UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

L.P. 7 Şoldul în parctica reumatologică. Coxartoza, periartrita

coxofemurală, bursitele periarticulare: aspecte clinice, aevaluare,
obiectivele kinetoterapiei. Igiena ortopedică a şoldului.

Şoldul în practica reumatologică

Articulaţia şoldului sau articulaţia coxofemurală face parte din articulaţiile portante, fiind
foarte importantă atat in statică, cat şi in mers. Majoritatea afecţiunilor localizate la nivelul
articulaţiei coxofemurale, avand caracter invalidant major trebuie tratate cu mare
responsabilitate. De asemenea, menţinerea unei amplitudini de mişcare şi stabilităţi convenabile,
in poziţie funcţională trebuie să constituie o preocupare permanentă in cadrul programelor de
kinetoprofilaxie a decondiţionării fizice.

Examenul obiectiv al şoldului

Examenul obiectiv al şoldului se face impreună cu examinarea pelvisului şi coloanei vertebrale.
Examinarea pacientului se efectuează in ortostatism şi in decubit.

Inspecţia in ortostatism
Se vor urmări spinele iliace anterosuperioare, care trebuie să fie la aceeaşi inălţime. La inspeţia
din spate se apreciază orizontala care uneşte spinele iliace posterosuperioare, care trebuie să fie
perpendiculară pe verticala axului rahidian.
Se studiază apoi bazinul in staţiune unipodală: normal, spinele iliace posterosuperioare trebuie să
fie orizontale. Se observă dacă există inegalităţi ale membrelor inferioare sau atitudini vicoase:
coxa vara, coxa valga, coapsă in flexum. Mersul este observat după metoda standard.

Inspecţia in decubit dorsal. Pacientul este aşezat in decubit dorsal pe un plan dur, cu coloana
lombară in repaus şi cu membrele inferioare intinse şi apropiate. La omul normal, in această
poziţie, membrele inferioare sunt simetrice. Linia dreaptă care corespunde planului mediosagital
trece prin unghiul sternal, ombilic, mijlocul simfizei pubiene şi ajunge la punctual de contact
dintre cele două maleole mediale. Faţă de această linie verticală, liniile orizontale care unesc
proeminenţele osoase simetrice – biiliaca superioară, bitrohanteriană, birotuliană, bimaleolară –
sunt perpendiculare, iar intre ele sunt paralele.

Palparea. Prin palpare se caută punctele dureroase anterioare, posterioare şi laterale faţă de
articulaţie şi eventuala iradiere a acestora.

Măsurătorile care se efectuează in afecţiuni ale şoldului sunt următoarele:

· distanţa spino-maleolară;
· distanţa spino-trohanteriană;
· lungimea femurului;
· lungimea reală a membrului inferior;
· circumferinţa şoldului;
· circumferinţa coapsei (la 10 cm deasupra bazei rotulei).

1
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

Măsurătorile se fac comparativ.

Mobilitatea activă şi pasivă se apreciază prin efectuarea bilanţului articular şi determinarea

coeficientului funcţional de mobilitate.

Bilanţul muscular incheie examenul obiectiv al şoldului. Se testează forţa musculară a

muşchilor glutei (mare, mijlociu şi mic), adductori, iliopsoas şi a dreptului femural (componentă
a muşchiului cvadriceps femural).

Tipurile lezionale reumatismale ale şoldului

Şoldul, fiind o articulaţie importantă in cadrul lanţului cinematic al membului inferior,
indeplineşte două funcţii contradictorii: stabilizarea in faza de propulsie a mersului, alergării,
săriturii, dar şi oscilaţia membrului inferior, in faza de pendulare.
La nivelul articulaţiei coxofemurale se pot localiza afecţiuni reumatismale degenerative,
inflamatorii şi abarticulare.

Coxartroza
Localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei şoldului poartă denumirea de
coxartroză sau artroză coxofemurală. Este o afecţiune relativ des intalnită, fiind in acelasi timp şi
cea mai invalidantă dintre artroze. De obicei, se intalneşte la varsta de 50-60 de ani. La tineri,
evoluează spre coxartroză anomaliile articulaţiei coxofemurale.

Etiologie
In 45% din cazuri, coxartroza este primitivă, neavand o cauză decelabilă.

Coxartrozele secundare pot avea cauze diverse:

· anomalii congenitale ale şoldului: subluxaţia şi displazia coxofemurală congenitală (cele mai
frecvente), protruzia acetabulară, coxa plana etc.;
· osteonecroza aseptică a capului femural;
· modificări ale unghiului de inclinaţie (coxa vara sau coxa vaga);
· coxita mai veche;

Simptomatologie
Debutul bolii este insidios. Simptomele supărătoare pentru pacient sunt durerea şi impotenţa
funcţională.

Examen obiectiv
Bolnavul cu coxartroză trebuie examinat în mers, în ortostatism şi în decubit.

2
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

Afecţiuni reumatismale abarticulare

In această categorie de afecţiuni reumatismale abarticulare vom insista asupra celor mai
frecvente: periartrita coxofemurală şi bursitele periarticulare.

Periartrita coxofemurală
Periartrita coxofemurală este o formă de reumatism abarticular localizat la articulaţia şoldului.
Este mult mai rară decat cea scapulohumerală.

Simptomatologie
Simptomul dominant este durerea de şold localizată in zona posterosuperioară a trohanterului
mare. Poate iradia pe faţa posteroexternă a coapsei, spre gambă sau către spina iliacă
anterosuperioară, spre creasta iliacă şi sacru. Durerea este de tip mecanic, accentuanduse la
mişcări, mers, oboseală. Durerea nu determină o impotenţă funcţională evidentă, dar poate să
limiteze unele gesturi, cum ar fi ieşitul din maşină sau din cada de baie. Mai rar, durerea poate fi
violentă, imobilizand bolnavul la pat.

Bursitele periarticulare
Bursita trohanteriană
Bursita iliopsoasului

Tratamentul kinetic în afecţiunile şoldului

Aproape toate afecţiunile şoldului evoluează spre coxartroză secundară, care determină
disfuncţionalităţi de sustenţie, mişcare şi coordonare, la mers.
In intocmirea programului, kinetoterapeutul trebuie să ţină seama de stadiul clinic si
anatomofuncţional al bolii. (T. Sbenghe).

Obiectivele programului kinetic in coxartroze:

· scăderea durerilor;
· creşterea stabilităţii;
· creşterea mobilităţii;
· creşterea gradului de coordonare şi echilibru la mers.

„Igiena ortopedică a şoldului”

Sub această denumire sunt grupate regulile care urmăresc profilaxia secundară, profilaxia
agravării coxopatiilor.

Respectarea regulilor de profilaxie secundară.

- reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală;
- evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit pe jos;

3
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

- mersul cu sprijin in baston in mana opusă pentru SI şi SE şi pentru SF in majoritatea cazurilor;

in mana homolaterală in cazurile severe din SF, cu dureri accentuate şi disfuncţionalitate
accentuată;

- evitarea mersului pe teren accidentat;

- evitarea şchiopătării prinr-un control voliţional al mersului şi prin antrenamentul kinetic al

controlului muscular dinamic;

- de cel puţin două ori pe zi se va păstra un repaus postural la pat, cu şoldurile intinse;
- se vor prefera deplasările cu bicicleta;
- se vor purta pantofi cu tălpi moi;
- se va corecta orice inegalitate a membrului inferior de la 2cm in sus;
- evitarea şederii prelungite pe scaun, care favorizează redoarea articulaţiei şi tendinţa la flexum
a coapsei;
- repausul pe un scaun mai inalt;
- se va executa, de cel puţin două ori pe zi, programul de kinetoprofilaxie pentru şold.

Programul kinetic în coxartroză

Definiţie: Reumatism degenerativ localizat la nivelul articulaţiei şoldului.
Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii;
- evitarea instalării atitudinilor vicioase;
- menţinerea / refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare;
- menţinerea / refacerea forţei musculare şi a echilibrului;
- reeducarea mersului.

Mijloace folosite:
Posturarea articulaţiei şoldului
Din decubit dorsal
Pe 1/3 inferioară a coapsei se fixează săculeţi cu nisip pentru evitarea flexumului.
Pe o banchetă cu gambele atârnate în afara planului de sprijin, pe 1/3 inferioară a gambei
se fixează săculeţi de nisip.

Din decubit ventral

Cu genunchii flectaţi la 90º; pacientul lasă să cadă gambele spre exterior relaxând
musculatură, menţine câteva secunde.
Se fixează o greutate pe zona lombosacrată.
Cu sprijin anterior pe braţe, coatele sunt în extensie iar mâinile pe sol: se menţine această
postură.

4
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

Tracţiuni în articulaţia şoldului

Din decubit dorsal
Kinetoterapeutul lateral pe partea afectată, mâna stângă pe 1/3 superioară a coapsei iar
mâna dreaptă trece pe sub gamba pacientului şi se prinde de antebraţul său drept; execută o
uşoară tracţiune verticală a genunchiului asociată cu mişcări de circumducţii ale şoldului.

Pacientul se prinde cu mâinile de marginea patului, kinetotera-peutul, la picioarele

pacientului, prinde extremitatea distală a gambei; execută o flexie de 30º a coapsei, apoi o
tracţiune a gambei.

Din decubit ventral

Kinetoterapeutul lateral de partea opusă membrului afectat, o mână pe faţa posterioară a
coapsei iar cealaltă pe faţa anterioară a coapsei; execută o uşoară tracţiune însoţită de extensia
coapsei.

Din decubit lateral

Pe partea afectată, cu o mână sub cap iar cealaltă sprijinită pe torace, kinetoterapeutul, în
spatele pacientului, va stabiliza bazinul acestuia prin contactul cu coapsele sale, mâna şi
antebraţul stâng susţine gamba iar mâna dreaptă este plasată în regiunea inghinală; execută o
adducţie a membrului inferior cu o uşoară tracţiune.

5
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

Mobilizări pasive şi autopasive

Din decubit dorsal
Kinetoterapeutul execută mobilizarea pasivă a articulaţiei coxofemurale pe toate direcţiile
de mişcare (flexii, extensii, abducţii, adducţii, rotaţii interne/externe, circumducţii).
Cu genunchiul flectat şi cu sketinguri prinse de gleznă; se execută abducţii – adducţii
alunecând pe o placă.

Exerciţii active în articulaţia coxofemurală

Din decubit dorsal

Gambele atârnând la marginea patului, coapsa este fixată pentru a nu se deplasa în flexie
şi abducţie sau adducţie; se face rotaţia externă a şoldului prin ducerea gambei înăuntru peste
cealaltă gambă; rezistenţa se aplică pe faţa internă a gleznei iar contrarezistenţa pe faţa externă a
genunchiului.
Tălpile pe sol, braţele pe lângă corp; pacientul ridică bazinul de pe sol.
Se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept, apoi flexia articulaţiei
coxofemurale.
Gambele atârnă la marginea patului; se execută rotaţii externe alternativ a articulaţiilor
coxo-femurale, apoi se pun saci de nisip pe gleznă.
Pe o placă alunecoasă pacientul execută flexii de genunchi şi şold (atunci când forţa este
sub 3).
Membrele inferioare cu genunchii extinşi sunt uşor ridicate de pe sol; se execută
încrucişarea membrelor inferioare.
Mâinile prind o bară şi ridică trunchiul, bazinul este împins în sus, călcâiele nu părăsesc
solul.

Decubit lateral
Membrele inferioare în extensie şi rotaţie externă, se execută abducţia membrelor
inferioare împotriva gravitaţiei, apoi cu un sac de nisip pe gambă; la sfârşitul mişcării se menţine
câteva secunde
Se execută abducţii-adducţii ale membrului inferior.
Cu genunchiul flectat; se execută abducţii-adducţii.
Membrul inferior în abducţie; execută circumducţii.
Se execută flexia coapsei concomitent cu flexia genunchiului, apoi extensia coapsei
concomitent cu extensia genunchiului.

Din decubit ventral

6
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE REUMATOLOGICE

Genunchiul flectat la 90º, kinetoterapeutul opune o rezistenţă pe 1/3 inferioară a coapsei,

pacientul execută extensia coapsei.
Membrele inferioare în afara patului; se execută flexii şi extensii din şold.

Din patrupedie
Pacientul ridică alternativ membrele inferioare cu articulaţia coxofemurală în rotaţie
externă şi abducţie (gambele sunt paralele cu solul).
Se execută extensia alternativă a articulaţiilor coxo-femurale.
Se flectează coapsele prin lăsarea trunchiului în faţă spre sol sau prin sprijinul feselor pe
călcâie şi aplecarea trunchiului.

Din ortostatism
Uşor depărtat, cu faţa la spalier; se execută extensia alternativă a membrelor inferioare, se
menţine poziţia.
Cu faţa la spalier; pacientul face abducţii-adducţii ale membrelor inferioare, pe gleznă se
pot pune greutăţi.
Se execută fandări laterale concomitent cu abducţia membrelor superioare.
Vârful picioarelor se apropie iar călcâiele se depărtează; apoi se face mişcarea invers.
Cu spatele la spalier; se execută ducerea simultană/alternativă a genunchilor la piept.