Festivalul raional al obiceiurilor şi datinelor de Crăciun şi

Anul Nou
DATA: 25.12.2011

INSTITUŢIA: Gimnaziul Şirăuţi

SUBIECTUL ACTIVITĂŢII: “Datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou”

LOCUL DESFAŞURĂRII: Casa de cultură din satul Pererîta.

TIPUL ACTIVITĂŢII: Activitate extracurriculară

PARTICIPANŢI: Elevele claselor V-IX, profesori

RESPONSABIL: Ţuţuc Oxana

COMPETENŢE:

 Redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin

implicarea elevilor şi cadrelor didactice în diverse activităţi legate de
tradiţiile locale;

 Cunoaşterea unor tradiţii, obiceiuri, aparţinînd folclorului specific

sărbătorilor de iarnă;

 Cultivarea sensibilităţii, imaginaţiei şi a creativităţii muzicale;

 Atragerea elevilor în organizarea de activităţi cu caracter extracurricular,

conducînd la lărgirea şi îmbogăţirea orizontului de cunoştere a acestora;

SUBCOMPETENTE:

 Exprimarea dragostei pentru sărbătorile de iarnă;

 Cunoasterea semnificaţiei Crăciunului şi a obiceiurilor de iarnă;

 Respectarea principiilor religios-morale în familie si societate;

 Stimularea creativităţii elevilor;

 Cresterea relatiei familie – scoală – biserică - societate pentru reusita

copiilor;
 Desfăşurarea activităţii:

Scenetă: “Darul meu pentru pruncul Împărat”

Aranjarea sălii:
- În coltul de la răsărit al scenei stă icoana Nasterii Domnului,
împodobită cu un prosop si cîteva stible de busuioc.
- Pe o masă, asezată lingă icoană, se află “crăciunul” si un sfesnic cu
o luminare aprinsă.
- În partea dreaptă a scenei se fixează o pînză pe care este pictată
icoana Nasterii Domnului, iar în partea de sus, se fixează o stea cu
opt colturi.
- În mijlocul scenei stă o cutie de lemn.
- Pe scenă se asterne un covor moldovenesc traditional, iar în partea
din fată, ghivece cu flori.
Personajele:

1. Ana: o fetită îmbrăcată sărăcăcios.

2. Magii: trei baieti îmbrăcati corespunzător, tin în mîini cutiute cu
daruri.
3. Păstorii: trei băieti îmbrăcati în costume populare, cu cojoace si
toiage în mîini.
4. Povestitorul: un baiat îmbrăcat în costum popular.
5. Cor de îngeri: 14 fete îmbrăcate în cămasă albă lungă prinsă cu
cingătoare la mijloc. Părul pe spate, prins pe frunte cu o bentită
argintie, iar în mîini tin lumînări aprinse.

Desfăsurarea:
Povestitorul stă în partea stîngă a scenei. Ana stă pe cutia de lemn din
mijlocul scenei şi plânge. Magii, păstorii si corul de îngeri stau în
culise.

Povestitorul:
 Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia într-un
sătuc de lângă micuţul oraş Betleem.
Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-
a scurs i-a murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi
murise la naştere şi de atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire
chiar dacă a trebuit să muncească din greu, iar în sătucul în care trăiau se
găsea foarte greu de muncă. De câteva luni, de când a rămas singură,
Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai dădeau când
şi când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase
să se îngrijească singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la
treaba din gospodărie iar oamenii îi dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată
chiar şi câtiva bănuţi. Ana nu a răbdat foamea niciodată şi nu se putea
plânge că nu are mâncare sau alte lucruri de care avea nevoie, fiindcă
oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să nu ducă lipsă. Cu toate
acestea inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea despre
tristeţea ei în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

Ana: ( în timp ce plînge)

- eu nu am pe nimeni…..mama a murit, acum şi tata s-a dus, nu este
nimeni care să mă iubească, nimeni care să aibă grijă de mine, sunt
singură şi nu am nici un motiv de bucurie.
- De ce Doamne?…de ce nu am şi eu o familie,… pe cineva care să
vorbească cu mine, fraţi care să se joace cu mine,.. de ce nu am şi eu pe
cineva care să mă iubească.

(Se apropie păstorii vorbind între ei)

Păstorii: 
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care
ne-a vorbit îngerul.

Ana:
 -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede
merg, hei aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică,
este prea întuneric afară.

( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente

îngândurată. Păstorii se apropie de icoana Nasterii, se închină si se
asează în genunchi. )

Ana: 
- Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva
important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-
a spus că Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din
apropiere. Nu ştiu ce să  mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,
…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?

Povestitorul:
 - In timp ce Ana se gîndea cu uimire la ce au spus păstorii, pe drumul
care trecea pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.

( Apar magii, vorbind între ei cu înflăcărare )

( Ana merge să vadă cine vine pe drum la ora asta tîrzie)

Magii:
 - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de
acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau
darul care l-am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne
grăbim.

Ana:
- Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi
despre ce prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?

Magii:
 - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: 
- Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine
este, … fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care
erau foarte grăbiţi, şi i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că
în noaptea asta s-a născut fiul lui Dumnezeu.

Magii: 
- Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne închinăm
lui şi să-i dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special.
Noi venim din răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în
ţara noastră am văzut că a apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte
tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am citit despre  o profeţie care spunea
că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui Dumnezeu  Când am văzut
steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit şi fiul Lui
Dumnezeu s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată steaua care ne-a condus din ţara
noastră până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.

Ana: 
- Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?

Magii: 
- Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm
acum, fiindcă vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.

( Magii se îndepărtează încet, încet apropiindu-se de icoană, se închină,

asează darurile aduse lîngă icoană si se alătură păstorilor.)

Ana: 
- Iar am rămas sigură…..Ohhh… Aşa de mult aş fi vrut să merg şi eu cu
magii. Şi uite ce frumoasă este steaua pe care mi-au arătat-o; cum de nu
am observat-o până acum?
- Cred că se întâmplă ceva neobişnuit în această noapte!..mai întâi
păstorii care erau aşa de bucuroşi şi grăbiţi, iar acum aceşti magi care au
venit dintr-o ţară îndepărtată ca să se închine pruncului despre care au
zis că este fiul lui Dumnezeu.

Povestitorul: 
- Ana nu mai ştia ce să creadă; prea multe lucruri uimitoare se
petrecuseră într-un timp atât de scurt. Inima fetiţei era umplută de
curiozitate şi uimire. S-a aşezat pe lada pe care stătea de multe ori atunci
când se gândea, şi dintr-o dată parcă a început să se audă în depărtare un
cântec frumos care răsuna tot mai tare.

( Apare corul de îngeri cîntînd colindul “Răsună blînd spre seară”. Toti
se aranjează la mijlocul scenei. )

Ana:
 -Ce se aude? … parcă e un cîntec; dar cine cîntă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cîntec
frumos!!!

Povestitorul:
Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată. Dintr-o
dată i-a venit o idee.

Ana: 
- Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează
steaua. Vreau să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă
pot duce cu mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?

Povestitorul: 
După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu are nici un
lucru mai de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum
il numiseră magi.

Ana: 
- Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui
Dumnezeu?

Povestitorul:
 - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.

Ana: 
- Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o
să merg să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer
inima şi viaţa mea.
( Ana pleacă la drum bucuroasă, se apropie de icoana Nasterii
Domnului )

Ana:
 - Uite!!!… steaua este deasupra acestui staul micuţ. Cred că pruncul
este înăuntru; să merg în linişte….. Într-adevăr aici este!… uite-i şi pe
păstori şi pe magi şi uite-l şi pe prunc.

( Ana se apropie încet de icoana şi îngenunchiază)

Ana:
 - Pruncule drag…… eu sunt o fetiţă săracă şi nu am putut să-ţi aduc
un dar, însă vreau să îţi dau ce am eu mai preţios; inima şi viaţa
mea vreau să ţi le dau ţie prunc sfânt şi vreau să-ţi mulţumesc
pentru că ai venit în lumea noastră ca să ne aduci lumina şi viaţa
adevărată. Îţi multumesc că ai venit ca să ne eliberezi de păcate, să
alungi întunericul din vieţile noastre şi să ne dai prin credinţa în
tine o viaţă fericită.

Povestitorul:
- În timp ce toţi stăteau uimiţi în jurul pruncului, iar Ana îi mulţumea
Lui Dumnezeu pentru iubirea pe care şi-a arătat-o prin faptul că L-a
trimis pe fiul Său în lumea noastră ca să ne aducă viaţa, un cor de îngeri
lăuda pe Dumnezeu în noaptea aceea plină de bucurie.

Corul de îngeri: cîntă colindele “Flori de măr” si “Scoală gazdă”.

(în timp ce corul cîntă, magii si Ana se alătură corului de îngeri, iar
elevii care au jucat rolul păstorilor, se pregătesc pentru urmatoarea
scenetă.)

Scenetă:“Obiceiuri de Anul Nou”

Personajele:
1. Povestitorul: un baiat îmbrăcat în costum popular.
2. Urătorii: trei elevi îmbrăcati în costum popular, cu cojoace șsi
căciuli pe cap. Un elev are bici, ceilalti doi clopotel si zurgălăi.
3. Semănătorii: trei eleve îmbrăcate în costum popular, cu crengute
frumos împodobite pentru sorcovă.
Desfăşurarea:
( Povestitorul stă în partea stîngă a scenei. Corul rămîne în spatele
scenei. Primii intră urătorii, după care fetele cu sorcova.)
Povestitorul:
Potrivit traditiei populare romanesti, Sfîntul Vasile era un om milostiv si
darnic. Bunătatea lui l-a impresionat pe Dumnezeu, asa că i-a dăruit
Sfîntului Vasile cea dintîi zi a anului. Plin de recunostintă, el a legat o
crengută de busuioc de toarta unui clopotel si a urcat pîna la Dumnezeu
pentru a-l ura. De atunci a ramas obiceiul de a se ura în prima zi de Anul
Nou.

Elevul 1: Elevul 2:
Aho, Aho,
Sara Sfîntului Vasile,
La multi ani romani cu bine.
De cînd sara s-a’nserat,
Noi am pornit la urat,
Să stîrnim cîinii din sat,
Să sculăm oamenii din pat.
Trageti plugul la părete
Si boii la iarbă verde,
Zurgălăi si clopotei,
Trageti roata măi flăcăi
Hăi! Hăi!
S-a sculat stăpînul gazdă,
Într-o sfîntă zi de joi,
Cu un plug cu 12 boi.
Si-a pornit la arat,
La Sirăuti în sat,
Unde-i loc bun si curat,
De arat si semănat.
Si-a arat, cît a arat,
Brazdă neagră a răsturnat
Si-n brazdă a semănat,
Grîu mărunt si grîu de vară,
Să dea Domnul să răsară,
Pînă-n sară.
La urche zurgălăi,
La chicioare clopotăi,
Si-ncă o dată măi flăcăi, Hăi!
Hăi!
Și cînd s-a dus la cîmp să vadă,
De grîu răsărit si de grîu incoltit,
Era în pai ca trestia,
Si-n bob ca vrabia.
Tare mult s-a bucurat,
Acasă s-a înturnat.
A adunat fine si vecine
Si vre-o trei babe mai bătrîne,
Care stiu rîndul la pîine.
Zurgălăi si clopotăi,
Trageti roata măi flăcăi, Hăi!
Hăi!
Elevul 3:
Şi pe toti i-a pus
Si pe toti i-a dus,
La lucrul pămîntului,
În bătaia vîntului.
Ei cu stînga secerau
Si cu dreapta îl legau
Si la moară îl cărau.
Si morarul mester mare,
Tui, măicuta cui îl are,
Bătu în sîtă i-n covată
Si cernu făina toată.
Si făcu un colac frumos,
Cum îi fasa lui Hristos.
Si-l rupse-n două,
Si ne dădu si nouă.
Si-l rupse-n trei,
Si-i dădu si lui Andrei.
Dar Andrei cam blestemat,
A mîncat pîn’s-a umflat.
La urche zurgălăi,
La chicioare clopotăi,
Si-nca o dată măi flăcăi,
Hăi! Hăi!
Elevul 2:
De urat am mai ura,
Dar n-e frică că o-nsera,
Pe la casa dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Cîte paie sunt pe casă,
Atîtea copii la masă.
Cîti cărbuni în vatră
Atîtea petitori la fată
Trageti plugul la părete,
Și boii la iarbă verde,
Zurgălăi și clopoțăi,
Trageți roata măi flăcăi,
Hăi! Hăi!La anul și la mulți ani!

Povestitorul:
Există un alt obicei, care se întîlneste foarte des în multe localităti.
Copiii pun crengute în sticle cu apa, în seara Sf. Andrei, iar de Anul Nou
le găsesc înflorite: cu aceste crengute, frumos împodobite, sorcovesc, în
zorii zilei de Anul Nou pe toi din casă si pe la vecini spunînd:
(Apar trei eleve cu sorcove în mîini)

Eleva 1: Sorcovă, vesela,

Să trăiti, să-nfloriti,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir, Oile lînoase,
Tare ca piatra, Porcii unsurosi
Iute ca săgeata, Copii sănătosi
Tare ca fierul, Cîte cuie sunt pe casă
Iute ca oțelul. Atîtia galbeni pe masă.
La anul și la multi ani!
Eleva 3:
Eleva 2:
Să trăiti, să trăiti,
Sorcovă, veselă, Întru multi ani fericiti
Să trăiti, să-mbătrîniti,. Si ca pomii să-nfloriti
Ca merii, ca perii, Si ca ei să-mbătrîniti
În mijlocul verii; Si ca toamna cea bogată;
Ca vita de vie Fie casa-ndestulată.
La Sfînta Marie Tot cu mesele întinse,
Tare ca piatra, Cu făcliile aprinse,
Iute ca săgeata Să petreceti împreună,
Tare ca fierul Pîna-n veci cu voie bună
Iute ca otelul.
Toti: La anul si la multi ani!
Vacile lăptoase,

La sfîrșitul programei, participanții au fost răsplătiți, de către gazde,

cu covrigi și mere, după cum e vechea noastră tradiție.
Obiceiurile de iarna încep în din Ajunul Craciunului şi ţin pâna la
Lăsatul secului pentru postul Paştelui. Chiar dacă nu toate aceste
obiceiuri au un caracter religios, unele fiind preluate din fondul
folcloric traco - getic, ele au fost concentrate de-a lungul veacurilor în
preajma unor sărbători creştineşti, atunci când moldovenii găseau
timpul necesar pentru datini şi obiceiuri.
Sfintele sărbători de iarnă însemnă credinţă, speranţă, puterea de a
dărui şi a primi dragoste.