Sunteți pe pagina 1din 3

ROBU ANA-MARIA

XIB

Tema și viziunea despre lume

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, publicat în 1930 este


un roman modern ce se încadrează în noile direcţii pentru dezvoltarea literaturii
române trasate în perioada interbelică de E. Lovinescu.

Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele


vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a dezvoltat începând
cu secolul al XIV-lea și culminând cu rigiditatea secolului al XIX-lea.. Romanul
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este modernist deoarece are
ca tăsătură unicitatea perspectivei narative care este subiectivă și conturată prin
verbe și pronume de persoana întâi și a doua: „am făcut”, „să rămân”, „n-am
putut”, „ale mele”. Adept al principiului autenticitatii, adica al trairii in
constiinta, opteaza ca formula narativa pentru analiza lucida si subiectiva a
evenimentelor din lumea exterioara. De altfel, scriitorul afirma ca singura
realitate pe care o poate povesti este „realitatea conștiintei mele, conținutul meu
psihologic”. Pentru realizarea autenticității, autorul introduce în romanele
sale „documente suflestești”, precum jurnalul. Principiul de realizare al
materialului epic nu mai este cel cronologic, ci apare memoria afectivă,
memoria involuntară sau voluntară, fluxul conștiinței, trecutul și prezentul
contopindu-se într-un timp subiectiv, cel al prezentului conștiinței.

Așa cum se rmarcă încă din titlu, tema romanului este iubirea, dar și
războiul. Romanul tratează aspirația spre ideal, înfățișând relația dintre Ștefan
Gheorghidiu și Ela. Cu ajutorul memoriei involuntare, experiențele interioare ale
protagonistului sunt aduse în spațiul real, în timpul obiectiv, drama războiului
fiind mult mai puternică decât cea a sentimentului de iubire. (...) Dintre motivele
pe care le întâlnim în textul lui Camil Petrescu, de remarcat este războiul, văzut
ca o experiență reală, trăită de autor, dar ṣi observarea vieții
interioare/introspecția psihologică, prin analizarea frământărilor interioare ale
personajelor și tensiunea intelectuală. De asemenea, sunt notabile unicitatea
sentimentului de iubire și setea de absolut a unui personaj intelectual.”

O primă secvență narativă în legătuă cu tema romanului este este discuția


purtata de catre ofițeri și prezentata in primele pagini ale operei. Acestia
descopera in ziar o știre despre un bărbat care și-a ucis soția infidelă și a fost
achitat de către judecători. Acest eveniment stârnește discuții aprinse, deoarece
fiecare participant are o alta părere. Atitudinea lui Ștefan Gheorghidiu atrage
atenția deoarece el intervine intr-un mod agresiv și îi contrazice pe toți.
ROBU ANA-MARIA
XIB

Personajul narator susține un punct de vedere cât se poate de categoric, spunând


că : “Cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt”.
Scena amintită este relevantă deoarece reflectă concepția lui Ștefan despre
iubire. El este interesat de iubirea absolută. Modul în care vorbește și se
comportă în scena prezentată contribuie la caracterizarea sa. Din text reiese că
Ștefan este un intelectual sensibil, preocupat de idei filozofice, dar și un individ
impulsiv si dur.

O altă scenă reprezentativă din romanul studiat se petrece în timpul


excursiei de la Odobești, la care participă Gheorghidiu, Ella, si un grup de
cunostinte. În zilele petrecute la Odobești, Ștefan observă anumite gesturi de
apropriere pe care sotia sa le face fata de G. , un domn talentat. Aceasta gusta
din mâncarea bărbatului respectiv și îi turna vin din paharul ei, dansa numai cu
el, vine la masa cu întarziere odata cu acesta sau petrece timp împreuna cu el,
separat de restul grupului. Toate aceste gesturi îi provoacă lui Ștefan suferință,
iar el le analizeaza în detaliu și le interpreteaza în mod negativ. Fără să ceară
explicații și să comunice deschis cu Ella, Ștefan reacționează brusc si anunță că
are de gând sa divorțeze, acuzând-o pe femeie de infidelitate. Ea nu îi intelege
supărarea și îi reproșează că este exagerat de sensibil și că toate femeile fac la
fel fara ca acest lucru să însemne că își înșeală bărbații. Scena prezentată este
importantă deoarece criza de gelozia a lui Ștefan spune ceva despre caracterul
personajului. El este o fire patimasa care are tendinta sa analizeze gesturi și
evenimente în cele mai mici detalii. Excursia de la Odobești arata si dificultățile
pe care le întampină cuplul Stefan-Ella, din cauza unei comunicări defectuase.

Conflictul este un element deosebit de important pentru o operă epică


deoarece declanșează acțiunea și contribuie la menținerea atenției cititorului.
Conflictele prezentate in romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război” sunt atat de natura interioara, cat si de natura exterioara.   Spre deosebire
de romanele tradiționale în care conflictul se desfașura la nivel exterior între
diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul principal
este interior și se produce în conștința personajului narator, Ștefan Gheorghidiu,
care trăiește stări și sentimente contradictorii în ceea ce o privește pe soția sa,
Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are
cu realitatea înconjuratoare. Gheorghidiu traiește cu iluzia ca s-a izolat de
realitatea, însa tocmai aceasta realitate în care nu vrea sa se implice va produce
destrămarea cuplului. Implicarea Elei în lumea mondenă pe care eroul o
dispretuiește și detașarea fetei reprezintă principalul motiv al rupturii dintre
ROBU ANA-MARIA
XIB

Stefan si Ela. Așadar conflictul interior trăit de protagonist se produce din cauza
discrepanței dintre aspirațiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii.

Incipitul are intrări multiple, e descriptiv, de orientare, timpul și


spațiul sunt reale: "În primavara anului 1916 mă aflam ca proaspăt
sublocotenent la fortificarea Văii Prahovei, între Bușteni și Predeal", de tipul
punerii în abis - după modelul narațiunii autodiegetice. Incipitul romanului are
un rol dublu. Pe de o parte se creeaza un portret psihologic al protagonistului,
sugerându-se faptul ca e mai inteligent decat alții pentru ca e singurul ofițer care
își dă seama de superficialitatea pregătirilor armatei române pentru intrarea în
război. Pe de altă parte, incipitul oferă pretextul rememorării: aflându-se la
popota ofițerilor, Gheorghidiu asistă la discuțiea despre bărbatul care iși ucisese
sotia infidelă si fusese achitat de jurați.Finalul este deschis, îngăduie adaugarea
unui epilog târziu, în notele de subsol din "Patul lui Procust" în care se vorbește
despre dezertarea, prinderea și condamnarea lui Gheorghidiu.

În concluzie, „ Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de razboi” este un


roman modern, psihologic, având drept caracteristici: unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent si subiectiv și ca temă inadaptarea intelectualului la o
lume vorace a imposturii și mediocrității se cristalizează prin tema iubirii și cea
a războiului, prin tema cunoașterii și cea a condiției umane.