Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALE RECUPERARII
VITAMINE SI MINERALE
Acidul aspartic (sărurile de potasiu, magneziu, arginină) exercită o acţiune detoxifiantă prin
fixarea amoniacului în ciclul ureogenic şi scăderea hiperamoniemiei induse de efortul de
anduranţă şi oboseală metabolică. Produse ca Aspacardin, Tromcardin, Sargenor sunt utilizate
cu bune rezultate în refacerea metabolică. Glicocolul (glicina), aminoacid esenţial
glicoformator, factor de conjugare în procesele de detoxifiere şi eliminare a diverselor substanţe
şi metaboliţi, se dovedeşte util în refacerea neuropsihică şi neuromusculară, în general, în
sporturile cu dominantă nervoasă. Produsul Glycocolle-Nevrosthenine, fiole buvabile (glicocol
+ glicerofosfaţi), se dovedeşte extrem de util în refacerea neuropsihică şi neuromusculară.
Concentratele proteice, cu efectele lor de tip ergogen, anabolizant, se dovedesc în egală
măsură utile şi în refacerea metabolică (proteică), în special în eforturile de anduranţă, forţă,
care au apelat si la proteine ca sursă energetică şi deci impun o compensare a rezervelor
proteice, acţiune realizată în principal prin alimentaţie, dar suplimentată de administrarea
concentratelor proteice, în special din lapte.
ODIHNA ACTIVĂ
O formă specială a refacerii dirijate este odihna activă. Aceasta include măsurile care
conduc imediat după efort la o refacere cât mai rapidă şi mai complet posibilă.
Scopul odihnei active este menţinerea stării de antrenament, prin diferite măsuri
întreprinse după efort din care enumerăm, alergare uşoară, o şedinţă uşoară de
nataţie, vâslit, bicicleta, gimnastică cu exerciţii de întindere şi relaxare, jocuri
distractive sau şedinţe de lucru la bicicleta ergonomică. Aceste genuri de efort lejer,
plăcut la alegerea sportivului nu fac decât să scurteze revenirea sistemelor
funcţionale după efort.
Revenirea parametrilor funcţionali la nivelul valorilor de repaus ca şi degradarea
cataboliţilor acizi şi a altor deşeuri metabolice, vor fi favorizate de eforturile
adecvate, situate la nivelul metabolismului aerob.
Experimente efectuate de Beckmann C. (1983), Kindermann K. (1980), demonstrează că refacerea activă
specifică disciplinei sportive conduce în toate cazurile la o accelerare netă a degradării lactatului după
efort.
Explicaţia procesului de accelerare a restabilirii după efort prin refacere activă constă în:
transferul mai rapid de la predominanta simpatică la cea parasimpatică cu efect trofotrop;
eliminarea mai rapidă a hormonilor de efort (adrenalină, noradrenalină);
eliminarea sau metabolizarea lactatului într-o manieră mai activă şi eficientă. Astfel, exerciţiile alese în
cadrul refacerii active vor solicita alte sisteme funcţionale, alte grupe musculare, sau dacă vor fi acelaşi,
intensitatea lucrului va fi mult scăzută faţă de cea din efortul propriu-zis.
Se impun câteva reguli pentru deplina eficienţă a refacerii active:
Refacerea activă este recomandată după eforturile anaerobe lactacide (exemplu cursa de 400 m).
Efortul lejer prestat în cadrul refacerii active să se situeze la nivelul pragului aerob (2 mmol/l) lactat.
Această intensitate favorizează cea mai mare viteză de eliminare a lactatului. Ca
indice obiectiv al intensităţii este frecvenţa cardiacă, care trebuie să fie între 120 –
140 bătăi/min. sau consumul de oxigen de 50 – 60% din VO2 max.
Timpul de lucru în cadrul odihnei active nu trebuie să depăşească 45 minute.
Prelungirea acestei activităţi solicită suplimentar sistemul cardio-vascular şi consumă
substrat energetic care este oricum diminuat şi prin efortul propriu-zis.
Odihna activă este contraindicată când solicitarea din antrenament sau competiţie a
dus la consumul marcat al rezervelor energetice, epuizând suplimentar substratul
energetic şi consecutiv sunt întârziate procesele de restabilire.
În concluzie putem afirma că fiecare din rezervele energetice utilizate, se reconstituie
după o dinamică proprie, (tabel nr.16) şi care depinde de: subiect, nivelul de
antrenament, natura, intensitatea şi durata efortului care a determinat epuizarea
rezervelor.
În funcţie de obiectivele antrenamentului, sportivul poate să oprească total efortul şi
atunci refacerea se realizează pasiv, sau se menţine în continuare o activitate lejeră,
refacerea în acest caz fiind activă.
Efortul următor poate fi reluat când rezervele utilizate sunt:
• total reconstituite, deci refacerea a fost completă;
• sau parţial reconstituite, refacerea în acest caz fiind incompletă.
Exemplificăm în tabelul de mai jos tipuri de refacere practicate după un efort
exhaustiv de tip competiţie (Cazoria 1993).
Durata efortului prestat Refacere
cu maximum de
posibilităţi individuale Incompletă Completă Tipul refacerii
(60%) folosite
Duş cald, cadă sau bazin (săruri, plante), la 38 – 400C, între 10 – 15 min.;
Saună 10 min (1 min în saună şi 1 min afară – duş, bazin);
Masaj manual 10 min sau vibromasaj, hidromasaj 6 min.;
Tehnici de relaxare musculară sub supravegherea specialistului;
Oxigenare şi aeroionizare negativă 10 min.;
Reechilibrarea hidroelectrolitică (vezi indicaţiile de mai sus + sodiu şi potasiu);
Alimentaţie hidrozaharată, bogată în crudităţi şi lactate, alcalină, hipolipidică, normoproteică,
normocalorică;
Psihoterapie (convorbiri, antrenament psihosomatic);
Odihnă activă;
Odihnă pasivă (somn)
OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se recomandă aplicarea mijloacelor de la punctele 1, 3, 6, 7, 8, 9
(convorbiri), 11. De două ori pe săptămână se vor efectua antrenamente de refacere, cu durata de circa
15 min, masajul manual la 20 min, iar cel instrumental la 10 min. După o etapă se efectuează refacere
5 – 7 zile într-o staţiune, aplicându-se zilnic toate mijloacele, sub supraveghere medicală (atenţie la
saună !).
III. Schema orientativă de refacere după eforturile de tip mixt
Psihoterapie;
Hidroterapie caldă 15 min.;
Saună de două ori pe săptămână, 15 minute (2 minute saună şi un minut afară);
Masaj manual 10 minute;
Rehidratare hidroelectrolitică;
Aeroionizare negativă 10 minute;
Alimentaţie alcalină bogată în minerale, vitamine, glucide, apă;
Odihnă activă şi pasivă (somn);
Tehnici de relaxare (eventual antrenament psihosomatic).
OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se aplică mijloacele de la punctele 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, (somn). La
sfârşitul ciclului săptămânal se efectuează o şedinţă de refacere (se începe cu 30 min odihnă
activă şi apoi se aplică toate mijloacele descrise; refacerea de etapă durează 5 – 7 zile, care se
recomandă să fie petrecute într-o staţiune submontană, cu aplicarea zilnică a tuturor mijloacelor).
IV. SCHEMA ORIENTATIVĂ DE REFACERE
ÎN EFORTUL NEUROPSIHIC