UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Lucrare scrisă la Drept internațional umanitar

1. Definiția Dreptului internațional umanitar. (1punct)

Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate reprezintă ansamblul normelor de drept
internaţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special
problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi neinternaţional.
2. Enumerați principiile Dreptului internațional umanitar. (1punct)
Principiile dreptului internaţional umanitar derivă din principiile fundamentale ale dreptului
internaţional public şi, întrucât niciun instrument juridic nu le precizează, doctrina a identificat
următoarele principii generale ce stau la baza dreptului internaţional umanitar:
a) Principiul inviolabilităţii şi securităţii persoanei în timpul conflictelor armate;
b) Principiul proporţionalităţii;
c) Principiul discriminării sau al limitării atacurilor la obiectivele militare;
d) Principiul limitării mijloacelor şi metodelor de luptă;
e) Principiul protecţiei victimelor războiului şi al populaţiei civile contra pericolelor ce decurg
din acţiunile militare;
f) Principiul neutralităţii asistenţei umanitare.
3. Precizați natura juridică a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. (1punct)
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, deşi are o competenţă internaţională, este persoană
juridică elveţiană, din care fac parte doar cetăţeni elveţieni.
Statutul juridic al Comitetului Internaţional al Crucii Roşii în ordinea juridică internaţională este
unul sui generis. Astfel, acesta este creat în baza dreptului elveţian, îşi are sediul pe teritoriul
Elveţiei şi toţi membri sunt elveţieni dar are personalitate juridică internaţională, recunoscută prin
norme de drept internaţional public.
4. Precizați reglementările aplicabile în materia protecției răniților, bolnavilor și
naufragiaților. (1punct)
În materia protecţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, în prezent, se aplică Convenţiile de
la Geneva din 1949 şi Protocolul adiţional I la aceste convenţii din 1977.

5. Enumerați instrumentele juridice convenționale care reglementează statutul

prizonierilor de război. (1punct)
Statutul prizonierilor de război este reglementat în plan normativ, în patru instrumente juridice
internaţionale:
 a) Regulamentul anexă la Convenţia a IV-a de la Haga din 1907 (Capitolul II, art. 4 -20);
b) Convenţia de la Geneva din 1929 pentru ameliorarea soartei prizonierilor de război;
c) Convenţia a III-a de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război;
d) Protocolul adiţional I din 1977 (art. 43 şi art. 44).
6. Enumerați regulile speciale de protecție a populației civile și a persoanelor civile
cuprinse în Protocolul I relativ la protecția victimelor conflictelor armate internaționale din
1977 de la Geneva. (2puncte)
Regulile speciale de protecție a populației civile și a persoanelor civile cuprinse în Protocolul I
relativ la protecția victimelor conflictelor armate internaționale din 1977 de la Geneva sunt:
a) Protecţia populaţiei civile pe teritoriul naţional;
b) Protecţia populaţiei civile aflate în puterea inamicului;
c) Protecţia femeilor şi copiilor;
d) Protecţia populaţiei civile în situaţii de conflict armat destructurat;
e) Protecţia populaţiei civile în cazul intervenţiei forţelor NATO.
7. Definiția protecției civile. (1punct)
Potrivit art. 61 lit. a) din Protocolul de la Geneva din 1977, prin expresia protecţie civilă se
înţelege îndeplinirea tuturor serviciilor umanitare sau a mai multora dintre ele, destinate să protejeze
populaţia civilă împotriva pericolelor ostilităţilor sau ale catastrofelor şi să o ajute să depăşească
efectele lor imediate, asigurând cele necesare supravieţuirii acesteia.
8. Enumerați bunurile culturale care beneficiază de protecție. (2puncte)
Potrivit art.1 din Convenţia de la Haga din 1954 sunt socotite bunuri culturale, oricare ar fi
originea şi proprietarul lor, următoarele:
a) bunurile mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă pentru patrimoniul cultural al
popoarelor;
b) edificiile a căror destinaţie principală şi efectivă este de a conserva sau de a expune bunurile
mobile, precum şi refugiile destinate să adăpostească, în caz de conflict armat, bunurile culturale
mobile;
c) centrele în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri culturale, denumite centre
monumentale.