electromagnetice în mediile de mișcare a fost elaborată în 1905 de către A. Einstein, la baza ei au fost puse două postulate Postulata 1:
• Vizează extindere principiului
relativității al lui Galilei asupra tuturor fenomenelor fizice inclusiv asupra celor electromagnetice: Legile fizice formează la fel în toate sistemele de referință inerțiale Acesta este principiul relativității al lui Einstein. Există și alte formulări echivalente ale acestui principiu: • În toate sistemele de referință inerțiale fenomenele fizice au loc, la fel în condiții identice. • Mișcarea rectilinie a sitemului de referință inerțial influențează fenomenele fizice care au loc în el.
Conform acestor formulări, prin nici un experiment fizic realizat în
sistemul inerțiar nu poate fi stabilit dacă el se mișcă și viteza acestei mișcări nu poate fi determinată Postulata 2: Ea se referă la viteza luminii în vid
Viteza în vid are aceeași
valoare în toate sistemele de referință inerțiale și nu depinde de viteza sursi de lumină sau a observatorului. Teoria elaborată de Einstein conform acestor două postulate, a fost denumit teoria relativității restrânse și se aplică numai la sistemul de referință inerțiale, viteza luminii în vid, c este numită constanța relativistă.
Teoria care studiază fenomenele fizice în sistemele de referință
neinerțiale, precum și fenomenele gravitaționale se numește teoria relativității generale (Einstein 1916) • Evenimentele ce se produc în • Evenimentele separate spașial și același timp se numesc simultativ într-un sistem de simulante referință inerțial nu sânt simultane în alte siteme inerțiale adică simultanitatea este relativă