Falsa cale a auto-îndumnezeirii

Primul păcat al omului și cauza fundamentală a condiției sale nefericite din toate timpurile a
fost că a dat ascultare ispitei șarpelui din Rai: „Veți fi ca Dumnezeu!”. Ceea ce Nietzsche
numește Supraom, iar Dostoievski, omul-dumnezeu este de fapt același dumnezeu
al  sinelui cu care diavolul a ispitit atunci și-l ispitește mereu pe om; el este singurul dumnezeu
căruia oamenii i se pot închina după ce adevăratul Dumnezeu a fost respins.

Libertatea omului i-a fost dată acestuia pentru a alege între Dumnezeul Cel adevărat și
el însuși, între calea cea adevărată către îndumnezeire, prin care sinele este smerit și răstignit
în viața aceasta pentru a fi înviat și slăvit în Dumnezeu în veșnicie, și falsa cale a auto-
îndumnezeirii, care promite slăvirea în această viață, dar duce la Abis. Acestea sunt singurele
două alegeri fundamentale disponibile libertății omului; și pe ele au fost întemeiate cele două
împărății, Împărăția lui Dumnezeu și împărăția Omului, care în această viață nu pot fi
deosebite decât de ochiul credinței, dar care în viața viitoare vor fi despărțite ca Rai și iad.
Este limpede căreia dintre ele aparține civilizația modernă, cu efortul ei prometeic de a clădi o
împărăție pământeană, sfidându-L pe Dumnezeu.

(Ieromonahul Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere

din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 180-
181)