Legea învățământului

Sistemul finlandez în comparație cu sistemul românesc

În lucrarea de față ne propunem să realizăm un studiu de caz în mod comparativ despre legea
învățământului în sistemul de învățământ românesc și cel finlandez.

Vor fi punctate următoarele aspecte: dispoziții generale, misiunea sistemului, obiective generale
în sistemul primar, gimnazial, liceal, structura organizatorica (cu denumiri), structura de bază,
conducerea sistemului, relația cu societatea, pregătirea cadrelor didactice. remarcându-se
diferențele și asemănările dintre cele două sisteme, dar și eficacitatea fiecăruia.

Conform Legea educației naționale nr. 1/201, titlul I „Dispoziții generale” menționează în Art 1
și 2 următoarele aspecte privind misiunea sistemului, viziunea și idealul educațional. Prezenta
lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptuluifundamental la
învățătură pe tot parcursul vieții. Legea reglementează structura, funcțiile, organizarea
șifuncționarea sistemului național de învățământ de stat, particular și confesional. (1) Legea are
ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacitățicognitive,
capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe
șiabilități de utilitate directă, în profesie și în societate. (2) Misiunea asumată de lege este de
formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești,în acord cu noile cerințe,
derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și dinfuncționarea în
contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înaltcompetitive,
capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare. (3) Idealul educațional al școlii
românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă aindividualității umane, în
formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care suntnecesare pentru
împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial,
pentruparticiparea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe
piața muncii. În ceea ce privește managementul pedagogic, resursele utilizate sunt extrem de
importante pentru o bună desfășurare a activității didactice; acestea trebuie să varieze și să
includă resurse informaționale, umane, didactico-materiale, financiare, necesare pentru realizarea
activității de educație și instruire la nivel global, optim, strategic și inovator.
Caracteristica principală definește „Școala care învață”. Astfel produsul educațional menține
cadrul de instruire la un nivel superior al sistemului de învățământ și la nivel de sistem social, în
plan profesional, cultural, comunitar, civic etc. și în ficare ciclu de învățământ. În
managementul educației, în general, în managementul organizației, școlare în mod special,
„școala care învăță formal”, deschisă permanent spre mediul social, „începe de la lucrurile mici
și crește organic”. Ea „presupune o implicare personală” în măsura în care tinde spre „cea mai
importantă resursă care nu este banul”, ci inovația realizată prin: a) „grupurile-pilot,
incubatoarele schimbării; b) „învățarea organizațională care trece prin straturi multiple ale
conducerii”; c) valorificarea „provocărilor care sunt o parte naturală a învățării organizaționale,
la fel cum provocările adolescenței sunt o parte naturală a dezvoltării copilului” ( Peter Senge;
Nelda Cambron-McCabe; Timothy Lucas, Bryan Smith; Janis Dutton, Art Kleiner, Școli care
învață. A cincea disciplină aplicată în educație, 2012, trad. Editura Trei, București, 2016, pp.
338-342).

În ceea ce privește sistemul finlandez, premisa este că toți elevii au o educație echitabilă. Astfel,
învățământul de masă începe cu un an de învățământ preșcolar, urmat de nouă ani de învățământ
primar și gimnazial (7-16 ani).

După absolvirea gimnaziului, elevii pot alege cursuri teoretice și cursuri profesionale
(echivalente cu școlile profesionale din țara noastră), sau pot alege să nu-și continue studiile. În
ciuda acestei posibilități, mai mult de 95% dintre studenți aleg să-și continue studiile la un nivel
superior de educație. După absolvirea liceului, în funcție de specializarea aleasă, studenții susțin
examene naționale care le vor oferi posibilitatea de a intra în universități sau politehnice pentru
studii superioare.

Dacă ne oprim asupra viziunii și misiunii sistemului, acesta este centrat către elev și creativitate.
În procesul educațional, elevii participă instinctiv și activ la procesul de proiectare-învățare-
evaluare.

Toți studenții din Finlanda, inclusiv cei din zonele rurale, au acces egal la educație datorită
finanțării substanțiale pentru educație, personalului didactic calificat (care, la rândul său, este
motivat din punct de vedere economic) și a unor cifre atractive Resurse materiale, care, în
conformitate cu evoluțiile tehnologice finlandeze, revoluționează viața de zi cu zi. Nivelul de
sprijin pentru elevi este de asemenea crescut. Unul dintre motivele succesului sistemului de
învățământ finlandez este că studenții primesc sprijin timpuriu în caz de dificultăți de învățare și
există mult personal didactic calificat care să îi ajute pe acești elevi. De exemplu, pentru elevii cu
autism sever, un profesor de sprijin are grijă de câte un elev. Există 3 niveluri de asistență:
Asistență generală: învățare de remediere (profesorii desfășoară activități educaționale
suplimentare angajante cu elevii cu dificultăți de învățare), lucru diferențiat (aplicat în funcție de
nivelul de calificare al fiecărui elev), grupuri flexibile (elevii au posibilitatea de a participa la
activități școlare în clase de același nivel, a căror compoziție variază în funcție de abilitățile
dobândite pe parcursul anului școlar); Echipe de învățare (formate din studenți bine pregătiți și
cei cu dificultăți de învățare - elevii de top oferă sprijin celor care au acumulat lacune de
învățare); Discuții între profesori, părinți și elevi cu privire la evaluarea performanței elevilor în
timpul anului școlar; sprijin profesional: Intervenția personalului suport pentru elevii cu
dificultăți de învățare; Sprijin special pentru elevii cu C.E.S. la clase speciale din școlile de masă,
respectiv școlile de specialitate.

Urmărind structura organizațională și obiectivele generale fiecărui ciclu de învățare putem

extrage următoarele. În sistemul românesc învățământul este structurat astfel: Învățământul
preșcolar se organizează în grădinițe cu program normal, prelungit șisăptămânal. Grădinițele pot
funcționa ca unități cu personalitate juridică sau în cadrul altor unități școlare cupersonalitate
juridică; Învățământul primar se organizează și funcționează, de regulă, cu program de
dimineață; Învățământul gimnazial se organizează și funcționează, de regulă, cu program de
dimineață; Învățământul liceal cuprinde următoarele filiere și profiluri: a) filiera teoretică, cu
profilurile umanist și real; b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale și
protecția mediului; c) filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și
pedagogic. Durata studiilor în învățământul liceal este de 4 sau 5 ani, în conformitate cu
planurile-cadru aprobate deMinisterul Educației Naționale. Pentru unele forme de învățământ cu
frecvență și pentru învățământul licealcu frecvență redusă, durata studiilor se prelungește cu un
an. Învățământul profesional se poate organiza în școli profesionale care pot fi
unitățiindependente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. Pregătirea prin
învățământul profesional și tehnic se realizează pe baza standardelor de pregătireprofesională
aprobate prin ordin al ministrului educației naționale, la propunerea Centrului Național
deDezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, și elaborate în urma consultării partenerilor
sociali.Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaționale
aprobate deAutoritatea Națională pentru Calificări. Standardele de pregătire profesională se
realizează prin consultarecu operatorii economici în situația în care nu există standarde
ocupaționale actualizate. Învățământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale
înscrise în Registrulnațional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și aprobate prinhotărâre a Guvernului. Învățământul general obligatoriu
este de 11 clase și cuprinde învățământul primar,învățământul gimnazial și primii 2 ani ai
învățământului secundar superior. Învățământul liceal devineobligatoriu până cel mai târziu în
anul 2020. Obligația de a frecventa învățământul obligatoriu de 11 clase, la forma cu frecvență,
încetează la vârstade 18 ani. În scopul realizării finalităților educației și a formării profesionale
prin sistemul național de învățământ,învățământul liceal de stat este generalizat și gratuit.

Sistemul de învățământ finlandez se bazează pe o școală primară cuprinzătoare de 9 ani

obligatorii la care elevii se alătură la vârsta de 7 ani. După ce au părăsit această școală la vârsta
de 16 ani, cei care doresc să-și continue studiile au de ales între școala secundară superioară
( lukio ) și școala profesională ( ammatillinen oppilaitos, yrkesinstitut ).. Învățământul primar și
secundar sunt finanțate de comunitate; cantina este gratuită.

Școala secundară superioară pregătește studenții pentru universitate, unde sunt predate materii
„generale”. Școlarizarea într-o astfel de unitate se încheie cu un examen național de înscriere în
învățământul superior

La rândul său, școala profesională dezvoltă abilități profesionale și, de fapt, nu se pregătește
pentru învățământul superior.

Învățământul superior este asigurată de două tipuri de instituții: universități ( „Yliopisto“,

„universitet“) și politehnice ( „ammattikorkeakoulu“, „Yrkeshögskola“, prescurtat „AMK“).
Universitățile se pregătesc în principal pentru cercetare și oferă mai multe instruiri teoretice;
dimpotrivă, politehnicii favorizează predarea concretă și pun mai mult accent pe aplicațiile
practice. Studenții finlandezi nu percep taxe de școlarizare la universități și politehnici.

Universitățile, instituții aflate sub supravegherea statului, asigură, prin urmare, o pregătire
teoretică. Diploma de licență se dobândește la universitate. Deși poate încheia un curs școlar,
este de obicei un pas spre formarea unui master.
Informațiile cu privire la conducerea sistemului românesc pot fi extrase din aceeași lege a
învățământului, conform căreia observăm Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează
politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al
resurselor umane din sfera educaţiei.

În sistemul de învățământ finlandez, educația este condusă de următoarele instituții: Legislație,

plan de cercetare și dezvoltare, Curriculum Național, proiectul de educație politică al orașului.
Curriculum-ul este stabilit de școală. Autoritățile locale determină gradul de autonomie al
școlilor.

Deoarece autoritățile locale au un nivel ridicat de autonomie în furnizarea de educație,

municipalitățile își pot dezvolta propriile modalități inovatoare de implementare a
curriculumului, spre deosebire de alte orașe.

În absența unui inspector școlar, școlile au puterea de a adapta comportamentul educațional la

propriile decizii administrative, ghidate doar de curriculum.

Curriculumul național este rezultatul cooperării dintre Consiliul național finlandez pentru
educație, municipalități, școli și profesori, precum și formatori, cercetători și alte părți interesate.

În Romania, conform Legii 1/2011 (Art. 245), pentru personalul didactic, de conducere, de
îndrumare şi de control, formarea continuă este un drept şi o obligaţie. Formarea continuă a
personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control şi recalificarea profesională sunt
fundamentate pe standardele profesionale pentru profesiunea didactică, standarde de calitate şi
competenţe profesionale.

Evoluţia în carieră a personalului didactic din invatamantul preuniversitar se realizează prin

promovarea examenelor de definitivare în învăţământ şi obţinere a gradelor didactice II şi I.

În corelare cu reglementările specifice educaţiei adulţilor şi educaţiei permanente, perfecţionarea

cadrelor didactice se realizeaza prin stagii de formare obligatorii.

Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control din

învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă,
astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării
examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile
(Legea 1/2011, art.245).

Conform Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar

(ART. 4), formarea continuă se realizează în principal prin:

 a) programe şi activităţi de perfecţionare a pregătirii ştiinţifice, psihopedagogice şididactice;

 b) programe de formare în domeniile conducerii, îndrumării şi evaluării învăţământului;

 c) cursuri de pregătire şi susţinerea examenelor de obţinere a gradelor didactice II şi I;

 d) programe de conversie profesională;

 e) studii corespunzătoare unei specializări din alt domeniu de licenţă.

Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor personalului didactic,

inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de educaţie şi
al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de exigenţele privind adaptarea
competenţelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de educaţie.

În sistem finlandez, profesorii sunt specializați și petrec 5 sau 6 ani la colegii profesionale, în
funcție de specializare. Au autonomie în aplicarea curriculumului. Lucrez cu elevii și părinții
pentru a dezvolta metode de predare și evaluare.

Personalul didactic folosește materiale didactice digitale moderne în metodele lor educaționale
pentru a facilita învățarea. Lucrez pentru a crea medii de învățare captivante și interactive pentru
studenți, care să le rețină atenția și să-i mențină interesați de activitățile întreprinse, promovând
un sentiment de bucurie, deoarece au oportunitatea de a învăța lucruri noi. Participați la 2-3 zile
pe an la antrenament interactiv, distractiv, care ating mai întâi tema predată.
Bibliografie:

Legea educației naționale nr. 1/2011

https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/ro/national-education-systems/romania/dezvoltarea-profesionala-
continua-cadrelor-didactice-din

https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-calitate/
sistemul-de-inv-t-mant-finlandez

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Syst%C3%A8me_%C3%A9ducatif_en_Finlande