SOBIESKI SI ROMANII

DAVID CIOROBESCU
+ "Sobieski si romanii" este scris de Costache Negruzzi si este text literar narativ
deoarece respecta la toate nivelurile,de forma si continut, caracteristicile unui
asemenea tip de text. Autorul îşi exprimă indirect sentimentele cu ajutorul acţiunii şi al
personajelor şi povesteşte întâmplările prin intermediul naratorului.
+ Expoziţiunea fixează timpul istoric – „pe la sfârşitul lui septembrie 1686” – şi locul
acţiunii – „drumul ce duce către cetatea Neamţu” – în imediata apropiere a fortăreţei.
Descrierea primului personaj colectiv al naraţiunii, „oastea polonă”, se face prin multe
arhaisme(cuvînt, expresie sau construcție învechită), pentru a introduce cititorul în
atmosfera epocii. Polonezii sunt prezentaţi gradat şi în mişcare – „un trup de lănceri ce
deschidea marşa”, „o ceată de ofiţeri călări în fruntea cărora erau trei”, „duiumul oştei”,
„şleahtă pospolită”. Starea sufletească a armatei polone reflectă deznădejdea,
oboseala şi foamea, situaţie redată printr-o înşiruire de epitete: „cu steagurile strânse”,
„cu capul plecat, cu armele răsturnate, cu întristarea pe faţă şi cu durerea în inimă”.
+ Intriga nuvelei este reprezentată de apariţia cetăţii Neamţ în faţa oştirii polone şi
hotărârea regelui de a o cuceri.
+
+
+ Desfăşurarea acţiunii începe cu atacul asupra cetăţii Neamţ şi se narează lupta dintre
oastea polonă şi ceata de moldoveni care-şi apără ţinutul. Naratorul obiectiv
schimbă spaţiul exterior al acţiunii cu cel interior al cetăţii, unde se află
optsprezece plăieşi(personaj colectiv), cărora li se adaugă un al nouăsprezecelea, proaspăt
întors de la Iaşi.
+ Bătrânul plăieş îl întâmpină cu demnitate pe solul polonez care cere supunerea cetăţii în
schimbul vieţii şi libertăţii garnizoanei, dar refuză cu fermitate să închine fortăreaţa:
„Cetatea n-avem de gând să i-o dăm cu una cu două… Tot ce-i putem da este plumbul
din puşce pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri…”. Începe o luptă înverşunată, care
durează patru zile, aducând pierderi în ambele tabere şi, deoarece rămăseseră
fără muniţie şi merinde, plăieşii hotărăsc să închine cetatea „cu tocmeală”, adică
pun condiţia să fie lăsaţi să plece unde vor voi.
+ Leşii acceptă, însă rămân uluiţi când văd a doua zi că ies din cetate numai şase plăieşi,
ducând în spate trei răniţi. Orgoliul regelui se dezlănţuie, considerând o jignire faptul
că numai nouă moldoveni ţinuseră piept timp de cinci zile unei armate numeroase şi,
furibund, el hotărăşte să-i ucidă prin spânzurare.
+ Punctul culminant îl constituie scena în care plăieșii, demni și calmi în fața lui
Sobieski, privesc pregătirile ce se fac pentru uciderea lor. Intervenția hatmanului
Iablonovski, plină de curaj și înțelepciune, este cea care va aduce iertarea
moldovenilor.
+ Deznodământul este plasat în umbra bătrânei cetăți. În timp ce leșii coboară la
vale spre țara lor, plăieșii urcă în munți, cetatea rămânând singură.
+ Acţiunea se realizează prin folosirea naraţiunii, ca mod de expunere dominant.
Dialogul, care ocupă un loc destul de mare în text, evidenţiază, în special,
trăsăturile personajelor. Autorul dovedeşte preocupare pentru a reînvia acel timp
istoric şi reuşeşte foarte bine să creeze atmosfera cu ajutorul arhaismelor care
abundă în text: „carii”, „puşce”, „leah”, „plăieş”, „hatman”, „metereze”, „boarribe”
etc.

+ Deoarece este o operă literară de dimensiuni medii, cu acțiune desfășurată în

timp și spațiu și un număr relativ mare de personaje, unele dintre ele complexe,
opera Sobieski și românii este un text literar narativ.