MONEDA SI CREDIT -modele de teste grilă

84. Biletul la ordin este emis de:

a) Debitor;
85. În relaţiile de credit generate de biletul la ordin, apar:
a) 2 persoane;
86. În cazul biletului la ordin, dobânda:
a) Poate fi inclusă în suma totală de plată, împreună cu valoarea mărfurilor;
b) Poate fi cuprinsă într-un bilet la ordin emis separat;
87. Care din următoarele elemente nu este obligatoriu în cazul unui bilet la ordin:
a) Semnătura trăgătorului sau a împuternicirii autentice, în cazuri speciale;
88. Un înscris cambial poate fi:
a) La purtător;
b) Nominativ;
c) La ordin;
89. Trata este emisă de:
a) Trăgător;
b) Beneficiar;
90. Trata se adresează:
a) Trasului;
b) Debitorului;
91. Biletul la ordin se adresează:
a) Creditorului;
92. Domicilierea unei trate se referă la:
a) Locul unde se efectuează plata;
93. Cambia este:
a) Un mijloc de stingere a unei obligaţii de plată;
b) Un angajament de plată scris, abstract, necondiţionat;
c) Un titlu de creanţă ce dă dreptul la o sumă de bani;
94. Acceptul comercial aparţine:
a) Debitorului;
b) Trasului;
95. Acceptul comercial apare:
a) Numai în cazul tratei;
96. În cazul acceptului bancar:
a) Banca acceptă să garanteze plata la scadenţă un efect de comerţ;
97. Girul reprezintă:
a) Cedarea unui titlu de creanţă unei alte persoane;
b) Garantarea plăţii la scadenţă, solidar cu debitorul;
c) Depunerea semnăturii pe dosul cambiei;
d) O formă de circulaţie a înscrisurile cambiale;
98. Girul reprezintă:
a) O andosare;
b) O ameliorare a calităţii titlului de credit, dându-i garanţii suplimentare;
99. Formula girului se înscrie:
a) Pe verso-ul cambiei;
b) Pe verso-ul biletului la ordin;
100. Girul poate să apară:

1
 a) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;
101. Girul este plin, când:
a) Numele noului beneficiar al creanţei este înscris expres pe efectul de comerţ;
102. Cambiile financiare apar în legătură cu:
a) Obţinerea de împrumuturi de la bănci;
103. Bancnotele sunt:
a) O formă generalizată a cambiilor;
b) Cambii ale băncii de emisiune;
c) Poliţe asupra bancherilor plătibile în orice moment posesorilor lor;
d) Creanţe generalizate asupra economiei;
104. Cecul este emis de:
a) Trăgător;
105. În cazul cecului apar ca protagonişti:
a) 3 părţi;
106. Cecul este întotdeauna plătibil:
a) la vedere;
107. În cazul cecului, iniţiativa plăţii aparţine:
a) debitorului;
108. În cazul cecului, trasul:
a) este obligaoriu o bancă;
109. Scontul este:
a) una dintre operaţiunile active ale băncilor comerciale;
b) o formă particulară a dobânzii;
110. În condiţii normale, taxa oficoală a scontului este:
a) mai mică decât taxa scontului privat;
111. Creditul de scont este acordat de :
a) bancă;
112. Creditul de scont este primit de:
a) trăgător;
b) creditor;
113. Scontul reprezintă:
a) operaţiune de transformare a creditului comercial în credit bancar;
114. Reducerea ratei oficiale a scontului:
a) este realizată de către banca centrală;
b) este realizată când economia stagnează;
c) este realizată pentru a spori suma creditelor acordate;
115. Majorarea ratei oficiale a scontului:
a) determină atragerea de capitaluri stăine;
b) determină revenirea în ţară a capitalurilor proprii;
116. Concepţiile privind elementul fundamental în definirea creditului sunt:
a) creditul ca încredere;
b) creditul ca formă a relaţiilor de schimb;
c) creditul ca formă a relaţiilor de redistribuire;
117. Trăsăturile principale ale creditului sunt:
a) separarea proprietăţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui;
b) plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut;
c) rambursarea creditelor la scadenţă;
118. Separarea proprietăţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui, ca trăsătură a creditului, presupune:
a) capitalul de împrumut este folosit de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut;
b) băncile apar ca intermediari specifici, se interpun între cei care dispun de resurse de finanţat şi cei care au

2
 nevoie de ele;
119. Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut, ca trăsătură a creditului, presupune:
a) dobânda reprezintă “chiria” pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul ce i se acordă de a utiliza capitalul de
împrumut;
b) pentru utilizarea credtelor, dobânda se corelează cu rata profituluiobţinută de întreprinzători;
120. Nivelul dobânzii exercită influenţ asupi avoliiimiliii creditelor şi, prin urmare, şi asupra eoluţiei indicatorilor
economici:
a) da;
121. O dobândă scăzută, practicată în unele perioade, inferioară ratei inflaţiei:
a) constituie un stimulent pentru întreprinderi în a angaja credite sporite;
b) favorizează cererea de credite;
122. În cazul în care băncile sunt lipsite de o adevărată autonomie şi accept o creditare impusă de stat, în
perspectiva reală a returnării creditului:
a) atât întreprinderile cât şi băncile sunt subordonate planului imperativ;
b) delimitarea între finanţarea bugetară şi creditarea bancară se estompează;
c) creditul devine, adesea, prin nerambursarea sa normală, o formă de finanţare a piederilor, substitundu-se
subvenţiilor statului;
123. Dificultatea aprecierii durateipentru care se legitimează creditele decurge din acţiunea concomitentă a:
a) particularităţii sectorului de activitate;
b) nivelului eficienţei în activitatea agenţilor economici;
c) din angajarea de cheltuieli în succesiunea tuturor momentelor circuitului economic, nu numai la debutul său;
124. Cea mai economică, mai reală şi mai adecvată formă de garantare a creditelor este:
a) garantarea financiară, bazată pe situaţia financiară de ansamblu a debitorului;
125. Finanţarea directă se caracterizează prin:
a) nu este mediată de bănci;
b) reprezintă o finanţare dezintermediată;
c) agenţii excedentari pun la dispoziţia agenţilor deficitari fondurile lor pe piaţa monetară deschisă şi pe piaţa de
capital la o dobândă ce se formează ad-hoc, în funcţie de cererea şi oferta de disponibilităţi;
126. Dintre criteriile de structurare a creditului, amintim:
a) natura economică şi participanţi;
b) destinaţia creditului;
c) natura garanţiilor ce servesc ca acoperire;
d) termenul la care trebuie rambursat;
127. Creditul comercial este:
a) creditul pe care şi-l acordă întreprinzătorii la vânzarea mărfurilor sub forma amânării plăţii;
128. Dintre cauzele care duc la îngrădirea creditului comercial, amintim:
a) el este limitat prin proporţiile capitalului de rezervă al producătorului;
b) proporţiile creditului comercial depind de regularitatea încasării contravalorii mărfurilor vândute pe credit anterior;
c) restricţionarea lui prin însăşi destinaţia sa;
129. Componentele ce acţionează ca aspecte ce motivează amânarea termenelor de plată în ceea ce privşte creditul
comercial sunt:
a) componenta tradiţională;
b) componenta comercială;
c) componenta financiară;
130. Prin transferul prin scont la bănci a titlurilor creditului comercial (înscrisurile cambiale), creditul comercial se
transform în:
a) ;credit ipotecar;
131. Creditul bancar este:
a) un credit sub formă bănească acordat de bancheri întreprinzătorilor;
132. Creditul bancar se caracterizează prin:

3
 a) unul din participanţi este agent nefinanciar, producător, celălalt participant fiind banca, adică un agent financiar;
b) bancherul apare doar în ipostaza de deţinător al sumei împrumutate;
c) este mult mai flexibil, se poate mişca ad-libitum, în orice direcţie;
133. Dintre modalităţile tehnice de creditare a activităţii curente a agenţilor nefinanciari, amintim:
a) avansurile în cont curent;
b) linia de credit simplă;
c) linia de credit confirmată;
d) linia de credit revolving;
e) creditele cu destinaţie specială;
134. Avansurile în cont curent se caracterizează prin:
a) sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casă;
b) se mai numesc credite de trezorerie sau credite non-afectate;
c) sunt garantate prin starea de bonitate a debitorului;
135. Linia de credit simplă se caracterizează prin:
a) este limita maximă a creditului ce se acceptă a se acorda într-un cadru general prestabilit;
136. Creditul obligatar reprezintă:
a) creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;
137. Cauzele principale ale creşterii fără precedent a datoriei publice sunt:
a) deficitele bugetare;
b) nivelul ridicat al cheltuielilor neproductive;
c) practicarea unro dobânzi atractive suportate prin anuităţi ale datoriei publice;
138. Condiţiile primordiale pentru lansarea unui împrumut obligatar de stat sunt:
a) existenţa unei puternice pieţe financiare;
b) posibilitatea rambursării din veniturile realizate pe seama exploatării obiectivelor publice;
139. Împrumuturile obligatare se caracterizează prin:
a) modalităţi de lansare;
b) tipuri de obligaţiuni;
c) modalităţi de rambursare şi facilităţi acordate subscriptorilor;
140. Un împrumut public poate fi lansat prin:
a) emisiune de obligaţiuni distribuite direct de către organismul districtual sau municipal;
b) emisiunea de obligaţiuni prin intermaediul unui consorţiu sau sindicat bancar;
141. Tipurile de obligaţiuni cu care operează creditul obligatar sunt:
a) obligaţiuni cu venit fix;
b) obligaţiuni indexabile;
c) obligaţiuni cu rată variabilă;
142. In general, o obligaţiune se caracterizează prin:
a) Valoare nominală;
b) Curs;
c) Preţ de emisiune;
d) Durată de maturitate;
e) Cupon;
143. Dacă valoarea de rambursare la maturitate a obligaţiunilor depăşeşte valoarea lor nominală, intervine:
a) Prima de rambursare;
144. Dintre facilităţile acordate de puterea publică deţinătorilor de obligaţiuni statale, amintim:
a) Scutirea de impozit pe venitul aferent cupoanelor primite anual;
b) Garantarea de către stat prin aceste obligaţiuni a creditelor cu caracter privat angajate la bănci de către deţinători;
145. Rambursarea împrumutului public poate avea loc prin:
a) Anuităţi constante;
b) Amortismente constante;
c) Tragere la sorţi;

4
 d) La sfârşitul perioadei;
146. Rambursarea împrumuturilor publice obligatare se face din:
a) fonduri speciale de amortisment ale datoriei publice;
b) sursele bugetare curente;
c) excedentele bugetare;
147. Emisiunea de obligaţiuni este adesea o formă preferată de mobilizare a capitalurilor societăţilor comerciale,
deoarece:
a) Nu conferă subscriptorilor drept de vot;
b) Deţinerea şi negocierea lor nu modifică structura în consiliul de administraţie;
c) Dobânzile la obligaţiuni sunt mai mic, mai puţin grevante decât plăţile de dividende;
148. Prin creditul ipotecar se mobilizează capitaluri disponibile pe:
a) Termen lung;
149. Creditul real se caracterizează prin:
a) Este acordat pe temeiul unor garanţii materiale certe;
150. Supracreditarea se caracterizează prin:
a) Se produce sub influenţa unor solicitări insistente de împrumuturi din partea agenţilor economici cu o situaţie
economico-financiară precară;
b) Este o expresie a insuficienţei aprovizionării cu bani a economiei
c) Conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin marfuri si servicii
d) Conduce la proliferarea platilor restante
151. Intre eficienţa în activitatea economică şi necesarul de fonduri, în cazul în care celelalte condiţii sunt
invariabile, există un raport:
a) Invers proporţional
152. Prin funcţiile pe care le îndeplineşte , creditul generează o serie de efecte favorabile , cum ar fi:
a) Sporirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalurilor
b) Concentrarea capitalurilor
c) Adaptarea elastică a masei de bani în circulaţie la necesarul economiei
153. Riscurile creditului pot fi generate de:
a) Insolvabilitatea debitorilor şi deţinerea de către bancă a unor informaţii inexacte
privind debitorii
b) Lipsa de promptitudine a debitorilor la rambursarea creditelor
c) Crizele economice şi convulsiile politice
154. Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditării, băncile trebuie:
a) Să deţină informaţii pertinente asupra situaţiei patrimoniale şi financiare a debitorilor;
b) Să aibă o bună evaluare a evoluţiei viitoare a clienţilor;
c) Să contituie garanţii acoperitoare reale, rezerve şi provizioane;
155. Titlurile de credit ce presupun drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale
sunt:
a) Acţiunile;
b) Obligaţiunile emise de societăţile comerciale;
156. Titlurile de credit la ordin:
a) Se transmit prin gir;
157. Cambia se numeşte bilet la ordin:
a) Dacă obligaţia de plată este luată de debitor, atunci când el emite titlul de credit;
158. Tratele emise ce nu au la bază operaţiuni comerciale, fără acoperire se numesc:
a) Trate de complezenţă;
159. Spre deosebire de cambie, cecul:
a) Este întotdeauna plătibil numai la vedere;
b) Nu poate fi tras decât asupra unei bănci;
160. Dobânda bonificată reprezintă:

5
 a) Remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la bancă;
161. Factorii de care este dependentă dobânda percepută sunt:
a) Erodarea monetară;
b) Nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;
c) Gradul de risc;
d) Profitul bancar;
e) Rezerva minimă obligatorie;
162. In gândirea marxistă, dobânda apare ca:
a) Formă de redistribuire a plusvalorii;
b) O formă particulară de participare a bancherilor la însuşirea fără plată a plusprodusului;
163. In doctrina keynesistă, tara dobânzii este considerată:
a) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;
b) Un instrument de combatere a recesiunii şi a şomajului;
164. Terapia anti-inflaţie prin majorarea dobânzii are o bună eficienţă cu aplicare la

a) Populaţie;
b) întreprinderile private;
165. Scontul este o operaţiune acitvă de creditare, de transformare:
a) A creditului comercial în credit bancar;
166. Băncile comerciale acceptă la scont titlurile de credit:
a) Semnate de debitori care prezintă încredere prin situaţia lor financiară;
b) Semnate de debitori care prezintă încredere prin probitatea de care au dat dovadă în a onora obligaţiile asumate;
c) Prevăzute cu cel mult două semnături şi cu scadenţe apropiate;
167. Diferenţa dintre suma încasată de la banca centrală prin rescont şi suma plătită întreprinzătorului în cardul
operaţiunii de scontare:
a) Va servi la acoperirea cheltuielilor băncii comerciale;
b) Constituie o formă de profit;
168. Taxa scontului privat reprezintă:
a) Dobânda pt perioada cuprinsă între momentul scontării şi scadenţă;
169. Scontul se calculează după relaţia: a) S = ( V*T*P) / 360
(12)*100;
b) S= numere de dobânzi/ divizorul fix;
170. Numerele de dobânzi se calculează după formula:
a) V*T;
171. Divizorul fix se calculează după formula:
a) (360*100)/ P;
172. Avantajele operaţiilor de factoring sunt:
a) Furnizorul nu se mai ocupă el însuşi de scontarea titlurilor de credit primite de la clienţi;
b) Furnizorul primeşte suma cu anticipaţie de la casa de factoring;
c) Furnizorul este protejat faţă de riscul privind insolvabilitatea clienţilor;
d) Serviciul vânzări ţine în cont un singur cont „casa de factoring”
173. Plata cu anticipaţie a titlurilor de creanţă, casele de factoring percep:
a) O dobândă;
174. Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintă:
a) Datoria flotantă;
175. Trapeziştii greci şi argentarii romani se ocupau cu:
a) înlesneau schimbul de monede;
b) Primeau depuneri de valori spre păstrare;
c) Acordau credite;
176. Intermadiarii financiari cu funcţie principală de creare de monedă sunt:

6
 a) Organisme financiare din cadrul sistemului bancar;
177. Dintre dezavantajele finanţării indirecte, prin intermediari financiari, amintim:
a) Scumpirea resurselor;
b) Multiplică intermediarii;
c) Poate întărzia finanţarea;
178. Intr-o economie de piaţă, băncile de emisiune îndeplinesc următoarele funcţii:
a) Emisiunea de monedă.....circulaţiei;
b) Creditarea băncilor comerciale şi a altor bănci;
c) Influenţarea cursului de schimb al monedei naţionale;
d) Realizează execuţia de casă a bugetului de stat;
179. Banca de emisiune apare în raporturile sale cu celelalte bănci în calitate de autoritate, de for monetar şi adoptă
măsuri obligatorii de genul:
a) Nivelul minim al rezervelor pe care celelalte bănci trebuie să le deţină la banca centrală;
b) Coeficienţi de lichiditate;
c) Coeficienţi de dispersie a riscului;
180. Constituirea de active reprezentând titluri de stat permite băncii de emisiune să intervină pe piaţa deschisă
(open-market), influenţând:
a) în special, asupra datoriei publice;
b) în general, asupra politicii de credit şi monetare;
181. O politică monetară riguroasă ar însemna noi rate ridicate de dobânzi interne care ar avea ca efect:
a) Sporirea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;
b) Veniturile din dobânzi ar creşte, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;
c) Rigoarea monetară ar putea avea efecte perverse asupra economiei;
182. Banca de emisiune, ca centru valutar al ţării, dobândeşte atribuţii pe linia aplicării politicii statului:
a) Sub forma unor restricţii valutare;
b) Sub forma aplicării unor stimulente la export;
183. Restricţiile valutare, aplicate de banca de emisiune ca centru valutar al ţârii, pot fi:
a) Controlul importurilor;
b) ;Controlul plăţilor în devize;
c) Preluarea unor plăţi din încasările valutaredin subvenţionarea exprtului;
184. Banca de emisiune influenţeazâ cererea şi oferta de valutâ în funcţie de conjunctura şi exigenţele politice
valutare, prin:
a) Intervenţii directe pe piaţă;
b) Acţiuni indirecte;
185. Capitalul propriu constituit la dispoziţia bâncii de emisiune are ca principalâ trâsâturâ:
a) înregistrează o dimensiune mai redusă decât la băncile comerciale;
186. In cazul creditelor pe gaj de efecte comerciale:
a) Titlurile de credit rămân în proprietatea băncilor comerciale;
b) Titlurile de credit servesc băncilor de emisiune dobânda.....rambursării
împrumuturilor;
c) Ca sumă, acest credit se cuantifică aplicându-se, un procent asupra volumului portofoliului de cambii;
187. Prin intermediul opetaţiunilor de vânzare-cumpârare de aur şi devize, banca de emisiune:
a) îşi consolidează rezerva valutară;
b) Influenţează cursul monedei naţionale faţă de valutele de referinţă;
c) îndeplineşte obiectivele politicii monetar valutare practicate în ţara respectivă;
188. Prin capitalizare, de regulâ, resursele proprii constituite sub forma fondului de rezervâ al bâncilor comerciale
ating o mârime egalâ cu:
a) Cea acapitalului social;
189. Provizioanele bancare pot fi:
a) Reglementate;

7
 b) De risc;
190. Prin rescontare, banca de depozit înregistreazâ un profit chiar în aceeaşi zi în care a efectuat scontarea, ca
diferenţâ între:
a) Taxa scontului privat şi taxa oficială a scontului practicată de banca de emisiune;
191. Acele operaţiuni de împrumut ale bâncilor comerciale, garantate cu efecte publice, obţinute de la banca de
emisiune, se numesc:
a) Operaţiuni de lombardare;
192. Creditul pe termen mediu mobilizabil se caracterizeazâ prin:
a) Este de aceeaşi factura cu creditul de exploatare
b) Faciliteaza refinantarea la termene scurte,dar care acopera necesitatile de mijloace banesti pe o durata mai mare
c) Prin acest credit se acopera necesitatile de export,de constituire a unor stocuri sezoniere in agricultura si industria
de prelucrare a materiilor prime agricole
193. In cadrul operatiunilor de comision
a) Banca actioneaza in numele si in contul clientului sau
194. Remiterile sunt
a) Operatiuni de transfer a unor documente ,titluri ,sume de bani,la solicitarea clientilor bancii
195. Operatiuni de mandat sunt
a) Operatiuni de administrare a hartiilor de valoare
b) Operatiuni de administrare a unor patrimonii
196. Prioritare pentru activitatea oricarei banci sunt urmatoarela motivatii
a) Profitabilitatea
b) Asigurarea lichiditatii
197. Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a
performantelor bancare,prioritare........doua scopuri principale
a) Minimizarea riscului lipsei de lichiditate
b) Mentinerea si cresterea profitului existent
198. Tot mai multe tari occidentale adopta masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate bancara,cum ar fi
a) Finantarea bancilor de catre stat
b) Introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare
c) Stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate
199. In situatia cand o banca nu poate sa-si asigure in mod curent lichiditate,urmare a faptului ca relatiile sale cu
clientii nu genereaza o crestere a resurelor
a) Va trebui sa apeleze la recreditare,adresandu-se bancilor de emisiune
b) Angajeaza credite pe piata interbancara
200. Activitatea principala a unei banci consta in a) „comerţul” cu bani
201. Figurativ ,banca este a) „templul” banilor
202. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut,banca este
a) Autoritatea absoluta
203. Sustinerea de catre unii autori a faptului ca bancile (operatiunile bancare) au aparut inca cu mii de ani inainte
de Hristos are in vedere faptul ca
a) Bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare
204. Pe linie monetara, despre aparitia bancii se poate vorbi o data cu
a) Crearea monedei fidunciare
205. Care dintre bancile mentionate in variantele de raspuns au aparut in sec. XII- XVI
a) Banca de Barcelona
b) Banca de Venetia
c) Banca de Milano
206. Adevarata „piatra de hotar” pentru aparitia băncilor moderne este marcata de infiintarea
a) Bancii Angliei
207. In conditiile actuale ,pentru studierea structurii activitatii bancilor este necesar ,cu deosebire,sa se aiba in

8
 vedere trei procese de profunda semnificatie.Marcati-le in variantele de raspuns
a) Pozitia bancilor ca intermediari financiari cu caracter specific
b) Accentuarea procesului de concurenta in economiile occidentale pe fondul integrarii economice si monetare
c) Restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile care inregistreaza tranzitia de la economia centralizata la
cea de piata
208. Aportul bancilor si a altor intermediari financiari in infiintarea agentilor economici ,in pofida tendintei
de dezintermediere ,se mentine destul de ridicat ,reprezentand
a) 60%-70% din total
209. Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin
a) Tendinta de universalizare a operatiunilor bancare
210. In cadrul sistemelor bancare moderne ,operatiunea de emisiune baneasca constituie monopolul
a) unei singure sau a catorva banci integrate intr-un sistem unitar (FED-ul in SUA);
211. Dupa natura proprietatii capitalului ,in decursul timpului bancile de emisiune au fost
a) Banci private,ale statului si mixte
212. Banca de emisiune ca „placa turnanta” a sistemului bancar mai este denumita
a) banca centrala
b) „banca a băncilor”
213. Ca ” banca a bancilor” ,banca de emisiune asigura
a) Punerea in circulatie a bacnotelor
214. Principiile „scolii bancare” in ceea ce priveste emisiunea baneasca constau in
a) Mentinerea unui stoc de metal pretios de circa 1/3 din valoarea bacnotelor emise
b) Emisiunea bacnotelor pe baza cambiilor comerciale scontate
215. Legea lui Robert Peel din1844 prin care se stabileau principiile emisiunii bacnotelor in Anglia se baza pe
a) Teoria scolii monetariste
216. Relatiile dintre banca de emisiune si celelalte banci se manifesta prin
a) Operatiuni de creditare
b) Operatiuni de open-market
c) Calitatea de for monetar care adopta masuri obligatorii
217. Prin executia de casa a bugetului ,bancile de emisiune isi manifesta functia de
a) emisiune monetara
b) banca a guvernului
218. Dintre operatiunile pasive ale bancilor de emisiune se remarca
a) Depunerile
b) Emisiunea baneasca
219. In cadrul operatiunilor active desfasurate de catre banca de emisiune,destingem
a) Operatiuni de creditare
b) Decontarile intra si interbancare
220. Creditarea de catre banca de emisiune a bancilor comerciale se realizeaza prin
a) Operatiuni de rescontare
b) Credite pe gaj de efecte comerciale
c) Credit de lombard
221. Depunerile in conturi la dispozitia bancii de emisiune provin
a) De la celelalte banci din cadrul sistemului bancar
b) De la stat ,ca rezerve financiare
c) Uneori de la marile intreprinderi
222. Bancile comerciale ,in acceptiune moderna, au aparut
a) Ca expresie a dezvoltarii comertului si acumularii de capitaluri banesti
223. In procesul de aparitie a bancilor comerciale,un rol aparte l-au avut
a) Zarafii
b) Camatarii

9
 224. La baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti sub forma creditelor acordate de catre
banci se situează :
a. Depozitele bancare constituite pe seama depunerilor
225. In epoca modernă , rolul şi locul băncilor comerciale sunt strâns legate de

a. Calitatea lor de intermediari în contextul relaţiei economii-investiţii

226. Care dintre variantele de răspuns reprezintă operaţiuni efectuate de către băncile comerciale:
a. Operaţiuni active
b. Operaţiuni pasive
c. Operaţiuni comerciale şi de comision
d. Operaţiuni de mandat
227. Operaţiunile pasive efectuate de către băncile comerciale constau în:
a. Formarea capitalului propriu
b. Atragerea depunerilor sub forma depozitelor bancare
228. Băncile comerciale îşi constituie capitalul propriu pe seama:
a. Capitalului social
b. Fondului de rezervă şi provizioanelor
229. Băncile comerciale îşi constituie provizioane în vederea:
a. Menţinerii unui anumit plafon de lichidităţi
230. In general , băncile comerciale în cadrul operaţiunilor pasive, constituie mai multe catgorii de
depozite. Care dintre variantele de răspuns sunt adevărate:
a. Depozite la termen
b. Depozite la vedere
231. In cadrul depozitelor la termen, pentru a se asigura o stare de regularitate în procesul de economisire,
băncile comerciale pot deschide clienţilor lor:
a. Conturi de economii simple
b. Conturi de economii după un anumit program de depunere
232. Conturile NOW şi SUPERNOW au ca trăsătură comună:
a. Practicarea unui nivel înalt al dobânzilor
b. Soldul poate fi utilizat şi pentru plăţile curente
233. Conturile curente deschise persoanelor fizice şi juridice se caracterizează prin aceea că:
a. Prin intermediul lor se evidenţiază o multitudine de operaţiuni de încasări şi plăţi
b. Toate operaţiunile au loc la solicitarea titularilor
234. Conturile ATS (Automatic Transfer System), ca alternativă a conturilor NOW, presupun:
a. Menţinerea în sold a unui depozit minim neremunerat
235. Reescontul, ca operaţiune pasivă a băncii comerciale, constituie o modalitate de procurare a unor
resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale:
a. Unei alte bănci comerciale
b. Băncilor de scontare
c. Bancii de emisiune
236. Operaţiunile de reescont şi lombardare sunt utilizate:
a. Din necesitatea echilibrării bancare a resurselor cu angajament ele
237. In cadrul creditelor pentru activitatea de exploatare, creditarea creanţelor include ca operaţiuni:
a. Scontarea titlurilor de credit comercial
b. împrumutul pe gaj de efecte comerciale şi mărfuri
c. împrumutul pe gaj de acţiuni şi efecte publice
d. Pensiunea
238. Operaţiunile de report presupun:
a. Achiziţionarea de către bancă de efecte publice cu obligaţia răscumpărării lor de către vânzător, la acelaşi
curs , peste un termen scurt

1
0
239. Ca operaţiuni active ale băncilor comerciale, creditele de trezorerie se manifestă sub forma :
a. Avansului în cont curent
b. Creditului pe termen mijlociu mobilizabil
240. Creditarea gospodăriilor familiale şi a persoanelor particulare , ca o categorie distinctă a operaţiunilor
active efectuate de către băncile comerciale, au ca destinaţie :
a. Construcţia de locuinţe
b. Achiziţionarea de bunuri durabile cu valoare mare
c. Susţinerea cheltuielilor curente prin aşa - zisele credite non-afectate
d. Procurarea de titluri de valori mobiliare pe piaţa financiară
241. Băncile de afaceri sunt banci de depozit specializate în:
a. Operaţiuni de finanţare a investiţiilor
b. Activităţi de consiliere a managementului financiar al firmelor
c. Achiziţionarea de întreprinderi şi realizarea de fuziuni între firme
242. Societăţile de portofoliu , ca o categorie distinctă a băncilor de afaceri, au ca scop:
a. Valorificarea cat mai înaltă a capitalurilor prin sporirea dividendelor şi a valorii titlurilor obţinute
b. Favorizareacreşterii influenţei în conducerea societăţilor pe acţiuni
c. Orientarea politicii economice a societăţilor pe acţiuni , mai ales cu privire la activitatea de investiţii
243. Titularizarea , ca operaţiune specifică a „Organismelor de plasament colectiv de valori mobiliare”
OPCVM , are ca scop :
a. Omogenizarea condiţiilor de creditare
b. Diversificarea ofertei de credite
c. Preluarea de către organismele de plasament colectiv a unei părţi din creditele acordate de bancă
244. Băncile şi celelalte instituţii de credit specializate au ca principal obiectiv:
a. Finanţarea unor ramuri care nu prezintă interes pentru bancile comerciale
b. Creditarea unor scopuri speciale
245. Băncile ipotecare sunt banci specializate care îşi mobilizează resursele prin:
a. Emiterea de scrisuri financiare
246. Băncile ipotecare se structurează în :
a. Bănci de tip urban
b. Banci de tip rural
247. Principala trăsătură a creditelor acordate de către băncile agricole este aceea că:
a. Au caracter productiv
248. Companiile şi trusturile de investiţii îşi mobilizează capitalurile băneşti prin:
a. Emisiunea de titluri de valori mobiliare proprii
249. Activitatea bancilor de comerţ exterior este orientată spre:
a. Atragerea resurselor bugetare prin emisiunea de obligaţiuni pe pieţele interne şi externe
b. Efectuarea de servicii bancare decurgând din schimburile internaţionale
c. Participarea la crearea de societăţi comerciale, bancare şi financiare privind comerţul exterior
d. Facilitarea unor operaţiuni valutare, garantarea şi asigurarea creditelor comerciale care au ca obiectiv
dezvoltarea activităţii de comerţ exterior
250. Societăţile de asigurări mobilizează însemnate capitaluri băneşti prin: a. încasarea şi gestionarea
primelor de asigurare
251. Societăţile financiare sunt profilate , în special, în activitatea de:
a. Leasing
b. Factoring
252. Resursele mobilizate prin casele de economii se constituie în principal, sub forma:
a. Depozitelor pe termen lung
253. Pentru banci, lichiditatea înseamnă posibilitatea acestora:
a. De a efectua plăţi directe către clienţii lor în numerar
b. De a efectua plăţi dispuse de titularii de conturi în orice moment

1
1
254. Activitatea oricărei banci antrenează în mod automat fluxuri de „monedă centrală” ce constau în:
a. Soldul favorabil dintre depunerile şi solicitările în numerar
b. Soldul rezultat în urma compensărilor interbancare atunci când încasările sunt mai mari decât plăţile
255. Optimizarea structurii activelor ca măsură a prevenirii lipsei de lichidităţi la nivelul băncilor,
presupune:
a. Selecţia activelor prin confruntarea profitabilităţii cu riscurile
b. Diversificarea portofoliului plasamentelor
256. In condiţiile economiilor moderne actuale, în activitatea băncilor s-au produs câteva mutaţii
semnificative.Menţionaţi care sunt acestea în variantele de răspuns:
a. Amplificarea forţei marilor bănci corelată cu intensificarea internaţionalizării şi dezvoltării inegale a băncilor
pe naţiuni
b. Universalizarea operaţiunilor bancare
c. Dezetatizarea şi liberalizarea băncilor
d. Accentuarea modernizării tehnicilor şi tehnologiilor de informatică bancară
257. In lupta de concurenţă , marile bănci se remarcă prin faptul că:
a. Dispun de reţele extinse de unităţi operaţionale
b. Au posibilitatea de atragere a depunerilor şi realizarea de plasamente în condiţiile profitabilităţii ridicate
c. Onorează cererile de credite ale unor întreprinderi tot mai mari care nu pot fi clienţi decât ai unor banci pe
măsură
258. Procesul de concentrare a capitalului bancar a făcut ca în anul 1968, în Anglia , să fuzioneze două mari
bănci comerciale.Care sunt acestea?
a. Westminster Bank cu National Provincial Bank
259. Sistemul Federal de Rezerve(FED) este constituit din :
a. 12 Bănci Federale de Rezervă din care mai bine de jumătate din activele acestora sunt deţinute de trei bănci
260. Cea mai mare bancă din cadrul FED , cu circa 30% din active este Banca Federală de Rezerve din:
a. New York
261. In 1913, după înfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve, băncile naţionale au fost obligate :
a. Sa-şi declare independenţa
b. Să participe cu capital sub forma depunerilor la fondul de rezerve minime obligatorii
262. Internaţionalizarea sistemului bancar american este pusă în evidenţă, în primul rând, prin:
a. Creşterea numărului de bănci comerciale care operează în afara S.U.A.;
263. Pe plan extern, după SUA, cea de-a doua reţea mondială o deţin băncile din:
a. Franţa;
264. Motivaţia universalizării operaţiunilor bancare este una singură:
a. Obţinerea unui profit cât mai mare;
265. Intervenţia statului prin naţionalizarea bancară a fost de mai mari proporţii în:
a. Franţa;
266. Naţionalizarea băncilor franceze a fost urmată de:
a. Reorganizarea lor;
b. Concentrarea celor mai mari părţi ale activităţii bancare în câteva consorţii cu sediu la Paris;
c. Descentralizarea deciziilor la nivel local şi regional;
267. Modernizarea tehnicilor şi informaticii bancare se referă la:
a. Asimilarea şi introducerea în tehnica bancară a celor mai moderne produse şi instrumente bancare;
b. Achiziţionarea celor mai performante echipamente de informatică;
268. Banca viitorului se prefigurează a fi:
a. Banca la domiciliu;
269. Principalii factori de succes ai activităţii bancare în Anglia, percizaţi de Claude Simone în „Les
banques”, sunt:
a. Existenţa unor reglementări bancare moderne;
b. Dezvoltarea cecurilor şi a băncilor comerciale;

1
2
 c. Concentrarea tuturor funcţiilor bancare şi competenţelor comerciale într- unsingur loc, la Londra;
d. Concentrarea activităţii bancare;
270. Băncile britanice se caracterizează printr-un înalt grad de:
a. Specializare;
271. în principal, băncile din Marea Britanie se structurează în:
a. bănci comerciale;
272. Sistemul bancar german se individualizează prin banca de tip:
a. „ALL FINANZ”
273. In Germania, băncile universale de tip „en detail” persupun existenţa:
a. Băncilor cooperatiste şi populare;
274. Băncile germane universale profilate în operaţiuni „en gros” se identifică cu:
a. Băncile comerciale orientate spre activitatea industrială;
275. Caracteristicile sistemului bancar american sunt:
a. Descentralizarea;
b. Specializarea;
276. Legea Băncii Naţionale (Naţional Bank Art) a stat la baza structurării băncilor americane în:
a. Banci de stat;
b. Bănci naţionale;
277. Până la înfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve , funcţia de bancă centrală era îndeplinită de:
a. Trezorerie;
b. ;
278. Consiliul Guvernatorilor este acel organism care:
a. Elaborează coordonatele politicii monetare;
b. Controlează rata de scont;
c. Modifică necesarul de rezerve, în anumite limite;
d. Se implică în politica operaţiunilor de open-market;
279. Prin Legea bancară din 1933, băncile americane se structurează în bănci:
a. Comerciale;
b. De investiţii;
280. După opinia unor specialişti în domeniul monetar- bancar, care este poziţia sistemului bancar american
faţă de ceilalţi exponenţi ai puterii: politica, industria, dolarul?
a. Ultimul loc;
281. Trăsăturile definitorii prin care s-a impus consolidarea sistemului bancar francez sunt:
a. Promovarea legii care guvernează tutela băncilor, adică statuarea raporturilor bancă- stat;
b. Manifestarea unei atitudini şi autorităţi bancare mai mult de ordin juridico- administrativ decât de natură
economico- financiară;
c. Existenţa unor reglementări bancare ce decurg din dreptul comercial scris;
282. Băncile pariziene din perioada monarhiei se individualizează printr-o serie de caracteristici esenţiale:
a. Au în vedere gestionarea marilor capitaluri băneşti;
b. Acordă credite direct statului sau întreprinderilor din domeniul public;
c. Operează cu economiile mărunte ale populaţiei;
d. Participă la finanţarea operaţiunilor internaţionale;
283. în anii 60. Guvernul Francez, prin proiectele sale de reformă, a avut în vedere:
a. constituirea la Paris a uneia dintre cele mai mari pieţe financiare europene;
b. consolidarea sistemului bancar prin asigurarea unei strânse legături cu industria;
284. La adresa băncilor franceze s-au formulat o serie de critici din partea patronatului în legătură cu
politica acestora de :
a. Internaţionalizare;
285. Ca exponente ale statului, băncile franceze continuau să acorde credite cu dobânzi „preferenţiale” în:
a. Agricultură;

1
3
 b. Exporturi;
c. ;Construcţii de locuinţe;
286. Prin Legea bancară din 1984, sistemul bancar francez se compune din:
a. Bănci;
b. Instituţii financiar- bancare;
c. Alte instituţii de credit;
287. Evoluţiile din ultimii ani au potenţat concurenţa şi mobilitatea în activitatea bancară din Franţa, prin:
a. Dezetatizare;
b. Decompartimentarea activităţii băncilor;
c. Universalizarea operaţiunilor;
288. Sistemul bancar din ţara noastră s-a realizat prin:
a. Contribuţia statului;
b. Transformarea cămătarilor în bancheri;
c. Participarea unor reprezentanţi ai capitalului străin;
289. Crearea sistemului bancardin ţara noastră a însemnat o reacţie împotriva:
a. Cametei;
290. Prima bancă înfiinţată în Principatele Române a fost:
a. Banca Naţională a Moldovei;
291. Banca Naţională a Moldovei a dat faliment datorită: a. Unei politici greşite în ceea
ce priveşte plasamentele;
292. Banca Naţională a României a luat fiinţă ca:
a. Societate pe acţiuni cu capital mixt( public şi privat);
293. în România, o reţea de bănci comerciale şi instituţii de credit specializate s-a înfiinţat:
a. la sfârşitul sec.XIX-lea şi începutul sec XX;
294. In Transilvania, pt apărarea populaţiei autohtone, au apărut şi bănci cu capital românesc. Marcaţi
variantele corecte:
a. Banca Unită pt Industrie şi Ipotecă;
295. Activitatea Băncii Albina a fost orientată cu prioritate spre: a. Agricultură;
296. Principalele operaţiuni ale Băncii Albina erau:
a. ;Scontarea cambiilor;
b. Acordarea de împrumuturi ipotecare;
297. Băncile din România au cunoscut o dezvoltare deosebită:
a. după primul război mondial şi până la criza economică din 1929-1933;
298. Dezvoltarea sistemului bamcar în România în prima parte a perioadei interbelice s-a realizat sub
impulsul:
a. Desăvârşirii României Mari;
b. Dezvoltării generale a capitalismului;
c. Dezvoltării industriei;
d. înlocuirii în bună măsură a capitalului străin cu cel autohton;
299. In perioada crizei economice din 1929-1933 şi până la cel de-al doilea război mondial, evoluţia băncilor
s-a caracterizat prin:
a. Accentuarea centralizării capitalului bancar;
b. Reducerea numărului de bănci;
c. Falimentarea mai multor bănci mici şi mijlocii;
300. Prin Legea bancară din 1934 s-a instituit: a. ;Consiliul Superior
Bancar;
301. înaintea celui de al doilea război mondial, mai multe bănci româneşti s-au constituit în „marea
finanţă”:
a. Banca Naţională a României;
b. Banca de Credit Română;

1
4
 c. BCR;
d. Banca Comercială Italiană Română;
e. Societatea Bancară Română;
302. In decembrie 1946, BNR a fost:
a. Etatizată şi reorganizată;
303. La 1 sept. 1948, sistemul bancar românesc cuprindea:
a. BNR;
b. Banca de Credit pt Investiţii;
c. CEC;
304. In 1968 s-au înfiinţat în ţara noastră noi bănci specializate:
a. Banca pt Agricultură şi Industrie Alimentară;
b. Banca Română de Comerţ Exterior;
305. Aparatul bancar din perioada economiei planificate centralizat se caracterizează prin:
306. BNR este subordonată:
a. Parlamentului;
307. Progranul de constituire şi restructurare a băncilor comerciale ca societăţi pe acţiuni din 1993 avea ca
principale obiective:
a. Capitalizarea;
b. Privatizarea băncilor cu capital de stat;
c. Computerizarea;
308. Fondul pt garantarea creditelor este o instituţie financiară care:
a. Sprijină sectorul privat;
309. Sistemul bancar prin cadrul sau organizatoric şi prin funcţiile sale trebuie să:
a Asigure buna funcţionare a instrumentelor de reglare a mecanismului monetar
b Să contribuie la fluidizarea fluxurilor baneşti necesare desfaşurării unei activitaţi
economice normale
c Să se individualizeze ca un sector priioritar în cadrul economiei d Să se impună la nivelul întregii
economii
310. In condiţiile economiei planificate centralizat, proliferează un mecanism decizional:
a Absolutist; b Arbitrar; c Ignorant;
311. In prezent, dintre băncile comerciale din România, o poziţie prioritară ca volum de activitate este deţinut de:
a BCR;
312. Vânzarea unui activ antrenează următoarele feluri de costuri:
a De negociere
b De lichidare
313. Lichiditatea este:
a Calitatea unui activ de a fi negociabil imediat fără riscul unei pierderi sensibile de capital
314. Mihail Manoilescu structurează componentele avuţiei unei naţiuni în următoarele grupe:
a Bogăţiile naturale ale ţării b Investiţiile făcute în instrumente de producţie c
Mărfurile de oricefel
d Numerarul şi disponibilităţile bancare lichide
315. Rata lichidităţii economiei se poate măsura prin: a Raportul dintre niveul
lichidităţii şi PIB
316. Criteriile de structurare a componentelor masei monetare sunt: a Viteza de circualţie a
monedei
b Intensitatea cu care circula moneda c Exigibilitatea monedei
317. Agregatul monetar M1 al masei monetare, în Franţa , In decembrie 1990 avea următoarele componente:
a Biletele de banca
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit
318. După aprecierea profesorului Mario Arcelli, definirea agregatelor monetare este mai dificilă,

1
5
 datorită:
a Inovaţiei financiare
319. Pentru monatarişti:
a Cantitatea de monedă în circulaţie reglează în mod fundamental rata inflaţiei b Este suficient ca autorităţile monetare
să stăpânească emisiunea şi să dirijeze creditul pentru a înfrâna creşterea preţurilor
c Variaţia masei monetare ar reprezenta elementul motor al nive lului general al preţurilor
320. In general, ţările în curs de dezvoltare deţin o pondere:
a Mult mai mare de mijloace de plată sub formă lichidă(Ml)
321. In ceea ce priveşte viteza de circulaţie a banilor, exprimată prin mărimea valorii tranzacţionate printr-o
unitate monetară în sens larg(M2), în cazul ţărilor industrializate se constată:
a O stabilizare cu o uşoară tendinţă de scădere
322. Masa monetară în circulaţie în prezent este constituită din:
a Numerar(bilete de bancă şi monedă metalică) b Bani de cont
323. Masa monetară în circulaţie exprimă angajamentele de plată ce se reflectă în:
a Pasivul bilanţului băncilor de emisiune
324. Masa monetară în circulaţie are în contrapartidă, evidenţiată în activul bilanţului băncilor de emisiune
următoarele componente:
a Aurul monetar
b Creanţele băncii de emisiune asupra partenerilor străini(devize) c Creanţele rezultate din credite interne acordate
statului(bonuri de tezaur şi titluri de stat)
d Credite interne acordate băncilor comerciale
325. Un export , din punct de vedere al dinamicii masei monetare, reprezintă: a O creştere a încasărilor în
monedă proprie
326. Un deficit al balanţei de plăţi se traduce printr-o:
a „puncţie” de monedă , de lichidităţi interne b o scădere a lichidităţilor interne
327. Contrapartidele reprezentând „creditul intern net”, cuprind următoarele pozitii:
a Credite interne acordate statului
b Credite interne acordate economiei
328. Creditele interne acordate statului reprezintă:
a creanţe nete asupra trezoreriei
b ansamblul titlurilor publice în portofoliu cărora le corespund resursele pe care bancile le-au acordat trezoreriei
publice
329. Când o bancă acordă un credit unuia ditre clienţii săi:
a Sporeşte în acelaşi timp şi cu aceeaşi sumă, atât activul cât şi pasivul bilanţului său;
330. Finanţarea monetară prin intermediul băncilor:
a Se sprijină pe resursele la vedere şi disponibilităţile pe termen scurt; b înseamnă înlocuirea monedei temporar
pasive prin crearea de monedă activă;
c Are ca rezultat sporirea masei monetare;
331. Băncile nu îndeplinesc un rol monetar atunci când finanţează economia pe baza:
a Capitalurilor proprii;
b împrumuturilor contractate pe piaţa obligaţiunilor;
332. Viteza de circulaţie a banilor micşorează cantitatea de monedă necesară: a Dacă are loc accelerarea ei;
333. Cererea de monedă exprimă:
a Cantitatea de bani necesară, justificată prin proporţiile şi caracteristicile economiei;
334. Oferta de monedă exprimă:
a Cantitatea de monedă existentă în arterele circulaţiei;
335. La clasici, rata dobânzii, care se determină prin confruntarea cererii de investiţii cu oferta de economii:
a N-ar avea nici o influenţă asupra cererii de monedă;
336. Ecuaţia cantitativă a monedei, formulată de Irving Fisher, este: a M*V = P*Q;
337. Fisher consideră viteza de circulaţie a monedei ca fiind:

1
6
 a Stabilă;
338. Cererea de monedă, conform lui Fisher, depinde numai de:
a Volumul tranzacţiilor;
339. Conform analizei keynesiste, cererea de monedă depinde:
a Nu numai de tranzacţii, ci şi de rata dobânzii;
340. Keynes adaugă la cererea de monedă pt tranzacţii a clasicilor: a O cerere pt speculaţii;
341. După Keynes, o rată scăzută a dobânzii:
a Favorizeaza cumpărarea de obligaţiuni; b ;Stimuleză investiţiile;
342. Pentru monetarişti,politica monetară este:
a Eficace numai pe termen scurt;
343. Pentru clasici şi keynesişti, politica monetară este:
a Ineficace;
344. Pentru keynesişti:
a Este posibilă o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare; b O creştere a masei monetare va
provoca o scădere a ratei dobânzii;
345. Keynes nu atribuie o prea mare eficacitate politicilor monetare din următoarele motive:
a Rata dobânzii nu poate fi prea mult coborâtă pentru că ar distruge lichiditatea;
b Investiţiile depind nu numai de rata dobânzii, ci şi de anticipările privind
randamentul investiţiilor;
346. Pentru monetarişti:
a Politica bugetară are un impact slab; bEconomia este puţin sensibilă la variaţiile
investiţiilor;
347. După monetarişti, politica monetară:
a Are un caracter tranzitoriu asupra economiei reale; b Nu trebuie utilizată într-o
manieră voluntaristă;
c Trebuie să aibă în vedere că stocul de monedă trebuie să se ajusteze la evoluţiile pe termen lung ale economiei reale;
348. După monetarişti, masa monetară:
a Trebuie să crească cu o rată constantă, independent de conjunctura imediată;
349. In opinia monetariştilor, activitatea practică nu confirmă capacitatea autorităţilor monetare de a influenţa
prin masa monetară conjunctura economică pe termen scurt, pt că:
a Relaţiile pe termen scurt între variantele financiare şi activitatea economică nu sunt bine determinate;
b Politica monetară trebuie să fie concepută pe termen mediu; c Trebuie să evite frecventele modificări ale ritmului de
creştere a masei monetare care ar putea avea efecte imprevizibile asupra preţurilor economiei reale;
350. Ca urmare a achitării sumei datorate furnizorului, are loc un transfer de disponibil din contul
cumpărătorului, în :
a Creditul contului furnizorului;
351. Odată cu rambursarea creditelor are loc la nivelul agenţilor economici, aşa cum se reflectă aceasta în
contabilitatea băncii:
a Diminuarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;
352. Rambursarea creditelor echivalează cu:
a Retragerea de monedă din circulaţie;
b Distrucţia de monedă;
353. Când banca creeaza monedă în contrapartidă unui credit,ea:
a Monetizează o creanţă preexistentă;
b Transformă datoria cumpărătorului faţă de furnizor în propria sa datorie faţă de furnizor pt soldul creditor al contului
curent;
354. Băncile nu acordă credite decât în condiţiile obţinerii unui beneficiu, iar acest beneficiu depinde de:
a ..............depozitelor;
b costul refinanţării;
355. Moneda băncii centrale poate fi creată în următoarele moduri:

1
7
 a Prin intrarea de capitaluri din exterior în condiţiile în care banca centrală intervine pe piaţa schimburilor;
b Prin achiziţionarea de pe piaţă a unor creanţe ale agenţilor economici;
c Prin împrumuturile pe care banca centrală le acordă băncilor comerciale sub
forma reescontului sau primirea în pensiune a efectelor reprezentative ale creanţelor;
356. Băncile de emisiune trebuie să furnizeze celorlalte bănci o cantitate de monedă centrală. Ele o pot face în
următoarele moduri:
a împrumutând băncile în mod direct prin reescont, aşa cum se întâmplă, cu predilecţie, în Franţa;
b Intervenind pe piaţa capitalurilor de la care se aprovizionează băncile şi alţi agenţi economici, aşa cum se întâmplă,
cu predilecţie, în SUA;
357. Metodele americane de reglare a stocului de monedă centrală prezintă următoarele caracteristici esenţiale;
a Ele se aplică pe o piaţă pe care banca centrală intervine prin cumpărarea şi vânzarea de titluri ale datoriei publice; b
Intervenţiile se fac la preţurile pieţei stabilite ad-hoc;
c Această piaţă este deschisă larg nu numai băncilor, ci şi tuturor agenţilor
economici nebancari;
358. Doctrina lui Leon Walras consideră oferta de monedă:
a Ca fiind dată, inelastică;
359. Excedentul de ofertă de monedă faţă de cerere generează:
a Inflaţie;
360. In prezent, moneda este pusă în circulaţie, ca ofertă de monedă:
a De organisme ...? şi prezintă pe piaţă lichidităţi în schimbul activelor nelichide; b De cumpărătorii de bunuri de
consum; c De investitorii de capital care achiziţionează titluri de creanţă;
361. Oferta de monedă (de capitaluri lichide) provine din surse variate:
a Din economie;
b Din acumulări de înc....? prealabile;
c Din crearea de monedă de către sistemul bancar; d Din lichidităţi anterioare de
capitaluri;
362. In general, creşterea ratei dobânzii: a Înfrânează achiziţiile;
b Diminuează oferta globală de monedă;
363. Ofera exagerată de monedă poate fi generată de:
a O gestiune a finanţelor publice în condiţii de deficitate; b Calitatea necorespunzătoare a
gestiunii agenţilor economici;
364. Moneda, ca activ lichid, prezintă ca principale caracteristici:
a Lichiditatea;
b Negociabilitatea;
c Disponibilitatea;
365. Moneda este un activ lichid de o lichiditate perfectă şi de un randament:
a Zero;
366. Un remarcabil precursor şi deschizător de noi orizonturi în studierea lichidităţii economiei a fost economistul
român:
a Mihail Manoilescu;
367. Componenta monetară M1 mai poartă denumirea de:
a Masă monetară propriu zisă;
b Bază monetară;
368. Tezele fundamentale ale Scolii monetariste de la Chicago, conduse de Milton Friedman sunt:
a Inflaţia este peste tot şi întotdeauna un fecomen monerar;
b Inflaţia cu greu poate promova dezvoltarea, ea nefiind decât un remediu
provizoriu;
c Inflaţia nu este inevitabilă în perioadele de dezvoltare;
369. Circulaţia monetară contemporană cuprinde :
a Circulaţia numerarului;

1
8
 b Circulaţia banilor de cont;
370. Raporturile de mărime între circulaţai numerarului şi circulaţia banilor de scont, componente ale circulaţiei
monetare, evoluează în favoarea:
a Plăţilor prin cont
371. Banii de cont au o circulaţie:
a Bancară
372. Puterea de cumpărare a banilor sub forma numerarului şi a banilor de cont este:
a Aceeaşi
373. Banii de cont îndeplinesc:
a Doar funcţia de mijloc de plată
374. Numerarul este mijloc de plata legal:
a Cu caracter general
375. In economia planificată , unitaţile ecopnomice , organizaţiile, instituţiile erau obligate prin lege sa-şi păstreze
disponibilităţile lor:
a În conturi la o anumită bancă
376. Livrările de mărfuri pe credit comercial între unităţile economice au fost în economia de comandă:
a Interzise
377. Acreditivul înseamnă:
a Un mandat acordat unei bănci de a accepta plata dacă condiţiile stabilite au fost respectate de furnizor b Plata
condiţionată
378. In lucrarea „Plăţile fără numerar în România” a lui Dimitrie Toma sunt prezentate ca modalităţi de
decontare:
a Acceptarea b Compensarea c Ordinul de virament d Acreditivul
379. Compensarea:
a Exclude folosirea efectivă a banilor în afară de exprimarea preţului b Foloseşte atât instrumente de decontare bazate
pe consimţământul nemijlocit(incasso-ul), cât şi folosirea acreditivului
380. Blocajul financiar:
a Are ca punct de plecare plăţile restante , atunci când acestea dobândesc proporţii ridicate
b Este starea în care neefectuarea plăţilor în termen de către unii agenţi economici se propagă către alţi agenţi
economici , devenind cauza incapacităţii de plată a acestora din urmă
c Este diferit calitativ faţă de simplele întârziei în efectuarea plăţilor
381. Soluţia eliminării blocajului financiar în economia românească actuală constă în:
a Substituirea relaţiilor administrative dintre întreprinderi cu relaţiile economice între parteneri în condiţii normale, cu
potenţarea preocupării întreprinderilor pentru asigurarea permanentă a capacităţii de plată
382. La noi, blocajul financiar are ca suport:
a Tipul de economie în care predomină întreprinderile de stat, căreia instituţia falimentului îi este total străină,
inaplicabilă
383. Economia reglată prin plan central imperativ: a Este lipsită de selectivitate
b Generează inevitabil fenomene de propagare în lanţ a neplăţilor
384. Potrivit principiului prudenţei bancare, băncile comerciale vor urmări ca solicitanţii de credite să dea dovadă
de:
a Credibilitate
385. Activitatea de creditarea bancară trebuie să prezinte interes pentru:
a Banca şi clienţii acesteia
386. Capacitatea de plată a debitorilor se determină prin:
a Analiza economico-financiară privind perioada de referinţă (trecută şi viitoare) b Statutul rezultatelor financiare
387. împrumuturile şi scrisorile de garanţie solicitate băncilor se acordă:
a Numai pentru destinaţia stabilită prin contracte;
388. Uzanţele şi principiile bancare referitoare la activitatea de creditare se caracterizează prin aceea că:
a Diferă de la o ţară la alta;

1
9
 b Sunt specifice numai economiilor de piaţă dezvoltate;
389. Pentru a putea angaja credite, persoanele fizice trebuie să:
a Realizeze venituri certe cu caracter permanent;
b Garanteze creditele solicitate;
c Nu înregistreze debite restante şi alte datorii;
390. Principiile creditării sunt:
a Planificarea creditelor şi a resurselor de acoperire a acestora; b Garantarea materială a
creditelor;
c Rambursarea creditelor la scadenţele stabilite prin contractul de credite;
391. In practica bancară din ţara noastră, pentru cuantificarea resurselor şi a necesarului total de credite, în
decursul timpului s-au folosit:
a Planul trimestrial de credite; b Planul de finanţare a activităţii economico-sociale;
c Programul privind creditele şi resursele de acoperire ale acestora în lei şi în valută
392. Resursele de creditare, ca operaţiuni pasive ale băncilor comerciale, se concretizează în:
a Disponibilităţi şi depozite ale agenţilor economici şi populaţiei;
b Disponibilităţi şi depozite ale celorlalte bănci;
393. Plasamentele, componenta de contrapartidă a resurselor de creditare, cuprind:
a Creditele acordate agenţilor economici şi populaţiei; b Numerarul şi celelalte
disponibilităţi ale băncilor;
394. In condiţiile actuale din ţara noastră, cel mai adesea, deficitul de resurse se acoperă prin:
a Credite de refinanţare primite de la BNR;
395. Incă din faza de planificare, pt diminuarea riscului lipsei de lichidităţi, se va urmări:
a Asigurarea corelării creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât ca structură cât şi din punct de vedere al
maturităţii lor;
396. Din punct de vedere juridic, după natura lor, garanţiile pot fi:
a Reale; b ;Personale;
397. Garanţia bancară reprezintă:
a Un înscris numit „Scrisoare de garanţie bancară”;
398. Pt stabilirea cuantumului garanţiei creditelor se va avea în vedere:
a Valoarea contabilă a bunurilor ce fac obiectul garanţiei;
b Valoarea actualizată în funcţie de valoarea de piaţă;
c Posibilitatea de valorificare a elementelor ce compun garanţia;
399. Garanţia creditelor se verifică de către bancă:
a Lunar;
400. Procedura de reeşalonare a unui credit poate să opereze:
a Numai după epuizarea tuturor facilităţilor oferite de rescadenţare;
401. In cadrul unei relaţii de creditare, reeşalonarea poate avea loc: a O singură dată, fără a se
admite rescadenţări;
402. In condiţiile în care un agent economic are de achitat băncii sale diferite creanţe din activitatea de creditare,
ordinea operării plăţilor va fi:
a Comisioane, dobânzi, rate credite;
403. Definitorii în analiza şi evaluarea unui agent economic implicat în relaţia de creditare sunt:
a Analiza economico-financiară
b Analiza aspectelor nefinanciare
404. Intotdeuna , analiza financiară a unui agent economic are ca punct de plecare:
a Bilanţul contabil
405. Ca un prim obiectiv , pe baza datelor de bilanţ se urmăreşte:
a Determinarea activului net
406. Contul de rezultate, ca document de sinteză, pune în evidenţă: a Evoluţia fluxurilor de
venituri şi cheltuieli

2
0
407. Datele pe care le oferă contul de rezultate permit realizarea unor analize asupra:
a Veniturilor, cheltuielilorşiprofitului din activitatea de exploatare
b Veniturilor, cheltuielilorşi profitului din activitatea financiară
c Veniturilor, cheltuielilorşi profitului din activitatea excepţională
d Repartizării profitului net
e Pierderilor şi modului de recuperare a lor
408. La BCR , nivelul lichidităţii curente notat cu punctaj maxim este: a Mai mare sau egal cu 170%
409. La nivelul BCR, gradul de îndatorare se determină:
a Ca raport procentual între datoriile totale şi capitalul propriu net
410. Intre criteriile de performanţă BCR, viteza de rotaţie a activelor circulante e notată cu punctaj maxim dacă:
a Este egală cu 10,1
b Este mai mare decât 10,1
411. In cadrul activităţii de garantare a creditelor BCR, cele mai bine cotate sunt:
a Garanţia bancară
b Depozitul bancar
412. Calitatea organizatorică va fi apreciată de către BCR cu referire la :
a Capacitatea de adaptare la modificările structurale
b Organizarea fluxului tehnologic
c Utilizarea bazei materiale şi a resurselor umane
413. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare , BCR va urmari dacă:
a Există o strategie pe următorii 3-5 ani
b Sunt prezentate alternativele şi implicaţiile în cazul nerealizării strategiei propuse c Există sau nu un plan de
restructuarare şi redresare financiară
414. Criteriul „felul locuinţei” pentru evaluarea performanţelor populaţiei de către BCR se notează cu 3 puncte
dacă este vorba de:
a Casă proprietate
415. „Calificarea”, în cadrul criteriilor de evaluare a performanţelor persoanelor fizice de către BCR, este notat
cu 4 puncte dacă este vorba de:
a lucrător specializat
416. Referitor la situaţia familială, o faorte buna reprezentare , cotată cu 4 punte, înregistrează:
a Persoanele căsătorite
417. Serviciul datoriei poate fi considerat bun atunci când :
a Rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor se face la scadenţă sau cu o întârziere de maximum 7 zile
418. Creditele de nivel standard sunt acelea:
a La care rambursarea se efectuează la timp şi nu implică nici un fel de risc în administrarea datoriei
419. Creditele „în observaţie” sunt cele :
a Acordate clienţilor cu performanţe foarte bune dar care , temporar, întâmpină anumite dificultăţi în ceea ce priveşte
rambursarea
420. Creditele „îndoielnice” sunt:
a Cele neprotejate
b Acelea care din punct de vedere al rambursării şi garantării(?garanţiei) prezintă o stare de totală incertitudine
421. Creditele pe termen scurt, ca operaţiuni ale băncilor comerciale din ţara noastră, se acordă pe o peioadă de
maximum:
a 12 luni
422. Creditele pe termen lung agreate de băncile comerciale din România se acordă pe o perioadă de:
a 5-25 ani
423. Fiecare bancă va recomanda clienţilor acea categorie de credite care corespunde cel mai bine propriului
interes, funcţie de:
a Starea de bonitate
b Serviciul datoriei şi posibilitatea de rambursare

2
1
424. Creditul de capital se acordă agenţilor economici pentru:
a Procurarea cativelor circulante necesare activităţii de exploatare
425. Stabilirea necesarului de credite pentru capital sau de trezorerie se face pe baza:
a Situaţia fluxului de lichidităţi (cash-flow)
426. Ca tehnică de creditare, creditele de trezorerie se acordă: a Prin intermediul unui cont
separat de împrumut
427. Linia de credit reprezintă acea modalitate specifică de creditare ce impune drept condiţie:
a Soldul debitor al contului de împrumut să fie întotdeauna mai mare decât plafonul de credit aprobat
428. Pot beneficia de linii de credit numai acei agenţi economici care:
a înregistrează o stare de bonitate bună(categoria A sau B) şi un serviciu al datoriei corespunzător
b Sunt clienţi stabili ai băncii şi efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi cu regularitate
c Dispun de un capital social de cel puţin 10 mil lei
429. Ca relaţie de calcul , necesarul de credite sub forma liniei de credite se determină în funcţie de :
a Cifra de afaceri şi durata medie de încasare a clienţilor
430. Creditele pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar se acordă:
a în baza unei documentaţii specifice b Printr-un cont separat de
împrumut
431. In categoria stocurilor de materii prime şi produse care fac obiectul unui credit specific, se includ:
a Produsele agricole şi agroalimentare; b Produse de provenienţă vegetală sau
animală;
c Stocuri de natura activelor circulante care se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi un an;
432. Din documentaţia întocmită pt angajarea creditelor pt producţia de export şi exportul de produse trebuie să
rezulte:
a Cantitatea şi felul mărfii;
b Instrumentul de plată utilizat;
c Condiţiile şi graficul de livrare;
d Preţul mărfii în funcţie de relaţia stabilită;
Creditul pt producţia de export şi exportul de produse presupune ca restricţii

2
2
 :
433.
a Beneficiarii creditului să aibă contul curent şi contul valutar deschise la banca
creditoare;
b încasarea valutei aferente exportului şi transformarea ei în lei să se facă prin
intermediul conturilor bancare;
c Durata ciclului de exploatare să nu depăşească 12 luni, cu excepţia produselor cu
ciclu lung de fabricaţie;
434. Creditele de scont trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:
a Posesorul titlurilor de credit şa fie client al băncii la care a solicitat scontarea;
b Titlul de credit să acceptat legal la plată;
c Intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont şi scadenţă să nu depăşească
12 luni;
d Titlurile de credit care fac obiectul acestui credit să nu fie supuse girului; Scontarea
435. titlurilor de credit se va face în limita unor plafoane de plasament în titluri
scontate de (banca centrală) centrala băncii:
a Lunar;
436.
In cazul creditelor pe cecurile remise spre încasare, se va urmări cu stricteţe să
nu fie creditate cecurile agenţilor economici care figurează în evidenţele:
Casei Incidenţelor de Plăţi;
;
a
b Creditele de factoring se acordă:
437. Prin cont separat de împrumut;
a în baza unei cereri însoţite de un borderou al facturilor;
b Creditele pt facilităţi de cont se acordă:
438. Agenţii economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună, dar care nu pot
a face temporar faţă plăţilor din motive justificate economic; în limita unui plafon
stabilit de bancă;
b Creditele pe termen scurt în valută se acordă agenţilor economici, indiferent de:
439. Natura capitalului social ;
Forma de organizare;
a Băncile comerciale acordă credite pt dezvoltare în cofinanţare cu alte societăţi
b bancare, pt:
440. realizarea unor obiective de investiţii de valori mari a-şi dispersa şi lichida riscul de
creditare
a
Creditele pentru cumpărarea de active se încadrează în categoria creditelor ce se
b
acordă pe maximum:
441.
10 ani
a Acordarea creditelor pentru operaţiunile de leasing presupune:
442. Existenţa contractului de leasing
a Actele care fac obiectul contractelor de leasing să fie asigurate Termenul de acodare a
b creditelor să nu depăşească durata contractului de leasing plata chiriei să se efectueze
c în contul societăţii de leasing Echilibrul monetar reprezintă:
d Acea stare în care oferta şi cererea de monedă sunt egale Acea stare în care nu există
443. nici inflaţie nici deflaţie
a Acea stare în care nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie In
b sistemele monetare bazate pe semne băneşti neconvertibile:
c
444.
a
Mecanismele de autoreglare a banilor în circulaţie sunt blocate

b Excesul de bani nu se resoarbe, ci determină creşterea preturilor şi implicit deprecierea

banilor
445. O expresie formalizată a echilibrului monetar a realizat-o economistul olandez
Johann Koopman :
a C+S+dM=C+I+d L
446. Asupra stării monedei influenţează decisiv o serie de factori economici:
a Nivelul emisiunii suplimentare de monedă
b Evoluţia veniturilor, a cheltuielilor de consumaţie şi a celor pentru investiţii c
Comportamentul subiectiv ala întreprinzătorilor şi al populaţiei faţă de monedă d Prezenţa
încrederii în capacitatea banilor de a-şi conserva valoarea, de a îndeplini funcţia de mijloc
de tezaurizare
447. Principalele trăsături ale comportamentului monetar sunt:
a Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să rămână constantă, ci să se
adapteze la necesităţile economiei b Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate
448. Inflaţia determină:
a O creştere autoîntreţinută a preturilor b Reducerea puterii de cumpărare a banilor
449. Trăsăturile tradiţionale ale inflaţiei, care se regăsesc în manifestarea actuală a
acestui fenomen sunt:
a Creşterea preturilor şi tarifelor şi deprecierea banilor b Redistribuirea venitului naţional
450. Cauzele inflaţiei sunt:
a Finanţarea pe linie de credit bancar a deficitelor bugetare
b Efectuarea de cheltuieli excesive pentru investiţii în raport cu potenţialul real al
economiei
c Cresterea preţurilor provocată de monopoluri
451. Dintre cauzele inflaţiei amintim:
a Acoperirea prin credit bancar a unor imobilizări de resurse b Schimbul neechivalent în
raporturile cu străinătatea
c înregistrarea de pirderi valorice prin folosirea în decontări a unor valute instabile
452. Dintre implicatiile economice ale inflaţiei amintim:
a Distorsiuni în formarea preturilor
b Distorsiuni în structurarea ramurilor
c Drenarea fondurilor din sfera producţiei in sfera circulatiei , către activităţi speculative
d Producerea de redistribuiri valorice în relaţiile economice internaţionale
453. Raportul de inversă proportionalitate între inflaţie şi şomaj şi-a regăsit reflectarea
grafică sub numele de:
a Curba lui Phillips
454. Keynes, pentru a susţine conjunctura economică şi a contracara şomajul,
preconiza:
a Creşterea masei băneşti prin dobânzi reduse b Efectuarea de către stat de cheltuieli în
domeniul public
455. Principalii factori de geneză a procesului inflaţionist în economia românească
planificată central au fost:
a Distorsiuni în structura macroeconomică
b Dezvoltarea unor ramuri şi subramuri energofage şi mari consumatoare de materii prime
din import
c Metoda administrativă de conducere a economiei
d Forţarea exporturilor în condiţii de privare severă a consumului intern
456. In perioada postdecembristă a economiei româneşti, factorii de potenţare şi

24
 accelerare a inflaţiei au fost
a Deblocarea numitelor parţi sociale, într-un scurt interval de timp b Acordarea in serie de
indemnizaţii şi sporuri de salarii retroactiv c Reducerea duratei săptămânii de muncă şi
eliberarea de salarii fără exigenţe privind realizarea de indici economico-financiari d
Exportul „turistic”
457. Dintre cauzele nereflectarii reale a procesului de erodare a puterii de cumparare a
banilor în indicele preţurilor consideram:
a Lipsa de reacţie liberă a preţurilor la schimbăriele realţiei dintre cererea şi oferta de
mărfuri în cadrul mijloacelor de producţie b Existenta preţurilor de mercurial la bunurile
de consum
458. Cele mai semnificative efecte economice genarate de procesul inflationist sunt:
a Inflaţia favorizează creşterea preţurilor
b Inflaţia privilegiază debitorii
459. Rata lichidităţii economiei se determină ca raport între: a
Nivelul lichidităţii şi PIB
460. In conditiile mecanismului cotării în limitele „punctelor aur”, dacă cursul paritar
reprezintă 1$-3.40DM(cheltuielile remiterii aurului în străinătate sunt de 1% din
valoarea mărfii ), costul devizelor în dolari americani este de 1$- 3.53DM, un
importator german va opta pentru:
a Va achita suma datorată în monedă naţională efectivă sub forma monedelor în metal
preţios sau sub forma aurului în care bancnotele se puteau converti la preţ fix
461. Intre cursurile fixe din secolul trecut, bazate pe punctele aur şi cursurile fixe
instituite de FMI există urmatoarele deosebiri:
a punctele aur reprezintă o formă de limitare „naturală” a abaterii cursului de la paritate, în
timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia statală a băncilor
de emisiune
b cursurile fixe instituite de FMI au caracter artificial susţinut deliberat
462. In condiţiile punctelor aur, creşterea devizelor peste 1% faţă de raportul paritar,
determină importatorul să opteze pentru:
a Convertirea bancnotelor ţării sale în aur şi de a remite aur în străinătate
463. Funcţionarea coşului DST comportă urmatoarele elemente tehnice:
a Stabilirea ponderii diferitelor monede în coşul valutar, pe baza volumului exporturilor de
bunuri şi servicii ale ţărilor membre b Stabilirea de sume fixe din fiecare monedă a
coşului, portivit ponderilor
monedelor în coş, anterior determinate
c Stabilirea valorii zilnice a DST-ului , prin însumarea echivalentelor în dolari ale sumelor
fixe aferente monedelor coşului, pe baza ratei de schimb zilnice
464. Creditul, atât cel bancar , cât şi cel comercial , cunoaşte în ultimele decenii o
reducere relativă, pentru că:
a Sursele de finanţare s-au multiplicat b A luat amploare finanţarea directă, nemediată de
bănci
c Inovaţia financiară a diversificat modalităţile de constituire a fondurilor
întreprinderilor
465. Odată cu dezvoltarea economiilor moderne, creditul obligatar a înregistrat
creşteri de proporţii şi se măsoară , de regulă:
a Prin mărimea procentuală a datoriei publice faţă de PNB
466. Datoria publică, odată angajată, prin practicarea unor dobânzi atractive
suportate prin anuităţi duce la:
a O creştere a cheltuielilor bugetare
b O accentuare a fiscalităţii

2
5
467. In cazul bugetelor locale, cea mai accesibilă formă de împrumut publice este:
a împrumutul obligatar
468. Luarea în calculul creditelor de acordat a disponibilităţilor monatare latent e
concentrate la bănci, presupune:
a Banca crează o nouă putere de cumpărare, pe care deţinătorii de monedă pasivă nu au
utilizat-o
b Titularii de disponibilităţi nu îşi pierd dreptul de a dispune plăţi pe seama depozitelor ce
le au constituite la bănci c Masa monetară pasivă este înlocuită cu masa monetară activă
469. Dinamica masei monetare în circulaţie nu poate fi pusă în evidenţă prin funcţia
redistributivă a creditului pt că:
a Ea reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu moneda activă b
Cantitatea de monedă în economie rămâne aceeaşi
470. In anii conducerii prin plan central a economiei româneşti, s-a practicat pe scară
largă supracreditarea pt că:
a Activitatea băncilor era efectiv subordonată planului b Nu
funcţiona profilaxia prin faliment c Băncile acţionau doar
administrativ
471. In ţările cu economie planificată imperativ de la centru, un mare accent s-a pus
pe:
a Funcţia de control a creditului, exercitată de bănci în numele statului b Măsurile
administrative , cu caracter de obligativitate, pe care băncile le aplicau întreprinderilor
472. Creditul devine un instrument de influenţă în direcţia stimulării activităţii
calitativ superioare a întreprinderilor prin:
a Acordarea de credite fără restricţii agenţilor economici cu bună activitate b Neacordarea
de credite sau aplicarea de restricţii celor care se confruntă cu deficienţe în gestionarea lor
şi dificultăţi în returnarea împrumuturilor
473. Efectul de mobilizare reprezintă:
a O formă a cambiului ce se crează pe temeiul existenţei altor cambii cu scadente
apropiate
474. Intre efectele de comerţ(înscrisurile cambiale) şi biletele de bancă(bancnotele)
există o serie de deosebiri:
a efectele de comerţ pot fi emise de orice persoană juridică în timp ce biletele de bancă pot
fi emise numai de banca centrală
b efectele de comerţ prezintă riscul insolvabilităţii debitorului, pe când biletele de bancă
sunt garantate de stat, nu ca putere de cumpărare determinată, ci ca mijloc de plată
legal
475. Pentru ca banca să aibă posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea
plăţilor cerute de creditori ei trebuie :
a Să dispună de suficiente rezerve în numerar şi în conturi
b Să dispună de plasamente ce pot fi uşor transformabile în lichidităţi
c Să fie fezabilă
476. O bancă trebuie să urmărească în activitatea sa:
a Profitabilitatea; b
Asigurarea lichidităţii;
c Minimizarea costurilor;
477. Pt ca o bancă să ducă o activitate în bube condiţii trebuie să:
a Aibă o bună imagine;
b Să aibă pe de o parte, o lichiditate pemanentă, iar pe de altă parte, să-şi asigure
minimizarea costurilor; c Să fie fezabilă;
478. Perseverenţa către un anumit fel de plasamente şi anumite destinaţii:

2
6
 a Amplifică riscurile;
b măreşte dimensiunea profitului;
479. Moneda reprezintă, în viziunea lui Keynes:
a Lichiditatea prin excelenţă;
480. Activele lichide se caracterizează prin faptul că:
a Reprezintă un titlu care reprezintă avantajul cumulat al lichidităţii şi al unui venit; b
Ansamblul activelor lichide constituie lichiditatea economiei; c Sunt adesea emise de
instituţii financiare, bănci, case de economii, trezorerie; d Reprezintă creanţe asupra
intermediarilor financiari;
481. După Mihail Manoilescu , singura formă a avuţiei naţionale care se poate mişca
ad-libitum este:
a Numerarul şi disponibilităţile bancare lichide
482. După Mihail Manoilescu, lichiditatea unei economii decurge , în mod hotărâtor:
a Din gradul de dezvoltare a aparatului de producţie faţă de bogăţiile naturale, posibil a fi
valorificate b Din mărimea creditelor acordate c Din cantitatea de aur aflata în rezervele
băncilor
483. Concepţia originală a lui Mihail Manoilescu asupra lichidităţii economiei, era
menită să respingă prejudecata potrivit căreia excesul de bani în circulaţie,
inflaţia, în România din anii imediat următori primului război mondial, este
confundată cu ideea:
a Lichidităţii excesive a economiei româneşti
484. După Mihail Manoilescu, capitalul investit în fabrici, mine, exploataţii agricole
etc., nu poate ajunge la forma capitalului lichid decât printr-o:
a Dublă transformare
485. Gradul de lichiditate , respectiv de exigibilitate faţă de mărfuri şi servicii al cvasi-
monedei(M2), în comparaţie cu cel al monedei propriu-zise(Ml) este:
a Mai redus
486. Se cunosc următoarele componente ale agregatelor monetare în Franţa şi
dimensiunile acestora:biletele de bancă-210 mld.FF; monedă metalică-15 mld.
FF; depozite şi titluri de creanţa negociabile în devize străine-6700 mld. FF;
depozite la vedere la instituţiile de credit-1020 mld.FF; depozite la centrele de
cecuri poştale şi trezoreria statului-255 mld.FF; plasamente la vedere în franci
remunerate atât la bănci, cât şi la casele de economii şi trezoreria statului-1300
mld. FF; bonuri de tezur-1200 mld.FF. Mărimea agregatului M2 este:
a 2800 mld. FF
487. In Franţa , agregatul monetar M2 cuprinde:
a Plasamente la vedere în franci remunerate atât la bănci, cât şi la casele de economii şi
trezoreria statului b disponibilităţile monetare incluse în agregatul M1
488. In Franţa , agregatul monetar M3 cuprinde: a
Moneda metalică
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit c Bonuri emise de societăţile
financiare
489. In SUA , componenta M1A, a agregatului monetar M1 cuprinde:
a Numerarul
b Depozitele la vedere ale băncilor comerciale c Depozitele la vedere ale
organismelor publice străine
490. Valutele convertibile din bilanţul BNR, reprezintă:
a Active externe
491. Emisiunea bănească din bilanţul BNR , reprezintă:
a Pasive interne

2
7
492. Active externe din bilanţul BNR , reprezintă:
a Creanţe asupra străinătăţii b Drepturi de a încasa devize
493. Emisiunea bancnotelor de către Banca Centrală este o operaţiune:
a Pasivă
494. Rescontarea cambiilor este o operaţiune:
a Pasivă
495. Creditul de lombardare este un credit pe gaj de :
a Efecte publice
496. Deschiderea unui acreditiv de către o bancă este pentru aceasta o operaţiune:
a De mandat şi comision
497. Keynes definea moneda ca:
a Lichiditate prin excelenţă
498. Finanţarea monetară a economiei se realizează prin:
a Intermediul băncilor
b înlocuirea monedei pasive cu moneda activă
499. Când banca creează monedă în contrapartida unui credit: a
Ea monetizează o creanţă preexistentă
500. Băncile comerciale pot:
a Crea monedă
501. Care dintre afirmaţii sunt adevărate în cazul DST:
a Valoarea sa se stabileşte în baza unui coş valutar, format din 5 valute b Valoarea unităţii
DST este mai stabilă decât valoarea individuală a monedelor coşului
c Apare numai sub forma monedei de cont
502. Linia de credit revolving se caracterizează prin:
503. Care din informaţii sunt adevărate în cazul creditului obligatar:
a Este contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;
b Mărimea creditului obligatar se măsoară, de regulă, prin mărimea procentuală a datoriei
publice faţă de PNB;
504. Care din informaţii sunt adevărate în cazul bonurilor de tezaur:
a Sunt o formă specială a cambiilor;
b Sunt titluri emise de stat în vederea contractării de împrumuturi pe termen scurt la banca
de emisiune;
c Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintă datoria flotantă a statului;
505. Moneda contemporană reprezintă:
a Mixtură între bancnote şi banii de hârtie; b Titlu de creanţă asupra bogăţiei sociale;
506. Monedele billon se caracterizează prin aceea că: a
Erau monede cu valoare redusă;b Baterea lor constituia
monopol de stat;
445. Care din informaţii sunt adevărate în cazul creditului de cumpărător:
a Are ca obiect vânzarea de mărfuri cu plata amânată b Se
identifică cu plăţile în avans
446. Creditul este denunţabil atunci când:
a Banca îşi rezervă dreptul ca înainte de scadenţa fixată , pe baza unui preaviz, să ceară
debitorului să plătească
447. Milton Friedman, iniţiatorul şi principalul propulsator al curentuluide gândire al
Scolii Monetariste de la Chicago, şi-a propus o reabilitare a :
a Teoriei cantitative a monedei
448. Conceptul de politică antiinflaţionistă este dat de:
a Un ansamblu coordonat de masuri pentru combaterea inflaţiei
449. Terapiile antiinflaţioniste actuale decurg din:

2
8
 a Combinarea reţetelor terapeutice preconizate de keynesism şi monetarism
450. Conţinutul politicilor financiare antiinflaţioniste este dat de:
a Măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare
b Politici bugetare restrictive
451. Politica financiară antiinflaţionistă se realizează prin:
a Sporirea încasărilor din impozite şi taxe b
împrumuturile contractate de stat de la populaţie
452. Majorarea taxei oficiale a scontului determină:
a Sporirea dobânzilor bancare
b Atragerea resurselor băneşti temporar libere din economie
453. Majorarea taxei oficiale a scontului determină:
a Sporirea rezervei valutare a ţării
b „o puncţie ” de monedă
c creşterea depunerilor la bănci
454. Operaţiunile de open-market sunt:
a Operaţiuni de vânzare-cumpărare de bonuri de tezaur b
Operaţiuni de vânzare-cumpărare de certificate de trezorerie
455. Operaţiunile de open-market constituie:
a Instrumente de acţiune indirectă asupra băncilor
456. Vânzarea de efecte publice de către Banca Centrală determină:
a Retragerea banilor din circulaţie
b „o puncţie” de monedă
457. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determină:
a Reducerea masei monetare în circulaţie
458. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determină:
a Creşterea „preţului” creditelor
b Reducerea posibilităţilor băncilor comerciale de acorda credite
459. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este un/o: a
Instrument de acţiune directă asupra băncilor
b Metodă a băncii centrale de influenţare a conjuncturii economice
460. Rezervelor bancare minime obligatorii pot fi create ca: a
Disponibil minim în cont la banca centrală
b Portofoliu minim de efecte publice la banca centrală
461. Rezervelor bancare minime obligatorii se calculează:
a Prin aplicarea procentului de rezerve la depozitele bancare
462. Cumpărarea de efecte publice de către banca centrală determină: a
Sporirea masei monetare în circulaţie
b Creşterea lichidităţii băncilor
525. Vânzarea de efecte publice de către banca centrală determină:
a Reducerea disponibilităţilor de la bănci, întreprinderi sau populaţie
526. Consecinţele vânzării de efecte publice de către banca centrală echivalează cu:
a Majorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii
527. Micşorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii determină:
a Sporirea lichidităţilor băncilor
b Sporirea posibilităţilor băncilor de a acorda credite economiei
528. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este:
a O metodă de acţiune a băncii centrale repudiată de băncile comerciale
529. Politicile antiinflaţioniste de control asupra producţiei,salariilor şi preţurilor
au drept conţinut:
a Creşterea producţiei b Stimularea investiţiilor şi a producţiei

2
9
 c Reorientarea producţiei spre produsele a căror cerere este mai mare
530. Scopul „politicii ofertei” este:
a De a asigura o ofertă de bunuri şi servicii comparativ sporită în raport cu cererea de
bani existentă
b De a împiedica creşterea preţurilor c De a determina o evoluţie descendentă a
preţurilor d De a combate inflaţia

3
0
RĂSPUNSURI
MONEDA SI CREDIT -modele de teste grilă

84. Biletul la ordin este emis de:

a) Debitor;
85. În relaţiile de credit generate de biletul la ordin, apar:
a) 2 persoane;
86. În cazul biletului la ordin, dobânda:
a) Poate fi inclusă în suma totală de plată, împreună cu valoarea mărfurilor;
b) Poate fi cuprinsă într-un bilet la ordin emis separat;
87. Care din următoarele elemente nu este obligatoriu în cazul unui bilet la ordin:
a) Semnătura trăgătorului sau a împuternicirii autentice, în cazuri speciale;
88. Un înscris cambial poate fi:
a) La purtător;
b) Nominativ;
c) La ordin;
89. Trata este emisă de:
a) Trăgător;
b) Beneficiar;
90. Trata se adresează:
a) Trasului;
b) Debitorului;
91. Biletul la ordin se adresează:
a) Creditorului;
92. Domicilierea unei trate se referă la:
a) Locul unde se efectuează plata;
93. Cambia este:
a) Un mijloc de stingere a unei obligaţii de plată;
b) Un angajament de plată scris, abstract, necondiţionat;
c) Un titlu de creanţă ce dă dreptul la o sumă de bani;
94. Acceptul comercial aparţine:
a) Debitorului;
b) Trasului;
95. Acceptul comercial apare:
a) Numai în cazul tratei;
96. În cazul acceptului bancar:
a) Banca acceptă să garanteze plata la scadenţă un efect de comerţ;
97. Girul reprezintă:
a) Cedarea unui titlu de creanţă unei alte persoane;
b) Garantarea plăţii la scadenţă, solidar cu debitorul;
c) Depunerea semnăturii pe dosul cambiei;
d) O formă de circulaţie a înscrisurile cambiale;
98. Girul reprezintă:
a) O andosare;
b) O ameliorare a calităţii titlului de credit, dându-i garanţii suplimentare;
99. Formula girului se înscrie:
a) Pe verso-ul cambiei;
b) Pe verso-ul biletului la ordin;
100. Girul poate să apară:
a) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;

1
101. Girul este plin, când:
a) Numele noului beneficiar al creanţei este înscris expres pe efectul de comerţ;
102. Cambiile financiare apar în legătură cu:
a) Obţinerea de împrumuturi de la bănci;
103. Bancnotele sunt:
a) O formă generalizată a cambiilor;
b) Cambii ale băncii de emisiune;
c) Poliţe asupra bancherilor plătibile în orice moment posesorilor lor;
d) Creanţe generalizate asupra economiei;
104. Cecul este emis de:
a) Trăgător;
105. În cazul cecului apar ca protagonişti:
a) 3 părţi;
106. Cecul este întotdeauna plătibil:
a) la vedere;
107. În cazul cecului, iniţiativa plăţii aparţine:
a) debitorului;
108. În cazul cecului, trasul:
a) este obligaoriu o bancă;
109. Scontul este:
a) una dintre operaţiunile active ale băncilor comerciale;
b) o formă particulară a dobânzii;
110. În condiţii normale, taxa oficoală a scontului este:
a) mai mică decât taxa scontului privat;
111. Creditul de scont este acordat de :
a) bancă;
112. Creditul de scont este primit de:
a) trăgător;
b) creditor;
113. Scontul reprezintă:
a) operaţiune de transformare a creditului comercial în credit bancar;
114. Reducerea ratei oficiale a scontului:
a) este realizată de către banca centrală;
b) este realizată când economia stagnează;
c) este realizată pentru a spori suma creditelor acordate;
115. Majorarea ratei oficiale a scontului:
a) determină atragerea de capitaluri stăine;
b) determină revenirea în ţară a capitalurilor proprii;
116. Concepţiile privind elementul fundamental în definirea creditului sunt:
a) creditul ca încredere;
b) creditul ca formă a relaţiilor de schimb;
c) creditul ca formă a relaţiilor de redistribuire;
117. Trăsăturile principale ale creditului sunt:
a) separarea proprietăţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui;
b) plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut;
c) rambursarea creditelor la scadenţă;
118. Separarea proprietăţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui, ca trăsătură a creditului,
presupune:
a) capitalul de împrumut este folosit de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut;
b) băncile apar ca intermediari specifici, se interpun între cei care dispun de resurse de finanţat şi cei care au

2
 nevoie de ele;
119. Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut, ca trăsătură a creditului, presupune:
a) dobânda reprezintă “chiria” pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul ce i se acordă de a utiliza capitalul de
împrumut;
b) pentru utilizarea credtelor, dobânda se corelează cu rata profituluiobţinută de întreprinzători;
120. Nivelul dobânzii exercită influenţ asupi avoliiimiliii creditelor şi, prin urmare, şi asupra eoluţiei indicatorilor
economici:
a) da;
121. O dobândă scăzută, practicată în unele perioade, inferioară ratei inflaţiei:
a) constituie un stimulent pentru întreprinderi în a angaja credite sporite;
b) favorizează cererea de credite;
122. În cazul în care băncile sunt lipsite de o adevărată autonomie şi accept o creditare impusă de stat, în
perspectiva reală a returnării creditului:
a) atât întreprinderile cât şi băncile sunt subordonate planului imperativ;
b) delimitarea între finanţarea bugetară şi creditarea bancară se estompează;
c) creditul devine, adesea, prin nerambursarea sa normală, o formă de finanţare a piederilor, substitundu-se
subvenţiilor statului;
123. Dificultatea aprecierii durateipentru care se legitimează creditele decurge din acţiunea concomitentă a:
a) particularităţii sectorului de activitate;
b) nivelului eficienţei în activitatea agenţilor economici;
c) din angajarea de cheltuieli în succesiunea tuturor momentelor circuitului economic, nu numai la debutul său;
124. Cea mai economică, mai reală şi mai adecvată formă de garantare a creditelor este:
a) garantarea financiară, bazată pe situaţia financiară de ansamblu a debitorului;
125. Finanţarea directă se caracterizează prin:
a) nu este mediată de bănci;
b) reprezintă o finanţare dezintermediată;
c) agenţii excedentari pun la dispoziţia agenţilor deficitari fondurile lor pe piaţa monetară deschisă şi pe piaţa de
capital la o dobândă ce se formează ad-hoc, în funcţie de cererea şi oferta de disponibilităţi;
126. Dintre criteriile de structurare a creditului, amintim:
a) natura economică şi participanţi;
b) destinaţia creditului;
c) natura garanţiilor ce servesc ca acoperire;
d) termenul la care trebuie rambursat;
127. Creditul comercial este:
a) creditul pe care şi-l acordă întreprinzătorii la vânzarea mărfurilor sub forma amânării plăţii;
128. Dintre cauzele care duc la îngrădirea creditului comercial, amintim:
a) el este limitat prin proporţiile capitalului de rezervă al producătorului;
b) proporţiile creditului comercial depind de regularitatea încasării contravalorii mărfurilor vândute pe credit anterior;
c) restricţionarea lui prin însăşi destinaţia sa;
129. Componentele ce acţionează ca aspecte ce motivează amânarea termenelor de plată în ceea ce privşte creditul
comercial sunt:
a) componenta tradiţională;
b) componenta comercială;
c) componenta financiară;
130. Prin transferul prin scont la bănci a titlurilor creditului comercial (înscrisurile cambiale), creditul comercial se
transform în:
a) ;credit ipotecar;
131. Creditul bancar este:
a) un credit sub formă bănească acordat de bancheri întreprinzătorilor;
132. Creditul bancar se caracterizează prin:

3
 a) unul din participanţi este agent nefinanciar, producător, celălalt participant fiind banca, adică un agent financiar;
b) bancherul apare doar în ipostaza de deţinător al sumei împrumutate;
c) este mult mai flexibil, se poate mişca ad-libitum, în orice direcţie;
133. Dintre modalităţile tehnice de creditare a activităţii curente a agenţilor nefinanciari, amintim:
a) avansurile în cont curent;
b) linia de credit simplă;
c) linia de credit confirmată;
d) linia de credit revolving;
e) creditele cu destinaţie specială;
134. Avansurile în cont curent se caracterizează prin:
a) sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casă;
b) se mai numesc credite de trezorerie sau credite non-afectate;
c) sunt garantate prin starea de bonitate a debitorului;
135. Linia de credit simplă se caracterizează prin:
a) este limita maximă a creditului ce se acceptă a se acorda într-un cadru general prestabilit;
136. Creditul obligatar reprezintă:
a) creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;
137. Cauzele principale ale creşterii fără precedent a datoriei publice sunt:
a) deficitele bugetare;
b) nivelul ridicat al cheltuielilor neproductive;
c) practicarea unro dobânzi atractive suportate prin anuităţi ale datoriei publice;
138. Condiţiile primordiale pentru lansarea unui împrumut obligatar de stat sunt:
a) existenţa unei puternice pieţe financiare;
b) posibilitatea rambursării din veniturile realizate pe seama exploatării obiectivelor publice;
139. Împrumuturile obligatare se caracterizează prin:
a) modalităţi de lansare;
b) tipuri de obligaţiuni;
c) modalităţi de rambursare şi facilităţi acordate subscriptorilor;
140. Un împrumut public poate fi lansat prin:
a) emisiune de obligaţiuni distribuite direct de către organismul districtual sau municipal;
b) emisiunea de obligaţiuni prin intermaediul unui consorţiu sau sindicat bancar;
141. Tipurile de obligaţiuni cu care operează creditul obligatar sunt:
a) obligaţiuni cu venit fix;
b) obligaţiuni indexabile;
c) obligaţiuni cu rată variabilă;
142. In general, o obligaţiune se caracterizează prin:
a) Valoare nominală;
b) Curs;
c) Preţ de emisiune;
d) Durată de maturitate;
e) Cupon;
143. Dacă valoarea de rambursare la maturitate a obligaţiunilor depăşeşte valoarea lor nominală, intervine:
a) Prima de rambursare;
144. Dintre facilităţile acordate de puterea publică deţinătorilor de obligaţiuni statale, amintim:
a) Scutirea de impozit pe venitul aferent cupoanelor primite anual;
b) Garantarea de către stat prin aceste obligaţiuni a creditelor cu caracter privat angajate la bănci de către deţinători;
145. Rambursarea împrumutului public poate avea loc prin:
a) Anuităţi constante;
b) Amortismente constante;
c) Tragere la sorţi;

4
 d) La sfârşitul perioadei;
146. Rambursarea împrumuturilor publice obligatare se face din:
a) fonduri speciale de amortisment ale datoriei publice;
b) sursele bugetare curente;
c) excedentele bugetare;
147. Emisiunea de obligaţiuni este adesea o formă preferată de mobilizare a capitalurilor societăţilor comerciale,
deoarece:
a) Nu conferă subscriptorilor drept de vot;
b) Deţinerea şi negocierea lor nu modifică structura în consiliul de administraţie;
c) Dobânzile la obligaţiuni sunt mai mic, mai puţin grevante decât plăţile de dividende;
148. Prin creditul ipotecar se mobilizează capitaluri disponibile pe:
a) Termen lung;
149. Creditul real se caracterizează prin:
a) Este acordat pe temeiul unor garanţii materiale certe;
150. Supracreditarea se caracterizează prin:
a) Se produce sub influenţa unor solicitări insistente de împrumuturi din partea agenţilor economici cu o situaţie
economico-financiară precară;
b) Este o expresie a insuficienţei aprovizionării cu bani a economiei
c) Conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin marfuri si servicii
d) Conduce la proliferarea platilor restante
151. Intre eficienţa în activitatea economică şi necesarul de fonduri, în cazul în care celelalte condiţii sunt
invariabile, există un raport:
a) Invers proporţional
152. Prin funcţiile pe care le îndeplineşte , creditul generează o serie de efecte favorabile , cum ar fi:
a) Sporirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalurilor
b) Concentrarea capitalurilor
c) Adaptarea elastică a masei de bani în circulaţie la necesarul economiei
153. Riscurile creditului pot fi generate de:
a) Insolvabilitatea debitorilor şi deţinerea de către bancă a unor informaţii inexacte
privind debitorii
b) Lipsa de promptitudine a debitorilor la rambursarea creditelor
c) Crizele economice şi convulsiile politice
154. Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditării, băncile trebuie:
a) Să deţină informaţii pertinente asupra situaţiei patrimoniale şi financiare a debitorilor;
b) Să aibă o bună evaluare a evoluţiei viitoare a clienţilor;
c) Să contituie garanţii acoperitoare reale, rezerve şi provizioane;
155. Titlurile de credit ce presupun drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale
sunt:
a) Acţiunile;
b) Obligaţiunile emise de societăţile comerciale;
156. Titlurile de credit la ordin:
a) Se transmit prin gir;
157. Cambia se numeşte bilet la ordin:
a) Dacă obligaţia de plată este luată de debitor, atunci când el emite titlul de credit;
158. Tratele emise ce nu au la bază operaţiuni comerciale, fără acoperire se numesc:
a) Trate de complezenţă;
159. Spre deosebire de cambie, cecul:
a) Este întotdeauna plătibil numai la vedere;
b) Nu poate fi tras decât asupra unei bănci;
160. Dobânda bonificată reprezintă:

5
 a) Remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la bancă;
161. Factorii de care este dependentă dobânda percepută sunt:
a) Erodarea monetară;
b) Nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;
c) Gradul de risc;
d) Profitul bancar;
e) Rezerva minimă obligatorie;
162. In gândirea marxistă, dobânda apare ca:
a) Formă de redistribuire a plusvalorii;
b) O formă particulară de participare a bancherilor la însuşirea fără plată a plusprodusului;
163. In doctrina keynesistă, tara dobânzii este considerată:
a) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;
b) Un instrument de combatere a recesiunii şi a şomajului;
164. Terapia anti-inflaţie prin majorarea dobânzii are o bună eficienţă cu aplicare la

a) Populaţie;
b) întreprinderile private;
165. Scontul este o operaţiune acitvă de creditare, de transformare:
a) A creditului comercial în credit bancar;
166. Băncile comerciale acceptă la scont titlurile de credit:
a) Semnate de debitori care prezintă încredere prin situaţia lor financiară;
b) Semnate de debitori care prezintă încredere prin probitatea de care au dat dovadă în a onora obligaţiile asumate;
c) Prevăzute cu cel mult două semnături şi cu scadenţe apropiate;
167. Diferenţa dintre suma încasată de la banca centrală prin rescont şi suma plătită întreprinzătorului în cardul
operaţiunii de scontare:
a) Va servi la acoperirea cheltuielilor băncii comerciale;
b) Constituie o formă de profit;
168. Taxa scontului privat reprezintă:
a) Dobânda pt perioada cuprinsă între momentul scontării şi scadenţă;
169. Scontul se calculează după relaţia: a) S = ( V*T*P) / 360
(12)*100;
b) S= numere de dobânzi/ divizorul fix;
170. Numerele de dobânzi se calculează după formula:
a) V*T;
171. Divizorul fix se calculează după formula:
a) (360*100)/ P;
172. Avantajele operaţiilor de factoring sunt:
a) Furnizorul nu se mai ocupă el însuşi de scontarea titlurilor de credit primite de la clienţi;
b) Furnizorul primeşte suma cu anticipaţie de la casa de factoring;
c) Furnizorul este protejat faţă de riscul privind insolvabilitatea clienţilor;
d) Serviciul vânzări ţine în cont un singur cont „casa de factoring”
173. Plata cu anticipaţie a titlurilor de creanţă, casele de factoring percep:
a) O dobândă;
174. Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintă:
a) Datoria flotantă;
175. Trapeziştii greci şi argentarii romani se ocupau cu:
a) înlesneau schimbul de monede;
b) Primeau depuneri de valori spre păstrare;
c) Acordau credite;
176. Intermadiarii financiari cu funcţie principală de creare de monedă sunt:

6
 a) Organisme financiare din cadrul sistemului bancar;
177. Dintre dezavantajele finanţării indirecte, prin intermediari financiari, amintim:
a) Scumpirea resurselor;
b) Multiplică intermediarii;
c) Poate întărzia finanţarea;
178. Intr-o economie de piaţă, băncile de emisiune îndeplinesc următoarele funcţii:
a) Emisiunea de monedă.....circulaţiei;
b) Creditarea băncilor comerciale şi a altor bănci;
c) Influenţarea cursului de schimb al monedei naţionale;
d) Realizează execuţia de casă a bugetului de stat;
179. Banca de emisiune apare în raporturile sale cu celelalte bănci în calitate de autoritate, de for monetar şi adoptă
măsuri obligatorii de genul:
a) Nivelul minim al rezervelor pe care celelalte bănci trebuie să le deţină la banca centrală;
b) Coeficienţi de lichiditate;
c) Coeficienţi de dispersie a riscului;
180. Constituirea de active reprezentând titluri de stat permite băncii de emisiune să intervină pe piaţa deschisă
(open-market), influenţând:
a) în special, asupra datoriei publice;
b) în general, asupra politicii de credit şi monetare;
181. O politică monetară riguroasă ar însemna noi rate ridicate de dobânzi interne care ar avea ca efect:
a) Sporirea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;
b) Veniturile din dobânzi ar creşte, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;
c) Rigoarea monetară ar putea avea efecte perverse asupra economiei;
182. Banca de emisiune, ca centru valutar al ţării, dobândeşte atribuţii pe linia aplicării politicii statului:
a) Sub forma unor restricţii valutare;
b) Sub forma aplicării unor stimulente la export;
183. Restricţiile valutare, aplicate de banca de emisiune ca centru valutar al ţârii, pot fi:
a) Controlul importurilor;
b) ;Controlul plăţilor în devize;
c) Preluarea unor plăţi din încasările valutaredin subvenţionarea exprtului;
184. Banca de emisiune influenţeazâ cererea şi oferta de valutâ în funcţie de conjunctura şi exigenţele politice
valutare, prin:
a) Intervenţii directe pe piaţă;
b) Acţiuni indirecte;
185. Capitalul propriu constituit la dispoziţia bâncii de emisiune are ca principalâ trâsâturâ:
a) înregistrează o dimensiune mai redusă decât la băncile comerciale;
186. In cazul creditelor pe gaj de efecte comerciale:
a) Titlurile de credit rămân în proprietatea băncilor comerciale;
b) Titlurile de credit servesc băncilor de emisiune dobânda.....rambursării
împrumuturilor;
c) Ca sumă, acest credit se cuantifică aplicându-se, un procent asupra volumului portofoliului de cambii;
187. Prin intermediul opetaţiunilor de vânzare-cumpârare de aur şi devize, banca de emisiune:
a) îşi consolidează rezerva valutară;
b) Influenţează cursul monedei naţionale faţă de valutele de referinţă;
c) îndeplineşte obiectivele politicii monetar valutare practicate în ţara respectivă;
188. Prin capitalizare, de regulâ, resursele proprii constituite sub forma fondului de rezervâ al bâncilor comerciale
ating o mârime egalâ cu:
a) Cea acapitalului social;
189. Provizioanele bancare pot fi:
a) Reglementate;

7
 b) De risc;
190. Prin rescontare, banca de depozit înregistreazâ un profit chiar în aceeaşi zi în care a efectuat scontarea, ca
diferenţâ între:
a) Taxa scontului privat şi taxa oficială a scontului practicată de banca de emisiune;
191. Acele operaţiuni de împrumut ale bâncilor comerciale, garantate cu efecte publice, obţinute de la banca de
emisiune, se numesc:
a) Operaţiuni de lombardare;
192. Creditul pe termen mediu mobilizabil se caracterizeazâ prin:
a) Este de aceeaşi factura cu creditul de exploatare
b) Faciliteaza refinantarea la termene scurte,dar care acopera necesitatile de mijloace banesti pe o durata mai mare
c) Prin acest credit se acopera necesitatile de export,de constituire a unor stocuri sezoniere in agricultura si industria
de prelucrare a materiilor prime agricole
193. In cadrul operatiunilor de comision
a) Banca actioneaza in numele si in contul clientului sau
194. Remiterile sunt
a) Operatiuni de transfer a unor documente ,titluri ,sume de bani,la solicitarea clientilor bancii
195. Operatiuni de mandat sunt
a) Operatiuni de administrare a hartiilor de valoare
b) Operatiuni de administrare a unor patrimonii
196. Prioritare pentru activitatea oricarei banci sunt urmatoarela motivatii
a) Profitabilitatea
b) Asigurarea lichiditatii
197. Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a
performantelor bancare,prioritare........doua scopuri principale
a) Minimizarea riscului lipsei de lichiditate
b) Mentinerea si cresterea profitului existent
198. Tot mai multe tari occidentale adopta masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate bancara,cum ar fi
a) Finantarea bancilor de catre stat
b) Introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare
c) Stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate
199. In situatia cand o banca nu poate sa-si asigure in mod curent lichiditate,urmare a faptului ca relatiile sale cu
clientii nu genereaza o crestere a resurelor
a) Va trebui sa apeleze la recreditare,adresandu-se bancilor de emisiune
b) Angajeaza credite pe piata interbancara
200. Activitatea principala a unei banci consta in a) „comerţul” cu bani
201. Figurativ ,banca este a) „templul” banilor
202. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut,banca este
a) Autoritatea absoluta
203. Sustinerea de catre unii autori a faptului ca bancile (operatiunile bancare) au aparut inca cu mii de ani inainte
de Hristos are in vedere faptul ca
a) Bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare
204. Pe linie monetara, despre aparitia bancii se poate vorbi o data cu
a) Crearea monedei fidunciare
205. Care dintre bancile mentionate in variantele de raspuns au aparut in sec. XII- XVI
a) Banca de Barcelona
b) Banca de Venetia
c) Banca de Milano
206. Adevarata „piatra de hotar” pentru aparitia băncilor moderne este marcata de infiintarea
a) Bancii Angliei
207. In conditiile actuale ,pentru studierea structurii activitatii bancilor este necesar ,cu deosebire,sa se aiba in

8
 vedere trei procese de profunda semnificatie.Marcati-le in variantele de raspuns
a) Pozitia bancilor ca intermediari financiari cu caracter specific
b) Accentuarea procesului de concurenta in economiile occidentale pe fondul integrarii economice si monetare
c) Restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile care inregistreaza tranzitia de la economia centralizata la
cea de piata
208. Aportul bancilor si a altor intermediari financiari in infiintarea agentilor economici ,in pofida tendintei
de dezintermediere ,se mentine destul de ridicat ,reprezentand
a) 60%-70% din total
209. Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin
a) Tendinta de universalizare a operatiunilor bancare
210. In cadrul sistemelor bancare moderne ,operatiunea de emisiune baneasca constituie monopolul
a) unei singure sau a catorva banci integrate intr-un sistem unitar (FED-ul in SUA);
211. Dupa natura proprietatii capitalului ,in decursul timpului bancile de emisiune au fost
a) Banci private,ale statului si mixte
212. Banca de emisiune ca „placa turnanta” a sistemului bancar mai este denumita
a) banca centrala
b) „banca a băncilor”
213. Ca ” banca a bancilor” ,banca de emisiune asigura
a) Punerea in circulatie a bacnotelor
214. Principiile „scolii bancare” in ceea ce priveste emisiunea baneasca constau in
a) Mentinerea unui stoc de metal pretios de circa 1/3 din valoarea bacnotelor emise
b) Emisiunea bacnotelor pe baza cambiilor comerciale scontate
215. Legea lui Robert Peel din1844 prin care se stabileau principiile emisiunii bacnotelor in Anglia se baza pe
a) Teoria scolii monetariste
216. Relatiile dintre banca de emisiune si celelalte banci se manifesta prin
a) Operatiuni de creditare
b) Operatiuni de open-market
c) Calitatea de for monetar care adopta masuri obligatorii
217. Prin executia de casa a bugetului ,bancile de emisiune isi manifesta functia de
a) emisiune monetara
b) banca a guvernului
218. Dintre operatiunile pasive ale bancilor de emisiune se remarca
a) Depunerile
b) Emisiunea baneasca
219. In cadrul operatiunilor active desfasurate de catre banca de emisiune,destingem
a) Operatiuni de creditare
b) Decontarile intra si interbancare
220. Creditarea de catre banca de emisiune a bancilor comerciale se realizeaza prin
a) Operatiuni de rescontare
b) Credite pe gaj de efecte comerciale
c) Credit de lombard
221. Depunerile in conturi la dispozitia bancii de emisiune provin
a) De la celelalte banci din cadrul sistemului bancar
b) De la stat ,ca rezerve financiare
c) Uneori de la marile intreprinderi
222. Bancile comerciale ,in acceptiune moderna, au aparut
a) Ca expresie a dezvoltarii comertului si acumularii de capitaluri banesti
223. In procesul de aparitie a bancilor comerciale,un rol aparte l-au avut
a) Zarafii
b) Camatarii

9
 224. La baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti sub forma creditelor acordate de catre
banci se situează :
a. Depozitele bancare constituite pe seama depunerilor
225. In epoca modernă , rolul şi locul băncilor comerciale sunt strâns legate de

a. Calitatea lor de intermediari în contextul relaţiei economii-investiţii

226. Care dintre variantele de răspuns reprezintă operaţiuni efectuate de către băncile comerciale:
a. Operaţiuni active
b. Operaţiuni pasive
c. Operaţiuni comerciale şi de comision
d. Operaţiuni de mandat
227. Operaţiunile pasive efectuate de către băncile comerciale constau în:
a. Formarea capitalului propriu
b. Atragerea depunerilor sub forma depozitelor bancare
228. Băncile comerciale îşi constituie capitalul propriu pe seama:
a. Capitalului social
b. Fondului de rezervă şi provizioanelor
229. Băncile comerciale îşi constituie provizioane în vederea:
a. Menţinerii unui anumit plafon de lichidităţi
230. In general , băncile comerciale în cadrul operaţiunilor pasive, constituie mai multe catgorii de
depozite. Care dintre variantele de răspuns sunt adevărate:
a. Depozite la termen
b. Depozite la vedere
231. In cadrul depozitelor la termen, pentru a se asigura o stare de regularitate în procesul de economisire,
băncile comerciale pot deschide clienţilor lor:
a. Conturi de economii simple
b. Conturi de economii după un anumit program de depunere
232. Conturile NOW şi SUPERNOW au ca trăsătură comună:
a. Practicarea unui nivel înalt al dobânzilor
b. Soldul poate fi utilizat şi pentru plăţile curente
233. Conturile curente deschise persoanelor fizice şi juridice se caracterizează prin aceea că:
a. Prin intermediul lor se evidenţiază o multitudine de operaţiuni de încasări şi plăţi
b. Toate operaţiunile au loc la solicitarea titularilor
234. Conturile ATS (Automatic Transfer System), ca alternativă a conturilor NOW, presupun:
a. Menţinerea în sold a unui depozit minim neremunerat
235. Reescontul, ca operaţiune pasivă a băncii comerciale, constituie o modalitate de procurare a unor
resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale:
a. Unei alte bănci comerciale
b. Băncilor de scontare
c. Bancii de emisiune
236. Operaţiunile de reescont şi lombardare sunt utilizate:
a. Din necesitatea echilibrării bancare a resurselor cu angajament ele
237. In cadrul creditelor pentru activitatea de exploatare, creditarea creanţelor include ca operaţiuni:
a. Scontarea titlurilor de credit comercial
b. împrumutul pe gaj de efecte comerciale şi mărfuri
c. împrumutul pe gaj de acţiuni şi efecte publice
d. Pensiunea
238. Operaţiunile de report presupun:
a. Achiziţionarea de către bancă de efecte publice cu obligaţia răscumpărării lor de către vânzător, la acelaşi
curs , peste un termen scurt

1
0
239. Ca operaţiuni active ale băncilor comerciale, creditele de trezorerie se manifestă sub forma :
a. Avansului în cont curent
b. Creditului pe termen mijlociu mobilizabil
240. Creditarea gospodăriilor familiale şi a persoanelor particulare , ca o categorie distinctă a operaţiunilor
active efectuate de către băncile comerciale, au ca destinaţie :
a. Construcţia de locuinţe
b. Achiziţionarea de bunuri durabile cu valoare mare
c. Susţinerea cheltuielilor curente prin aşa - zisele credite non-afectate
d. Procurarea de titluri de valori mobiliare pe piaţa financiară
241. Băncile de afaceri sunt banci de depozit specializate în:
a. Operaţiuni de finanţare a investiţiilor
b. Activităţi de consiliere a managementului financiar al firmelor
c. Achiziţionarea de întreprinderi şi realizarea de fuziuni între firme
242. Societăţile de portofoliu , ca o categorie distinctă a băncilor de afaceri, au ca scop:
a. Valorificarea cat mai înaltă a capitalurilor prin sporirea dividendelor şi a valorii titlurilor obţinute
b. Favorizareacreşterii influenţei în conducerea societăţilor pe acţiuni
c. Orientarea politicii economice a societăţilor pe acţiuni , mai ales cu privire la activitatea de investiţii
243. Titularizarea , ca operaţiune specifică a „Organismelor de plasament colectiv de valori mobiliare”
OPCVM , are ca scop :
a. Omogenizarea condiţiilor de creditare
b. Diversificarea ofertei de credite
c. Preluarea de către organismele de plasament colectiv a unei părţi din creditele acordate de bancă
244. Băncile şi celelalte instituţii de credit specializate au ca principal obiectiv:
a. Finanţarea unor ramuri care nu prezintă interes pentru bancile comerciale
b. Creditarea unor scopuri speciale
245. Băncile ipotecare sunt banci specializate care îşi mobilizează resursele prin:
a. Emiterea de scrisuri financiare
246. Băncile ipotecare se structurează în :
a. Bănci de tip urban
b. Banci de tip rural
247. Principala trăsătură a creditelor acordate de către băncile agricole este aceea că:
a. Au caracter productiv
248. Companiile şi trusturile de investiţii îşi mobilizează capitalurile băneşti prin:
a. Emisiunea de titluri de valori mobiliare proprii
249. Activitatea bancilor de comerţ exterior este orientată spre:
a. Atragerea resurselor bugetare prin emisiunea de obligaţiuni pe pieţele interne şi externe
b. Efectuarea de servicii bancare decurgând din schimburile internaţionale
c. Participarea la crearea de societăţi comerciale, bancare şi financiare privind comerţul exterior
d. Facilitarea unor operaţiuni valutare, garantarea şi asigurarea creditelor comerciale care au ca obiectiv
dezvoltarea activităţii de comerţ exterior
250. Societăţile de asigurări mobilizează însemnate capitaluri băneşti prin: a. încasarea şi gestionarea
primelor de asigurare
251. Societăţile financiare sunt profilate , în special, în activitatea de:
a. Leasing
b. Factoring
252. Resursele mobilizate prin casele de economii se constituie în principal, sub forma:
a. Depozitelor pe termen lung
253. Pentru banci, lichiditatea înseamnă posibilitatea acestora:
a. De a efectua plăţi directe către clienţii lor în numerar
b. De a efectua plăţi dispuse de titularii de conturi în orice moment

1
1
254. Activitatea oricărei banci antrenează în mod automat fluxuri de „monedă centrală” ce constau în:
a. Soldul favorabil dintre depunerile şi solicitările în numerar
b. Soldul rezultat în urma compensărilor interbancare atunci când încasările sunt mai mari decât plăţile
255. Optimizarea structurii activelor ca măsură a prevenirii lipsei de lichidităţi la nivelul băncilor,
presupune:
a. Selecţia activelor prin confruntarea profitabilităţii cu riscurile
b. Diversificarea portofoliului plasamentelor
256. In condiţiile economiilor moderne actuale, în activitatea băncilor s-au produs câteva mutaţii
semnificative.Menţionaţi care sunt acestea în variantele de răspuns:
a. Amplificarea forţei marilor bănci corelată cu intensificarea internaţionalizării şi dezvoltării inegale a băncilor
pe naţiuni
b. Universalizarea operaţiunilor bancare
c. Dezetatizarea şi liberalizarea băncilor
d. Accentuarea modernizării tehnicilor şi tehnologiilor de informatică bancară
257. In lupta de concurenţă , marile bănci se remarcă prin faptul că:
a. Dispun de reţele extinse de unităţi operaţionale
b. Au posibilitatea de atragere a depunerilor şi realizarea de plasamente în condiţiile profitabilităţii ridicate
c. Onorează cererile de credite ale unor întreprinderi tot mai mari care nu pot fi clienţi decât ai unor banci pe
măsură
258. Procesul de concentrare a capitalului bancar a făcut ca în anul 1968, în Anglia , să fuzioneze două mari
bănci comerciale.Care sunt acestea?
a. Westminster Bank cu National Provincial Bank
259. Sistemul Federal de Rezerve(FED) este constituit din :
a. 12 Bănci Federale de Rezervă din care mai bine de jumătate din activele acestora sunt deţinute de trei bănci
260. Cea mai mare bancă din cadrul FED , cu circa 30% din active este Banca Federală de Rezerve din:
a. New York
261. In 1913, după înfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve, băncile naţionale au fost obligate :
a. Sa-şi declare independenţa
b. Să participe cu capital sub forma depunerilor la fondul de rezerve minime obligatorii
262. Internaţionalizarea sistemului bancar american este pusă în evidenţă, în primul rând, prin:
a. Creşterea numărului de bănci comerciale care operează în afara S.U.A.;
263. Pe plan extern, după SUA, cea de-a doua reţea mondială o deţin băncile din:
a. Franţa;
264. Motivaţia universalizării operaţiunilor bancare este una singură:
a. Obţinerea unui profit cât mai mare;
265. Intervenţia statului prin naţionalizarea bancară a fost de mai mari proporţii în:
a. Franţa;
266. Naţionalizarea băncilor franceze a fost urmată de:
a. Reorganizarea lor;
b. Concentrarea celor mai mari părţi ale activităţii bancare în câteva consorţii cu sediu la Paris;
c. Descentralizarea deciziilor la nivel local şi regional;
267. Modernizarea tehnicilor şi informaticii bancare se referă la:
a. Asimilarea şi introducerea în tehnica bancară a celor mai moderne produse şi instrumente bancare;
b. Achiziţionarea celor mai performante echipamente de informatică;
268. Banca viitorului se prefigurează a fi:
a. Banca la domiciliu;
269. Principalii factori de succes ai activităţii bancare în Anglia, percizaţi de Claude Simone în „Les
banques”, sunt:
a. Existenţa unor reglementări bancare moderne;
b. Dezvoltarea cecurilor şi a băncilor comerciale;

1
2
 c. Concentrarea tuturor funcţiilor bancare şi competenţelor comerciale într- unsingur loc, la Londra;
d. Concentrarea activităţii bancare;
270. Băncile britanice se caracterizează printr-un înalt grad de:
a. Specializare;
271. în principal, băncile din Marea Britanie se structurează în:
a. bănci comerciale;
272. Sistemul bancar german se individualizează prin banca de tip:
a. „ALL FINANZ”
273. In Germania, băncile universale de tip „en detail” persupun existenţa:
a. Băncilor cooperatiste şi populare;
274. Băncile germane universale profilate în operaţiuni „en gros” se identifică cu:
a. Băncile comerciale orientate spre activitatea industrială;
275. Caracteristicile sistemului bancar american sunt:
a. Descentralizarea;
b. Specializarea;
276. Legea Băncii Naţionale (Naţional Bank Art) a stat la baza structurării băncilor americane în:
a. Banci de stat;
b. Bănci naţionale;
277. Până la înfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve , funcţia de bancă centrală era îndeplinită de:
a. Trezorerie;
b. ;
278. Consiliul Guvernatorilor este acel organism care:
a. Elaborează coordonatele politicii monetare;
b. Controlează rata de scont;
c. Modifică necesarul de rezerve, în anumite limite;
d. Se implică în politica operaţiunilor de open-market;
279. Prin Legea bancară din 1933, băncile americane se structurează în bănci:
a. Comerciale;
b. De investiţii;
280. După opinia unor specialişti în domeniul monetar- bancar, care este poziţia sistemului bancar american
faţă de ceilalţi exponenţi ai puterii: politica, industria, dolarul?
a. Ultimul loc;
281. Trăsăturile definitorii prin care s-a impus consolidarea sistemului bancar francez sunt:
a. Promovarea legii care guvernează tutela băncilor, adică statuarea raporturilor bancă- stat;
b. Manifestarea unei atitudini şi autorităţi bancare mai mult de ordin juridico- administrativ decât de natură
economico- financiară;
c. Existenţa unor reglementări bancare ce decurg din dreptul comercial scris;
282. Băncile pariziene din perioada monarhiei se individualizează printr-o serie de caracteristici esenţiale:
a. Au în vedere gestionarea marilor capitaluri băneşti;
b. Acordă credite direct statului sau întreprinderilor din domeniul public;
c. Operează cu economiile mărunte ale populaţiei;
d. Participă la finanţarea operaţiunilor internaţionale;
283. în anii 60. Guvernul Francez, prin proiectele sale de reformă, a avut în vedere:
a. constituirea la Paris a uneia dintre cele mai mari pieţe financiare europene;
b. consolidarea sistemului bancar prin asigurarea unei strânse legături cu industria;
284. La adresa băncilor franceze s-au formulat o serie de critici din partea patronatului în legătură cu
politica acestora de :
a. Internaţionalizare;
285. Ca exponente ale statului, băncile franceze continuau să acorde credite cu dobânzi „preferenţiale” în:
a. Agricultură;

1
3
 b. Exporturi;
c. ;Construcţii de locuinţe;
286. Prin Legea bancară din 1984, sistemul bancar francez se compune din:
a. Bănci;
b. Instituţii financiar- bancare;
c. Alte instituţii de credit;
287. Evoluţiile din ultimii ani au potenţat concurenţa şi mobilitatea în activitatea bancară din Franţa, prin:
a. Dezetatizare;
b. Decompartimentarea activităţii băncilor;
c. Universalizarea operaţiunilor;
288. Sistemul bancar din ţara noastră s-a realizat prin:
a. Contribuţia statului;
b. Transformarea cămătarilor în bancheri;
c. Participarea unor reprezentanţi ai capitalului străin;
289. Crearea sistemului bancardin ţara noastră a însemnat o reacţie împotriva:
a. Cametei;
290. Prima bancă înfiinţată în Principatele Române a fost:
a. Banca Naţională a Moldovei;
291. Banca Naţională a Moldovei a dat faliment datorită: a. Unei politici greşite în ceea
ce priveşte plasamentele;
292. Banca Naţională a României a luat fiinţă ca:
a. Societate pe acţiuni cu capital mixt( public şi privat);
293. în România, o reţea de bănci comerciale şi instituţii de credit specializate s-a înfiinţat:
a. la sfârşitul sec.XIX-lea şi începutul sec XX;
294. In Transilvania, pt apărarea populaţiei autohtone, au apărut şi bănci cu capital românesc. Marcaţi
variantele corecte:
a. Banca Unită pt Industrie şi Ipotecă;
295. Activitatea Băncii Albina a fost orientată cu prioritate spre: a. Agricultură;
296. Principalele operaţiuni ale Băncii Albina erau:
a. ;Scontarea cambiilor;
b. Acordarea de împrumuturi ipotecare;
297. Băncile din România au cunoscut o dezvoltare deosebită:
a. după primul război mondial şi până la criza economică din 1929-1933;
298. Dezvoltarea sistemului bamcar în România în prima parte a perioadei interbelice s-a realizat sub
impulsul:
a. Desăvârşirii României Mari;
b. Dezvoltării generale a capitalismului;
c. Dezvoltării industriei;
d. înlocuirii în bună măsură a capitalului străin cu cel autohton;
299. In perioada crizei economice din 1929-1933 şi până la cel de-al doilea război mondial, evoluţia băncilor
s-a caracterizat prin:
a. Accentuarea centralizării capitalului bancar;
b. Reducerea numărului de bănci;
c. Falimentarea mai multor bănci mici şi mijlocii;
300. Prin Legea bancară din 1934 s-a instituit: a. ;Consiliul Superior
Bancar;
301. înaintea celui de al doilea război mondial, mai multe bănci româneşti s-au constituit în „marea
finanţă”:
a. Banca Naţională a României;
b. Banca de Credit Română;

1
4
 c. BCR;
d. Banca Comercială Italiană Română;
e. Societatea Bancară Română;
302. In decembrie 1946, BNR a fost:
a. Etatizată şi reorganizată;
303. La 1 sept. 1948, sistemul bancar românesc cuprindea:
a. BNR;
b. Banca de Credit pt Investiţii;
c. CEC;
304. In 1968 s-au înfiinţat în ţara noastră noi bănci specializate:
a. Banca pt Agricultură şi Industrie Alimentară;
b. Banca Română de Comerţ Exterior;
305. Aparatul bancar din perioada economiei planificate centralizat se caracterizează prin:
306. BNR este subordonată:
a. Parlamentului;
307. Progranul de constituire şi restructurare a băncilor comerciale ca societăţi pe acţiuni din 1993 avea ca
principale obiective:
a. Capitalizarea;
b. Privatizarea băncilor cu capital de stat;
c. Computerizarea;
308. Fondul pt garantarea creditelor este o instituţie financiară care:
a. Sprijină sectorul privat;
309. Sistemul bancar prin cadrul sau organizatoric şi prin funcţiile sale trebuie să:
a Asigure buna funcţionare a instrumentelor de reglare a mecanismului monetar
b Să contribuie la fluidizarea fluxurilor baneşti necesare desfaşurării unei activitaţi
economice normale
c Să se individualizeze ca un sector priioritar în cadrul economiei d Să se impună la nivelul întregii
economii
310. In condiţiile economiei planificate centralizat, proliferează un mecanism decizional:
a Absolutist; b Arbitrar; c Ignorant;
311. In prezent, dintre băncile comerciale din România, o poziţie prioritară ca volum de activitate este deţinut de:
a BCR;
312. Vânzarea unui activ antrenează următoarele feluri de costuri:
a De negociere
b De lichidare
313. Lichiditatea este:
a Calitatea unui activ de a fi negociabil imediat fără riscul unei pierderi sensibile de capital
314. Mihail Manoilescu structurează componentele avuţiei unei naţiuni în următoarele grupe:
a Bogăţiile naturale ale ţării b Investiţiile făcute în instrumente de producţie c
Mărfurile de oricefel
d Numerarul şi disponibilităţile bancare lichide
315. Rata lichidităţii economiei se poate măsura prin: a Raportul dintre niveul
lichidităţii şi PIB
316. Criteriile de structurare a componentelor masei monetare sunt: a Viteza de circualţie a
monedei
b Intensitatea cu care circula moneda c Exigibilitatea monedei
317. Agregatul monetar M1 al masei monetare, în Franţa , In decembrie 1990 avea următoarele componente:
a Biletele de banca
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit
318. După aprecierea profesorului Mario Arcelli, definirea agregatelor monetare este mai dificilă,

1
5
 datorită:
a Inovaţiei financiare
319. Pentru monatarişti:
a Cantitatea de monedă în circulaţie reglează în mod fundamental rata inflaţiei b Este suficient ca autorităţile monetare
să stăpânească emisiunea şi să dirijeze creditul pentru a înfrâna creşterea preţurilor
c Variaţia masei monetare ar reprezenta elementul motor al nive lului general al preţurilor
320. In general, ţările în curs de dezvoltare deţin o pondere:
a Mult mai mare de mijloace de plată sub formă lichidă(Ml)
321. In ceea ce priveşte viteza de circulaţie a banilor, exprimată prin mărimea valorii tranzacţionate printr-o
unitate monetară în sens larg(M2), în cazul ţărilor industrializate se constată:
a O stabilizare cu o uşoară tendinţă de scădere
322. Masa monetară în circulaţie în prezent este constituită din:
a Numerar(bilete de bancă şi monedă metalică) b Bani de cont
323. Masa monetară în circulaţie exprimă angajamentele de plată ce se reflectă în:
a Pasivul bilanţului băncilor de emisiune
324. Masa monetară în circulaţie are în contrapartidă, evidenţiată în activul bilanţului băncilor de emisiune
următoarele componente:
a Aurul monetar
b Creanţele băncii de emisiune asupra partenerilor străini(devize) c Creanţele rezultate din credite interne acordate
statului(bonuri de tezaur şi titluri de stat)
d Credite interne acordate băncilor comerciale
325. Un export , din punct de vedere al dinamicii masei monetare, reprezintă: a O creştere a încasărilor în
monedă proprie
326. Un deficit al balanţei de plăţi se traduce printr-o:
a „puncţie” de monedă , de lichidităţi interne b o scădere a lichidităţilor interne
327. Contrapartidele reprezentând „creditul intern net”, cuprind următoarele pozitii:
a Credite interne acordate statului
b Credite interne acordate economiei
328. Creditele interne acordate statului reprezintă:
a creanţe nete asupra trezoreriei
b ansamblul titlurilor publice în portofoliu cărora le corespund resursele pe care bancile le-au acordat trezoreriei
publice
329. Când o bancă acordă un credit unuia ditre clienţii săi:
a Sporeşte în acelaşi timp şi cu aceeaşi sumă, atât activul cât şi pasivul bilanţului său;
330. Finanţarea monetară prin intermediul băncilor:
a Se sprijină pe resursele la vedere şi disponibilităţile pe termen scurt; b înseamnă înlocuirea monedei temporar
pasive prin crearea de monedă activă;
c Are ca rezultat sporirea masei monetare;
331. Băncile nu îndeplinesc un rol monetar atunci când finanţează economia pe baza:
a Capitalurilor proprii;
b împrumuturilor contractate pe piaţa obligaţiunilor;
332. Viteza de circulaţie a banilor micşorează cantitatea de monedă necesară: a Dacă are loc accelerarea ei;
333. Cererea de monedă exprimă:
a Cantitatea de bani necesară, justificată prin proporţiile şi caracteristicile economiei;
334. Oferta de monedă exprimă:
a Cantitatea de monedă existentă în arterele circulaţiei;
335. La clasici, rata dobânzii, care se determină prin confruntarea cererii de investiţii cu oferta de economii:
a N-ar avea nici o influenţă asupra cererii de monedă;
336. Ecuaţia cantitativă a monedei, formulată de Irving Fisher, este: a M*V = P*Q;
337. Fisher consideră viteza de circulaţie a monedei ca fiind:

1
6
 a Stabilă;
338. Cererea de monedă, conform lui Fisher, depinde numai de:
a Volumul tranzacţiilor;
339. Conform analizei keynesiste, cererea de monedă depinde:
a Nu numai de tranzacţii, ci şi de rata dobânzii;
340. Keynes adaugă la cererea de monedă pt tranzacţii a clasicilor: a O cerere pt speculaţii;
341. După Keynes, o rată scăzută a dobânzii:
a Favorizeaza cumpărarea de obligaţiuni; b ;Stimuleză investiţiile;
342. Pentru monetarişti,politica monetară este:
a Eficace numai pe termen scurt;
343. Pentru clasici şi keynesişti, politica monetară este:
a Ineficace;
344. Pentru keynesişti:
a Este posibilă o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare; b O creştere a masei monetare va
provoca o scădere a ratei dobânzii;
345. Keynes nu atribuie o prea mare eficacitate politicilor monetare din următoarele motive:
a Rata dobânzii nu poate fi prea mult coborâtă pentru că ar distruge lichiditatea;
b Investiţiile depind nu numai de rata dobânzii, ci şi de anticipările privind
randamentul investiţiilor;
346. Pentru monetarişti:
a Politica bugetară are un impact slab; bEconomia este puţin sensibilă la variaţiile
investiţiilor;
347. După monetarişti, politica monetară:
a Are un caracter tranzitoriu asupra economiei reale; b Nu trebuie utilizată într-o
manieră voluntaristă;
c Trebuie să aibă în vedere că stocul de monedă trebuie să se ajusteze la evoluţiile pe termen lung ale economiei reale;
348. După monetarişti, masa monetară:
a Trebuie să crească cu o rată constantă, independent de conjunctura imediată;
349. In opinia monetariştilor, activitatea practică nu confirmă capacitatea autorităţilor monetare de a influenţa
prin masa monetară conjunctura economică pe termen scurt, pt că:
a Relaţiile pe termen scurt între variantele financiare şi activitatea economică nu sunt bine determinate;
b Politica monetară trebuie să fie concepută pe termen mediu; c Trebuie să evite frecventele modificări ale ritmului de
creştere a masei monetare care ar putea avea efecte imprevizibile asupra preţurilor economiei reale;
350. Ca urmare a achitării sumei datorate furnizorului, are loc un transfer de disponibil din contul
cumpărătorului, în :
a Creditul contului furnizorului;
351. Odată cu rambursarea creditelor are loc la nivelul agenţilor economici, aşa cum se reflectă aceasta în
contabilitatea băncii:
a Diminuarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;
352. Rambursarea creditelor echivalează cu:
a Retragerea de monedă din circulaţie;
b Distrucţia de monedă;
353. Când banca creeaza monedă în contrapartidă unui credit,ea:
a Monetizează o creanţă preexistentă;
b Transformă datoria cumpărătorului faţă de furnizor în propria sa datorie faţă de furnizor pt soldul creditor al contului
curent;
354. Băncile nu acordă credite decât în condiţiile obţinerii unui beneficiu, iar acest beneficiu depinde de:
a ..............depozitelor;
b costul refinanţării;
355. Moneda băncii centrale poate fi creată în următoarele moduri:

1
7
 a Prin intrarea de capitaluri din exterior în condiţiile în care banca centrală intervine pe piaţa schimburilor;
b Prin achiziţionarea de pe piaţă a unor creanţe ale agenţilor economici;
c Prin împrumuturile pe care banca centrală le acordă băncilor comerciale sub
forma reescontului sau primirea în pensiune a efectelor reprezentative ale creanţelor;
356. Băncile de emisiune trebuie să furnizeze celorlalte bănci o cantitate de monedă centrală. Ele o pot face în
următoarele moduri:
a împrumutând băncile în mod direct prin reescont, aşa cum se întâmplă, cu predilecţie, în Franţa;
b Intervenind pe piaţa capitalurilor de la care se aprovizionează băncile şi alţi agenţi economici, aşa cum se întâmplă,
cu predilecţie, în SUA;
357. Metodele americane de reglare a stocului de monedă centrală prezintă următoarele caracteristici esenţiale;
a Ele se aplică pe o piaţă pe care banca centrală intervine prin cumpărarea şi vânzarea de titluri ale datoriei publice; b
Intervenţiile se fac la preţurile pieţei stabilite ad-hoc;
c Această piaţă este deschisă larg nu numai băncilor, ci şi tuturor agenţilor
economici nebancari;
358. Doctrina lui Leon Walras consideră oferta de monedă:
a Ca fiind dată, inelastică;
359. Excedentul de ofertă de monedă faţă de cerere generează:
a Inflaţie;
360. In prezent, moneda este pusă în circulaţie, ca ofertă de monedă:
a De organisme ...? şi prezintă pe piaţă lichidităţi în schimbul activelor nelichide; b De cumpărătorii de bunuri de
consum; c De investitorii de capital care achiziţionează titluri de creanţă;
361. Oferta de monedă (de capitaluri lichide) provine din surse variate:
a Din economie;
b Din acumulări de înc....? prealabile;
c Din crearea de monedă de către sistemul bancar; d Din lichidităţi anterioare de
capitaluri;
362. In general, creşterea ratei dobânzii: a Înfrânează achiziţiile;
b Diminuează oferta globală de monedă;
363. Ofera exagerată de monedă poate fi generată de:
a O gestiune a finanţelor publice în condiţii de deficitate; b Calitatea necorespunzătoare a
gestiunii agenţilor economici;
364. Moneda, ca activ lichid, prezintă ca principale caracteristici:
a Lichiditatea;
b Negociabilitatea;
c Disponibilitatea;
365. Moneda este un activ lichid de o lichiditate perfectă şi de un randament:
a Zero;
366. Un remarcabil precursor şi deschizător de noi orizonturi în studierea lichidităţii economiei a fost economistul
român:
a Mihail Manoilescu;
367. Componenta monetară M1 mai poartă denumirea de:
a Masă monetară propriu zisă;
b Bază monetară;
368. Tezele fundamentale ale Scolii monetariste de la Chicago, conduse de Milton Friedman sunt:
a Inflaţia este peste tot şi întotdeauna un fecomen monerar;
b Inflaţia cu greu poate promova dezvoltarea, ea nefiind decât un remediu
provizoriu;
c Inflaţia nu este inevitabilă în perioadele de dezvoltare;
369. Circulaţia monetară contemporană cuprinde :
a Circulaţia numerarului;

1
8
 b Circulaţia banilor de cont;
370. Raporturile de mărime între circulaţai numerarului şi circulaţia banilor de scont, componente ale circulaţiei
monetare, evoluează în favoarea:
a Plăţilor prin cont
371. Banii de cont au o circulaţie:
a Bancară
372. Puterea de cumpărare a banilor sub forma numerarului şi a banilor de cont este:
a Aceeaşi
373. Banii de cont îndeplinesc:
a Doar funcţia de mijloc de plată
374. Numerarul este mijloc de plata legal:
a Cu caracter general
375. In economia planificată , unitaţile ecopnomice , organizaţiile, instituţiile erau obligate prin lege sa-şi păstreze
disponibilităţile lor:
a În conturi la o anumită bancă
376. Livrările de mărfuri pe credit comercial între unităţile economice au fost în economia de comandă:
a Interzise
377. Acreditivul înseamnă:
a Un mandat acordat unei bănci de a accepta plata dacă condiţiile stabilite au fost respectate de furnizor b Plata
condiţionată
378. In lucrarea „Plăţile fără numerar în România” a lui Dimitrie Toma sunt prezentate ca modalităţi de
decontare:
a Acceptarea b Compensarea c Ordinul de virament d Acreditivul
379. Compensarea:
a Exclude folosirea efectivă a banilor în afară de exprimarea preţului b Foloseşte atât instrumente de decontare bazate
pe consimţământul nemijlocit(incasso-ul), cât şi folosirea acreditivului
380. Blocajul financiar:
a Are ca punct de plecare plăţile restante , atunci când acestea dobândesc proporţii ridicate
b Este starea în care neefectuarea plăţilor în termen de către unii agenţi economici se propagă către alţi agenţi
economici , devenind cauza incapacităţii de plată a acestora din urmă
c Este diferit calitativ faţă de simplele întârziei în efectuarea plăţilor
381. Soluţia eliminării blocajului financiar în economia românească actuală constă în:
a Substituirea relaţiilor administrative dintre întreprinderi cu relaţiile economice între parteneri în condiţii normale, cu
potenţarea preocupării întreprinderilor pentru asigurarea permanentă a capacităţii de plată
382. La noi, blocajul financiar are ca suport:
a Tipul de economie în care predomină întreprinderile de stat, căreia instituţia falimentului îi este total străină,
inaplicabilă
383. Economia reglată prin plan central imperativ: a Este lipsită de selectivitate
b Generează inevitabil fenomene de propagare în lanţ a neplăţilor
384. Potrivit principiului prudenţei bancare, băncile comerciale vor urmări ca solicitanţii de credite să dea dovadă
de:
a Credibilitate
385. Activitatea de creditarea bancară trebuie să prezinte interes pentru:
a Banca şi clienţii acesteia
386. Capacitatea de plată a debitorilor se determină prin:
a Analiza economico-financiară privind perioada de referinţă (trecută şi viitoare) b Statutul rezultatelor financiare
387. împrumuturile şi scrisorile de garanţie solicitate băncilor se acordă:
a Numai pentru destinaţia stabilită prin contracte;
388. Uzanţele şi principiile bancare referitoare la activitatea de creditare se caracterizează prin aceea că:
a Diferă de la o ţară la alta;

1
9
 b Sunt specifice numai economiilor de piaţă dezvoltate;
389. Pentru a putea angaja credite, persoanele fizice trebuie să:
a Realizeze venituri certe cu caracter permanent;
b Garanteze creditele solicitate;
c Nu înregistreze debite restante şi alte datorii;
390. Principiile creditării sunt:
a Planificarea creditelor şi a resurselor de acoperire a acestora; b Garantarea materială a
creditelor;
c Rambursarea creditelor la scadenţele stabilite prin contractul de credite;
391. In practica bancară din ţara noastră, pentru cuantificarea resurselor şi a necesarului total de credite, în
decursul timpului s-au folosit:
a Planul trimestrial de credite; b Planul de finanţare a activităţii economico-sociale;
c Programul privind creditele şi resursele de acoperire ale acestora în lei şi în valută
392. Resursele de creditare, ca operaţiuni pasive ale băncilor comerciale, se concretizează în:
a Disponibilităţi şi depozite ale agenţilor economici şi populaţiei;
b Disponibilităţi şi depozite ale celorlalte bănci;
393. Plasamentele, componenta de contrapartidă a resurselor de creditare, cuprind:
a Creditele acordate agenţilor economici şi populaţiei; b Numerarul şi celelalte
disponibilităţi ale băncilor;
394. In condiţiile actuale din ţara noastră, cel mai adesea, deficitul de resurse se acoperă prin:
a Credite de refinanţare primite de la BNR;
395. Incă din faza de planificare, pt diminuarea riscului lipsei de lichidităţi, se va urmări:
a Asigurarea corelării creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât ca structură cât şi din punct de vedere al
maturităţii lor;
396. Din punct de vedere juridic, după natura lor, garanţiile pot fi:
a Reale; b ;Personale;
397. Garanţia bancară reprezintă:
a Un înscris numit „Scrisoare de garanţie bancară”;
398. Pt stabilirea cuantumului garanţiei creditelor se va avea în vedere:
a Valoarea contabilă a bunurilor ce fac obiectul garanţiei;
b Valoarea actualizată în funcţie de valoarea de piaţă;
c Posibilitatea de valorificare a elementelor ce compun garanţia;
399. Garanţia creditelor se verifică de către bancă:
a Lunar;
400. Procedura de reeşalonare a unui credit poate să opereze:
a Numai după epuizarea tuturor facilităţilor oferite de rescadenţare;
401. In cadrul unei relaţii de creditare, reeşalonarea poate avea loc: a O singură dată, fără a se
admite rescadenţări;
402. In condiţiile în care un agent economic are de achitat băncii sale diferite creanţe din activitatea de creditare,
ordinea operării plăţilor va fi:
a Comisioane, dobânzi, rate credite;
403. Definitorii în analiza şi evaluarea unui agent economic implicat în relaţia de creditare sunt:
a Analiza economico-financiară
b Analiza aspectelor nefinanciare
404. Intotdeuna , analiza financiară a unui agent economic are ca punct de plecare:
a Bilanţul contabil
405. Ca un prim obiectiv , pe baza datelor de bilanţ se urmăreşte:
a Determinarea activului net
406. Contul de rezultate, ca document de sinteză, pune în evidenţă: a Evoluţia fluxurilor de
venituri şi cheltuieli

2
0
407. Datele pe care le oferă contul de rezultate permit realizarea unor analize asupra:
a Veniturilor, cheltuielilorşiprofitului din activitatea de exploatare
b Veniturilor, cheltuielilorşi profitului din activitatea financiară
c Veniturilor, cheltuielilorşi profitului din activitatea excepţională
d Repartizării profitului net
e Pierderilor şi modului de recuperare a lor
408. La BCR , nivelul lichidităţii curente notat cu punctaj maxim este: a Mai mare sau egal cu 170%
409. La nivelul BCR, gradul de îndatorare se determină:
a Ca raport procentual între datoriile totale şi capitalul propriu net
410. Intre criteriile de performanţă BCR, viteza de rotaţie a activelor circulante e notată cu punctaj maxim dacă:
a Este egală cu 10,1
b Este mai mare decât 10,1
411. In cadrul activităţii de garantare a creditelor BCR, cele mai bine cotate sunt:
a Garanţia bancară
b Depozitul bancar
412. Calitatea organizatorică va fi apreciată de către BCR cu referire la :
a Capacitatea de adaptare la modificările structurale
b Organizarea fluxului tehnologic
c Utilizarea bazei materiale şi a resurselor umane
413. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare , BCR va urmari dacă:
a Există o strategie pe următorii 3-5 ani
b Sunt prezentate alternativele şi implicaţiile în cazul nerealizării strategiei propuse c Există sau nu un plan de
restructuarare şi redresare financiară
414. Criteriul „felul locuinţei” pentru evaluarea performanţelor populaţiei de către BCR se notează cu 3 puncte
dacă este vorba de:
a Casă proprietate
415. „Calificarea”, în cadrul criteriilor de evaluare a performanţelor persoanelor fizice de către BCR, este notat
cu 4 puncte dacă este vorba de:
a lucrător specializat
416. Referitor la situaţia familială, o faorte buna reprezentare , cotată cu 4 punte, înregistrează:
a Persoanele căsătorite
417. Serviciul datoriei poate fi considerat bun atunci când :
a Rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor se face la scadenţă sau cu o întârziere de maximum 7 zile
418. Creditele de nivel standard sunt acelea:
a La care rambursarea se efectuează la timp şi nu implică nici un fel de risc în administrarea datoriei
419. Creditele „în observaţie” sunt cele :
a Acordate clienţilor cu performanţe foarte bune dar care , temporar, întâmpină anumite dificultăţi în ceea ce priveşte
rambursarea
420. Creditele „îndoielnice” sunt:
a Cele neprotejate
b Acelea care din punct de vedere al rambursării şi garantării(?garanţiei) prezintă o stare de totală incertitudine
421. Creditele pe termen scurt, ca operaţiuni ale băncilor comerciale din ţara noastră, se acordă pe o peioadă de
maximum:
a 12 luni
422. Creditele pe termen lung agreate de băncile comerciale din România se acordă pe o perioadă de:
a 5-25 ani
423. Fiecare bancă va recomanda clienţilor acea categorie de credite care corespunde cel mai bine propriului
interes, funcţie de:
a Starea de bonitate
b Serviciul datoriei şi posibilitatea de rambursare

2
1
424. Creditul de capital se acordă agenţilor economici pentru:
a Procurarea cativelor circulante necesare activităţii de exploatare
425. Stabilirea necesarului de credite pentru capital sau de trezorerie se face pe baza:
a Situaţia fluxului de lichidităţi (cash-flow)
426. Ca tehnică de creditare, creditele de trezorerie se acordă: a Prin intermediul unui cont
separat de împrumut
427. Linia de credit reprezintă acea modalitate specifică de creditare ce impune drept condiţie:
a Soldul debitor al contului de împrumut să fie întotdeauna mai mare decât plafonul de credit aprobat
428. Pot beneficia de linii de credit numai acei agenţi economici care:
a înregistrează o stare de bonitate bună(categoria A sau B) şi un serviciu al datoriei corespunzător
b Sunt clienţi stabili ai băncii şi efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi cu regularitate
c Dispun de un capital social de cel puţin 10 mil lei
429. Ca relaţie de calcul , necesarul de credite sub forma liniei de credite se determină în funcţie de :
a Cifra de afaceri şi durata medie de încasare a clienţilor
430. Creditele pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar se acordă:
a în baza unei documentaţii specifice b Printr-un cont separat de
împrumut
431. In categoria stocurilor de materii prime şi produse care fac obiectul unui credit specific, se includ:
a Produsele agricole şi agroalimentare; b Produse de provenienţă vegetală sau
animală;
c Stocuri de natura activelor circulante care se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi un an;
432. Din documentaţia întocmită pt angajarea creditelor pt producţia de export şi exportul de produse trebuie să
rezulte:
a Cantitatea şi felul mărfii;
b Instrumentul de plată utilizat;
c Condiţiile şi graficul de livrare;
d Preţul mărfii în funcţie de relaţia stabilită;
Creditul pt producţia de export şi exportul de produse presupune ca restricţii

2
2
 :
433.
a Beneficiarii creditului să aibă contul curent şi contul valutar deschise la banca
creditoare;
b încasarea valutei aferente exportului şi transformarea ei în lei să se facă prin
intermediul conturilor bancare;
c Durata ciclului de exploatare să nu depăşească 12 luni, cu excepţia produselor cu
ciclu lung de fabricaţie;
434. Creditele de scont trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:
a Posesorul titlurilor de credit şa fie client al băncii la care a solicitat scontarea;
b Titlul de credit să acceptat legal la plată;
c Intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont şi scadenţă să nu depăşească
12 luni;
d Titlurile de credit care fac obiectul acestui credit să nu fie supuse girului; Scontarea
435. titlurilor de credit se va face în limita unor plafoane de plasament în titluri
scontate de (banca centrală) centrala băncii:
a Lunar;
436.
In cazul creditelor pe cecurile remise spre încasare, se va urmări cu stricteţe să
nu fie creditate cecurile agenţilor economici care figurează în evidenţele:
Casei Incidenţelor de Plăţi;
;
a
b Creditele de factoring se acordă:
437. Prin cont separat de împrumut;
a în baza unei cereri însoţite de un borderou al facturilor;
b Creditele pt facilităţi de cont se acordă:
438. Agenţii economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună, dar care nu pot
a face temporar faţă plăţilor din motive justificate economic; în limita unui plafon
stabilit de bancă;
b Creditele pe termen scurt în valută se acordă agenţilor economici, indiferent de:
439. Natura capitalului social ;
Forma de organizare;
a Băncile comerciale acordă credite pt dezvoltare în cofinanţare cu alte societăţi
b bancare, pt:
440. realizarea unor obiective de investiţii de valori mari a-şi dispersa şi lichida riscul de
creditare
a
Creditele pentru cumpărarea de active se încadrează în categoria creditelor ce se
b
acordă pe maximum:
441.
10 ani
a Acordarea creditelor pentru operaţiunile de leasing presupune:
442. Existenţa contractului de leasing
a Actele care fac obiectul contractelor de leasing să fie asigurate Termenul de acodare a
b creditelor să nu depăşească durata contractului de leasing plata chiriei să se efectueze
c în contul societăţii de leasing Echilibrul monetar reprezintă:
d Acea stare în care oferta şi cererea de monedă sunt egale Acea stare în care nu există
443. nici inflaţie nici deflaţie
a Acea stare în care nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie In
b sistemele monetare bazate pe semne băneşti neconvertibile:
c
444.
a
Mecanismele de autoreglare a banilor în circulaţie sunt blocate

b Excesul de bani nu se resoarbe, ci determină creşterea preturilor şi implicit deprecierea

banilor
445. O expresie formalizată a echilibrului monetar a realizat-o economistul olandez
Johann Koopman :
a C+S+dM=C+I+d L
446. Asupra stării monedei influenţează decisiv o serie de factori economici:
a Nivelul emisiunii suplimentare de monedă
b Evoluţia veniturilor, a cheltuielilor de consumaţie şi a celor pentru investiţii c
Comportamentul subiectiv ala întreprinzătorilor şi al populaţiei faţă de monedă d Prezenţa
încrederii în capacitatea banilor de a-şi conserva valoarea, de a îndeplini funcţia de mijloc
de tezaurizare
447. Principalele trăsături ale comportamentului monetar sunt:
a Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să rămână constantă, ci să se
adapteze la necesităţile economiei b Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate
448. Inflaţia determină:
a O creştere autoîntreţinută a preturilor b Reducerea puterii de cumpărare a banilor
449. Trăsăturile tradiţionale ale inflaţiei, care se regăsesc în manifestarea actuală a
acestui fenomen sunt:
a Creşterea preturilor şi tarifelor şi deprecierea banilor b Redistribuirea venitului naţional
450. Cauzele inflaţiei sunt:
a Finanţarea pe linie de credit bancar a deficitelor bugetare
b Efectuarea de cheltuieli excesive pentru investiţii în raport cu potenţialul real al
economiei
c Cresterea preţurilor provocată de monopoluri
451. Dintre cauzele inflaţiei amintim:
a Acoperirea prin credit bancar a unor imobilizări de resurse b Schimbul neechivalent în
raporturile cu străinătatea
c înregistrarea de pirderi valorice prin folosirea în decontări a unor valute instabile
452. Dintre implicatiile economice ale inflaţiei amintim:
a Distorsiuni în formarea preturilor
b Distorsiuni în structurarea ramurilor
c Drenarea fondurilor din sfera producţiei in sfera circulatiei , către activităţi speculative
d Producerea de redistribuiri valorice în relaţiile economice internaţionale
453. Raportul de inversă proportionalitate între inflaţie şi şomaj şi-a regăsit reflectarea
grafică sub numele de:
a Curba lui Phillips
454. Keynes, pentru a susţine conjunctura economică şi a contracara şomajul,
preconiza:
a Creşterea masei băneşti prin dobânzi reduse b Efectuarea de către stat de cheltuieli în
domeniul public
455. Principalii factori de geneză a procesului inflaţionist în economia românească
planificată central au fost:
a Distorsiuni în structura macroeconomică
b Dezvoltarea unor ramuri şi subramuri energofage şi mari consumatoare de materii prime
din import
c Metoda administrativă de conducere a economiei
d Forţarea exporturilor în condiţii de privare severă a consumului intern
456. In perioada postdecembristă a economiei româneşti, factorii de potenţare şi

2
4
 accelerare a inflaţiei au fost
a Deblocarea numitelor parţi sociale, într-un scurt interval de timp b Acordarea in serie de
indemnizaţii şi sporuri de salarii retroactiv c Reducerea duratei săptămânii de muncă şi
eliberarea de salarii fără exigenţe privind realizarea de indici economico-financiari d
Exportul „turistic”
457. Dintre cauzele nereflectarii reale a procesului de erodare a puterii de cumparare a
banilor în indicele preţurilor consideram:
a Lipsa de reacţie liberă a preţurilor la schimbăriele realţiei dintre cererea şi oferta de
mărfuri în cadrul mijloacelor de producţie b Existenta preţurilor de mercurial la bunurile
de consum
458. Cele mai semnificative efecte economice genarate de procesul inflaţionist sunt:
a Inflaţia favorizează creşterea preţurilor
b Inflaţia privilegiază debitorii
459. Rata lichidităţii economiei se determină ca raport între: a
Nivelul lichidităţii şi PIB
460. In conditiile mecanismului cotării în limitele „punctelor aur”, dacă cursul paritar
reprezintă 1$-3.40DM(cheltuielile remiterii aurului în străinătate sunt de 1% din
valoarea mărfii ), costul devizelor în dolari americani este de 1$- 3.53DM, un
importator german va opta pentru:
a Va achita suma datorată în monedă naţională efectivă sub forma monedelor în metal
preţios sau sub forma aurului în care bancnotele se puteau converti la preţ fix
461. Intre cursurile fixe din secolul trecut, bazate pe punctele aur şi cursurile fixe
instituite de FMI există urmatoarele deosebiri:
a punctele aur reprezintă o formă de limitare „naturală” a abaterii cursului de la paritate, în
timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia statală a băncilor
de emisiune
b cursurile fixe instituite de FMI au caracter artificial susţinut deliberat
462. In condiţiile punctelor aur, creşterea devizelor peste 1% faţă de raportul paritar,
determină importatorul să opteze pentru:
a Convertirea bancnotelor ţării sale în aur şi de a remite aur în străinătate
463. Funcţionarea coşului DST comportă urmatoarele elemente tehnice:
a Stabilirea ponderii diferitelor monede în coşul valutar, pe baza volumului exporturilor de
bunuri şi servicii ale ţărilor membre b Stabilirea de sume fixe din fiecare monedă a
coşului, portivit ponderilor
monedelor în coş, anterior determinate
c Stabilirea valorii zilnice a DST-ului , prin însumarea echivalentelor în dolari ale sumelor
fixe aferente monedelor coşului, pe baza ratei de schimb zilnice
464. Creditul, atât cel bancar , cât şi cel comercial , cunoaşte în ultimele decenii o
reducere relativă, pentru că:
a Sursele de finanţare s-au multiplicat b A luat amploare finanţarea directă, nemediată de
bănci
c Inovaţia financiară a diversificat modalităţile de constituire a fondurilor
întreprinderilor
465. Odată cu dezvoltarea economiilor moderne, creditul obligatar a înregistrat
creşteri de proporţii şi se măsoară , de regulă:
a Prin mărimea procentuală a datoriei publice faţă de PNB
466. Datoria publică, odată angajată, prin practicarea unor dobânzi atractive
suportate prin anuităţi duce la:
a O creştere a cheltuielilor bugetare
b O accentuare a fiscalităţii

2
5
467. In cazul bugetelor locale, cea mai accesibilă formă de împrumut publice este:
a împrumutul obligatar
468. Luarea în calculul creditelor de acordat a disponibilităţilor monatare latent e
concentrate la bănci, presupune:
a Banca crează o nouă putere de cumpărare, pe care deţinătorii de monedă pasivă nu au
utilizat-o
b Titularii de disponibilităţi nu îşi pierd dreptul de a dispune plăţi pe seama depozitelor ce
le au constituite la bănci c Masa monetară pasivă este înlocuită cu masa monetară activă
469. Dinamica masei monetare în circulaţie nu poate fi pusă în evidenţă prin funcţia
redistributivă a creditului pt că:
a Ea reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu moneda activă b
Cantitatea de monedă în economie rămâne aceeaşi
470. In anii conducerii prin plan central a economiei româneşti, s-a practicat pe scară
largă supracreditarea pt că:
a Activitatea băncilor era efectiv subordonată planului b Nu
funcţiona profilaxia prin faliment c Băncile acţionau doar
administrativ
471. In ţările cu economie planificată imperativ de la centru, un mare accent s-a pus
pe:
a Funcţia de control a creditului, exercitată de bănci în numele statului b Măsurile
administrative , cu caracter de obligativitate, pe care băncile le aplicau întreprinderilor
472. Creditul devine un instrument de influenţă în direcţia stimulării activităţii
calitativ superioare a întreprinderilor prin:
a Acordarea de credite fără restricţii agenţilor economici cu bună activitate b Neacordarea
de credite sau aplicarea de restricţii celor care se confruntă cu deficienţe în gestionarea lor
şi dificultăţi în returnarea împrumuturilor
473. Efectul de mobilizare reprezintă:
a O formă a cambiului ce se crează pe temeiul existenţei altor cambii cu scadente
apropiate
474. Intre efectele de comerţ(înscrisurile cambiale) şi biletele de bancă(bancnotele)
există o serie de deosebiri:
a efectele de comerţ pot fi emise de orice persoană juridică în timp ce biletele de bancă pot
fi emise numai de banca centrală
b efectele de comerţ prezintă riscul insolvabilităţii debitorului, pe când biletele de bancă
sunt garantate de stat, nu ca putere de cumpărare determinată, ci ca mijloc de plată
legal
475. Pentru ca banca să aibă posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea
plăţilor cerute de creditori ei trebuie :
a Să dispună de suficiente rezerve în numerar şi în conturi
b Să dispună de plasamente ce pot fi uşor transformabile în lichidităţi
c Să fie fezabilă
476. O bancă trebuie să urmărească în activitatea sa:
a Profitabilitatea; b
Asigurarea lichidităţii;
c Minimizarea costurilor;
477. Pt ca o bancă să ducă o activitate în bube condiţii trebuie să:
a Aibă o bună imagine;
b Să aibă pe de o parte, o lichiditate pemanentă, iar pe de altă parte, să-şi asigure
minimizarea costurilor; c Să fie fezabilă;
478. Perseverenţa către un anumit fel de plasamente şi anumite destinaţii:

2
6
 a Amplifică riscurile;
b măreşte dimensiunea profitului;
479. Moneda reprezintă, în viziunea lui Keynes:
a Lichiditatea prin excelenţă;
480. Activele lichide se caracterizează prin faptul că:
a Reprezintă un titlu care reprezintă avantajul cumulat al lichidităţii şi al unui venit; b
Ansamblul activelor lichide constituie lichiditatea economiei; c Sunt adesea emise de
instituţii financiare, bănci, case de economii, trezorerie; d Reprezintă creanţe asupra
intermediarilor financiari;
481. După Mihail Manoilescu , singura formă a avuţiei naţionale care se poate mişca
ad-libitum este:
a Numerarul şi disponibilităţile bancare lichide
482. După Mihail Manoilescu, lichiditatea unei economii decurge , în mod hotărâtor:
a Din gradul de dezvoltare a aparatului de producţie faţă de bogăţiile naturale, posibil a fi
valorificate b Din mărimea creditelor acordate c Din cantitatea de aur aflata în rezervele
băncilor
483. Concepţia originală a lui Mihail Manoilescu asupra lichidităţii economiei, era
menită să respingă prejudecata potrivit căreia excesul de bani în circulaţie,
inflaţia, în România din anii imediat următori primului război mondial, este
confundată cu ideea:
a Lichidităţii excesive a economiei româneşti
484. După Mihail Manoilescu, capitalul investit în fabrici, mine, exploataţii agricole
etc., nu poate ajunge la forma capitalului lichid decât printr-o:
a Dublă transformare
485. Gradul de lichiditate , respectiv de exigibilitate faţă de mărfuri şi servicii al cvasi-
monedei(M2), în comparaţie cu cel al monedei propriu-zise(Ml) este:
a Mai redus
486. Se cunosc următoarele componente ale agregatelor monetare în Franţa şi
dimensiunile acestora:biletele de bancă-210 mld.FF; monedă metalică-15 mld.
FF; depozite şi titluri de creanţa negociabile în devize străine-6700 mld. FF;
depozite la vedere la instituţiile de credit-1020 mld.FF; depozite la centrele de
cecuri poştale şi trezoreria statului-255 mld.FF; plasamente la vedere în franci
remunerate atât la bănci, cât şi la casele de economii şi trezoreria statului-1300
mld. FF; bonuri de tezur-1200 mld.FF. Mărimea agregatului M2 este:
a 2800 mld. FF
487. In Franţa , agregatul monetar M2 cuprinde:
a Plasamente la vedere în franci remunerate atât la bănci, cât şi la casele de economii şi
trezoreria statului b disponibilităţile monetare incluse în agregatul M1
488. In Franţa , agregatul monetar M3 cuprinde: a
Moneda metalică
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit c Bonuri emise de societăţile
financiare
489. In SUA , componenta M1A, a agregatului monetar M1 cuprinde:
a Numerarul
b Depozitele la vedere ale băncilor comerciale c Depozitele la vedere ale
organismelor publice străine
490. Valutele convertibile din bilanţul BNR, reprezintă:
a Active externe
491. Emisiunea bănească din bilanţul BNR , reprezintă:
a Pasive interne

2
7
492. Active externe din bilanţul BNR , reprezintă:
a Creanţe asupra străinătăţii b Drepturi de a încasa devize
493. Emisiunea bancnotelor de către Banca Centrală este o operaţiune:
a Pasivă
494. Rescontarea cambiilor este o operaţiune:
a Pasivă
495. Creditul de lombardare este un credit pe gaj de :
a Efecte publice
496. Deschiderea unui acreditiv de către o bancă este pentru aceasta o operaţiune:
a De mandat şi comision
497. Keynes definea moneda ca:
a Lichiditate prin excelenţă
498. Finanţarea monetară a economiei se realizează prin:
a Intermediul băncilor
b înlocuirea monedei pasive cu moneda activă
499. Când banca creează monedă în contrapartida unui credit: a
Ea monetizează o creanţă preexistentă
500. Băncile comerciale pot:
a Crea monedă
501. Care dintre afirmaţii sunt adevărate în cazul DST:
a Valoarea sa se stabileşte în baza unui coş valutar, format din 5 valute b Valoarea unităţii
DST este mai stabilă decât valoarea individuală a monedelor coşului
c Apare numai sub forma monedei de cont
502. Linia de credit revolving se caracterizează prin:
503. Care din informaţii sunt adevărate în cazul creditului obligatar:
a Este contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;
b Mărimea creditului obligatar se măsoară, de regulă, prin mărimea procentuală a datoriei
publice faţă de PNB;
504. Care din informaţii sunt adevărate în cazul bonurilor de tezaur:
a Sunt o formă specială a cambiilor;
b Sunt titluri emise de stat în vederea contractării de împrumuturi pe termen scurt la banca
de emisiune;
c Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintă datoria flotantă a statului;
505. Moneda contemporană reprezintă:
a Mixtură între bancnote şi banii de hârtie; b Titlu de creanţă asupra bogăţiei sociale;
506. Monedele billon se caracterizează prin aceea că: a
Erau monede cu valoare redusă;
b Baterea lor constituia monopol de stat;
507. Care din informaţii sunt adevărate în cazul creditului de cumpărător:
a Are ca obiect vânzarea de mărfuri cu plata amânată b Se
identifică cu plăţile în avans
508. Creditul este denunţabil atunci când:
a Banca îşi rezervă dreptul ca înainte de scadenţa fixată , pe baza unui preaviz, să ceară
debitorului să plătească
509. Milton Friedman, iniţiatorul şi principalul propulsator al curentuluide gândire al
Scolii Monetariste de la Chicago, şi-a propus o reabilitare a :
a Teoriei cantitative a monedei
510. Conceptul de politică antiinflaţionistă este dat de:
a Un ansamblu coordonat de masuri pentru combaterea inflaţiei
511. Terapiile antiinflaţioniste actuale decurg din:

2
8
 a Combinarea reţetelor terapeutice preconizate de keynesism şi monetarism
512. Conţinutul politicilor financiare antiinflaţioniste este dat de:
a Măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare
b Politici bugetare restrictive
513. Politica financiară antiinflaţionistă se realizează prin:
a Sporirea încasărilor din impozite şi taxe b
împrumuturile contractate de stat de la populaţie
514. Majorarea taxei oficiale a scontului determină:
a Sporirea dobânzilor bancare
b Atragerea resurselor băneşti temporar libere din economie
515. Majorarea taxei oficiale a scontului determină:
a Sporirea rezervei valutare a ţării
b „o puncţie ” de monedă
c creşterea depunerilor la bănci
516. Operaţiunile de open-market sunt:
a Operaţiuni de vânzare-cumpărare de bonuri de tezaur b
Operaţiuni de vânzare-cumpărare de certificate de trezorerie
517. Operaţiunile de open-market constituie:
a Instrumente de acţiune indirectă asupra băncilor
518. Vânzarea de efecte publice de către Banca Centrală determină:
a Retragerea banilor din circulaţie
b „o puncţie” de monedă
519. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determină:
a Reducerea masei monetare în circulaţie
520. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determină:
a Creşterea „preţului” creditelor
b Reducerea posibilităţilor băncilor comerciale de acorda credite
521. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este un/o: a
Instrument de acţiune directă asupra băncilor
b Metodă a băncii centrale de influenţare a conjuncturii economice
522. Rezervelor bancare minime obligatorii pot fi create ca: a
Disponibil minim în cont la banca centrală
b Portofoliu minim de efecte publice la banca centrală
523. Rezervelor bancare minime obligatorii se calculează:
a Prin aplicarea procentului de rezerve la depozitele bancare
524. Cumpărarea de efecte publice de către banca centrală
determină: a Sporirea masei monetare în circulaţieb Creşterea
lichidităţii băncilor
525. Vânzarea de efecte publice de către banca centrală determină:
a Reducerea disponibilităţilor de la bănci, întreprinderi sau populaţie
526. Consecinţele vânzării de efecte publice de către banca centrală echivalează cu:
a Majorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii
527. Micşorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii determină:
a Sporirea lichidităţilor băncilor
b Sporirea posibilităţilor băncilor de a acorda credite economiei
528. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este:
a O metodă de acţiune a băncii centrale repudiată de băncile comerciale
529. Politicile antiinflaţioniste de control asupra producţiei,salariilor şi preţurilor
au drept conţinut:
a Creşterea producţiei b Stimularea investiţiilor şi a producţiei

2
9
 c Reorientarea producţiei spre produsele a căror cerere este mai mare
530. Scopul „politicii ofertei” este:
a De a asigura o ofertă de bunuri şi servicii comparativ sporită în raport cu cererea de
bani existentă
b De a împiedica creşterea preţurilor c De a determina o evoluţie descendentă a
preţurilor d De a combate inflaţia

RĂSPUNSURI

3
0