Ana-Maria Văcălie, grupa 10.

Fișă de lectură – critică

TITLU: Cinci fețe ale modernității. Modernism. Avangardă. Decadență.

Kitsch. Postmodernism ;
AUTOR: Matei Călinescu;
Traducere: Tatiana Pătrulescu și Radu Ț urcanu;
Postfață: Mircea Martin;
Editura: Univers;
București, 1995.

CITATE:
Cap. „Baudelaire și paradoxurile modernității estetice“, pp. 50 - 60.
Cap. „Modernitate, moartea lui Dumnezeu și utopie“, pp. 60 - 68.
 „Asocierea frumosului cu fericirea provine tot de la Stendhal,
mai precis de la aforismul acestuia care definește frumosul
ca făgăduință a fericirii („Frumosul nu este altceva decât
promisiunea fericirii”)” p.50
 „Există, într-adevăr, un conflict între modernitate și istorie,
dar însuși acest conflict are o istorie a sa. În ceea ce privește
literatura și artele, se poate chiar stabili o dată aproximativă:
poetica modernității a lui Baudelaire, de exemplu, poate fi
considerată o ilustrare timpurie a revoltei prezentului
împotriva trecutului -a clipei trecătoare împotriva statorniciei
memoriei, a diferenței împotriva repetiției”. p.55
Ana-Maria Văcălie, grupa 10.

 „Este important de subliniat că „modernitatea” nu este,

pentru Baudelaire, o „realitate” pe care artistul trebuie să o
copieze, ci, în cele din urmă, un construct al imaginației sale
prin care pătrunde dincolo de banalitatea aparențelor
observabile, într-o lume de „corespondențe”, unde efemerul
și eternul se suprapun.” p.56
 „Apărător al modernității în estetică, Baudelaire se
dovedește, în același timp, un exemplu aproape perfect
pentru sentimentul de alienare a artistului modern în fața
societății și culturii oficiale a epocii sale.” p.57
 „Estetica lui Baudelaire pare a se zbate într-o importantă
contradicție: pe de o parte, e cere să fie respins trecutul
normativ, sau, cel puțin, să fie recunoscută irelevanța
tradiției în privința sarcinilor specifice de creație ce stau în
fața artistului modern; pe de altă parte, evocă plin de
nostalgie pierderea trecutului aristocratic și deplânge năvala
unui prezent vulgar și materialist, pe care îl consideră tipic
pentru clasa mijlocie.” pp. 59-60
 „Nu este „omul modern” un necredincios și un „liber
cugetător” par excellence?” p.60
 ”Implicațiile paradoxale ale mitului romantic despre moartea
lui Dumnezeu au fost reliefate cu o remarcabilă intuiție de
Octavio Paz în cartea sa recentă despre poezia modernă
Copiii Mlaștinii.” p.62
 „Modernitatea și critica repetiției sunt noțiuni sinonime” p.
66
 Creația artistică modernă ilustrează în diferite moduri poziția
utopică/antiutopică față de timp.” p.67
 ”Modernitatea, făcută posibilă de conștiința unui timp
ireversibil (pe care rațiunea critică l-a purificat de orice
Ana-Maria Văcălie, grupa 10.

semnificație transcendentă sau sacră), dă naștere utopiei

unei clipe radioase de invenție, care poate aboli timpul
repetându-se la nesfârșit, ca element central al unei noi și
definitive tradiții (nu contează cât de antitradițional
concepută).” p. 67