CONCEPTE DE BAZĂ ALE TERAPIEI PRIN DANS ŞI MIŞCARE

“Dansăm din momentul în care picioarele noastre ating pamântul

de Sharon Chaiklin”

STUDENT : CALIN ALEXANDRU KRRM AN I

CONF.UNIV.DR : OLTEAN ANTOANELA
 Acest capitol descrie evoluţia terapiei prin dans/mişcare de la originile acesteia în societăţile
primitive pâna în prezent. Terapia prin dans/mişcare este o disciplină bazată pe arta dansului şi
întărită de teorii psihologice care vizează procesele umane de bază.
 Mişcarea si respiraţia semnifică începutul vieţii. Ele preced limbajul si gândirea. Gesticulaţia
apare imediat ca mijloc de exprimare a nevoii de comunicare. Acest lucru a fost adevărat de-a
lungul istoriei umane. Havelock Ellis scrie, “dacă rămânem indiferenti faţă de arta dansului, nu
am reuşit să înţelegem, nu numai manifestarea supremă a vieţii fizice, dar şi simbolul suprem
al vieţii spirituale”
 ORIGINILE DANSULUI CA TERAPIE

 Terapia prin dans şi mişcare are o poziţie filozofică diferită. Aceasta consideră dansul ca
fiind terapeutic în mod natural datorită componentelor sale fizice, emoţionale şi spirituale.
Oamenii impărtăşesc un sens al comunităţii in timpul dansului, fiind motivul pentru care
merg în zone publice pentru a împărtăşi acţiunea ritmică a muzicii prin dans.
 PIONIERII

 După mulţi ani de spectacole, coregrafie şi de predare, mai mulţi dansatori au

început să-i observe mai îndeaproape pe cei care studiau cu ei. Unii dintre ei, în mod
special femei, trecuseră prin psihanaliză, forma principală de tratament psihiatric la
acea vreme. Toate erau familiarizate cu teoreticienii din domeniul psihiatriei, care s-
au remarcat în timpul lui Freud şi după acesta şi cu interpretările privind modul în
care psihicul şi emoţiile erau interconectate. Acest context psihologic le-a oferit o
înţelegere a dezvoltării umane şi a comportamentului pe care apoi au început să-l
folosească pentru a observa mişcările comportamentale ale altora. Fiecare dintre
femeile care au folosit pentru prima dată terapia prin dans a înţeles puterea mişcării
pentru ele însele şi importanţa acesteia în vieţile personale. Ele au avut curiozitatea
de a se întreba cum aceasta îi influenţa pe alţii şi ce putea fi învăţat prin dansurile
personale pe care indivizii le-ar putea explora pentru ei însuşi.
 SCURTA PREZENTARE DE CAZ

 În cadrul practicii private a terapiei prin dans/miscare, s-a lucrat cu un bărbat de vârstă
mijlocie, destul de bine funcţional, care s-a prezentat datorită dificultăţilor de a avea
relaţii. Era evident că se forţa să-şi permită să se mişte liber în spaţiu şi că nu putea
exprima prin dans sentimentele pe care le încerca în acel moment, fără a le cenzura.
Mişcările lui arătau tensiune şi discontinuitate, lipsea un flux sau continuitate ritmica.
Părea blocat într-un loc al sălii. De-a lungul timpului, printr-o terapie susţinută care viza
familia lui şi stima scăzută de sine, cu porniri şi ezitări, a venit o zi când, după un scurt
schimb verbal, s-a deplasat în spaţiu si s-a mişcat într-unul din cele mai frumoase dansuri
pe care le-am văzut vreodată.
 CONCLUZII

 Deşi lumea este acum mult mai complexă din punct de vedere social şi cultural decât în
societăţile antice mici şi cele tribale circumscrise, ceea ce a fost atât de fundamental
pentru viaţa fiinţelor umane este încă de bază. Oamenii au nevoia să se simtă integraţi cu
ei însuşi şi să fie parte a comunităţii. Utilizarea dansului este o modalitate care permite ca
acest lucru să se întâmple. TDM depăşeşte discontinuitatea şi îmbunătăţeşte noi
conexiuni. Ne-am îmbogăţit cunoştinţele privind comportamentul uman şi maniera de a
răspunde nevoilor individuale chiar şi în cadrul unui grup. Nu mai suntem doctori vraci, ci
ne numim terapeuţi de dans şi mişcare.
 VA MULTUMESC !