Sobieski și românii

1. Acțiunea se petrece la cetatea Neamțului, în anul 1686, la sfârșitul lunii

septembrie.

2. – personajele: regele Poloniei – Ion Sobieski, hatmanii Iablonovski și

Potoțki, bătrânul plăieș, tânărul plăieș, plăieșii moldoveni, armata poloneză

3. Oștenii polonezi mergeau cu capul plecat pentru că erau înfometați. De zece

zile singura lor hrană fiind poamele.

4. Potoțki – lacom și lingușitor / Iablonovski – cumpătat și lucid

5. Răspunsul dat de bătrân solului exprimă sentimente de iubire față de țară,

vitejie și simțul responsabilității.

6. Capitularea moldovenilor nu este condamnabilă deoarece continuarea

rezistenței nu ar fi fost posibilă, mai mult de jumătate din plăieși fiind omorâți
de asaltul polonezilor. O continuare a rezistenței ar fi dus la sacrificarea
tuturor plăieșilor, cu același deznodământ: cucerirea cetății de către armata lui
Sobieski.

7. Numărul mic al moldovenilor, care au rezistat în cetate, este văzută diferit

de plăieși și de regele Sobieski. Plăieșii au privit rezistența ca pe o datorie,
chiar dacă numărul lor mic nu le oferea șanse de izbândă. Regele Sobieski, într-o
primă fază, consideră numărul mic al celor care rezistă în cetate drept un semn de
trufie, care trebuie pedepsit.

8. În cele din urmă, sfătuit de Iablanovski, Sobieski realizează că gestul

plăieșilor moldoveni este o dovadă de vitejie, care merită apreciată.

Planul simplu de idei Sobieski și românii

Armata poloneză, în frunte cu regele Sobieski, cutreieră Moldova de mai bine de

10 zile.
Sobieski zărește cetatea Moldovei și hotărăște să o cucerească.
Polonezii trimit un sol pentru a negocia cu cei din cetate închinarea cetății.
Plăieșii îi răspund regelui Poloniei că nu cedează cetatea și aleg să lupte.
După cinci zile de asediu, plăieșii hotărăsc să se predea.
Deși le promite să-i lase liberi, când vede numărul mic al plăieșilor, Sobieski
decide să-i pedepsească. Într-un final îi lasă liberi și-i răsplătește pentru
vitejia lor.

De ce Sobieski și românii este o narațiune?

„Sobieski și românii” este o narațiune pentru că prezintă o succesiune de

întâmplări, acțiunea se desfășoară într-o ordine temporală, textul este povestit de
un narator și are personaje.

Narațiunea „Sobieski și românii” este scrisă la persoana a III-a.

 În opera literară „Sobieski și românii” apar următoarele moduri de expunere:
descrierea, narațiunea, dialogul. Dialogul este modul de expunere care predomină.

Să observăm:

locul acțiunii: pe drumul ce ducea către cetatea Neamțului

timpul acțiunii: pe la sfârșitul lui septembrie 1686
personajele: Sobieski, Iablonovski și Potoțki, plăieșii, armata poloneză
elementul care modifică situația inițială: Ce castel e acesta? întrebă Sobieski…
să mergem să-l luăm!
succesiunea întâmplărilor: „în cetățuie se aflau 18 plăieși …”
momentul de maximă tensiune: „Voi ați cutezat a vă împotrivi mie…”
situația finală: „să li se dea fiecăruia câte cincizeci de zloți”

Personajele narațiunii sunt: oastea poloneză condusă de Sobieski, hatmanii

Iablonovski și Pototki și plăieșii din cetatea Neamțu.

Regele Sobieski, plin de mândrie și îngâmfare, dar și măgulit de cuvintele lui

Pototki, decide să atace și să cucerească cetatea Neamțu.

Armata poloneză, sub directa coordonare a lui Sobieski, pune tunurile pe cetatea
apărată de câțiva plăieși. Cu toate că bombele lasă urme adânci în zidurile
cetății, străjerii moldoveni o apara cu devotament și pricepere, mai toate
gloanțele lor nimerind soldați polonezi. După 5 zile de asediu, din cei 18 plăieși
doar 8 supraviețuiesc, dar în armata condusă de Sobieski pierderile sunt mult mai
mari. In a 5-a zi, rămași fără hrană și muniție, plăieșii negociază cedarea
cetății, cerând în schimb libertatea de a pleca din cetate. Sobieski vede numărul
mic al celor care au opus rezistență în cetate, în comparație cu pierderile din
rândul armatei lui, și decide să-i spânzure pe cei câțiva plăieși supraviețuitori.
După ce hatmanului Iablonovski, îi explică regelui Sobieski că românii și-au făcut
doar datoria față de țara lor, regele se răzgândește și-i eliberează pe plăieși
permițându-le să plece spre casele lor. Cu răniții în spate, plăieșii
supraviețuitori se îndreaptă spre munți.