Criterii Hepatite acute
Manifestăr Infecția acută cu virusul hepatitei A-.
Incubaţia este de 2-6 săptămâni. Perioada
i clinice preicterică (prodromală) are o durată de
1-2 săptămâni, fiind caracterizată prin
următoarele sindroame:
1)Sindromul digestiv - frecvent întâlnit
(70-90%) - se manifestă prin: anorexie,
greţuri, vărsături, dureri intermitente în
hipocondrul drept şi epigastru, balonări
abdominale, dezgust pentru fumat, diaree
(întâlnită la copii - în 20% din cazuri);
2)Sindromul neuropsihic: astenie marcată,
cefalee, vertij, irascibilitate;  Sindromul
pseudogripal: febră, cefalee, mialgii, catar
respirator;
3)Sindromul pseudoreumatismal constă în
artralgii care afectează articulaţiile mari şi
care cedează odată cu instalarea icterului;
Infecția acută cu virusul hepatitei B-
Perioada prodromală - are o durată de
aproximativ o săptămână. . Debutul este
de regulă insidios cu: - simptome
gastrointestinale – anorexie, greţuri
vărsături, dureri abdominale , - simptome
pseudogripale – febră moderată mialgii, -
astenie, - sindrom boala-serului - like:
poliartrită (simetrică, migratorie, implică
numeroase articulaţii simultan)
periarterită nodoasă, urticarie,
acrodermatita papuloasă - erupţie
maculopapuloasă, eritematoasă,
nepruriginoaă pe faţă şi extremităţi.
Aceste simptome pot precede instalarea
icterului cu câteva zile până la 4
săptămâni, sau pot fi unica manifestare a
Hepatite cronice Ciroza hepatica
Debutul este între 35-60 ani. În fazele incipiente
simptomele pot lipsi sau poate exista astenie
În fazele tardive aspect tipic: pacient icteric cu
abdomen mărit în volum datorită ascitei, cu
ginecomastie, atrofii musculare, sângerări gingivale,
nazale
Durerea (hepatalgia) -sediul hipocondrul
drept,caracter jenă dureroasă,iradiere epigastrică,
hemitorace drept posterior, umăr drept,intensitatea
redusă (HC, ICC), puternică (abcesul)
Tulburările dispeptice – frecvente dar nespecifice !
Inapetenţă,intoleranţă la alimente grase,gust amar
matinal,greţuri, vărsături,eructaţii, pirozis,balonări
postprandiale, flatulenţă,tulburări de tranzit
Manifestări sistemice:astenie – frecventă,somnolenţă
,agitaţie,delir în Encefalopatie hepatică,comă
sindrom hemoragipar - sângerări gingivale, nazale
simptome cutanate - subicter sau icter sclero-
tegumentar
Hepatita cronică cu VHB-
simptome moderate şi nespecifice:
fatigabilitate, disconfort abdominal,
greţuri, scădere în greutate, icter
intermitent, la care se pot asocia, în
situaţia unei replicări virale masive, şi
mialgii, artralgii, rash, febr
VHB.
Perioada icterică. Icterul este precedat cu
câteva zile de apariţia urinilor hipercrome
şi a scaunelor decolorate. Icterul persistă
2-3 săptămâni. Durata perioadei icterice
este mai mare în hepatita B decât în cea
cu virus A.Icterul este precedat cu câteva
zile de apariţia urinilor hipercrome şi a
scaunelor decolorate. Icterul persistă 2-3
săptămâni. În general, durata perioadei
icterice este mai mare în hepatita B decât
în cea cu virus A.

Infecția acută cu virusul hepatitei C Hepatita cronică cu VHC-

-Incubaţia variază intre 14-120 zile (în medie
50 zile). Evoluează frecvent asimptomatic
sau cu simptome nespecifice: astenie,
greţuri, anorexie. Un număr mai mic de
15-25% din persoanele cu infecţie acută
VHC sunt simptomatice. Din punct de
vedere clinic nu se poate face distincţia
între VHC şi hepatitele acute de altă
etiologie. Formele icterice sunt rare. Unii
pacienţi dezvoltă rash, urticarie şi artralgii
care dispar odată cu apariţia icterului.
Pacienţii care au dezvoltat icter au o
probabilitate mai mică de a evolua spre
hepatită cronică.
Forme clinice: co-infecţie/suprainfecţie
Infecția acută cu virusul hepatitei D
Co-infecţie – VHB-VHD- tablou acut
Suprainfecţie VHD la un purtător VHB –
tablou acut
Principalul simptom este astenia.
Simptomele nu sunt corelate în mod
constant cu activitatea şi progresia
bolii. Totuşi, când fibroza avansează şi
apare stadiul cirotic simptomele devin
comune.
Hepatita cronică cu VHD-
diferă în funcţie de tipul de relaţie
cu infecţia cu VHB:
Coinfecţie.Tabloul clinic în acest tip
de infecţie este cel al hepatitei acute
B; de obicei, infecţia cu VHD este
autolimitată.
Suprainfecţie. Tabloul clinic îmbracă

Examen fizic Infecția acută cu virusul hepatitei A-. La
examenul fizic se constată hepatomegalie
de consistenţă normală sau discret
crescută, sensibilă la palpare sau spontan.
Revenirea la normal a dimensiunilor
ficatului se face, în medie, în 4 săptămâni.
 Splenomegalia este prezentă la
aproximativ o treime din cazuri, iar
adenomegalia este inconstantă
Diagnostic de Diagnostic hepatitei A
laborator și biologic: hemograma normală cu uşoară
instrumental leucopenie. Hiperbilirubinemie cu
predominanţa BR directă. Transminazele
cresc de 10 ori peste valoarea normală, şi
chiar mai mult în special ALAT/TGP.
Fosfataza alcalină este normală sau uşor
crescută. În forma uşoară a bolii nu există
semne biologice de insuficienţă hepatică:
Indice de protrombină şi albuminemie –
normale.
Serologic: AcVHA – IgM prezenţi
Diagnosticul hepatitei B
serologic
Ag HBs – apare din perioada prodromală
IgM anti HBc – infecţie acută
Ag HBe – replicare virală activă
Ac HBe – seroconversie
Virologic : ADN VHB
Diagnostic hepatitei C
Biologic – sindrom citolitic prezent
aspectul de hepatită acută sau de
hepatită fulminantă sau de reactivare
a afecţiunii la un pacient cunoscut cu
VHB până atunci stabil.
HCVB-Icter, prurit cutanat, xantelasme,
xantoame, modificare a culorii scaunului
şi a urinei, tegumente de culoare mai
întunecată, uscate se remarcă în cadrul
hepatitei cronice cu colestază.
Hepatita cronică cu VHB-
Transaminazele de obicei de 2-3 ori mai
mari faþã de normal. ALT este de obicei
mai crescut decât AST;
• Hipergamaglobulimemia moderatã;
• Fosfataza alcalinã moderat crescutã; •
Bilirubina cu valori de 3-10mg%. Teste
care atestã etiologia viralã VHB
Antigene virale
• AgHBs – marker de infecþie viralã
acutã sau cronicã. Apare primul (MAI
SAPA); • Ag.Hbe – marker de replicare
înaltã și infecțiozitate. A
nticorpi • antiHBs – imunitate contra
infecþiei cu VHB; • AntiHBe – nivel
scãzut de replicare ºi infecþiozitate;
• antiHBc - tip IgM – infecþie recenta
cu VHB.- tip IgG – infecþie cronicã sau
vindecare IgG antiHBc + antiHBs –
infecție cu VHB în antecedente
IgGantiHBc + AgHBs – infecție cronicã cu
INSPECŢIA:steluţe vasculare,teleangiectazii la nivelul
pomeţilor,icter sau subicter sclerotegumentar,eritem
palmar,prezenţa circulaţiei colaterale pe
abdomen,ascita, edemele gambiere,atrofia
musculară+ascita aspect de păianjen,modificări
endocrine: ginecomastie, pilozitate de tip femenin la
bărbat, atrofie testiculară, amenoree la femei
PALPAREA:hepatomegalie, margine anterioară
ascuţită, consistenţă crescută,splenomegalie
PERCUŢIA:matitate de tip lichidian – ascită.
Sd. inflamator: gama globulinelor şi a Ig
de tip policlonal
Sd. hepatocitolitic:  transaminazelor
Sd. hepatopriv:  protrombinei,
albuminei, colinesterazei serice, colesterin
Sd. colestatic: Bilirubina totale, eventual
 fosfatazei alcaline şi a GGTP
+/- Hipersplenism: anemie, leucopenie,
trombocitopenie
virală: Ag HBs, anti HCV sau anti D
Ecografia-prezenţa ascitei,dimensiunile
splinei,structura hepatică heterogenă,hipertrofia
lobului caudat,îngroşarea şi dedublarea peretelui
vezicular,semne de hipertensiune portală
ENDOSCOPIA-VARICELE ESOFAGIENE – semn de HTP
Clasificarea Societăţii Japoneze de Endoscopie:
Grd. I: varice mici care dispar la insuflaţia cu
endoscopul.
Grd. II: varice care nu dispar la insuflaţia cu endoscopul
Grd. III: varice mari care obstruează parţial lumenul
esofagian
Serologic
Testele cantitative de detectare a ARN
VHC se bazează pe tehnici PCR şi au o
limită de detecţie de 600 UI/ml
(RocheAmplicor) sau 15 UI/ml (Taq
Mann). Acestea sunt testele de elecţie
pentru confirmarea viremiei şi evaluarea
răspunsului la tratament. Testul PCR
calitativ ar trebui utilizat la pacienţii cu
test imuno-enzimatic negativ dar la care
se suspectează infecţia, la pacienţii cu
hepatită de cauză neidentificată şi la cei
care au motive cunoscute pentru rezultate
fals negative în ELISA.
Diagnostic hepatitei D
Diagnosticul serologic
Anticorpi anti VHD-IgM
Ag VHD
Ag HBs
VHB GASTROPATIA PORTALHIPERTENSIVĂ
Hepatita cronică cu VHC-  aspect mozaicat (piele de şarpe)
Sindrom citolitic: ALT,AST, LDH (4,5),  aspect hiperemic (vărgat)
monofosfataldolaza, arginaza, histidaza,  aspect de rash scarlatiniform
Fe; Forme severe: spoturi hemoragice difuze şi sângerare
Sindrom colestatic: ↑ bilirubina, FA, gastrică difuză
GTP, colesterol, acizi biliari, beta-LP, Laparoscopia diagnostică – vizualizează suprafaţa
fosfolipide; hepatică (noduli de regenerare) – de preferat pt
S-m imuno-inflamator: ↑ leucocite diagmosticul de CH
nesegment., limfocite, VSH, gama- Biopsia hepatică: evidenţiază procesul de remaniere
globuline, haptoglobina, IgA, IgM, IgG, fibroasă hepatică – rezultate fals negative în 20% din
auto-Ac cazuri
S-m hepatopriv: ↓ prot. tot., albumina, -Puncţia aspiraţie cu ac fin (leziuni circumscrise)
factori de coagulare, fibrinogen, -Puncţia biopsia hepatică
ceruloplasmina -Laparoscopia
Dishormonozei: toleranța la glucoză, IR,
peptid C, TSH, Cortizol, T3, T4.
Histologia este ştiinţific valoroasă
stabilind gradul de activitate şi stadiul
de fibroză; în HC cu VHC se pot
observa şi aspecte sugestive mai
degrabă HC alcoolice: corpi Mallory,
steatoză hepatică. Caracteristic pentru
VHC este o mare variabilitate a
leziunilor pe diferite arii. Clasificarea
METAVIR este de regulă utilizată
metodele non-invazive de evaluare a
fibrozei au fost validate, frecvent
folosite şi recomandate în hepatita
VHC (Fibroscan sau teste serologice –
Fibrotest, APRI etc).
Ecografia poate identifica adenopatie
perihepatică; micşorarea dimensiunilor
adenopatiilor sub tratament se
corelează cu răspuns virusologic
favorabil.
Endoscopia digestivă superioară este
recomandată la pacienţii cu fibroză
avansată pentru identificarea
eventualelor varice esofagiene şi
instituirea profilaxiei sângerării
variceale.
Diagnosticul hepatitei cronice D
diferă în funcţie de tipul de relaţie
cu infecţia cu VHB: -Coinfecţie.
Diagnosticulserologic se bazează pe
prezenţa în fază acută a IgM anti-HBc
şi a IgM anti-VHD. Apar la 1
săptămână de la infecţie iar IgM anti-
VHD dispar la 6-12 săptămâni fiind
înlocuiţi de IgG (poate exista o
fereastră liberă de Ig anti-VHD care
poate crea confuzii). Persistenţa IgM
antiVHD anunţă cronicizarea.
-Suprainfecţie. Această condiţie
se caracterizează prin prezenţa
precoce a IgM anti-VHD, dar şi a IgG
anti-VHD la un pacient cu IgM anti-
HBc absenţi sau cu titru scăzut. La
pacienţii cu hepatită cronică sau
ciroză, IgM anti-VHD persistă.