Sunteți pe pagina 1din 2

Dicționar de personalitate

În istoria cercetărilor privind structura personalităţii umane, s-a impus de-a lungul anilor
una dintre ipotezele şi-anume ipoteza conform căreia diferenţele deosebit de importante şi
semnificative pentru caracterizarea relaţiilor interumane tind să fie exprimate sau reprezentate
prin termeni lingvistici (adjective, substantive, verbe etc.) care au o anumită semnificaţie pentru
descrierea şi înţelegerea comportamentelor umane (cf. Minulescu, 1996).
În consecinţă, trăsăturile relevante la care fac referinţă aceşti termeni lingvistici vor purta
atât amprenta relaţiilor interumane universale, cât şi pe cea a mentalului caracteristic unei
civilizaţii, culturi sau subculturi particulare care se exprimă în sensurile şi semnificaţiile
diferitelor cuvinte aşa cum sunt acestea utilizate în viaţa cotidiană. Pornind de la aceste
presupuneri, o modalitate de a descrie domeniul trăsăturilor personalităţii a constituit-o realizarea
unui dicţionar redus care conţinea toţi termenii relevanţi referitori la personalitate şi utilizaţi
într-un anumit areal cultural.
În continuare este prezentată semnificaţia factorilor, precum şi denumirile sub care sunt
cunoscuţi (apud Minulescu, 1996):

 extraversia, sociabilitatea şi ambiţia, atracţia interpersonală, afirmarea, puterea,


izbucnirea (engl. surgency) - arată capacitatea de orientare a unui individ către exterior, modul
de implicare în acţiune a acestuia, precum şi sociabilitatea;

 agreabilitatea, adaptabilitatea socială, plăcerea, nivelul socializării, amabilitatea,


dragostea - se referă la calităţile emoţionale ale unei persoane şi la comportamentele ei
prosociale;

 conştiinciozitatea, conformitatea, dependenţa, responsabilitatea, prudenţa,


autocontrolul, interesul pentru muncă, puterea realizării - vizează modul concret, caracteristic al
unei persoane de a trata sarcinile, activităţile, problemele pe care le are; această dimensiune
cuprinde trăsături cum ar fi ordinea, (auto)disciplina, responsabilitatea socială;

 stabilitatea emoţională, controlul emoţional, emoţionalitatea, neuroticismul, adaptarea,


anxietatea, afectul - arată caracteristicile emoţionale ale unei persoane (calm, mulţumit, emotiv
etc.) şi diferite dificultăţi emoţionale (anxietate, depresie, iritabilitate);

 cultura, intelectul, curiozitatea intelectuală, inteligenţa, subtilitatea, deschiderea,


independenţa, grija/atenţia - se referă la funcţiile intelectuale (creativitate, inventivitate,
deschidere la noi experienţe).

Se cere: Exemplificați, pentru fiecare dintre acești termeni, câte o manifestare


comportamentală a individului, care să ilustreze specificul personalității acestuia. Exemplele
pot fi ipotetice sau preluate din situații practice concrete.
1. Extraversia- se caracterizează prin prezența unui nivel scăzut de excitare, care determină
ca un individ să se concentreze asupra creșterii volumului de excitare în mediu, astfel
încât "simțiți-vă viu"
De exemplu, ele includ un televizor și radio, sunt sociabile, pot citi într-un loc zgomotos.
Modul în care un extrovert ridică nivelul de excitare:

 încearcă să influențeze sau să-și controleze împrejurimile;


 se confruntă cu alții;
 participa la concursuri;
 participa la evenimente pline de viață cu o mulțime de oameni sau altceva în care are loc
acțiunea.

2. Agreabilitate- vizeaza caracteristicile personale care tin de cooperarea si armonie sociala.


Agreabilitatea ridicata caracterizeaza indivizi care pun valore pe intelegerea cu cei din jur. Sunt
persoane amabile,prietenoase,generoase,dispuse sa faca compromisuri pentru a-i ajuta pe altii.
Au o viziune optimista asupra naturii umane, considerind ca oamenii sunt din principiu onesti,
decenti si demni de incredere.
Scoruri mici de agreabilitate obtin indivizii care pun interesul propriu mai presus de orice si care
nu pun mare pret pe sentimentele si bunastarea altora. Uneori scepticismul lor cu privire la cei
din jur il determina sa fie suspiciosi, neprietenosi si necooperanti.
3. Conştiinciozitatea- oamenii constiinciosi au mai multa grija de sanatatea lor si evita
riscurile. Acestea dezvolta relatii mai sanatoase , din punct de vedere romantic, dar si
profisional.
Este tendinta de a fi organizat si responsabil, de a te putea auto-disciplina, de a dori sa
achizitionezi cat mai multe si de a prefera lucrurile planificate in detrimentul celor spontane.
4. Stabilitatea emoţională- putem spune ca un exemplu foarte bun pentru stabilitatea
emotionala ar fi cadrele didactice din invatamintul primar, prin care persoana incearca sa-
si influenteze emotiile , deoarece activitatea pedagogica se caracterizeaza prin frecvente
tensiuni emotionale, eficienta sa fiind determinata in mare pasura de gradul de dezvoltare
al stabilitatii emotionale.

5. Cultura-cultura este luata in om , nu in sine . Este o munca dificila si metodica a


parintilor, a educatorilor , a profesorilor . Dar persoana cea mai importanta, care misca
procesul de socializare a individului , este el insusi- o persoana civilizata.
In lume exista multe exemple de copii Mawgli care au fost gasiti in jungla, dar din moment ce
socializarea nu a avut loc de mult timp, chiar si ccei mai talentati profesori nu i-au putut ajuta sa
devina oameni culturali. Persoana insusi trebuie sa fie constienta de ceea ce este necesar pentru a
deveni personaliate culturala. Este posibil sa devii erudit, educat, educat si civilizat, daca iti faci
proriile eforturi.