Farmacologie si Farmacoterapie anul III

Lucrare practica nr.1

Farmacologia medicamentelor cu acțiune pe SNC

Neuronul
Este alcatuit dintr-un corp celular voluminos, cu diametrul de 70 microni, dendrite
foarte ramificate si un axon care este foarte lung, putand atinge aproape un metru.
Din punct de vedere al localizarii neuronii pot fi centrali (in creier) sau periferici
(corpul celular in maduva, trunchi cerebral, ganglioni, iar prelungirile in nervii periferici).
1. Corpul celular formeaza substanta cenusie din nevrax si ganglionii somatici si
vegetativi extranevraxiali. El este delimitat de o membrana lipoproteica, are citoplasma
(neuroplasma), ce contine organite citoplasmatice si un nucleu obisnuit, central, cu unul sau
mai multi nucleoli.
2. Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate continand neurofibrile
si corpusculi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet (aferent).
Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire
unica, lunga (atinge chiar 1 m), alcatuit din axoplasma
(continuarea neuroplasmei), in care se gasesc neurofibrile,
mitocondrii si lizozomi, si este delimitat de o membrana.
Fibra axonica este acoperita de doua teci: Schwann,
formata din celule gliale si teaca Henle, continua, care
acopera celulele Schwann, formata din tesut conjunctiv cu
rol nutritiv si de protectie.
Axonul se ramifica in portiunea terminala, ultimele
ramificatii fiind butonate (butoni terminali). Majoritatea
axonilor prezinta o teaca de mielina, secretata de celulele
nevroglice Schwann si depusa sub forma de lamele
lipoproteice concentrice, albe, in jurul fibrei axonice (axoni
mielinizati). Rolul tecii de mielina consta, atat in protectia
si izolarea fibrei nervoase de fibrele invecinate, cat si in

1
asigurarea nutritiei axonului. Fibrele vegetative postganglionare si unele din fibrele
sistemului somatic au viteza lenta de conducere si sunt amielinice, fiind inconjurate numai de
celule Schwann, care au elaborat o cantitate minima de mielina.

Sinapsa
Reprezinta conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula.
In sistemul nervos central a doua celula este tot un neuron, in timp ce in interiorul
sistemului nervos periferic a doua celula poate fi o celula efectoare :
a. -musculara (sinapsa neuromusculara) - poarta denumirea de placa motorie sau
jonctiune neuromusculara.
b. -secretorie.
La nivelul sinapsei transmiterea se face intr-un singur sens.

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea impulsului nervos,
sinapsele pot fi: chimice sau electrice.

Sinapsa chimica este alcatuita din trei componente:

1.Componenta presinaptica este reprezentata de butonul terminal al axonului. In
interiorul lor se gasesc vezicule sinaptice care contin mediatorul chimic
(neurotransmitatorul). Se cunosc peste 40 mediatori chimici, cel mai raspandit fiind
acetilcolina, apoi adrenalina, noradrenalina, glutamat, histamina, GABA, DOPA, serotonina.
2.Fanta sinaptica e spatiul dintre membrana plasmatica a butonilor terminali ai
neuronului presinaptic si membrana plasmatica a componentei postsinaptice.
3.Componenta postsinaptica poate fi corpul celular, o dendrita, portiunea initiala a
axonului unui neuron, fibra musculara sau o celula secretorie. Contine receptori specifici
pentru mediatorul chimic.

Modul de functionare al sinapsei chimice

Influxul nervos care se manifesta ca o unda de depolarizare, odata ajuns la nivelul
butonilor terminali determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana presinaptica,
urmata de ruperea unei portiuni a membranei presinaptice, spargerea veziculelor si eliberarea
mediatorului chimic in fanta sinaptica. Mediatorul chimic difuzeaza prin fanta sinaptica si

2
ajunge in contact cu fata externa a membranei postsinaptice la nivelul receptorilor specifici se
determina modificari ale membranei postsinaptice (se produce depolarizarea membranara -
potential postsinaptic excitator- ce permite propagarea influxului nervos). Apoi, mediatorul
(neurotransmitatorul) este inactivat rapid de enzimele din fanta sinaptica si reinglobat in
veziculele sinaptice sau trece in sange. La nivelul sinapsei chimice conducerea este
unidirectionala (presinaptic → postsinaptic).
Sinapsele chimice sunt aproape toate sinapsele din SNC, SNV, placa motorie.

Fig,2. Reprezentarea schematică a unei sinapse chimice

Neurotransmitatorii
Sunt substante chimice eliberate la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice si care
se fixeaza pe situsuri receptoare specifice de la nivelul neuronilor postsinaptici.
Neuronii sunt capabili sa sintetizeze un numar de neurotransmitatori chiar din timpul
dezvoltarii embriologice precoce; pe masura ce procesul de dezvoltare continua majoritatea
neuronilor se specializeaza in producerea unui singur neurotransmitator (principiul
specificitatii neuronale al lui DALE). Aceasta teorie a ramas valabila multi ani, dar cercetari
recente au pus in evidenta anumiti neuroni maturi capabili sa produca doi, ocazional trei
tipuri de neurotransmitatori. Pentru majoritatea neuronilor, neurotrasmitatorii se leaga de
receptori specifici si influenteaza potentialul de membrana. Exista insa si mecanisme mai
complexe cu interesarea canalelor ionice si aparitia unor efecte tardive.

3
Clasificare, functie de structura chimica:

Amine - Acetilcolina
(Neuroamine) - Dopamina
- Noradrenalina
- Adrenalina
- Serotonina
- Histamina

Aminoacizi - Glicina
(Neuroaminoacizi) - Acid glutamic
- Acid aspartic
- Acid gamaaminobutiric (GABA)

Neuropeptide - Tachikinine
- substanta P
- neurokinine a,b, g, K
- Peptide opiacee - Endorfine a,b,g
- Enkefaline - Met-enkefaline
- Leu-enkefaline
- Dismorfine
Agenti exogeni:
In afara neurotransmitatorilor endogeni, prezenti in mod normal in corpul uman,
exista si substante exogene care pot efectua excitabilitatea neuronala mimand sau blocand
actiunea unui neurotansmitator. De exemplu, nicotina in cantitati mici actioneaza asupra
unor receptori colinergici; curara blocheaza receptori colinergici si determina paralizia
muschilor scheletici. Anumite substante cresc excitabilitatea neuronala. Stricnina si toxina
tetanica cresc excitabilitatea neuronala prin inhibitia neurotransmitatorilor inhibitori
(glicina) si pot cauza convulsii. Exista si substante care scad excitabilitatea neuronala.
Anumite anestezice (eterul) se dizolva in membrana neuronala si cresc permeabilitatea
pentru ionul de potasiu, determinand hiperpolarizare si scaderea pragului de raspuns la
stimulari.
Transmisia sinaptică are următoarele etape:
a. Biosinteza neuromediatorului în neuronul presinaptic
b. Depozitarea neuromediatorului în vezicule sau depozite presinaptice
c. Eliberarea neuromediatorului în fanta sinaptică prin:
i. Depolarizarea membranei presinaptice cu apariţia PA
ii. Creşterea concentraţiei ionilor de Ca++ în segmentul presinaptic
iii. Deplasarea veziculelor spre membrana presinaptică, fuziunea şi
exocitoza neuromediatorului în fantă

4
 d. Interacţiunea neuromediatorilor cu receptorii specifici de pe membrana
postsinaptică, cu formarea complex M-R
e. Declanşarea cascadei de reacţii amplificatoare a acţiunii primare
f. Inactivarea neuromediatorului prin:
i. Recaptarea în segmentul presinaptic
ii. Biotransformarea, catalizată enzimatic
iii. Difuziunea în afara sinapsei
g. Repolarizarea membranei postsinaptice

Oboseala transmiterii sinaptice:

Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari
numeroase ale neuronului postsinaptic pentru ca in urmatoarele milisecunde, numarul
descarcarilor sa scada accentuat. Este vorba de un mecanism de protectie impotriva
suprasolicitarii, suprastimularii, care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediatori
chimici la nivelul terminatiei presinaptice.

Sinapsa electrica
E reprezentata de doua celule alipite in zonele lor de rezistenta electrica minima, care
permit trecerea libera a ionilor si moleculelor. Conducerea este bidirectionala. Astfel de
sinapse se gasesc la nivelul miocardului, creierului.

Fig,3. Reprezentarea schematică a unei sinapse electrice

5
 Clasificarea medicamentelor cu acțiune pe SNC:
1. în funcţie de sensul acţiunii:
 Inhibitoare SNC
 Stimulatoare SNC
 Modulatoare SNC
2. în funcţie de specificitate:
 Nespecifice : În sens inhibitor: anestezice generale, hipnotice şi sedative
În sens stimulator: excitante SNC (cofeina)
 Specifice: Asupra proceselor psihice şi memoriei: medicaţia bolii Alzheimer
Asupra funcţiei motorii: miorelaxante, anticonvulsivante,
antiparkinsoniene
Asupra proceselor durerii şi sensibilităţii dureroase: analgezice
morfinomimetice şi analgezice-antipiretice

3. în funcţie de sistemul transmisional sinaptic la nivelul căruia acţionează:

 Domeniu colinergic
• Colinergice centrale (în boala Alzheimer)
• Anticolinesterazice centrale (în boala Alzheimer)
• Anticolinergice centrale (antiparkinsoniene-boala Parkinson)
 Domeniul adrenergic
• Stimulatoare ale eliberării de ADR şi inhibitoare ale recaptării
dopaminei (psihostimulante corticale şi anorexigene tip amfetamină)
• Inhibitoare ale recaptării ADR (antidepresive timoleptice)
• IMAO şi IMAO-A selective (antidepresive timeretice)
 Domeniul serotoninergic
• Inhibitoare ale recaptării 5-HT (antidepresive selective)
• Agonişti presinaptici 5-HT1A (anxiolitice)
• Antagonişti 5-HT2A/antagonişti D2 în raport >10:1 (neuroleptice
moderne)
• Agonişti şi antagonişti 5-HT2C (anorexigene şi respectiv orexigene
nestupefiante)
• Antagonişti 5-HT3 centrali şi periferici (antivomitive moderne)

6
 Domeniul dopaminergic
• Dopaminergice (antiparkinsoniene)
• IMAO-B selective (antiparkinsoniene selective moderne)
• Antagonişti D2/antagonişti 5-HT2 în raport > 1:1 (neuroleptice clasice)
 Domeniul GABA-ergic
• Agonişti postsinaptici GABA-A
• Tranchilizante benzodiazepinice (în nevroze)
• Hipnotice: benzodiazepine, barbiturice (în insomnie)
• Anticonvulsivante: benzodiazepine şi barbiturice (în epilepsie)
• Anestezice generale: barbiturice şi benzodiazepine
• Agonişti heterosinaptici GABA-B (miorelaxante)
• Inhibitori GABA-T (anticonvulsivante tip valproat)
 Domeniul glutamat-ergic
• Glutamatergice (neurotonice)
• Antiglutamatergice (scleroza laterală amiotrofică)
 Domeniul glicin-ergic
• Antagonişti ai receptorilor glicinei (excitante medulare tip stricnină)
 Domeniul purinergic
• Antagonişti P1-A1 (excitante corticale tip cofeină)
 Domeniul opioid-ergic
• Agonişti μ şi/sau κ (analgezice morfinomimetice)
• Antagonişti μ (antidoturi de tip naloxon şi nalorfină)