1.

Contaminarea produselor alimentare

cu pesticide

Termenul de pesticide cuprinde totalitatea

substantelor folosite in agricultura pentru combaterea
diferitelor categorii de daunatori.

Dupa destinatie, pesticidele se pot clasifica in

urmatoarele categorii:

-fungicide si bactericide care pot fi: anorganice si

organice, respective organometalice, nitroderivati,
dicarboximide, diazine si tiadiazinine;

- insecticide: organoclorurate, organofosforice, carbamice,

piretrinoizi, biologice, diverse si amestecuri;

- acaricide: carbinoli, sulfoni si sulfonati, diverse si

amestecuri;
- nematocide si sterilizanti ai solului;

- rodenticide, moluscocide si repelenti;

- erbicide: ariloxiacizi, nitroderivati, carbamati, ureice

substituite, diazine si triazine, amide, diverse si
amestecuri;

- defolianti si desicanti;

- regulatori de crestere.

Dupa gradul de toxicitate, pesticidele au fost

clasificate in patru grupe. Incadrarea s-a stabilit in raport
cu doza letala medie DL50 acuta orala a substantei active
pentru sobolanii albi, dupa cum urmeaza:

- grupa I :produse extreme de toxice care contin

substanta active cu DL50 sub 50 mg/kilocorp;
- grupa II-a: produse puternic toxice , care contin
substanta active cu DL50 intre 50 si 200 mg/kilocorp;
- grupa III-a: produse moderat toxice, care au DL50
cuprinsa intre 200 si 1000 mg/kilocorp;
- grupa IV-a: produse cu toxicitate redusa, care contin
substanta activa cu DL50 peste 1000 ms/kilocorp.
 De remarcat ca, in timp ce ca erbicide, fungicide,
bactericide se folosesc un numar mare de substante
apartinand la clase diferite de compusi chimici, ca
insecticide se foloseste o gama restransa de substante
apartinand la trei categorii principale: substante
organoclorurate, organofosforice si derivati metilcarbamici.

Aceste categorii de substante prezinta un interes

deosebit deoarece sunt folosite anual, in cantitati imense.

In cele ce urmeaza, se va acorda o atentie mai mare

contaminarii produselor alimentare cu insecticide,
deoarece undele din ele, pe langa caracterul toxic, au si
potential mutanogen si carcinogenic.

1.1. Insecticidele organoclorurate

Cei mai important reprezentanti ai acestei clase sunt
DDT, metoxiclorul, keltanul, hexaclorciclohexanul,
pentaclornitrobenzenul, aldrinul, dielrinul, clordanul, 1,2-
dibrom-3-clorpropanul, heptaclorul, heptaclor-epoxidul.
 D.D.T. [1,1,1 triclor-2,2-bis(clorfenil)-etanul]

Are urmatoarea formula structurala:

Produsul mai este cunoscut sub urmatoarele denumiri

comerciale: Detox, Detexan, Gesarol, Gesapon, Dicopan
si Neocid. Insecticidul cunoscut sub denumirea
comerciala de DDT este format din doi izomeri p, p’ si o, p’
DDT, in proportie de 3:1, este greu solubil in apa, solubil in
solvent organic, in grasimi. Este stabil in mediu acid si
neutru. In mediu alcalin degradeaza repede. La
temperature mai mari de 100oC se descompune. Este un
insecticid cu o mare remanenta pe produsele tratate. Are
o toxicitate relative crescuta: DL50=500 mg/kilocorp. Fiind
liposolubil, se acumuleaza in tesutul adipos. Ingerat timp
indelungat duce la intoxicatii cornice cu leziuni hepatice si
ale sistemului nervos central (Dumitrescu si Isvoranu,
1965).

Metoxiclorul [2,2-bis (p-metoxifenil)-1,1,1-

tricoloretanul], cunoscut si sub denumirea de Metoxi-DDT,
Marlat 2-MR (24% metoxiclor) si Marlat 50 (50%
metoxiclor).
Metoxiclorul este o substanta solida. Se prezinta sub
forma de cristale dimorfe insolubile in apa, solubile in
solventi organic, grasimi animale, uleiuri vegetale. Este
mai stabil ca DDT-ul. Are o remanenta crescuta pe
produsele tratate. Are proprietatea de a se acumula in
organism, ca si DDT-ul si de a se excreta prin lapte. In
intoxicatia cronica cu metoxiclor se produc leziuni renale si
hepatice. Este mai putin toxic ca DDT-ul.
Keltanul [1-hidroxi-1-bis(4-clorfenil)-2,2,2-
tricloretanul] se prezinta sub forma unei substante
cristaline de culoare alba, insolubila in apa, dar solubila in
solventi organici. Keltanul se utilizeaza ca substanta
insecticida, mai ales ca molicid in agricultura. Toxicitatea
este relative redusa, DL50=809 mg/ kilocorp (oral) la
sobolani.
Hexaclorciclohexanul este cunoscut sub diferite
denumiri comerciale (Hexatox, Lindan, Lindatox, Hexit,
Gramexan, Jacutin, Viton, Perfectan, Rapidin etc).
Hexaclorciclohexanul (C6H6Cl6) se gaseste de obicei
sub forma unui amestec de izomeri , cel mai active fiind
izomerul γ (care se mai numeste si Lindan).
Insecticidul este stabil fata de acizi, aer, caldura si
lumina. Are remanenta crescuta pe produsele tratate.
Ingerat repetat are proprietatea de a se cumuli in
organism, depunandu-se in tesuturile adipoase; poate fi
excretat in lapte. In intoxicatia cronica se produc leziuni
hepatice. DL50 la sobolani variaza in functie de isomer.
Pentaclornirtobenzenul (C6Cl5-NO2) cunoscut sub
denumirea de PCNB, Brassicol si Terraclor se
intrebuinteaza ca fungicide, avand remanenta mare pe
produsele tratate.
Are toxicitate redusa, DL50=1650 mg/kilocorp.
Aldrinul si Dieldrinul se prezinta sub forma cristalina
cu masa molecular 365 respectiv 381.
 Sunt insolubili in apa,dar solubili in solvent organic.
Au o mare remanenta pe produsele tratate si sunt puternic
toxice (DL50 pentru sobolan, la aldrin, 67 mg/kilocorp,iar la
dieldrin, 87 mg/kilocorp). Au proprietatea de a se cumuli in
organism, depunandu-se in tesuturile adipoase.
Clordanul (1,2,4,5,6,7,8,8-octaclor-2,3,3a,4,7,7a-
hexahidro-4,7-metano-1 H-inden). Are urmatoarele
denumiri comerciale: Aspon, Belt, CΔ68, 1068, Chlordan,
Chlorindon, Chlorodan, Corodan, Donwchlor, Niran,
Toxichlor, Topiclor, Versicol 1068.
Se folosesc in practica produsi conditionati cu 5,6 si
10% clorodan sau granule cu un continut intre 5-33%
substanta active, in solutii uleioase cu un continut intre 2-
20% sau produsi emulsionabili cu un continut de 480-960
g/l.
Clordanul este utilizat ca insecticid la o varietate mare
de fructe, vegetale si alte produse agricole.
Expertii pentru pesticide din cadrul FAO/OMS, in
noiembrie 1972, au stabilit ca reziduu de tolerant al
cloradanului valoarea de 0,02-0,05 mg/kg, iar ca doza
zilnica admisibila pentru om de 0-0,001 mg/kg greutate
corporala, valoare confirmata in deciziile din 1977-1978
FAO/OMS.
Dupa utilizarea clordanului in sectorul agricol s-au
facut investigatii cu privire la gradul de impregnare a
organismului animal cu acest insecticide, precum si
capacitatea de excretie prin lapte a clordanului.
Dintr-un numar de 200 de probe de lapte analizate
pentru continutul in clordan, 87% au fost positive pentru
clordan cu valori de la 0,02-0,06 mg/l. Acelasi insecticide
excretat in carnea de vita si cea de porc s-a gasit la
urmatoarele valori: 0,106 µg/kg, in carnea de vita si 0-32
µg/kg in carnea de porc.
Actiunea biologica a acestui insecticid a fost cercetata
pe soareci de catre Epstein (1976) prin administrarea de
doze mici pe termen lung (5-50 µg/kg timp de 18 luni).
La un numar important de animale s-au inregistrat
carcinoame hepatocelulare in special la dozele de 25 si 50
mg/kg.
Aceleasi efecte au fost inregistrate si la sobolani, insa
cu o frecventa mai mica decat la soareci.
 La acest insecticide s-au mai inregistrat efectul de
embriotoxicitate si teratogenitate.
La om au fost inregistrate simptome acute intre care
sunt incluse fenomenele nervoase, convulsii, lipsa de
coordonare a miscarilor.
Aceste simptome au fost observate la doza de 100
mg/kg, dozele peste 100 mg/kg fiind fatale.
Au fost citate cateva cazuri de intoxicatii accidentale
cu clordan. Astfel, se semnaleaza cazul unei contaminari
cu clordan a apei potabile cand 13 persoane au prezentat
un tablou clinic cu deranjamente gastro-intestinale (greata,
voma) si aparitia de simptome neurologice.
1,2-Dibrom-3-clorpropanul este cunoscut sub
urmatoarele denumiri comerciale: DBCP,
dibromclorpropan, BBC-12, Fumagon, Fumazone,
Nemabrom, Nemafume, Nemagon, Nemanax, Nemapaz,
Nemaset, Nematox, OS 1897.
Este solubil in apa (0,1%), miscibil in hidrocarburile
lichide, etanol si methanol.
1,2-Dibrom-3-clorpropanul este un produs ethnic cu
un continut de 95%substanta active. A fost preparat
pentru prima oara de catre Oppenheim in 1833 si reluat si
comercializat in 1955 in S.U.A. De la aceasta data el se
fabrica in mai multe tari europene, Japonia, Israel,
ajungandu-se ca Franta, Italia, Spania, Elvetia si Marea
Britanie sa produca intre 3-30 milioane kg aual. In 1972 in
S.U.A. s-au folosit 5,4 milioane kg.
Acest insecticid se utilizeaza in culturile de soia, de
fructe citrice, culture de piersici, ananas.
F.D.A. ( organism national in S.U.A.) a stability un
reziduu maxim la un nivel de 1,5 mg/l pentru lapte si 0,05
mg/l pentru alte produse agroalimentare.
Din activitatea biologica amintim ca doze de 29
mg/kg, administrate la sobolan de 5 ori consecutive, au
condos la un coefficient ridicat de mortalitate. Totodata in
experiente pe termen lung cu doze mici au produs
carcinoame la nivelul stomacului.
S-a demonstrate actiunea mutagenetica a produsului
prin teste effectuate pe termene scurte.
Heptaclorul (3,4,5,6,7,8a-heptacoloro-
diclorpentadien) este cunoscut sub denumirea de 3-
Cloroclorden, Aahepta, Agroceres, Drinox, E3314, ENT
15152, H34, Heptagran, Velsicol 104.
Heptaclorul este practice insolubil in apa (0,056 mg/l),
solubil in alcool etilic, xilen, acetone si benzen. Se
oxideaza biologic la heptachlor epoxid.
Heptaclorepoxidul (1,4,5,6,7,8,8-heptaclor-2,3-
epoxi-3a,4,7,7a-tetrahidro-4,7-metanoidan) este cunoscut
si sub denumirea de Epoxiheptaclor, HCE, Velsicol 53-
CS-17, ENT 25.584.
Heptacloroepoxidul commercial are o puritate de
99,5%, fiind insolubil in apa.
Heptaclorul si heptachlor-epoxidul sunt utilizati ca
insecticide in concentratie de 2%. Datorita actiunii lor
nocive cat si capacitatii lor de cumulare in organism,
FAO/OMS a stabilit ca doza zilnica acceptabila pentru om
este intre 0 si 0,0005 mg/kilocorp. Pentru lucratorii din
agricultura s-a fixat o limita de concentratie pentru
heptaclor si heptaclor epoxid in aer, si anume, maximum
0,5 mg/m³ in cazul in care activitatea se desfasoara timp
de 8 ore in acest mediu.
 Administrarea orala a 2 pana la 5 mg/kilocorp de
heptachlor timp de 72-86 zile la sobolani induce necroza
hepatica.
Injectarea a 1,5 mg/ou de heptachlor reduce cu 12%
eclozarea, precum si aparitia de pui anormali.
La om, heptaclorul are capacitatea de a se depozita in
tesuturile grase. Totodata, are capacitatea de atrece
transplacentar in fetus.

1.2. Policrorura de bifenil (PCB)

Policlorura de bifenil, desi face parte din categoria
contaminantilor organoclorurati, nu este utilizata ca
pesticide. Produsul commercial se fabrica prin clorurarea
progresiva a bifenilului in prezenta unui catalizator,
aceasta clorurare directa conducand la obtinerea unui
amestec de compusi al caror continut in clor este variabil.
Productia mondiala de PCB, dupa 1930, a fost
estimate in jurul a 1 milion de tone. Acest fapt s-a datorat
aplicatiilor sale industriale prin proprietatile deosebite ale
produsului: inertie chimica, termorezistenta, neinflamabil,
constanta dilectrica ridicata si altele. Astfel PCB este
utilizat in transformatoare, la sistemele hidraulice, ca
plastifiant al uleiurilor pentru picture si al pesticidelor, ca
lubrifiant al uleiurilor etc. In caz de contact direct cu mediul
inconjurator, el este irecuperabil.
Pentru aceasta, PCB este autorizat de multe tari spre
a fi utilizat in sisteme inchise, iar comercializarea sa sa fie
controlata, mai ales pentru faptul ca odata ajuns in mediul
ambient are o mare stabilitate si numai o foarte mica parte
este transformata prin actiune biologica si eventual prin
fotoliza.
Concentratiile de PCB masurate in aer si in apa
variaza de la 1 ng/m³ la 50 ng/m³ in mediul ambient si de
la 0,5ng/l la 500 ng/l pentru apa.
Cumularea sa in organismele vietuitoarelor depinde de
poluarea locala, continutul in tesuturi grase ale
organismului, stadiul trofic al organismului si caile
alimentare. La mamifere PCB se absoarbe bine pe cale
gastrointestinala, pulmonara si prin piele. El este stocat in
principal in tesuturile bogate in grasime. S-a observat ca
are capacitatea de a penetra prin membrane
transplacentara.
Excretia PCB se face prin materiile fecale si mai ales
prin lapte.
Organizatia Mondiala de Sanatatein raportul din 1978
publicat la Geneva face cunoscut ca in laptele de femeie
nivelul minim de PCB a fost 5ng, iar cel maxim de 500
ng/zi.
Toxicitatea acuta a PCB este slaba, der in cazuri de
administrare prelungita efectele sunt cumulative. In
experiment pe animale se observa o hipertrofie hepatica
care poate evolua pana la leziuni. Un fapt deosebit de
relevant in experimental pe animale consta in influenta sa
asupra fecunditatii.
Se mai semnaleaza aparitia porfiriei si interferenta cu
metabolismul steroizilor si o inductie reversibila a activitatii
enzimatice a microzomilor hepatici.
O.M.S. dercrie un accident survenit in Japonia, unde
s-a produs o intoxicatie la mai mult de 1000 de personae
care au consumat ulei comestibil contaminat cu PCB
provenit de la un lichid de incarcatura termica. La
persoanele accidentate s-a observat o hipersecretie la
nivelul ochilor, o pigmentatie si eruptie acneiforma a pielii
si tulburari ale aparatului respirator, precum si alte
manifestari sesizabile.
In S.U.A., prin FDA, precum si in Franta, incepand cu
anul 1975 s-au facut unele recomandari cu privire la
utilizarea PCB, elaborandu-se si norme provizorii. Astfel,
au fost admise concentratiile de 1,5 si 2,5 mg/kg in
produsele care contin grasime.
Incepand cu anul 1975, in Franta s-a interzis utilizarea
PCB in industria agroalimentara, farmaceutica si
cosmetica.
Din anul 1970, in Franta s-a organizat un studio
privind contaminarea laptelui si produselor lactate cu PCB
si originea contaminarii.
Cu toate ca PCB nu face parte dinprodusele
organizate in agricultura, sursa de contaminare nu poate fi
gasita decat in mediul extern. Aceste surse externe provin
din alimentatie, materialele auxiliare utilizate in agricultura
si in special in cresterea animalelor, apa etc.
 1.3 INSECTICIDE ORGANO-FOSFORICE

Insecticidele orgao-fosorice din

punct de vedere al toxicitatii, se claseaza
in prima grupa de toxicitate(dupa scara lui
Hodge), cantitati de ordinal a catorva
miligrme.(in functie de structura
compusului) producand fenomene toxice
extreme de grave.
Insecticidele organo-fosforice ,ajunse in organism pe
una din cele trei cai(digestive, pulmonara, cutanata), au
capacitatea de a inhiba puternic activitatea colinesterazei.
Efectul anticolinesterazic se traduce prin acumularea
acetilcolinei,blocarea transmiterii impulsului nervos la
nivelul sinapselor si a jonctiunii neurotisulare,
declansandu-se o hiperactivitate a nervilor
parasimpatici,somatic si motori, precum si a sistemului
nervos central.
In organism insecticidele organo-fosforice sunt rapid
metabolizate la component inactive, care apoi sunt
eliminati pe cale digestive,renala,mamara,cutanata,etc
Rezidiile de insecticide organo-fosforice sunt prezente
in nutreturi numai in cazul in care au fost folosite cu cateva
zile inainte de recoltarea acestora.Prezenta rezidurilor de
insecticide organo-fosforice in produsele alimentare este
in mare masura accidentala. Reprezentantii mai important
ai insecticidelor organo-fosforice sunt: parationul,
malationul, etionul, rogorul,gutionul, fosfina si diclorvosul.
Parationul se prezinta sub forma unui lichid uleios, alb
incolor, avand masa molecular 291,27, punct de topire la
6,1C, punct de fierbere la 157-161 C la 0,6 mm Hg si la
375 C la presiune obijnuita. Este insolubil in apa, solubil in
hidrocarburi aromatice,chloroform, tetraclorura de
carbon,esteri,eteri,cetone,alcooli,uleiuri. Hidrolizeaza usor
in mediu alcalin. Este instabil in prezenta apei, la
expunere la lumina si aer. Are remanenta mica. Se
comercializeaza sub forma de produs ethnic in
concentratie de 10-50%. Pentru a atrage atentia asupra
toxicitatii sale,produsul este colorat in verde sau albastru.
Acest produs este denumit impropriu verde de Paris.
Verdele de Paris este insa acetoarseniatul de cupru, care
din punct de vedere al toxicitatii se aproprie de
paration.Parationul se foloseste sub forma de solutie de la
0,01-0,5%. Si ca pulberi de prafuit de 1-2%. Parationul are
capacitatea de a persista mai mult in sol decat atunci cand
este aplicat direct pe plante.Pe fructe si Frunze,
remanenta parationului este de 7-21 zile, in functie de
factorii meteorologici si activitatea enzimatica a
plantei.Atat sub actiunea radiatiilor UV cat si prin
metabolismul plantei, parationul este transformat in
paraoxon cu activitate toxica mai mare. Pentru a inlatura
pericolul toxicitatii se recomanda ca recoltarea produselor
agroalimentare sa se efectueze dupa minimum 4
saptamani de la data aplicarii parationului.
In aceasta directive s-a constatat ca un reziduu de 20
mg/kg se reduce la 1mg/kg dupa 10 zile si la 0,1 mg/kg
dupa 30 de zile.
MALATIONUL

ETIONUL
Se reprezinta sub forma unui lichid incolor sau usor galbui;
masa molecular 384,48, densitatea 1,220, punct de topire
13-13C, este slab solubil in apa, solubil in
xilen,chloroform,benzene.
ROGORUL
Este cunoscut si sub urmatoarele denumiri comerciale:
Dimetoat, Fortion MM, Fosfamid, Cela , Fastox.
Produsul tehnic contine 93,3% substanta active si se
prezinta sub forma de cristale albe, cu miros neplacut de
merpactan. Este solubil in apa, dar greu solubili in eter de
petrol. Un produs ethnic cu un continut de substanta
active de 43-50% se prezinta sub forma unui lichid uleios
de culoare brun-rosietica. Rogozul este un inhibitor al
colinesterazei. Are proprietatea de a descompune, prin
acest process dee degradare rezultand produsi mai toxici
decat substanta initiala.
Compusul este rapid absorbit la nivelul tubului
digestive , se cupleaza la nivelul ficatului, bilei si a
rinichilor si se elimina in mare parte prin urina. Dozele
letale medii sunt in functie de calitatea produsului si de
specia animal. La sobolan DL50 pe cale orala este de
240-360 mg/kilocorp pentru produsul pur si 570-
680mg/kilocorppentru produsul tehnic. La om dozele de
2,5 mg de rogor in solutie apoasa sau 0,4 mg/kilocorp/zi
nu au provocat nici un effect toxic si nici variatii ale
activitatii colinsterazei sanguine. Acelasi rezultate au fost
obtinute si daca dozele administrate au fost prelungite in
timp de 21 zile.
GUTIONUL
 Se prezinta sub forma unei substante cristaline, albe,
masa molecular 317,34, densitatea 1,44 este putin solubil
in apa, solubili in solvent organic. Gutionul este puternic
toxic.
DICLORVOSUL
Insecticidul este solubil in apa, glicerina, insolubil in
alcool si solvent organic obijnuiti, clorurati sau aromatic.
Diclorvosul commercial are un continut de 93% substanta
active.Se utilizeaza ca insecticide si antihelmentic pentru
oi si caini. Pentru om, doza zilnica acceptaibila a fost
stabilita de FAO/OMS la limita de 0-0,004 mg/kilocorp.
In R.F.G. in aerul atmospheric s-a stabilit o norma de
cocentratie maxima.
Toxicitatea diclorvosul este destul de mare. Astfel
DL50 la soareci(prin inhalare) este de 75-100 mg/kilocorp
si 56-65 mg/kilocorp la sobolani. Expunerea sobolanilor in
atmosfera continand 30 mg diclorvos/m3 conduce la
100%letalitate
O dieta cu un continut de 1 000
mgdiclorvos/kg,administrata timp de 90 de zile, cauzaza
semen de intoxicatie la sobolani. Dieta cu un continut de
50 mg diclorvos/kg produce scadereacolinesterazei
eritrocitare la sobolani.
Se considera ca diclorvosul are activitatea
mutagenica precum si activitate carcinogenica. Efectele
nocive cele mai frecvente sunt de reducere a activitatii
colinesterazei erotricitare.
La om,diclorvosul la concentratii mici nu are efecte
sesizabile.Astfel pana la doza de 2mg/7- kg greutate
corporala, nu s-a inregistrat o scadere pronuntata a
colinesterazei serice. Tot la om, o doza de
0,033mg/kilocorp si zi a provocat o diminuare usoara a
colinesterazei plasmatice fara a influenta colinesteraza
eritrocitara.
 CUPRINS
1.Contaminarea produselor alimentare

cu pesticide

1.1 Insecticidele organoclorurate

1.2 Policrorura de bifenil (PCB)

2 1.3 INSECTICIDE ORGANO-FOSFORICE

 Bibliografie

1. Tofan, C., - Microbiologia alimentara, Ed. Agir,

Bucuresti, 2004
2. Banu, C., Preda, N., Vasu, S. – Produsele alimentare
si inocuitatea lor, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1982
3. Barzoi, D., Apostu, S. – Microbiologia produselor
alimentare, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2002