Dansul și Creativitatea: Explorarea Rolului Stimulilor și Barierelor în Expresia Artistică

Printre cei mai norocoși îi găsesc pe cei care își exprimă creativitatea prin dans.
Mișcări libere, simțite, ale corpului. Poate că multora dintre noi le-a fost înăbușită
creativitatea acasă în familie, la școală prin dogmatismul programelor, în societate prin reguli
și încadrări profesionale procedurale – astfel că poate ne-am suprimat această formă de
expresie internă, creatoare, revitalizantă. Văd dansul că o manifestare a adevărului uman,
generator de vitalitate.

Plecând de la ideea că principalul motiv al creativității este tendința omului de a deveni

ceea ce este potențial, avem de căutat în noi tot timpul, iar corpul are răspunsuri ale
mărturiilor traumatizante și inhibitoare din trecut – ca un narator de povești nespuse,
oportunitatea de a se destinde în prezent și a crea în prezent și viitor. Corpul are resursă
infinită de expresie a creativității – sunt dansatori care trec dincolo de limitele corpului uman
cunoscute până în prezent (câte reprezentări care au lăsat românii cu gura cascătă nu au fost
la Românii au talent), și totuși o resursă finită organic. Capacitatea corpului de a performa
primește constant invitație la expresie în artă: dans, teatru. Arta este stimulativă, din
principiu.

De exemplu, fără creativitatea și spiritul inovator al lui Elvis Presley și Michael Jackson în
lumea dansului muzical, viața noastră culturală și artistică ar fi fost mult mai săracă.
Mișcările lor unice au definit genuri muzicale, au inspirat generații de artiști și au dărâmat
bariere culturale. Presley a revoluționat rock 'n' roll-ul cu energia și spontaneitatea sa, în timp
ce Jackson a consolidat pop-ul cu performanțele sale teatrale și cu "moonwalk"-ul său
emblematic. Lipsa acestor inovații ar fi avut drept rezultat un peisaj artistic mult mai
homogen, lipsit de dinamismul și varietatea pe care le asociem astăzi cu dansul muzical. Mai
mult, am fi pierdut două figuri semnificative care au exemplificat curajul și valoarea de a
defini și redefini normele culturale prin intermediul expresiei personale creative.

Printre complexele care acționează ca inhibitori ai manifestării creativității în dans sau joc
cu corpul, poate cel mai evident ar fi complexul de inferioritate. Timiditatea și frica de a fi
ridicol în exprimarea spontană ale mișcrăilor corpului, mai ales în prezența altor persoane,
blochează trăirea autentică interioară. O formă alternativă a ceea ce se numește dans ar fi
exercițiile de mobilitate propuse în psihodramă, pe care le-am trăit personal. Am
experimentat invitații la a-mi pune corpul în mișcare în mod liber – iar creativitatea a ieșit din
ce în ce mai mult din mine cu cât am căpătat încredere că sunt în siguranță să caut și să scot
ce e în mine. Și am sărit, și am dansat fără muzică, am înălțat mâinile în curbe și linii.

Din cauza neputinței de a se relaxa și autocriticii permanente, apare nevroza și îmbolnăvirea

corpului. În acest context, suprimarea creativității, inclusiv a libertății de a dansa și de a se
exprima prin mișcare, poate contribui la aceste probleme de sănătate. Dansul și mișcările
libere ale corpului sunt forme profunde de exprimare personală; restricționarea acestora poate
limita abilitatea unui individ de a se exprima și de a gestiona emoțiile, ducând în timp la stres
psihic și la efecte fizice dăunătoare. Astfel, facilitarea exprimării creativității prin dans și alte
forme de mișcare poate avea un rol important în prevenirea și gestionarea nevrozelor și a
bolilor somatice.

Găsesc orice formă liberă de joacă cu mâinile, picioarele, organele de simț, sexuale, orice
parte a corpului ca fiind creativă prin simplul fapt că este individuală, personalizată, autentică
persoanei înseși. De asemenea, merită menționat și complexul afirmării de sine în plan
sexual, mai ales că erotismul presupune o foarte mare spontaneitate și libertate de punere în
mișcare a corpului – cu onduiri, atingeri.

Dacă ne raportăm la dansul erotic, deși adesea stigmatizat datorită conotațiilor socio-
culturale, este o sferă în care creativitatea joacă un rol esențial, unde dansatorul interpretează
într-o manieră senzuală, îmbinând astfel elemente de dans cu mișcări erotice.
Într-un context intim, între doi parteneri, dansul erotic poate fi o modalitate de a exprima
sentimente și dorințe într-un mod diferit de comunicarea verbală. În acest caz, creativitatea
poate presupune explorarea unor noi modalități de a-și folosi corpul pentru a comunica și de a
se conecta la nivel emoțional cu partenerul.
În pofida acestor aspecte, castrarea afirmării de sine în plan sexual care poate limita
exprimarea liberă a creativității în dansul erotic. Social, sexualitatea este adesea suprimată
sau restricționată, acționând astfel frenator în a ne exprima pe deplin și autentic prin dansul
erotic.
Mergând pe urmele definiției Mihaelei Roco (2001) despre creativitate, procesul
creativ din dans implică generarea de ceva nou și original. Acest proces nu se rezumă doar la
crearea de mișcări, ci implică gândire divergentă prin explorarea a numeroase idei posibile,
adaptându-se și răspunzând la impulsurile și provocările date de liniște, muzică, de partenerul
de dans sau de public. Orice individ are potențialul de a fi creativ, iar dansul oferă un mediu
extraordinar de a declanșa și a exersa această creativitate. Evoluția în dans, fie că este vorba
de dans popular, balet, dans de stradă sau dans erotic, este strâns legată de motivația
personală, de curiozitatea de a explora noi forme de expresie și de deschiderea către
experiențe noi și provocatoare. Astfel, dansul poate fi văzut nu doar ca o formă de artă, ci și
ca o punte către intersecția dintre mișcare, curaj, creativitate și expresia personală.
Dansul poate fi văzut, în esență, ca o formă de comunicare în care cuvintele sunt
înlocuite de mișcări. Ele comunică trăirile sufletului, emoțiile corporale, intențiile etc.
desemânând capacitatea de a se conecta emoțional intrapersonal și interpersonal, și antrenând
astfel și empatia.

Nu în ultimul rând, dansul nu numai că se manifestă ca o activitate intrinsec creativă,

dar participarea la acesta poate, de asemenea, amplifica creativitatea în diverse alte sfere ale
vieții. Unul dintre mecanismele prin care dansul are o direcție bidirecțională cu creativitatea
este prin îmbunătățirea flexibilității cognitive și motrice, eliberarea de endorfine – care pot
potența creativitate în viața profesională, scoială, afectivă. Acest proces colectiv de
îmbogățire și stimulare a creativității prin dans evidențiază valoarea sa nu numai ca formă de
divertisment și exprimare a sentimentelor, ci și ca o sursă esențială de dezvoltare personală și
cognitivă.

În încheiere, susțin că dansul merită un rol mai activ în viețile noastre. Dansul, în esența lui,
nu este doar o formă de divertisment sau de exprimare a esteticii - este un mod prin care ne
exercităm și ne valorificăm creativitatea și conexiunea emoțională cu noi înșine și cu ceilalți.
Astfel, prin promovarea unei abordări mai deschise și de susținere a libertății de exprimare
prin dans, putem contribui la dezvoltarea individuală și colectivă deopotrivă. Dansul nu este
doar o tehnică de a mișca corpul în ritm, ci este un limbaj al inimii, o modalitate de vindecare
și de conectare, un mecanism de a ne lăsa creativitatea să zboare liber.

Avem nevoie de mai mult dans în viețile noastre.

Bibliografie

Bläsing, B., Calvo-Merino, B., Cross, E. S., Jola, C., Honisch, J., & Stevens, C. J. (2012).
Neurocognitive control in dance perception and performance. Acta psychologica, 139(2),
300–308. https://doi.org/10.1016/j.actpsy.2011.12.005

Roco, M. (2001). Creativitate și inteligență emoțională. Editura Polirom