Patogenia generala a bolilor

"Patogenia ne invata care sunt modalitatile de trecere din starea de normal in starea de
boala, si inapoi in starea normala." Ceamitru Nicolae

Claude Bernard si Cannon, spun ca normalul reprezinta constanta de reglare a mediul

intern, si ca limitele normalului sunt stabilite intre un minim si maxim, neexistand o
valoare fixa, ci o oscilatie care pastreaza aceste valori in limitele normale.
Cand un agent patogen actioneaza asupra organismului se pare ca perturba homeostazia
si apare o oscilatie cu tendinta de depasirea a acestor limite homeostatice, dar si cu
incercarea de revenire in limitele normale. Acest fenomen e datorat pe de-o parte
agentului patogen iar pe de alta a mijloacelor de adaptare ale organismului. Daca aceste
mijloace adaptative ale organismului esueaza, se poate ajunge pana la moarte.
In functie de organism, acelasi fenomen morbid este diferit. Deci, "nu exista boli, ci
exista bolnavi."

Sindromul General de Adaptare (SGA)

Hans Hugo Bruno Selye incearca sa gaseasca un concept patogenic comun, concept care
va fi acceptat de unii dar si negat de altii.
Povestioara:
Selye se afla intr.un laborator de cercetare din Canada, unde faceau cercetari cu privire
la descoperirea unui nou hormon ovarian. Inoculand hormon ovarian(feminin) unui
soarece mascul au observat ca soarecele mascul prezinta triada:
- hipertrofie corticosuprarenala,
- atrofie timico limfatica,
- hemoragii gastrointestinale.
Observa ca un extract ovarian pur da o simptomatologie mai slaba si invers, unul impur
da o simptomatologie mai intensa. Asadar injecteaza soarecii si cu alte substante, si
vede ca soarecii prezinta aceeasi triada. In acest caz ajunge la concluzia ca nu exista un
hormon ovarian nou. El va pleca astfel de la ideea ca orice boala are niste manifestari
comune. Dupa o perioada de timp spune ca n-a existat un factor patogen care sa nu
induca aceasta triada. Se documenteaza si vede ca si alti autori, descriau aceste triade la
pacientii pe care i-au avut. Astfel publica in 1936, in revista Major, un articol: "Un
sindrom produs de diversi agenti nociceptivi". Profita si de faptul ca profesorul sau,
Cannon, induce termenul "stress" - "great emotional stress/time of stress". Si astfel
spune ca sub actiunea unui factor de stres, organismul "ori actioneaza, ori fuge"=” fight
or flight”.
Exista 3 tipuri de agenti stresanti:
- somatici:
- psihici:
- sociali:

Totalitatea reactiilor nespecifice de sistem care apar in cadrul SGA(sindrom general de

adaptare)- ca raspuns la diferiti agenti stresanti- se caracterizeaza prin acea triada, si in
plus hiperglicemie si leucocitoza.

SGA presinta 3 stadii:

1.Reactia de alarma
Se caracterzeaza printr-o serie de manifestari commune cu cele ale socului:
- hTA,
- hipotermie,
- hemoconcentratie,
- hipocloremie,
- cresterea permeabilitatii capilare ,
- depresia snc.

Ulterior apar fenomenele de contrasoc:

-hipertrofie si hipersecretia corticosuprarenaliana,
-eozinopenie,
-hipercloremie.
- HTA
-stabilizarea membranelor

Reactia de alarma este rezultatul activarii SNV care stimuleaza organele implicate in
aparare (cord, plaman, ficat, muschi) si inhiba functiile inutile acestei faze (digestie,
reproducere).
Activarea SNV recunoaste un raspuns particular pe medulosuprarenala avind drept
consecinta eliberarea de adrenalina si noradrenalina.
Efectul activarii pe corticosuprarenala este secretia de hormoni corticoizi.

SGA este deci raspunsul organismului elaborat de cortex si SL si transmis pentru

elaborare SNV si SE prin intermediul hiopotalamusului si formatiunii reticulate
 Cortex + SL

Hipotalamus + Format. reticulata

Centrii medulari
vegetativi
Gg. Veget.
Medulosupraren Ac Laterovert
ala h
Cor
Adrenalin N d REACTIE
DE
a (90%)
A
Adrenali Pla ALARMA
na ma
NA (10%) n
Mu
sch
i
Fic
at
Art
ere

Centri
medulari Cortico
vegetativi
Medulo suprare
suprare nala
nala
Adrenal
ina Or
(90%) Corti ga
NA
(10%) coizi ne
int
er
ne
2. Stadiul de rezistenta:
Este un stadiu de rezistenta care rezulta in mod firesc. Actiunea agentului patogen in
acest stadiu nu poate sa distabilizeze limitele noilor homeostazii. In aceasta faza
organismul este rezistent fata de agentul patogen initial, dar daca in aceasta perioada
intervine un nou agresor el este deosebit de vulnerabil. De cele mai multe ori aceste
mijloace readuc constantele in limitele fiziologice.

3. Stadiul de epuizare:
SGA este raspnsul organismului elaborat de cortex si system limbic, si transmis pentru
elaborare snv si se, prin hipotalamus si formatiunea reticulata.

Eustresul defineşte reacţiile ce asigură rezistenţa şi menţinerea homeostaziei. În

categoria eustresului sunt incluse fenomenele plăcute: râsul, satisfacţia, succesul, etc.
care implică uneori modificări neuro-umorale mai importante decât stresul fizic sau
psihic.
Distresul defineşte reacţiile disproporţionante care dezorganizează capacitatea de
adaptare şi provoacă boala.