Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași

Facultatea de Construcții și Instalații

Managementul proiectelor

Student: Băraru Oana Roxana

Master: Materiale și Produse Performante pentru Construcții
Anul: II
Profesor: S.L. Dr. Ing. C. Onuțu
 MANAGEMENTUL CALITĂŢII

1. Calitatea în legislaţia românească. Concepte

Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele internaţionale s-a
materializat în Legea nr.10 - "Lege privind calitatea în construcţii" adoptată la 18 ianuarie 1995 şi
publicată în M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995. Prevederile acestei legi se aplică:
- construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent de forma de
proprietate sau destinaţie;
- lucrărilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare şi reparaţii ale construcţiilor.
Pentru a obţine o construcţie de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi
menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
Managementul calităţii proiectului include procesele necesare pentru asigurarea faptului că
proiectul va satisface necesităţile pentru care a fost întreprins. Managementul calităţii proiectului
include atât procesul (managementul proiectului) cât şi produsul (obiectivul de construcţii), deoarece
eşecul în realizarea cerinţelor de performanţă în ambele domenii poate avea consecinţe negative pentru
toţi stakeholderii.
Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entităţi (produs sau serviciu) referitoare la
măsura în care aceasta este capabilă să satisfacă nevoile explicite şi implicite ale beneficiarului 1. Una
dintre problemele esenţiale ale managementului proiectelor este tocmai transformarea nevoilor
implicite ale beneficiarului în nevoi explicite cât mai devreme pe parcursul realizării proiectului (încă
din faza de concepţie). Prin satisfacerea nevoilor beneficiarului se înţelege realizarea acestora conform
aşteptărilor (specificaţiilor) – proiectul trebuie să producă ceea ce s-a spus că va produce - şi chiar
depăşirea acestora – rezultatul proiectului trebuie să satisfacă nevoile reale ale clientului.
Fiecare proiect este influenţat de cerinţe specifice privind calitatea, costul şi durata de execuţie.
Tendinţele impuse acestor trei parametri sunt prezentate în graficul următor
Figura 66. Triunghiul cost-calitate-durată

Calitate

Cost Durată de execuţie

Evident că satisfacerea concomitentă a acestor trei cerinţe (reducerea costurilor şi a duratei de

execuţie în paralel cu creşterea calităţii) este greu de realizat deoarece este posibilă doar în situaţia
unor modificări tehnice sau organizatorice spectaculoase.
1
 Managerul de proiect are rolul de a asigura (în continuarea activităţii de proiectare) realizarea
calităţii impuse în condiţii de costuri şi durate acceptabile.
J. Juran arată că 80% din cauzele noncalităţi sunt imputabile proiectanţilor, managerilor,
furnizorilor şi doar 20% sunt înregistrate în execuţie (datorate muncitorilor).
Neconcordanţe şi erori în proiectul tehnic:
1. Schimbarea unei soluţii tehnice sau economice din proiect cu unele nefundamentate sau
nepotrivite;
2. Management nepotrivit; interpretarea greşită a proiectului;
3. Influenţa negativă a participanţilor la realizarea proiectului (furnizori, beneficiari etc.);
4. Recepţia, manipularea, păstrarea necorespunzătoare a materialelor;
5. Controlul de calitate efectuat defectuos;
6. Pregătirea profesională necorespunzătoare;
7. Indisciplina la locul de muncă;
8. Condiţii atmosferice necorespunzătoare;
9. Alte cauze.
Frecvenţa noncalităţii, pe cauze specifice proiectelor de construcţii, poate fi redată într-o
histogramă Pareto:
Figura. 67. Frecvenţa noncalităţii evidenţiată pe cauze
Numărul cauzelor noncalităţii

50 100

90

40 80

70

60
30
25 50

40
20
15 30

20
10 5
3
2 1 1 1 1 1 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Cauze ale
noncalităţii

Managementul calităţii proiectului constă din următoarele trei procese, care se

intercondiţionează şi se suprapun:
1. Planificarea calităţii – identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect şi stabilirea
modalităţilor de a le satisface.
2. Asigurarea calităţii – evaluarea pe baze regulate a performanţelor înregistrate în realizarea
proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante.
3. Controlul calităţii – monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă acestea corespund
standardelor considerate relevante şi identificarea modalităţilor de a elimina cauzele generatoare de
abateri negative.

2. Ciclul calităţii
Calitatea este asigurată, în toate etapele de realizare a unui proiect, pornind de la concepere-
proiectare şi încheind cu punerea în funcţiune şi întreţinerea pe toată durata de viaţă.
Ciclul calităţii este prezentat astfel:

Întreţinere - Creare -
menţinere concepere

Nevoile proprietarului
Întreţinere Exigenţele clientului

Proiectare
Utilizare Conceperea produsului
Execuţie -montaj

(serviciului)
Punere în funcţiune Dezvoltarea proiectului
Recepţie Calitate Detalierea proiectului.
Desene de execuţie
Echipare-montaj Pregătire forţă de muncă.

Execuţie. Comandă Elaborare modele de

echipamente organizare
Materiale şi echipamente
Furnizori
Realizare Proiectare

Figura 68. Ciclul calităţii unui proiect de construcţii (Adaptare după Joseph Kélada de la
Şcoala de Înalte Studii Comerciale din Montreal)

După cum se observă din schema de mai sus, nevoile proprietarului sunt cele care imprimă
nivelul calităţii. Aceste nevoi sunt influenţate de destinaţia proiectului dar şi de informaţiile din
exploatarea proiectelor similare sau apropiate.
Cele mai multe caracteristici calitative sunt imprimate proiectului în etapa de concepţie şi
proiectare. Acestea sunt puţin costisitoare şi facil de modificat sau înlocuit. În etapa de proiectare pot
fi revizuite anumite idei din etapa de concepere fără a înregistra cheltuieli suplimentare semnificative.
Asigurarea materialelor şi echipamentelor la parametrii calitativi propuşi în etapa de proiectare
elimină riscurile nerespectării calităţii din cauza acestora.
Etapa de execuţie poate contribui la menţinerea, îmbunătăţirea sau diminuarea calităţii
proiectului. Dacă se dispune de o documentaţie de proiectare bună, respectarea tuturor prescripţiilor
conduce la o calitate bună a proiectului sau, în cazul nerespectării acestor prescripţii, la o diminuare a
calităţii proiectului. Un proiect cu deficienţe calitative poate fi perfecţionat dacă, în execuţie, se
depistează neconcordanţele care duc la reducerea calităţii şi se propun modificări ale documentaţiei de
proiectare care să ridice calitatea proiectului. Una dintre cele mai importante etape pentru configurarea
calităţii unui proiect viitor este cea de întreţinere-menţinere în care se pot observa pe viu funcţionarea
proiectului şi implicaţiile noncalităţii.
 Toate abaterile de la calitatea propusă pentru un proiect provoacă anumite costuri suplimentare,
mai mici sau mai mari în funcţie de etapa în care ele se elimină.
3. Costurile calităţii
calitate faţă de costul iniţial (%)
Costul eliminării abaterilor de la

140

120

100

80

60

40

20
Etapa din ciclul de viaţă a proiectului
0
Concepere Proiectare Execuţie Dare în Exploatare
generală funcţiune

Figura 69. Etapele proiectului în care se depistează abaterea

Cu toate că factorii care influenţează calitatea se pot identifica uşor, factorii care influenţează
costul calităţii sunt mai greu de identificat.
Conform standardelor internaţionale, costurile calităţii sunt date de:
- costul studiului pieţei în privinţa cerinţelor de calitate;
- costul cercetării legat de îmbunătăţirea calităţii;
- costul proiectării legat de asigurarea cerinţelor de calitate;
- costul asigurării calităţii resurselor necesare execuţiei;
- costul organizării de şantier în legătură cu asigurarea realizării calităţii;
- costul exploatării legat de asigurarea calităţii;
- costul auditurilor de calitate ale sistemului, obiectului de construcţii etc.;
- costul pregătirii profesionale în domeniul calităţii;
- costul prevenirii noncalităţii;
- costul eliminării neconformităţilor de calitate;
- costul evaluării calităţii.
Cu cât creşte calitatea unei construcţii, cu atât creşte şi costul lucrărilor de execuţie, dar scade
proporţional, datorită calităţii ridicate, costul exploatării construcţiei. Durata de folosire a obiectelor de
construcţii este foarte mare şi, deci, recuperarea costurilor suplimentare în execuţie este uşor de
realizat. Se pune însă întrebarea: "Cât de mult putem creşte costul execuţiei pentru îmbunătăţirea
calităţii?". Răspunsul la întrebare se poate da prin calculul costului global al construcţiei (suma
costurilor de execuţie şi de exploatare) şi se prezintă ca în diagrama următoare:
 Figura 70. Optimizarea calităţii în funcţie de costul global

4. Sistemul calităţii în construcţii

Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

- Reglementările tehnice în construcţii care se stabilesc prin regulamente şi proceduri şi care au ca
obiect concepţia, calculul, alcătuirea, execuţia şi exploatarea construcţiilor.
- Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor se certifică de către producător. Nu se
folosesc produse fără certificarea calităţii.
- Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee care stabilesc aptitudinea de utilizare,
condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a lor.
- Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor.
Proiectele se verifică obligatoriu de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi (alţii decât
cei ce au elaborat proiectul).
Execuţia este verificată de investitori prin diriginţi de specialitate iar expertizele tehnice ale
proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de către experţi tehnici autorizaţi.
- Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie o obligaţie ce revine tuturor factorilor
ce participă la conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi se materializează într-un
sistem propriu fiecărui factor.
- Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii se fac conform
prevederilor legale.
- Activitatea metrologică în construcţii urmăreşte asigurarea, etalonarea, verificarea şi menţinerea
în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control necesare.
- Recepţia construcţiilor urmăreşte certificarea realizării acestora conform cu documentaţia de
execuţie şi cu cartea tehnică a construcţiei în care se înscriu date referitoare la realizarea şi
exploatarea construcţiei. Se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului care are
sarcina să o completeze la zi.
- Comportarea în exploatare şi intervenţiile în timp se înscriu în cartea tehnică. Intervenţiile
(reconstruire, consolidare, transformare, extindere, reparaţii) se fac numai pe baza unui proiect
avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau de un expert tehnic avizat.
- Postutilizarea construcţiilor se referă la activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a
construcţiilor, de recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi
de reciclare a deşeurilor cu asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.
- Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către "Inspecţia de stat în construcţii,
lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului" care urmăreşte aplicarea unitară a prevederilor
legale privind calitatea construcţiilor la nivelul întregii ţări.
Dintre componentele sistemului calităţii în construcţii doar conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii cade integral în sarcina constructorului.

5. Planificarea calităţii
Planificarea calităţii constă în identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect şi
stabilirea modalităţilor de a le satisface. Ea trebuie realizată în paralel şi corelată cu celelalte
componente ale planificării proiectului. De exemplu, realizarea calităţii dorite poate solicita modificări
la nivelul costurilor sau al programului de execuţie, sau poate necesita o analiză de risc detaliată a unei
anumite probleme care a fost identificată.
Pentru planificarea calităţii se utilizează următoarele surse de informaţii:
 Politica în domeniul calităţii. Aceasta constă în ansamblul intenţiilor unei organizaţii referitoare la
calitate, aşa cum sunt ele exprimate de către managementul de vârf al acesteia. În cazul în care
organizaţia care realizează proiectul nu are o politică în domeniul calităţii sau la realizarea
proiectului urmează să fie implicate mai multe organizaţii (ceea ce reprezintă regula în domeniul
construcţiilor), echipa managerială a proiectului (care include reprezentanţi ai stakeholderilor
proiectului) trebuie să conceapă o politică a calităţii pentru proiectul respectiv.
 Scopul proiectului şi descrierea produsului. Acestea includ documentaţia tehnico-economică
(contracte, proiectul, detalii de execuţie, specificaţiile tehnice, caietul de sarcini etc.). Sunt foarte
importante deoarece cuprind rezultatele majore care se aşteaptă, obiectivele stakeholderilor privind
proiectul, detalii tehnice.
 Standarde şi legislaţie aplicabile. Se includ prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale
(pentru proiectele de acest tip) referitoare la proiect.
Principalele metode şi tehnici utilizate în planificarea calităţii sunt:
 Analize cost/beneficiu. Principalul beneficiu al respectării specificaţiilor privind calitatea constă în
diminuarea volumului şi valorii lucrărilor care trebuie refăcute, ceea ce înseamnă o creştere a
productivităţii, a satisfacţiei stakeholderilor şi diminuarea costurilor. Principalul cost al respectării
specificaţiilor privind calitatea este cel ocazionat de activităţile de management al calităţii
proiectului. Desigur, pentru ca o anumită măsură privind calitatea să fie considerată acceptabilă
trebuie ca beneficiile pe care le generează să depăşească costurile.
 Analize comparative. Se compară practicile curente sau planificate cu cele din alte proiecte
similare pentru a se genera idei de perfecţionare şi pentru a avea un standard faţă de care să se
evalueze performanţele.
 Diagrame de flux. Se pot utiliza diagrame cauză-efect (numite şi diagrama Ishikawa, diagrama
oaselor de peşte), care ilustrează modul în care diferite cauze şi subcauze se relaţionează pentru a
produce un anumit efect, şi diagrame de proces sau de sistem, care arată modul în care se
relaţionează diferitele elemente ale unui sistem. Diagramele de flux pot ajuta echipa de proiect să
anticipeze unde şi când pot apărea probleme referitoare la calitate şi pe această bază să identifice
modalităţi de a le preveni sau rezolva.
 Experimente şi simulări. Acestea se pot utiliza pentru a identifica impactul pe care îl au anumite
variabile asupra proceselor şi produsului proiectului.
Planificarea proiectului se concretizează în următoarele rezultate:
 Planul de management al calităţii. Acesta descrie modul în care echipa de proiect va
operaţionaliza politica sa în domeniul calităţii, obiectivele, structurile, responsabilităţile,
 procedurile, procesele şi resursele necesare pentru implementarea managementului calităţii
(controlul calităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii). Acest plan se poate concretiza în
următoarele documente: manualul calităţii, procedurile de asigurare a calităţii şi planul de control
al calităţii, verificări şi încercări.
 Definiţii operaţionale. Acestea descriu, în termeni foarte specifici, elementele–de proces sau
produs – ale proiectului şi modul în care acestea sunt măsurate în procesul de control al calităţii.
De exemplu, nu este suficient să spunem că respectarea termenelor planificate este o măsură a
managementului calităţii; trebuie indicat de asemenea dacă fiecare activitate trebuie să înceapă
conform planului, sau să se finalizeze conform acestuia.
 Liste de control. Acestea sunt utilizate pentru a verifica dacă un set obligatoriu de paşi a fost
respectat şi realizat.

6. Asigurarea calităţii
Asigurarea calităţii constă în evaluarea pe baze regulate a performanţelor înregistrate în
realizarea proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante.
Aceste activităţi sunt realizate, de regulă, de către un Compartiment de Asigurare a Calităţii.
Conform “Regulamentului privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii” 2 părţile
implicate în realizarea proiectelor de construcţii au obligaţia să:
 elaboreze şi să aplice sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în unitatea proprie;
 înfiinţeze compartimentele de asigurare a calităţii;
 elaboreze procedurile aferente sistemului;
 pregătească şi să califice personalul.
Legea privind calitatea în construcţii3 prevede următoarele drepturi şi obligaţii pentru
participanţii la realizarea obiectelor de construcţii:
a. investitorul: stabileşte nivelul calitativ pentru proiectare şi execuţie; obţine avizele şi
acordurile necesare; verifică execuţia prin diriginţi de specialitate sau consultanţi; soluţionează
neconformităţile, defectele în exploatare, deficienţele de proiectare; propune expertizarea construcţiei
pentru realizarea intervenţiilor.
b. proiectantul: precizează categoria de importanţă a construcţiei; asigură prin proiecte şi detalii
de execuţie calitatea construcţiei; prezintă proiectele specialiştilor verificatori atestaţi, stabiliţi de
investitor, şi soluţionează neconcordanţele constatate; elaborează caietele de sarcini, instrucţiunile
tehnice pentru execuţie, exploatare, întreţinere, reparaţii şi urmărire a comportării construcţiei în timp;
stabileşte fazele de execuţie şi participă la verificarea calităţii acestora; elimină deficienţele de calitate
încă din faza de proiectare.
c. executantul: sesizează investitorul asupra neconcordanţelor sau deficienţelor proiectului;
începe construcţia numai pentru proiecte verificate şi construcţii autorizate; asigură realizarea nivelului
calitativ prevăzut al construcţiei; convoacă factorii responsabili la verificarea diferitelor stadii fizice
executate; soluţionează neconformităţile pe baza soluţiilor proiectantului; sesisează Inspectoratul de
Stat în construcţii în legătură cu producerea accidentelor tehnice pe durata execuţiei; readuce terenurile
folosite pentru organizarea de şantier la starea iniţială.
d. verificatorul de proiecte şi experţii tehnici: au aceeaşi răspundere ca şi proiectantul pentru
proiectele acceptate şi răspund pentru soluţiile date.
e. proprietarul: efectuează la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii; completează şi
actualizează cartea tehnică a construcţiei; execută modificări la construcţii numai pe bază de proiecte
verificate şi autorizate.
f. administratorul şi utilizatorul: folosesc construcţia conform instrucţiunilor din cartea tehnică;
execută lucrări de întreţinere şi reparaţii (dacă se prevede acest lucru prin contractul cu proprietarul),
2
HG nr. 261/8 iunie 1994.
3
Legea nr. 10/1995, “Lege privind calitatea în construcţii”.
urmăresc comportarea în exploatare; sesizează Inspecţia de stat în construcţii în legătură cu accidentele
tehnice înregistrate.
Informaţiile de intrare în sistemul de asigurare a calităţii se preiau din:
 Planul de management al calităţii.
 Rezultatele măsurătorilor de control al calităţii.
 Definiţiile operaţionale.
Metodele şi tehnicile folosite în asigurarea calităţii sunt următoarele:
 Metodele şi tehnicile de planificare a calităţii.
 Auditurile calităţii. Au ca obiectiv identificarea învăţămintelor legate de îmbunătăţirea
performanţei în cadrul proiectului curent sau în proiecte viitoare. Auditurile pot fi programate la
date prestabilite sau aleatoare. Ele pot fi realizate de către specialişti interni sau consultanţi externi.
Rezultatul activităţilor de asigurare a calităţii este îmbunătăţirea calităţii. Aceasta include
adoptarea de măsuri şi acţiuni pentru creşterea eficacităţii şi eficienţei proiectului astfel încât să se
genereze beneficii sporite pentru stakeholderi.

7. Controlul calităţii
Controlul calităţii presupune monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă
acestea corespund standardelor considerate relevante şi identificarea modalităţilor de a elimina cauzele
generatoare de abateri negative.
Informaţiile de intrare pentru controlul calităţii sunt:
 Rezultatele realizării proiectului. Acestea includ atât rezultatele care ţin de proces, cât şi pe cele
care ţin de produs. Alături de aceste rezultate efective sunt necesare rezultatele planificate.
 Planul de management al calităţii.
 Definiţiile operaţionale.
 Listele de control.
Principalele metode şi tehnici utilizate în controlul calităţii includ:
 Inspecţia. Include activităţi de măsurare, examinare, testare pentru a stabili dacă rezultatele
corespund specificaţiilor planificate. Inspecţii se pot efectua: în faza premergătoare execuţiei
lucrărilor de construcţii (examinarea şi verificarea documentaţiei tehnico-economice, verificarea
calităţii materialelor de construcţii şi a prefabricatelor, verificarea calităţii utilajelor, verificarea
capabilităţii subantreprenorilor), în faza executării lucrărilor de construcţii (verificarea calităţii
lucrărilor de structură şi de finisaj), în faza recepţiei, a exploatării sau postutilizării obiectelor de
construcţii.
 Diagramele de control. Acestea sunt reprezentări grafice ale rezultatelor înregistrate, cu dinamica
lor în timp. Sunt utilizate pentru a decide când abaterile rezultatelor depăşesc limitele considerate
acceptabile şi se impune luarea unor măsuri de corecţie. Ele pot fi utilizate, spre exemplu, în
monitorizarea costurilor şi programului de execuţie a proiectului sau a erorilor în documentaţia
proiectului.
 Diagramele Pareto. Sunt histograme care pun în evidenţă frecvenţa de apariţie, în ordine
descrescătoare, a anumitor rezultate în funcţie de cauzele care le-au generat. Echipa de proiect ar
trebui să acţioneze cu prioritate asupra cauzelor care au generat cel mai mare număr de defecte
(legea lui Pareto: un număr relativ redus de cauze generează cea mai mare parte a problemelor).
 Diagrame de flux. Sunt utilizate pentru a analiza modul în care au apărut problemele referitoare la
calitate.
 Analiza tendinţei. Se utilizează pentru monitorizarea performanţelor tehnice şi a performanţelor
referitoare la încadrarea în buget şi program (câte activităţi într-o anumită perioadă au fost
realizate cu abateri semnificative).
Rezultatele aplicării controlului calităţii sunt:
 Îmbunătăţirea calităţii.
 Decizii de acceptare. În urma controlului anumite lucrări vor fi acceptate, altele vor fi respinse şi
vor necesita refacerea lor.
 Refacerea unor lucrări. Anumite lucrări, respinse la efectuarea controlului calităţii, trebuie
refăcute. Aceasta antrenează depăşiri de costuri şi termene de execuţie, deci trebuie evitate sau
minimizate.
 Completarea listelor de control. Listele de control se completează pe măsura utilizării lor şi este
util să fie arhivate împreună cu celelalte documente ale proiectului.
 Ajustarea proceselor. Ca urmare a controlului este necesar, în anumite situaţii, să se adopte acţiuni
corective şi preventive.

O nouă teorie asupra calităţii lucrărilor de construcţii este Managementul Calităţii Totale.
În tabelul următor se face o paralelă între managementul tradiţional al calităţi şi managementul
calităţii totale.

Comparaţie între Managementul tradiţional al calităţii şi Managementul calităţii totale

Tabelul 21
Managementul tradiţional al Managementul calităţii totale
calităţii
Calitate - produsele sunt conforme cu - produsele sunt conforme cu
specificaţia; nevoile consumatorilor;
- se pune accent pe controlul final - se pune accent pe controlul
calităţii procesului de producţie
Clienţi - înţelegerea parţială a nevoilor - proces sistematic de căutare,
clienţilor înţelegere şi satisfacere a
necesităţilor clienţilor
Defecte - se admite un anumit procent de - nu se admit erori (zero defecte în
defecte, pierderi, retuşuri fabricaţie, zero probleme în
exploatare)
Inovaţii - revoluţii tehnologice - perfecţionare graduală şi
(automatizare) continuă a fiecărei activităţi
Rezolvarea - nesistematizat, la nivel - în mod participativ, disciplinat;
problemelor administrativ sau al specialiştilor decizii pe baza unor informaţii
precise

Sistemul de management al calităţii totale vizează toate aspectele activităţii firmei şi

desemnează calitatea ca element strategic.
Strategia managementului calităţii totale se concretizează în efortul integrat al tuturor
nivelurilor companiei pentru a creşte satisfacţia clientului, prin realizarea practică a îmbunătăţirilor
continue.
Managementul calităţii totale se impune în construcţii deoarece:
- construcţiile sunt cunoscute pentru calitatea scăzută;
- există o lipsă de preocupare pentru respectarea termenelor de predare;
- nu se respectă costurile anticipate de client;
 - se înregistrează performanţe reduse la nivelul firmei.
Spre deosebire de industrie, în construcţii calitatea este impusă de:
- client;
- arhitect;
- proiectant;
- experţi verificatori de proiect;
- antreprenori generali;
- subantreprenori;
- furnizori de materiale şi utilaje.
În condiţiile sistemului managementului calităţii totale fiecare este clientul celuilalt.
Particular pentru construcţii este faptul că proprietarul este singurul "neexpert" şi totuşi el este
cel care trebuie să ia deciziile cele mai importante. Proprietarul nu are experienţă deoarece el conduce
un proiect o singură dată sau, în cel mai bun caz, la intervale mari de timp. Aceasta este cauza
principală care generează conflicte între participanţi (legate de materiale, maşini, soluţii constructive,
relaţii dintre oameni, bani etc.).
Particularităţile managementului calităţii totale în construcţii sunt date de nerepetabilitatea
proiectelor abordate, ceea ce face ca resursele fizice şi umane angajate în proiect să fie disponibilizate
la încheierea acestuia.
Calitatea, în domeniul construcţiilor, este, în primul rând, o problemă de responsabilitate
socială. Asigurarea securităţii şi confortului pentru beneficiarii construcţiilor reprezintă o obligaţie
morală şi contractuală pentru firmele de construcţii.