Cursul 4.

Controlul corecţiilor compaselor de

la bord cu metodele navigaţiei
costiere: principiul metodelor,
algoritmul operaţiilor
Aliniamentul. Determinarea
corecţiei compasului prin
utilizarea unui aliniament
• Aliniamentul este lina de poziţie materializată pe hartă ca un relevment bidirecţional ce
uneşte două repere costiere de formă fusiformă şi poziţie bine determinată, distanţate
reciproc astfel încât să poată fi vizibile simultan într-un anumit sector maritim.
• Se pot întâlni în zonele costiere aliniamente special destinate unui anumit scop dar
în anumite situaţii navigatorul poate să-şi aleagă două repere costiere ce pot constitui
împreună un aliniament improvizat (spre exemplu din farul de aterizare şi cel de intrare al
unui port).
• Aliniamentele special destinate unui anumit scop sunt aliniamentele din bazele de
viteză ce sunt utilizate pentru determinarea corecţiei lochului şi a caracteristicilor
manevriere ale navelor (inerţie şi giraţie) precum şi aliniamente de ghidare la intrări în
porturi sau la navigaţia pe pase sau şenaluri.
• Obiectele ce formează aliniamentele de ghidare sunt prevăzute cu lumini fixe de
culori diferite plasate la o anumită distanţă d între ele şi la înălţimi diferite pentru ca lumina
obiectului mai depărtat (B) să se vadă mai sus decât lumina obiectului mai apropiat (A).
• Navigatorul se găseşte în axa aliniamentului atât timp cât luminile celor două
obiecte se suprapun sau se află pe aceeaşi verticală. Dacă se deplasează din axa
aliniamentului, va observa că luminile nu mai sunt în aceeaşi verticală, astfel se va spune
că aliniamentul se deschide în sensul abaterii.
• Experimental, având în vedere sensibilitatea ochiului uman s-a stabilit că
deschiderea aliniamentului se observă atunci când are valoarea de aproximativ 2`.
 Aliniamentul. Calculul sensibilităţii a a unui
Z
aliniament.
a
2`
Z1 α
D
A d
B

 în triunghiul AZB:
ZB d

sin 180    sin 2`
 deoarece:
a
 BZ  D  d şi sin   tg 
D
 de unde:
DD  d 
a sin 2`
d
 Utilizarea în practică a sensibilităţii
aliniamentului:
• determinarea distanţei minime la care trebuie amplasate cele două repere ale
aliniamentului pentru traversarea unei pase navigabile în funcţie de semilăţimea ei a şi
distanţa maximă D pe aceasta până la primul reper A;
• dacă un aliniament este suficient de sensibil pentru a fi utilizat în evitarea unui obstacol
plasat la distanţa D faţă de A;
• în funcţie de precizia necesară determinării corecţiilor compaselor, un anumit aliniament
poate fi sau nu utilizat în acest scop;
• Pentru a utiliza un aliniament în scopul controlului corecţiei compaselor trebuie stabilite
anumite condiţii de performanţă.
• O primă condiţie pentru utilizarea unui aliniament este ca distanţa de la navă la primul
reper al acestuia să nu fie mai mare decât triplul distanţei dintre obiecte.
• O altă condiţie de utilizare a unui aliniament în acest scop este ca acesta să
corespundă din punct de vedere al plasării pe verticală a celor două repere.
• Considerând situaţia din figura de mai sus, unde i este înălţimea ochiului
observatorului, sensibilitatea aliniamentului depinde şi de unghiul vertical δ.
• Valoarea optimă a acestui unghi este cuprinsă între 3` şi 15`. Dacă valoarea este mai
mică creşte gradul de dificultate în stabilirea abaterii faţă de axul aliniamentului. Dacă
valoarea unghiului vertical depăşeşte 20` creşte dificultatea de urmărire a momentului în
care cele două repere sunt în aceeaşi verticală.
 Condiţii de utilizare a unui aliniament pentru
controlul corecţiilor compaselor
HB

HA δ
hB

ZB ZA hA

i
• Precizia de indicare a direcţiilor de către compasele de la bord nu este mai mare de 0o1 ,
adică de 0o06’. De aceia se va considera că pentru a utiliza corect un aliniament în acest
scop este necesar ca unghiul Z1BZ să fie mai mic sau egal decât 6’ .
• În figura de la slaidul 4,
a D
se poate determina: tgZ BZ   sin 2`
Dd d
1

• Aproximând tangenta şi sinusul cu unghiul pentru unghiurile mici şi punând condiţia de

mai sus se poate determina că:

sin 6` 0, 00175
D   d  3 d
sin 2` 0, 00058
 Determinarea corecţiei compasului prin
utilizarea unui aliniament
• Metodă precisă, recomandă a fi aplicată pentru
controlul corecţiei girocompasului
• Algoritm practic de determinare a corecţiei
compasului cu un aliniament:
– Măsoară Rg sau Rc în aliniament şi citeşte Dc;
– Scoate din hartă valoarea Ra;
– Determină corecţia totală a girocompasului sau
compasului magnetic.
– Scoţând δg din T 17b se calculează A;
– Calculând declinaţia pentru anul în curs se determină
deviaţia compasului magnetic.
 Determinarea corecţiei compasului prin
utilizarea unui aliniament
• Este o metodă precisă, care se recomandă a fi aplicată pentru controlul corecţiei
girocompasului.
• Algoritm practic de determinare a corecţiei compasului cu un aliniament:
• se pregăteşte cel de-al doilea observator, stabilindu-se etapele operaţiei;
• se alege din hartă un aliniament care să corespundă condiţiilor de mai sus;
• în momentul în care nava se află în axul aliniamentului se măsoară Rg sau Rc la primul din
reperele aliniamentului. În cazul controlului corecţiei compasului magnetic, simultan se citeşte şi
drumul compas. Momentul intrării în axul aliniamentului pentru o precizie mai bună se
controlează şi anunţă de către un observator dotat cu binoclu;
• se scoate din hartă valoarea relevmentului adevărat determinat de aliniament;
• se determină corecţia compasului ;
• la girocompasele fără corector automat al erorii de viteză se calculează valoarea corecţiei
cu ajutorul tablei 17b din DH 90: δg;
• se determină corecţia constantă a girocompasului:
• corecţia compasului magnetic se obţine astfel:
• se calculează relevmentul magnetic
• apoi se determină deviaţia compasului valabilă pentru drumul compas Dc pentru care a
fost citită valoarea relevmentului.
• valoarea deviaţiei se compară cu cea înscrisă în tabla de deviaţii a compasului magnetic
iar dacă diferenţa este mai mare de 0o5 se trece la întocmirea unei noi table de deviaţii.
 Exemplu1:
• Pe data de 15 aprilie 2011, NS 281 Constanţa pleacă de la ancoră
mergând în drum sudic spre intrare în Portul Constanţa. La trecerea
prin aliniamentul format de Farul de Intrare cu Farul de Aterizare
Constanţa de valoare 295o7 se măsoară simultan următoarele
elemente:
• la girocompas cu corector automat al erori de viteză KURS-4:
• la compasul magnetic KMOT pentru uşurinţa înţelegerii presupunem
că are ca tablă de deviaţii tabla de deviaţii şcoală a catedrei şi se
măsoară următoarele:Rc= 297o5; Dc= 173o0 ;
• din hartă se scoate declinaţia magnetică d03=4o38`E şi creşte anual
cu 4`;
 Exemplu1:
Girocompas: Compas magnetic
Ra  2957 d03= +4o38` Ra  2957
- Rg  2965 +var(4x8`)=+ 32` - Rc  2920
g  0008 d11= +5o10` c  0037
 g  0000 d11= +5o2 -d11= - 005o2
A  0008  c  - 001o5 pentru Dc= 173o0
Dc= 173o0
+d11= +5o2
Dm= 178o2
Din tabla de deviaţii: pentru Dm = 170o............ δc = - 2o5
pentru Dm = 180o............ δc = - 1o7
variaţia pentru 10o......... Δδc = - 0o8 (scade)
variaţia pentru 1o............. - 0o08
variaţia pentru 82o....... 82 x (- 0o08) = - 0o7
Dm = 1782o............. δc = - 1o8
Diferenţa dintre δc calculat din tablă şi deviaţia determinată cu aliniamentul este de
numai 0o3, deci nu se pune problema determinării unei noi table de deviaţii.
 Determinarea corecţiei
compasului prin utilizarea a trei
repere costiere
Determinarea corecţiei compasului utilizând
metoda triunghiurilor asemenea
 Determinarea corecţiei compasului utilizând
metoda triunghiurilor asemenea
Algoritmul de operaţii:
- se măsoară cele trei relevmente, se convertesc cu valoarea corecţiei compasului
cunoscută şi se trasează pe hartă. Va rezulta un triunghi al erorilor;
- se variază corecţia cunoscută a compasului cu o valoare arbitrară cuprinsă între 2˚-5˚;
- se convertesc relevmentele măsurate cu noua corecţie şi se trasează pe hartă. Se va
obţine un nou triunghi al erorilor;
- se analizează rezultatele făcând comparaţia noului triunghi cu cel iniţial:
- dacă este mai mare decât primul, înseamnă că noua corecţie aplicată a dus la mărirea
primei corecţii;
- dacă este mai mic decât primul, înseamnă că cea de a doua corecţie este mai
apropiată de cea reală;
- dacă este egal cu primul dar inversat, înseamnă că s-a schimbat semnul corecţiei
compasului;
- dacă este foarte mic sau este chiar un punct, înseamnă că noua corecţie a compasului
este cea corectă;
- după ce s-au obţinut cele două triunghiuri în modul descris mai sus, se unesc prin
segmente de dreaptă vârfurile unghiurilor egale ale acestor triunghiuri asemenea. La
intersecţia celor trei segmente se va găsi punctul observat al navei.
Determinarea punctului navei
 Determinarea punctului navei
- În figură sunt redate câteva perechi de triunghiuri asemenea şi modul de determinare a
punctului navei.
- După ce s-a determinat pe hartă punctul navei prin una din metodele de mai sus, se
măsoară unul din relevmentele adevărate (ZA, ZB, ZC) şi se face diferenţa dintre acesta
şi relevmentul compas corespunzător care a fost măsurat pe timpul observaţiilor:
Ra – Rc = Δc
- Diferenţa va reprezenta corecţia reală a compasului, ţinând cont de faptul că erorile
accidentale sunt mici şi se pot neglija.
- Atunci când se presupune existenţa unor erori accidentale, pentru micşorarea
acestora, se fac diferenţele între cele trei relevmente adevărate scoase din hartă şi
relevmentele compas corespunzătoare, apoi se face media celor trei corecţii obţinute:
Δc = (Δc1 + Δc2 + Δc3)/3.
- Se recomandă ca în continuare, observaţiile să fie corectate cu valoarea obţinută mai
sus.
 Procedeul locurilor de egală diferenţă de
relevment
• Procedeul se bazează pe faptul că cercul capabil de unghiul dintre relevmente este independent de eroarea
sistematică pe care acestea o conţin. Pentru a determina punctul navei cu ajutorul valorilor a trei relevmente
măsurate simultan la trei obiecte, relevmente a căror intersecţie produce un triunghi al erorilor mare,
procedează în felul următor:
• - se vor folosi relevmentele compas măsurate la cele trei obiecte;
• - se calculează unghiurile orizontale α şi β din relevmentele compas măsurate, astfel:
• α = RcB - RcA
• β = RcC - RcB
• - se trasează arcele de cerc capabile de cele două unghiuri orizontale reprezentând locurile de egală diferenţă
de relevment, la intersecţia cărora se află punctul observat al navei, Z sau se aplică o altă metodă de
determinare a punctului navei cu unghiuri orizontale. În continuare se va exemplifica metoda segmentelor:
• - se uneşte punctul A cu punctul B şi punctul B cu punctul C;
• - în punctul B se construieşte un unghi egal cu 90° −α pe dreapta BA şi un unghi egal cu β − 90° pe dreapta BC;
• - se ridică o perpendiculară în punctul A spre navă şi în punctul C spre uscat;
• - se prelungesc laturile unghiurilor construite în punctul B până la intersecţia lor cu cele două perpendiculare în
punctele E şi F;
• - se uneşte punctul E cu punctul F;
• - din punctul B se duce o perpendiculară pe dreapta EF, obţinând astfel punctul navei Z;
• - punctele A, E, Z şi B se vor găsi pe cercul capabil de unghiul α. La fel, punctele B, Z, C şiF se vor găsi pe cercul
capabil de unghiul β. Z este punctul comun al celor două cercuri, deci este punctul navei.
Procedeul locurilor de egală diferenţă de
relevment
•După ce s-a determinat punctul
observat al navei prin această metodă
ce este independentă de erorile
constante în acelaşi drum al navei se
trece la determinarea corecţiei totale a
compasului;
•Se compară relevmentul adevărat
măsurat în hartă, spre exemplu spre
reperul B (RaB) cu relevmentul giro
sau compas la acelaşi reper (RgB sau
RcB).