Bibliografia primului sfert de veac de existenţă

a bisericii romano-catolice „Sfânta Elena” din Bucureşti

- ecouri în publicaţiile periodice ale vremii -

Maria Buturugă

Despre începuturile construirii bisericii bucureştene romano-catolice „Sfânta Elena” s-a scris la
vremea respectivă la Bucureşti, în reviste de limbă maghiară: Romániai Magyar Ujság, Bucureşti-i
Katolikus Tudósító, Bukaresti Magyarság, de limbă germană: Bukarester Katholisches Sonntagsblatt,
şi de limbă română: Revista catolică, Adeverul.
Titlurile au fost identificate în bibliografia naţională Publicaţiile Periodice Româneşti, fiind
prospectate din fondul de publicaţii deţinut de Biblioteca Academiei Române. Textele referitoare la
începuturile construirii bisericii bucureştene romano-catolice „Sfânta Elena” surprind această evoluţie
în sincronizare directă cu etapele şi frământările din respectiva perioadă istorică, pentru toţi românii
din spaţiul extracarpatic, cu deosebire pentru etnicii maghiari.

Ansamblul articolelor referitoare la primul sfert de veac de existenţă a bisericii „Sfânta Elena”
alcătuieşte următoarea bibliografie scurtă, dar edificatoare:

 1914 mai 17 : Bukarester Katholisches Sonntagsblatt. Bucureşti, anul II, nr. 20, p. 4:
„Prüfung in der katholisch-ung. Lehrlings-Schule”
 1914 mai 31 : Bukarester Katholisches Sonntagsblatt. Bucureşti, anul II, nr. 22, p. 4:
„Grundsteinlegung der katholischen Schulkapelle Str. Cuza-Voda”
 1914 iunie 14 : Bukarester Katholisches Sonntagsblatt. Bucureşti, anul II, nr. 24, p. 3:
„Grundsteinlegung der Kirche Str. Cuza-Voda”
 1914 iulie/septembrie : Revista catolică. Bucureşti, anul III, nr. 3, p. 472:
„Punerea pietrii fundamentale la capela din Bucureşti, strada Cuza-Vodă”
 1915 iulie 4 : Bukarester Katholisches Sonntagsblatt. Bucureşti, anul III, nr. 27, p. 3-4:
„Einsegnung der neuen Kapelle in der Str. Cuza-Voda 100”
 1915 iulie/septembrie : Revista catolică. Bucureşti, anul VI, nr. 3, p. 458-459:
„Sfinţirea Capelei dela şcoala Cuza Vodă”
 1916 ianuarie 16 : Bukarester Katholisches Sonntagsblatt. Bucureşti, anul IV, nr. 3, p. 4:
„Altarweihe in der Kapelle Str. Cuza-Voda”
 1916 ianuarie 30 : Romániai Magyar Ujság. Bucureşti, anul VIII, nr. 10, p. 2-3:
„A cuzavodai római katholikus magyar iskolai kápolna oltárának felszentelési ünnepélye”
 1916 ianuarie/martie : Revista catolică. Bucureşti, anul VI, nr. 1, p. 131-135:
„Consacrarea altarului dela capela din Cuza-Vodă”
 1916 noiembrie 7 : Adeverul. Bucureşti, anul XXIX, nr. 10657, p. 1:
„Biserica italiană din Capitală”/ prof. Virgil Popescu
 1931 octombrie 11 : Bukaresti Magyarság. Bucureşti, anul II, nr. 41, p. 2:
„Mégis megnyitják a Szent Ilona templomot”
 1939 martie : Bucureşti-i Katolikus Tudósító. Bucureşti, anul V, nr. 3, p. 2-3:
„Szent Ilona-templom Bucureştiben”
 *
Construcţia bisericii de pe strada Cuza-Vodă din Bucureşti începe în 1914, la inițiativa
prelatului Augustin Kuczka, pe atunci inspectorul școlilor catolice, beneficiind de donații consistente
din partea comunităţii. Despre noua capelă fusese vorba şi cu prilejul serbării şcolare de la 10 Mai,
comunitatea hotărând ca totul să fie susţinut din resurse financiare proprii. La colecta iniţială de
10.000 lei s-a adăugat donaţia de încă zece mii de lei din partea doamnei Ilona (Elena) Sterian, suma
fiind oferită chiar la ceremonia punerii pietrei de temelie, când o nouă colectă a însumat peste 1.000
lei. Vitraliile şi mobilierul fuseseră deja asigurate, biserica fiind construită după planurile originale ale
cunoscutului arhitect Carol Cortobius (1874-1955), care urma să proiecteze şi piesele de mobilier
pentru interior.

Istoria clădirii continuă deci în mod firesc cu prima celebrare, ocazionată de punerea pietrei de
temelie, la 21 mai 1914, în sărbătoarea românească a Sfinţilor Constantin şi Elena (ziua de 3 iunie
1914, considerată după calendarul iulian; calendarul gregorian încă nu fusese adoptat la acea vreme în
spaţiul public românesc, dar era folosit deja în Europa occidentală). Liturghia solemnă, în limba latină,
va fi la ora zece şi jumătate, în aer liber, în curtea şcolii catolice ungare. Printre laicii prezenţi, alături
de membrii comunităţii maghiare catolice, este menţionat consulul Austro-Ungariei, Baronul
Bornemisza, venit împreună cu soția. La celebrare, corul şcolii a intonat cântecele Liturghiei în limba
latină. Se preconiza ca, până în toamnă, capela să fie terminată.

Tot în mod firesc, urmează sfinţirea capelei, programată pentru Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi
Paul din anul următor, 29 iunie 1915 pe stil nou, când capela urma să fie deschisă în mod solemn. Însă
cele după absenţe notabile, episcopul Raymund Netzhammer şi prelatul Augustin Kuczka, amândoi
bolnavi, au făcut ca sărbătoarea să nu îşi poată atinge în întregime scopul. Celebrarea a fost condusă de
parohul de la Craiova, Andreas Kuczka, împreună cu preotul Paul Wloczka, profesor la Seminarul din
Bucureşti. Au predicat părintele canonic Carol Auner şi părintele catehet Arpad Horvath. La celebrare,
s-a intonat „Missa în Re major” de Kempter, fără orgă, aceasta neputând fi adusă în timp optim, din
cauza incidentelor armate de la Fünfkirchen/ Pécs.

Consacrarea altarului va fi amânată pentru sărbătoarea Crăciunului, 25 decembrie 1915 (ziua

de 7 ianuarie 1916, după calendarul iulian), pentru a beneficia şi de prezenţa episcopului romano-
catolic al arhidiecezei de Bucureşti, moseniorul Raymund Netzhammer, care fusese bolnav în vara
anului 1915 (cf. Revista catolică, nr. 3, iulie/sept. 1915, p. 456). Episcopul v-a consacra altarul, rostind
şi o predică în limba română, reprodusă în întregime de Revista Catolică. Cuvântarea în limba
maghiară rostită de preotul Horváth Árpád (cf. Hencz Hilda, Bucureştiul maghiar, Bucureşti, 2011, p.
106) face parte din amplul articol dedicat acestui eveniment de Romániai Magyar Ujság, fără a fi
menţionat predicatorul. La ceremonie au participat ambasadorul Ottokar von Czernin cu soţia, Baronul
Bornemisza şi alţi demnitari, iar din partea clerului: Augustin Kuczka, Julius Jeszenszki Hering, Paul
Wloczka şi alţii.

Biserica, pentru a cărei zidire s-au cheltuit până la 80.000 lei, a fost gândită nu doar pentru
elevii şcolii maghiare, ci şi pentru credincioşii catolici care locuiau în zonă şi care fuseseră nevoiţi să
meargă până atunci la liturghia de la Bărăţie sau la Catedrală.

Pe la finele anului 1916, când începuse ofensiva austro-ungară în Carpaţi, în contextul în care
Adeverul bucureştean scria despre „Presa maghiară şi ofensiva germană în România”, menţionând: „se
zice că ar fi primit ordinul să nu mai lase speranţă cititorilor maghiari de o cucerire repede a
României” [cf. Adeverul, 7 noiembrie 1916, p. 1], în acelaşi număr al ziarului, este relatată în mod
tendenţions povestea construirii capelei de la şcoala catolică ungară. Ne aflam deja în perioada în care
comunităţii maghiare de la Bucureşti i se restrângeau drepturile şi libertăţile - situaţie generată de
conflictul european în desfăşurare.
 Va urma o perioadă rămasă tulbure în conştiinţa comunităţii, consemnată în câteva documente
parohiale, dar fără menţionări în presa vremii, mai ales din cauza suspendării publicaţiilor maghiare şi
germane din România. Se ştie că biserica a fost închisă din motive politice la izbucnirea Primului
Război Mondial, deschisă sub sechestru, care a fost ridicat după câţiva ani, dar închisă pentru ample
reparaţii, redeschisă scurtă vreme, pentru ca să suporte mai apoi noi reparaţii, după alte strângeri de
fonduri, şi deschisă definitiv la 11 octombrie 1931. Cu ocazia acestei inaugurări solemne, în prezenţa
următorului arhiepiscop, Alexandru Cisar, aflăm că nici acum nu i se rânduieşte un preot anume să o
păstorească, biserica rămânând tot în subordinea parohiei maghiare de la Bărăţia.

prescurtare a textului publicat în monografia:

Biserica “Sfânta Elena” Bucureşti - un veac de istorie şi spiritualitate
/ Dănuţ Doboş (coord), Petru Husariu, Maria Buturugă, Andrei Dumitrescu,
Bucureşti: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 2015,
ISBN 978-606-728-020-3