplasare de 2 µ m, ± 0,5 µ m, în
orice direcţie de aplicare a forţei la capătul oricărei din peniţele (22),
indiferent dacă peniţa implicată a fost poziţionată vertical sau orizontal, sau în
oricare altă poziţie în cadrul unui înveliş semisferic indicat la 51 centrat la 0.
Partea mai joasă a corpului de probă (16) a fost înconjurat de un manşon (48)
şi sigilat cu un sigiliu de cauciuc (49) pentru protecţie împotriva deteriorării şi
pătrunderii murdăriei. Utilizând calibre de efort sensibile şi bare scurte
rigiditatea relativă a structurii (36) este mare ceea ce produce o mare
imunitate la declanşări false şi asigură un histerezis mecanic neglijabil în
sistem. În timpul funcţionării proba este antrenată de maşină spre o
suprafaţă a piesei (12). Utilizând un mănunchi de peniţe, având cinci peniţe
ortogonale (22), măsurătorile se pot face în oricare din cele şase direcţii
ortogonale. Pentru că suporţii de peniţă pe membrul intermediar şi pentru
membrul intermediar pe structura (36) sunt suporţi cinematici, structura
mobilă în întregime şi structura (40) pot fi considerate o singură structură
solidă până când forţele arcurilor sunt depăşite de forţele de dislocare asupra
peniţei când ea face contact cu suprafaţa piesei. Astfel, la un contact iniţial
cu piesa orice deflecţie a peniţei, rezultă într-un efort pus pe singura
structură solidă, care este maxim pe bare şi este simţită de calibrul de efort
(46). Semnalele acestuia trec prin conductele (47) la un circuit electric (50)
din interiorul corpului probei, în care rezistenţa schimbătoare a calibrului de
efort este sesizată.
Circuitul electric (50) produce un semnal de declanşare care este
pasat unui al doilea circuit electric al aparatului, în afara probei (care în
acest exemplu este în unitatea interfaţă 1F, fig. 5) unde semnalul este
preparat înainte de a trece la dispozitivul de măsurare al maşinii, pentru a
citi poziţia instantanee a probei şi a opri maşina. Deoarece maşina nu

171
poate fi oprită instantaneu, mişcarea ei continuă cauzează alte deflecţii ale
peniţei până ce forţa unuia sau a altuia dintre arcuri e depăşită şi, suportul de
peniţă sau membrul intermediar se ridică de pe suportul sau cinematic.
Aceasta asigură întreruperea mişcării maşinii în toate cele şase direcţii
înainte de a afecta sau a deteriora rezultatele probei. La aranjament opţional
de siguranţă deplasarea peniţei din poziţia de repaus poate fi simţită
suplimentar de un circuit electric (49) care conectează toate elementele
sferice (30), asigurând astfel contacte completate de elementele (26), (34) în
poziţie de repaus.
Astfel, orice deplasare a peniţei provocând ridicarea oricărui element
de pe contactele respective întrerupe circuitul. Circuitul este conectat la
circuitul electronic (50) care simte această schimbare. Cu toate că proba
descrisă mai sus are o peniţă capabilă să se deplaseze în şase direcţii de-
alungul axe ortogonale ± x; ± y; ± z, se va înţelege că invenţia va putea fi
aplicată şi unei probe având o peniţă ce se va deplasa în numai cinci direcţii,
adică una în care peniţa nu se poate deplasa pe direcţie verticală, în jos,
(direcţia – z).
De asemenea, se va înţelege că dispunerea relativă a elementelor pe
structurile statice şi mobile pot fi variate pentru a asigura aranjamentele
alternative ale suporţilor cinematici fără a se îndepărta de principiul de bază al
invenţiei.
Detalii ale circuitului electronic (50) vor fi descrise, cu referire la fig.
4. Cele trei calibre de efort SG1, SG2 şi SG3 sunt conectate cu rezistenţele
R1, R2, şi R3 într-un voltaj de alimentare VS, care –şi are originea într-o sursă
DCVDC şi un voltaj de referinţă V0, conectat la unitatea IF la terminalele T1
şi T5.Voltajul de alimentare este reglat la o valoare constantă de regulatorul
VR. Valoarea fiecărei rezistenţe este aranjată să fie identică cu cea a
rezistenţei nominale a fiecărui calibru de efort, astfel încât voltajul nominal la
legăturile J1, J2 şi J3 dintre rezistenţe şi calibre este 0,5 VS.
Orice schimbare în rezistenţa calibrelor ar provoca variaţii ale voltajului
la cele trei legături, şi aceste variaţii sunt amplificate în amplificatoarele A1, A2
şi A3 care asigură ieşiri AO1, AO2, AO3, care sunt pasate comparatoarelor W1,
W2, şi W3 care asigură semnalul de declanşare de la probă la maşină. Pentru
a evita semnale false de declanşare datorate variaţiilor rezistenţa calibrelor,
se asigură un circuit propriu de punct 0 care polarizează / negativizează
ieşirea fiecărui amplificator la 0,5 VS.
Funcţionarea acestui circuit este descrisă numai referitor la
amplificatorul A1 .În scopul acestei descrieri 0,5 V3 este considerat a fi
egal cu 0. Ieşirea AO1 a amplificatorului A1 este conectată la o intrare a
voltajului a unui amplificator TC1 şi cealaltă ieşire a voltajului pentru care este
0,5 VS.

172
 Fig. 4

Este asigurată de asemenea, o intrare de curent pentru

amplificatorul TC1 şi ieşirea TCO1 a amplificatorului TC1, care este o
ieşire de curent, depinde de diferenţa dintre intrările voltajului AO1 şi 0,5 VS
şi pe intrarea de curent Ia. Funcţionarea traductorului de transconductanţă
TC1 este conectată atât la un potenţial de 0,5 VS printr-un condensator C 1 cât
şi la una din intrările amplificatorului A1. O mare impedanţă este asigurată la
intrarea amplificatorului A1, astfel încât ieşirea de curent TCO1 curge în
condensatorul C1 schimbându-i potenţialul şi asigurând o intrare de voltaj la
amplificatorul A1. Se va vedea că în timp ce ieşirea din amplificatorul A1
rămâne la 0, ieşirea TCO1 de la amplificatorul TC1 va fi 0 dar orice schimbare
în rezistenţă a calibrului de efort va determina o schimbare în voltaj, la
legăturile J1 care va produce o ieşire A01 de la amplificatorul A1. Aceasta , la
rândul ei produce o ieşire de la amplificatorul TC1 care produce o intrare de

173
voltaj corectoare la amplificatorul A1 de la condensatorul C1, care este aranjat
să fie astfel încât să polarizeze / negativeze ieşirea amplificatorului A1 la 0.
Componenţi similari având ca referinţă aceleaşi litere cu sufixele 2 şi 3
formează circuite cu punct 0 pentru SG2 şi SG3 şi aceste circuite nu sunt
descrise amănunţit. Odată ce ieşirile amplificatoarelor A1, A2 şi A3 au fost
stabilizate, orice schimbare în orice direcţie a oricărei ieşiri, determină o
schimbare în ieşire a amplificatorului respectiv. Această schimbare, dacă este
mai mare decât valoarea limită la W1, W2 şi W3 care au nominal + 100mV şi –
100mV, va cauza trecerea lor de la logica înaltă la logica joasă, indiferent
dacă schimbarea la ieşirea din amplificator a fost pozitivă sau negativă.
Oricare din comparatorii ce merg „jos” vor face legătura JC unde ieşirile
tuturor comparatorilor care sunt interconectaţi merg „jos”. Semnalul „jos” trece
printr-un inversor / ondulator I pentru a asigura o ieşire convenţională logic
„înaltă” din circuitul electronic ca şi semnalul „declanşat al probei” care este
cuplat la terminalul T2. Când proba este comutată pe el, este de dorit ca
circuitele cu punct 0 să lucreze relativ rapid pentru a stabiliza ieşirile
amplificatoarelor A1, A2, şi A3, dar este important că în timpul probei,
semnalele de la amplificatoare nu sunt transferate în 0 de la circuitul cu punct
0 înainte de a atinge limita de declanşare a coordonatelor. De aceea, viteza
de funcţionare a circuitului trebuie să fie variabilă, şi acest lucru se obţine prin
varierea curentului Ia de la un nivel înalt la un nivel jos. Pentru o funcţionare de
mare viteză un circuit de pornire S asigură un nivel înalt de curent continuu
timp de cca. 3s determinând un curent înalt la intrare la fiecare din
amplificatoarele de transconductanţă. Astfel, în timp ce este o ieşire de la
oricare din amplificatoarele A1, A2, şi A3, ieşirile amplificatoarelor respective
TC1, TC2 sau TC3 vor fi înalte, determinând o încărcare rapidă a
condensatorilor C1, C2 sau C3 pentru a asigura intrări de voltaj la
amplificatoarele A1, A2 sau A3, pentru a transforma în 0 orice intrare de la
legăturile J1, J2 şi J3. După al treilea interval secundar circuitul de pornire este
decuplat / eliminat automat. Pentru operaţii de viteză mică curentul Ia este
asigurat de un circuit oscilator OC. Acest circuit poate fi de tip cunoscut care
sa fie capabil sa furnizeze impulsuri de curent continuu la o viteză mare pentru
a reduce astfel nivelul de curent mediu Ia cu cca. 550: 1.
Ieşirea oscilatorului este alimentată la o legătură J4.Astfel, curentul cu
punct 0 este la dispoziţie numai în impulsuri scurte între care ieşirile de la
amplificatoarele cu transconductanţă sunt 0. Astfel condensatorii primesc
curentul în scurte izbugniri când este o ieşire de la amplificatoarele A1, A2 şi A3
şi viteza de încărcare a condensatoarelor este mult redusă. Reducerea are ca
scop să dea o viteză mică circuitului cu punct0, fiind cca. o zecime din viteza
la care ieşirile calibrelor de efort se schimbă în timpul probei. Avantajul acestei
metode de reducere a curentului Ia este că evită rezistenţe de mare valoare de
care ar fi nevoie pentru a furniza un curent I0 jos de la voltajul curentului
continuu VS. Curentul jos produs de oscilator permite utilizarea de
condensatori de valoare joasă, în timp ce asigură un curent mediu jos. După

174
declanşarea probei, circuitele cu punct 0 sunt inhibate pentru a le împiedica să
reducă ieşirile amplificatoarelor A1, A2 şi A3 la o valoare sub valorile limită a
comparatoarelor în timp ce peniţa se află în deflexie. Aceasta ar da o indicaţie
falsă maşinii: că structura mobilă a revenit la poziţia de repaus şi ar declanşa
un semnal fals când perniţa nu e angajată în piesă şi membrul mobil se
întoarce la poziţia lui de repaus. Pentru a inhiba un circuit cu punct 0, este
făcută o legătură IN de la JC pentru a asigura un semnal la circuitul de
oscilaţie OC pentru a-i inhiba funcţionarea când este produs un semnal de
declanşare este produs de comparatori. Când structura mobilă a probei revine
la poziţia de repaus şi ieşirile comparatoarelor schimbă de la „jos” la „înalt”,
schimbătoarea în semnalul de ieşire eliberează automat semnalul de inhibare.
Este necesară o reaşezare odată cu semnalul de inhibare iniţiat în
cazul în care proba este lăsată prea mult cu peniţa în poziţie de deflecţie. În
această situaţie sarcina se poate scurge din condensatoarele C1, C2 sau C3,
schimbând voltajul de intrare la amplificatoarele respective A1, A2, A3 astfel
că , atunci când proba este trasă de pe piesă şi peniţa revine la poziţia de
repaus, circuitul poate indica o condiţie declanşată. Astfel este prevăzut un
circuit de reaşezare RS pentru că ori de câte ori proba a fost deflectată mai
mult de 10 secunde, circuitul RS poate fi activat de un semnal RS 1 pentru a
reintroduce nivelul înalt de curent continuu Ia pentru activarea condiţiei de
punct 0.
Un alt adaos la circuitul 50 este un circuit de control al limitei TC pentru
comparatoare, care permit comutarea de la „jos” când proba este mutată rapid
între operaţii pentru a evita supratensiuni prin circuit datorită sarcinilor de şoc
asupra probei. Acest circuit împreună cu circuitul S1 este activat de un semnal
TCS de la unitatea interfaţă.
Circuitul opţional 49 este conectat la un capăt la V0 – de referinţă şi la
celălalt capăt la inversorul I prin rezistenţa RD. O rezistenţă RP este conectată
între RD şi voltajul de alimentare VS. Valoarea rezistenţei RD este aleasă
pentru a asigura un nou voltaj de referinţă pentru inversor de 1/2 V când
circuitul 49 este închis.
Când peniţa este dislocată şi circuitul 49 este deschis rezistenţa RP
trage în sus voltajul de referinţă al inversorului până la VS pentru a asigura
semnalul pentru maşină.
Într-o întruchipare a invenţiei funcţionarea circuitului RS şi TC se obţine
din circuitele de control ale maşinii sau a unităţii interfaţă (neprezentate, dar
cunoscute). Aceste circuite funcţionează convenţional la un voltaj mai mic
decât voltajul de alimentare VS şi necesită conexiuni suplimentare, externe la
probă la terminalele T3 şi T4. Toate comunicările dintre probă şi maşină sau
interfaţă vor avea loc folosind numai două conexiuni externe la probă.
Astfel, proba poate fi interschimbabilă cu probe convenţionale.
Pentru a obţine acest lucru, legăturile dintre probă şi interfaţă sunt
modificate ca în fig. 5 în care se poate vedea că terminalul T1este conectat
direct la un terminal ET1 şi terminalul T5 la ET2. ET1 şi ET2 formează două

175
terminale externe la probă la care sunt făcute legături de alimentare sau
întoarcere la interfaţă. Semnalul de declanşare al probei de la terminalul T2
este conectat printr-un întrerupător electronic ES şi o rezistenţă de sarcină RL
la terminalul ET1. Terminalul T3 este conectat la linia de voltaj de referinţă V0
la terminalul ET2 şi terminalul T4 este conectat la alimentarea superioară a
terminalului T4. În acest fel comunicaţia în două sensuri dintre probă şi
interfaţă se realizează astfel: cu voltajul de alimentare la nivelul normal VS
proba e aranjată să fie în amplificare înaltă şi un curent Iq curge în jurul probei
şi la interfaţă. Când proba este declanşată semnalul activează întrerupătorul
electronic ES care face ca un alt curent să curgă prin rezistenţa RL. Acest
curent mărit este detectat în interfaţă ca o creştere în voltaj printr-o rezistenţă
R de joasă valoare în serie cu alimentarea. Un comparator C în paralel cu R
detectează creşterea şi produce o ieşire CO condiţionată în interfaţă pentru
primirea de maşină pentru a opri maşina şi a citi măsurătorile. Când peniţa
probei revine la poziţia de repaus întrerupătorul ES este dezactivat şi curentul
revine la Iq.

Fig. 5

Când este necesară o schimbare a amplificări la comparatori, voltajul

de la alimentare este mărit cu 3 volţi nominal la VS 1 pentru a asigura semnal
TC5 la terminal T4 pentru a activa circuitul de control TC. Pentru că terminalul

176
T4 este conectat la alimentarea superioară a regulatorului de voltaj VR,
circuitul în josul VR nu este afectat deoarece regulatorul VR menţine un voltaj
constant VS în circuitul probei şi curentul Iq nu este afectat. Pentru a obţine o
acţiune de reaşezare voltajul de alimentare este redus la 0 pentru o scurtă
perioadă şi apoi adusă la nivelul VS sau a nivelului mai înalt VS1. Astfel, se
activează circuitul de pornire S care asigură acţiunea de reaşezare. În dreapta
fig. 5 este prezentat un circuit electric pentru atingerea schimbărilor în voltaj.
Aici e cuplat încă un regulator VR2 având o primă intrare I/P şi o ieşire O/P,
între rezistenţa R şi sursa VDC. Regulatorul are o construcţie convenţională,
de exemplu vândut sub denumirea LM 317 şi este preprogramat să asigure
cele trei nivele de voltaj necesare, depinzând de schimbarea stării
întrerupătoarelor S1 şi S2 care variază voltajul aplicat intrării S1 a regulatorului.
Întrerupătoarele sunt deschise sau închise sub controlul calculatorului maşinii
MC care determină nevoia de schimbare a voltajului în orice condiţii de
funcţionare a maşinii. Componenţii R10, R11, R12 sunt rezistenţe ce
completează circuitul.

1.26.2. Soluţii originale la traductorul de măsurat lungimi

(a) O probă pentru măsurarea dimensională a pieselor cuprinzând

următoarele soluţii:
(a1) o structură fixă în interiorul corpului având o primă
porţiune conectată rigid la corp şi o a doua porţiune
dispusă la distanţă de prima în direcţia axului menţionat,
cele două porţiuni fiind legate de o structură slabă care
devine tensionată când este aplicată o sarcină a structurii
fixe;
(a2) o structură mobilă conţinută cel puţin parţial în corp şi
incluzând un suport – peniţă la care se pot conecta una
sau mai multe perniţe;
(a3) suport pentru structura mobilă în poziţia de repaus pe
porţiunea a doua a structurii fixe;
(a4) mijloace de polarizare pentru aducerea structurii mobile în
poziţia de repaus din care se poate deplasa în opoziţie cu
mijloacele de polarizare/ influienţare când o peniţă
contactează o piesă şi de aceea se produce o forţă de
dislocare asupra peniţei, mijloacele de polarizare acţionând
pentru restaurarea structurii mobile în poziţie de repaus
când forţa de dislocare încetează;
(a5) senzorii pentru sesizarea contactului peniţei cu piesa şi
pentru asigurarea unui semnal electric;
(a6) un circuit electric pentru procesarea semnalului, în care
senzorii cuprind cel puţin trei elemente senzitive elongate
cu axe longitudinale şi care sunt montate pe structura

177
 relativ slabă în locuri distanţate egal în jurul axei corpului cu
axele lor longitudinale stând oblic faţă de axa corpului ;
(b) O probă ca cea descrisă în care structura relativ slabă cuprinde
cel puţin 3 bare, extinse între prima şi a doua porţiune a structurii
fixe şi câte un element sensibil este montat pe fiecare bară;
(c) O probă ca cea descrisă în care structura fixă mai cuprinde o
parte conectată la prima sau a doua porţiune faţă de care
mijloacele de polarizare reacţionează, iar forţele produse nu
reacţionează prin structura relativ slabă;
(d) O probă ca cea descrisă în care suportul cuprinde o pereche de
elemente de suport pe una din structura mobilă sau fixă la fiecare
din cele trei localizări dispuse egal în jurul axei corpului şi
confruntându-se cu elementul suport de pe cealaltă structură în
fiecare din cele trei locuri.
(e) O probă ca în soluţia (d) în care structura mobilă cuprinde un
suport peniţă şi un membru intermediar, membrul intermediar
fiind solicitat în poziţia de repaus pe structura fixă, alţi suporţi,
sunt asiguraţi în trei locuri la distanţă egală în jurul axei corpului
pentru sprijinirea suportului peniţei în poziţie de repaus pe membrul
intermediar şi alte mijloace de polarizare sunt asigurate pentru
aducerea suportului perniţei în poziţia de repaus.
(f) O probă ca cea din soluţia (a) unde fiecare din elementele
sensibile sunt conectate de o rezistenţă suplimentară între o
alimentare cu voltaj curent continuu şi un voltaj de referinţă pentru
a forma o legătură ce este conectată la un comparator ce produce
un semnal de impuls când o variaţie a voltajului depăşeşte un nivel
stabilit, impuls ce constituie ieşirea probei;
(g) O probă ca în soluţia (f) unde un circuit cu punct 0 e conectat
între fiecare legătură şi comparatorul asociat pentru a polariza
variaţia în voltaj spre 0 pentru a compensa alunecarea rezistenţei
calibrului.
(h) O probă ca în soluţia (e) în care suportul şi alt suport sunt
asiguraţi în aceleaşi trei locuri;

178