TEMA 2

6. Relațiile intermaxilare în repaus. Relațiile

intermaxilare în masticație. Contracțiile
mușhilor mimetici și ai limbii. Mișcarea
articulațiilor temporomandibulare.
Caracteristica presiunii masticatorii.

1.Relațiile intermaxilare în repaus:

Starea de repaus fiziologic relativ se caracterizeaza prin pozitia
articulationala a mandibulei in repaus, cind muschii mimetici
sunt complet relaxati, iar activitatea muschilor ridicatori si
coboritori ai mandibulei este determinata de tonusul lor. In
acest caz, distanta dintre arcadele dentare este egala cu 2-4
mm. Marimea lui se poate schimba in limitele a 1-13 mm si
depinde de starea dintilor, activitatea tonica a muschilor,
dezvoltarea scgeletului facial, gradul de distingere a presiunii in
cavitatea bucala.
In stare de rapaos fiziologic, cind cavitatea bucala este inchisa,
iar buzele sunt strinse, presiunea in ea este mai joasa de cit cea
atmosferica cu 2-6 mm ai coloanei de apa, deoarece mandibula,
iar impreuna cu ea si limba, lasindu-se putin sub actiunea
propriei greutati, creeaza in cavitatea bucala decompresiune. In
stare de repaus fiziologic, inaltimea treimii de jos a fetei
corespunde normei estetice si este constanta pentru fiecare
om.
Contractul arcadelor dentare in pozitie de repaus fiziologic ori
contactul arcadelor dentare in timpul deglutitiei de obicei
fixeaza arcadele in pozitia ocluziei centrale. Ea se caracterizeaza
prin contactul maximal al suprafetelor ocluzale ale dintilor
maxilei si mandibulei la incordarea uniforma a muschilor
masticatori. In ocluzia centrala, dimensiunile verticale ale
potiunii inferioare a fetei se micsoreaza cu 2-4 mm.
Dimensiunile verticale ale treimii de jos a fetei in ocluzie
centrala pot cu timpul sa se micsoreze, deoarece ele depind de
starea tesuturilor dure ale dintilor si parodontului, de pierderea
numarului de dinti de pe topografia defectului in rindurile
dntare.

2.Relațiile intermaxilare în masticație:

In timpul masticatie mandibula se misca in doua sensuri:
orizontal si vertical, poate sa se deplaseze inainte, inapoi,
lateral, in sus, in jos. Momentul initial al acestor miscari este
pozitia ocluzie centrale cind se constata un numar maximal de
puncte de contact al arcadelor dentare, iar la linia centrala a
fetei coincide cu linia care trece printre incisivii centrali. Capul
mandibulei este atasat de panta tubercolului articular, la baza
lui, iar muschii masticatori sunt contractati bilateral si
unifiorm.Muschii masticatori se contracta , mandibula se ridica,
grupul de dinti anteriori contacteaza si are loc muscarea unei
bucati de hrana. Dupa ce s-a produs muscarea, incepe perioada
de masticatie si faramitare a hranei, cu gura inchisa.
-In faza intii ea se coboara si se deplaseaza inainte si lateral, iar
hrana muscata, datorita activitatii muschilor falciilor si al limbii,
se aranjeaza pe rindurile dentare din partea functionala;
-In faza a doua mandibula se ridica, tuberculii molarilor si
premolarilor intra in contact cu tuberculii dintilor antagonisti di
maxila, strivind hrana;
-In faza a treia mandibula se deplaseaza orizontal catre linia
sagitsala, are loc faramitarea hranei.Arcadele dentare din nou
contacteaza in ocluzia centrala, incheind ciclul masticator.
Ciclul masticator se va repeta pina cind se va ajunge la
faramitarea necesara a alimentelor. Volumul si gradul de
faramitare a hranei este controlat prin excitatia receptorilor
mucuoase obrajilor, gingiei, limbii, datorita carul fapt are
locsortarea particulelor de alimente: particelele maruntite se
unesc in bol alimentar, cele mascate nimeresc din nou pentru a
fi prelucrate, iar cele eterogele sunt inpinse de catre limba si
inlaturate din cavitatea bucala.

3.Contracțiile mușhilor mimetici și ai limbii:

Masticatia valoroasa nu poate fi realizata fara participarea
musculaturii mimetice si a limbii. In procesul masticatiei,
musculatura mimetica a buzelor si a obrajilor asigura apucarea
hranei, inchiderea strinsa a cavitatii bucale si retinerea in ea a
hranei. Acesti muschi joaca un rol deosebit in procesul sugerii si
al ingerarii hranei lichide.
Limba joaca rolul de „dispensor” in formarea bolului alimentar.
Ea distribuie particelele de hrana pe arcadele dentare, o scoate
din pungile mandibulolinguale si ale falcii maxilare, amesteca,
asigura inbibarea ei cu saliva. Datorita contractiilor musculaturii
sale, limba poate forma, asemenea pistonului pompei, un
mediu destul de rarefiat in cavitatea bucala, asigurind astfel
actiunea ei aspiratoare.

4.Mișcarea articulațiilor temporomandibulare:

In procesele de miscare a mandibulei un rol mare apartine
articulatiilor tempuromandibulare. Toate miscarile capetelor
articulatiilor in fosetele lor sunt combinate si au urmatoarele
componente:
-vertical (care coincide cu deschiderea si inchiderea gurii);
-sagital (care determina miscarea mandibulei inainte si inapoi);
-lateral (care determina deplasarea mandibulei in dreapta si
stinga).
O particularitate a miscarii capului mandibulei este combinarea
miscarii ascendente si a celor relative in articulatii. Orice
miscare in articulatii incepe de la o miscare ascendenta,
lunecarea capului pe panta posterioara a tuberculului articular.
Apoi se adauga miscarile de rotatie in jurul axului orizontal al
capului mandibalei. Aceasta particulearitate functionala
distinctiva deosebeste articulatiile tempuromandibulare de alte
articulatii. Ea este determinata de prezenta discului articular,
care imparte cavitatea articulatiei in 2 camere. In camera de sus
au loc miscari ascendente si cu capul se deplaseaza in jos pe
panta posterioara a tuberculului articular. Concomitent in
camera de jos au loc miscarile rotative in jurul axului orizontal.
Astfel, 2 portiuni articulare izolate prin disc participa la
efectuarea functiilor ca un sistel unitar, deoarece miscarile de
diferite directii in articulatie au loc concomitent. O alta
particularitate o constituie miscarile sincrone in ambele
articulatii tempuromandibulare, datorita faptului ca articulatiile
sunt legate intre ele prin osul impar al mandibulei. Aceasta
particularitate trebuie luata in considerare la diagnosticarea
maladiilor articulatiilor tempuromandibulare. Asigurind
deplasarile mandibulei, articulatiile tempuromandibulare
totodata iau parte la realizarea functiilor senzitive datorita
prezentei terminatiilor nervoase in tendoane, capsula si
ligamente. Acesti receptori impreuna cu receptorii
paradontului, mucoasei, muschilor masticatori iau parte in
reglarea miscarii mandibulei si presiunii masticatoare.

5.Caracteristica presiunii masticatorii:

Presiunea masticatorie dezvoltata de muschi in procesul
masticatiei depinde de duritatea hranei ingerate, insa niciodata
nu atinge valori maximale. S-a constatat ca 1 cm patrat al
muschilor masticatori se pot contracta cu forta de 98,1 N.
Tinind cont de suprafata transversala a fiecarui muschi
masticator, a fost determinata forta lor absoluta, egala cu 3826
N. S-a constatat ca forta absoluta a muschilor masticatori
variaza in limitele de la 883 pina la 1472 N pentru muschii
laterali si 589-687 N pentru cei anteriori. Cind arcada este
intacta, forta de contractie a molarilor ajunge la 785 N, iar in
regiunea dintilor anteriori la 392 N.
Controlul presiunii masticatoare si reglarea actului de
masticatie se efectuiaza cu ajutoriul reflexelor, initiate de
receptorii parodontului si al articulatiei tempuromandibulare,
care poarta denumirea de reflexe parodontomusculare si
articulomusculare.
In procesele de reglare a masticatiei e greu de evidentiat un
anumit reflex, care asigura presiunea masticatoare si ratiunea
miscarilor mandibulei. Fiindca in actul masticatiei participa
citeva grupuri musculare, reglarea lor se efectueaza in complex.
In fiecare moment al ciclului masticator are loc o integrare
proprie reflexelor masticatoare, fiecare dintre ele asigurind
controlul si obtinerea parametrului programat al rezultatului.
Coordonarea stricta in activitatea muschilr masticatori, a limbii
si a glandelor salivare la ingerarea produselor alimentare,
diferite dupa calitatile lor, se caracterizeaza printr-o forta si
durata a contractiei corespunzatoare, precum si prin
compozitia salivei.