CUCUIELE LUI BURSUCEL

DE IRMIE STRĂUȚ

Familia bursucilor din Brădet a fost invitată la balul  pădurii din

Poiana Verde. Cu mic, cu mare, Nelu Bursucelu și Lica Viezurica, mama
și tata s-au gătit frumos și se pregăteau să se ducă cu mașina în Poiana
Verde.
Locul din față, de la tata, vru să-l ocupe mama, dar Nelu Bursucelu
începu să bată din picioare,  să se tăvăjească prin iarbă și să țipe:
– Vreau eu în față, vreau eu!!
În zadar  tata și mama i-au explicat că în față nu au voie decât cei mari,
el nu și nu, o ținea pe a lui.
Până la urmă de teamă că o să întârzie prea mult la bal, și fiindcă
Bursucel a promis că nu îl va deranja pe Vai, vai, ce nechibzuință!
Abia plecă mașina și la vreo două sute de metri la o cotitură a
drumului, le sări înainte un iepure. Tata frână brusc și oricât se ținu de
bine, Bursucel se trezi cu botul în parbriz. Văzu stele verzi, din nas
începu să-i curgă sânge, capul simți că i se umflă ca un bostan, apoi
leșină.
Tata și mama săriră să-l ajute, speriați de moarte. Îl oblojiră, îl spălară de
sânge, îi dădură apoi să bea și abia îl aduseră în simțiri. Lica Viezurica,
surioara lui, plângea ținându-i capul în poală.
– Vezi, Nelule, ce-ai pățit, dacă n-ai ascultat?! Acuma s-a dus balul nu
mai putem merge la Poiana Verde cu tine în așa hal, iar tata trebuie să
pună alt parbriz la mașină.
Nelu Bursucelu, vru să-și ceară iertare, dar nu mai putea. Limba și-o
simțea umflată în gură, ochii cercănați de vânătăi, iar deasupra nasului,
pe toată fruntea, putea-i număra zeci de cucuie. Multe săptămâni n-a mai
putut ieși din casă de rușinea acestor cucuie, temându-se că puii de
animale din pădure vor râde de el crezând că vreun rinocer.
tata la volan, va sta cuminte și se va ține bine de bară din față, i-au făcut
voia.